PROBLEME REZOLVATE

MECANICÁ FINÁ §I MECANISME

PENTRU ECHIPAMENTE DE BORD

1. MEMBRANE §I CAPSULE
Problema nr. 1.1
Un traductor de presiune inductiv R

h
utilizeazá ca element sensibil o membraná elasticá
metalicá prevázutá cu centru rigidizat, aßa cu este r0
reprezentatá ín figura aláturatá. Raza activá a
membranei este R, aleasá din considerente de
φ
gabarit, iar centrul rigid al membranei are acelaßi
diametru φ ca ßi cel al miezului. Membrana este
confecþionatá din bronz cu beriliu ßi poate suporta o presiune maximá pm . Se cere sá se dimensioneze
membrana ßi sá se determine caracteristica acesteia.
Aplicaþie numericá: R = 40 mm, pm = 2 N/mm2, φ =16 mm, materialul membranei – bronz cu beriliu
(tensiunea admisibilá la íncovoiere σ ai = 700 N/mm2, proprietáþi elastice: E = 134.000 N/mm2, υ = 0,27 ).

Rezolvare:
Ín scopul obþinerii unei caracteristici liniare a traductorului, este nevoie ca elementul sensibil sá fie
utilizat ín domeniul sáu de proporþionalitate, unde ságeata w0 sá fie mai micá decät grosimea membranei h.
4
⎛w ⎞ p ⎛R⎞
Ín aceste condiþii, ecuaþia caracteristicii membranei este A1 ⋅ ⎜ 0 ⎟ = ⋅ ⎜ ⎟ . Din literatura tehnicá de
⎝ h ⎠ E ⎝h⎠
specialitate, coeficientul A1 are mai multe formule de calcul posibile. Se va utiliza formula:
16 e4 R φ
A1 = ⋅ , unde s-a notat cu e raportul e = , ín care r0 = .
3 ⋅ (1 − υ ) e − 4 ⋅ e ⋅ ln e − 1
2 4 2
r0 2
Pentru dimensionarea membranei se calculeazá tensiunea echivalentá pe conturul membranei σ e ,
care trebuie sá fie mai micá, sau cel mult egalá, cu tensiunea admisibilá la íncovoiere σ ai . La limitá, deci,

σ e = σ ai , unde σ e = σ r2 + σ t2 − σ r ⋅ σ t , iar cei doi termeni σ r , σ t se calculeazá cu formulele: σ t = υ ⋅ σ r ,

E ⋅h 1 e 2 ⋅ (e 2 − 1)
respectiv σ r = B 2 ⋅ w0 , unde B = ⋅ . Din egalitatea σ e = σ ai , unde se
R 1 − υ 2 e 4 − 4 ⋅ e 2 ⋅ ln e − 1
E ⋅h
expliciteazá σ e , se obþine: σ ai = B ⋅ 2 ⋅ w0 ⋅ υ 2 − υ + 1 . Dacá se þine cont ßi de expresia ságeþii w0 ín
R
pm ⋅ R 4 E ⋅ pm ⋅ R 2
funcþie de h w0 = , atunci σ ai = B ⋅ ⋅ υ 2 − υ + 1 , relaþie de unde se exprimá grosimea
A1 ⋅ E ⋅ h 3 A1 ⋅ E ⋅ h 2
B ⋅ pm ⋅ R 2
membranei: h = ⋅ υ 2 −υ + 1 .
A1 ⋅ σ ai
R4
Caracteristica membranei este una liniará: w0 = ⋅ p.
A1 ⋅ E ⋅ h 3
R 40 16 e4 16
e= = = 5, A1 = ⋅ = ×
3 ⋅ (1 − υ ) e − 4 ⋅ e ⋅ ln e − 1 3 × (1 − 0,27 2 )
Aplicaþie numericá: 2 4 2
r0 8
54 1 e 2 ⋅ (e 2 − 1) 1 52 × (52 − 1)
× 4 = 7,765 , B= ⋅ = × = 1,398 ,
5 − 4 × 52 × ln 5 − 1 1 − υ 2 e 4 − 4 ⋅ e 2 ⋅ ln e − 1 1 − 0,27 2 54 − 4 × 52 × ln 5 − 1
 B ⋅ pm ⋅ R 2 1,398 × 2 × 40 2
h= ⋅ υ 2 −υ + 1 = × 0,27 2 − 0,27 + 1 = 0,859 mm. Se va alege o
A1 ⋅ σ ai 7,765 × 700
membraná de grosime standardizatá, mai mare decät valoarea calculatá, de exemplu h=1 mm, sau h=1,2 mm.
R4 40 4
Alegänd grosimea h=1,2 mm, se obþine caracteristica w0 = w0 ( p ) , w0 = ⋅ p = ⋅p,
A1 ⋅ E ⋅ h 3 7,765 × 134000 × 1,2 3
avänd expresia w0 = 1,4238 ⋅ p , unde presiunea se exprimá ín N/mm2, iar ságeata ín mm.

**********************

Problema nr. 1.2

Un manometru de cabiná, al cárui

H
domeniu de másurare este íntre 0 ßi pm ,

Rg
Rg
foloseßte ca element sensibil o membraná
r0
metalicá gofratá de razá R, cu centru mobil l
rigidizat de razá r0. Profilul gofreurilor este de R
arc de cerc de razá Rg , iar ínálþimea lor este H,
aßa cum aratá reprezentarea graficá din figura aláturatá. Se cere sá se dimensioneze membrana ßi sá se
determine caracteristica acesteia.
Aplicaþie numericá: R = 68 mm, pm = 1,2 N/mm2, materialul membranei – oþel inoxidabil (proprietáþi
elastice: E = 18 × 10 4 N/mm2, υ = 0,23 ).

Rezolvare:
Din literatura tehnicá de specialitate, din tabele ßi diagrame se pot extrage anumite elemente. Se aleg
H H
pentru gofreuri rapoartele = 6 ßi = 0,2 , iar coeficienþii rezultá a / = 81,75 ßi b / = 0,087 . Ecuaþia
h l
caracteristicii membranei are forma: p = A ⋅ w0 + B ⋅ w03 , ín care coeficienþii A ßi B au formele urmátoare:
E ⋅ h3 / E ⋅h / E ⋅h
3
E ⋅h
A = a ⋅ 4 , B = b ⋅ 4 , de unde caracteristica membranei este p = a ⋅ 4 ⋅ w0 + b / ⋅ 4 ⋅ w03 .
/

R R R R
Dacá se impune ßi ságeata maximá, la o valoare uzualá pentru domeniul de presiuni de másurat, respectiv
w0 = 1,5 mm la presiunea maximá pm = 1,2 N/mm2, atunci ecuþia caracteristicii devine o ecuaþie algebricá, a
cárei necunoscutá este grosime a membranei h. Odatá determinatá valoarea lui h, parametrii geometrici ai
membranei se determiná imediat, pe baza datelor tabelare din literatura de specialitate.
E ⋅ h3 18 × 10 4 3
Aplicaþia numericá ne conduce la urmátoarele rezultate: A = a / ⋅ = 81,75 × ⋅h =
R4 50 4
E ⋅h 18 × 10 4
= 2,3544 ⋅ h 3 , B = b / ⋅ = 0,087 × ⋅ h = 25,056 ⋅ 10 − 4 ⋅ h , deci ecuaþia caracteristicii membranei
R4 50 4
E ⋅ h3 E ⋅h
devine p = a / ⋅ 4
⋅ w0 + b / ⋅ 4 ⋅ w03 ⇔ 1,2 = 2,3544 × 1,5 ⋅ h 3 + 25,056 × 10 − 4 × 1,53 ⋅ h , care se scrie:
R R
3,5316 ⋅ h 3 + 8,456 × 10 −3 ⋅ h − 1,2 = 0 . Rezolvänd printr-o metodá numericá aceastá ecuaþie se obþine:
h = 0,697 mm, deci se va putea alege o grosime h = 0,7 mm.
 Geometria membranei: ínálþimea gofreurilor H = 6 × h = 6 × 0,7 = 4,2 mm, pasul gofreurilor
H 4,2 r
l= = = 21 mm, raza rigidizárii centrului rigid (din condiþia 0 = ρ , se identificá ín tabel ρ = 0,2 )
0,2 0,2 R
R − r0 68 − 13,6
r0 = ρ ⋅ R = 0,2 × 68 = 13,6 mm, iar numárul de gofreuri rezultá n = = = 2,59 , deci se vor
l 21
alege 3 (trei) gofreuri complete, sau 2 gofreuri ßi o jumátate, ín oricare situaþie se recalculeazá pasul. Dacá
R − r0 68 − 13,6
se alege ultima variantá, adicá 2,5 gofreuri (aßa cum aratá figura), pasul l = = = 21,76 mm.
n 2,5
3
Caracteristica membranei devine p = 2,3544 × 0,7 3 × w0 + 25,056 × 10 −4 × 0,7 × w0 (unde presiunea se ia
3
ín N/mm2, iar ságeata ín mm), adicá: p = 0,8076 × w0 + 0,1754 × 10 −2 × w0 .

**********************

Problema nr. 1.3

Un variometru pentru un planor R centru rigid
p0 membraná
mobil
θ0 W0 superioará
utilizeazá ca element sensibil o capsulá deschisá,
alcátuitá din douá membrane metalice gofrate
identice. Gofreurile membranelor au profil capsulá
centru p membraná
triunghiular, iar raza activá a membranelor este rigid fix inferioará
R . Cunoscänd limitele domeniului de másurare bolþ filetat ßtuþ
pt. montaj
(íntre 0 ßi pm ) ßi materialul membranelor (oþel
inoxidabil), se cere sá se dimensioneze membranele capsulei ßi sá se determine caracteristica acesteia.
Aplicaþie numericá: R = 34 mm, pm = 0,2 N/mm2, materialul membranei – oþel inoxidabil (proprietáþi
elastice: E = 18 × 10 4 N/mm2, υ = 0,3 ).

Rezolvare:
Din literatura tehnicá de specialitate, din tabele ßi diagrame, se pot extrage anumite elemente. Se
H
aleg pentru gofreuri rapoartele = 4 ßi unghiul θ 0 = 30 o , grosimea recomandatá h = 0,3 mm, respectiv
h
r0
ρ= = 0,4 . Ín aceste condiþii, coeficienþii de calcul rezultá a / = 30 ßi b / = 0,242 , iar coeficienþii de
R
2
1 1 H2 ⎛H⎞ 1
anizotropie: K1 = = = 1,155; K = + cosθ 0 = ⎜ ⎟ + cosθ 0 = 16 × 1,155 +
cosθ 0 cos30 h ⋅ cosθ 0 ⎝ h ⎠ cosθ 0
o 2 2

+ 0,866 = 19,346 , valori cu care se calculeazá α = K1 ⋅ K 2 = 1,155 × 19,346 = 4,727 . Din tabele rezultá,
0,73 × 0,11 0,73 × 0,02
prin interpolare, coeficienþii de corecþie: η1 = 1,22 − = 1,18 , ξ1 = 1,75 − = 1,743 , deci
2 2
4 3
p ⎛R⎞ ⎛w ⎞ ⎛w ⎞
ecuaþia caracteristicá a membranei cu centru rigidizat, de formá ⋅ ⎜ ⎟ = η1 ⋅ a / ⋅ ⎜ 0 ⎟ + ξ1 ⋅ b / ⋅ ⎜ 0 ⎟ ,
E ⎝h⎠ ⎝ h ⎠ ⎝ h ⎠
4 3
p ⎛R⎞ ⎛w ⎞ ⎛w ⎞
devine ⋅ ⎜ ⎟ = 35,4 × ⎜ 0 ⎟ + 0,422 × ⎜ 0 ⎟ . Cum capsula este formatá din douá membrane, ságeata
E ⎝h⎠ ⎝ h ⎠ ⎝ h ⎠
capsulei este dublá faþá de cea a membranei (W0 = 2 ⋅ w0 ) , iar presiunea p din membrul stäng se calculeazá
ca diferenþa dintre presiunea din capsulá ßi presiunea exterioará p0 , deci se va utiliza Δp = p − p0 . Ín aceste
3
Δp ⎛ W0 ⎞ ⎛ W0 ⎞
× (4 ) = 35,4 × ⎜
4
condiþii ecuaþia caracteristicii capsulei devine: ⎟ + 0,422 × ⎜ ⎟ , sau
18 × 10 4
⎝ 2 × 0,3 ⎠ ⎝ 2 × 0,3 ⎠
echivalent: 0,142 × 10 −2 × Δp = 59 × W0 + 1,954 × W03 , unde presiunea se exprimá ín N/mm2, iar ságeata
capsulei – ín mm.

**********************

Problema nr. 1.4

Un compresor de mici dimensiuni utilizeazá ca traductor de presiune o membraná de forma unei
calote sferice, confecþionatá din oþel inoxidabil, p
perfect íncastratá, a cárei razá activá este R, iar

H
grosimea sa este h. Presiunea criticá inferioará a
θ0

h
membranei este pcri . Se cere sá se determine R0 R
caracteristica membranei, presiunea criticá
superioará ßi geometria sa.
Aplicaþie numericá: R = 35 mm, h = 0,3 mm, pcri = 0,02 N/mm2, materialul membranei – oþel
inoxidabil (proprietáþi elastice: E = 2,1 × 105 N/mm2, υ = 0,3 ).

Rezolvare:
4
p ⎛R⎞
Termenul de control ⋅ ⎜ ⎟ , determinat pentru presiunea criticá inferioará, are valoarea
E ⎝h⎠
4
pcri ⎛ R ⎞ 4 0,02 ⎛ 35 ⎞ H
⋅⎜ ⎟ = ⋅
5 ⎜ ⎟ = 17,644 , pentru care corespunde, din tabel, valoarea = 3,5 .
E ⎝h⎠ 2,1 × 10 ⎝ 0,3 ⎠ h
4 3 5
p ⎛R⎞ ⎛w ⎞ ⎛w ⎞ ⎛w ⎞
Ecuaþia caracteristicii membranei sferice are forma ⋅⎜ ⎟ = A⋅⎜ 0 ⎟ + B ⋅⎜ 0 ⎟ + C ⋅⎜ 0 ⎟ ,
E ⎝h⎠ ⎝ h ⎠ ⎝ h ⎠ ⎝ h ⎠
2
⎛H⎞ ⎛H⎞
unde coeficienþii ecuaþiei sunt: A = 5,87 + 4,88 × ⎜ ⎟ = 5,87 + 4,88 × 3,52 = 65,65 , B = 7,71 × ⎜ ⎟ =
⎝h⎠ ⎝h⎠
4
p ⎛ 35 ⎞ ⎛w ⎞
= 7,71 × 3,5 = 26,985 , iar C = 2,76 . Cu aceste date se obþine: ⋅
5 ⎜ ⎟ = 65,65 × ⎜ 0 ⎟ + 26,985 ×
2,1 × 10 ⎝ 0,3 ⎠ ⎝ 0,3 ⎠
3 5
⎛w ⎞ ⎛w ⎞
× ⎜ 0 ⎟ + 2,76 × ⎜ 0 ⎟ , deci 882,202 × p = 218,833 × w0 + 999,444 × w03 + 1135,802 × w05 .
⎝ 0,3 ⎠ ⎝ 0,3 ⎠
Presiunea criticá superioará pcrs a membranei se calculeazá cu formula analiticá:
3

⎛H ⎞ ⎡ 1 ⎤ ⎡ 1 ⎤2
4 2 2
pcrs ⎛ R ⎞ ⎛H⎞ ⎛H ⎞
⋅ ⎜ ⎟ = K1 ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ ⎢ K 2 ⋅ ⎜ ⎟ + ⎥ + K ⋅ ⎢ K ⋅ ⎜ ⎟ + 2⎥
,
⎝ h ⎠ 1 − υ ⎦⎥ ⎝ h ⎠ 1 − υ ⎦⎥
2 3 4
E ⎝h⎠ ⎝ h ⎠ ⎣⎢ ⎣⎢
unde coeficienþii din formula de mai sus se calculeazá cu formule stabilite empiric ín funcþie de υ al
 3 −υ 3 − 0,3
materialului membranei: K1 = 37,333 × = 37,333 × = 4,965 ,
23 − 9 ⋅υ 23 − 9 × 0,3

K2 =
7 − 2 ⋅υ
− 1,75 ×
(3 − υ )2
=
7 − 2 × 0,3
− 1,75 ×
(3 − 0,3)2
= 0,0165 ,
10 ⋅ (1 − υ ) (1 − υ ) ⋅ (23 − 9 ⋅υ ) 10 × (1 − 0,3) (1 − 0,3) × (23 − 9 × 0,3)
3 3
⎛ 23 − 9 ⋅υ ⎞ ⎛ 1 −υ ⎞ 2 ⎛ 23 − 9 × 0,3 ⎞ ⎛ 1 − 0,3 ⎞ 2
K 3 = 0,19 × ⎜ ⎟ ⋅ ⎜18,667 × ⎟ = 0,19 × ⎜ ⎟ ⋅ ⎜18,667 × ⎟ = 2,846 ,
⎝ 1 −υ ⎠ ⎝ 23 − 9 ⋅υ ⎠ ⎝ 1 − 0,3 ⎠ ⎝ 23 − 9 × 0,3 ⎠

K 4 = 2,625 ×
(3 −υ )
2
− 0,1 ×
(7 − 2 ⋅υ )
= 2,625 ×
(3 − 0,3)
2
− 0,1 ×
(7 − 2 × 0,3) = 0,432
(1 − υ ) ⋅ (23 − 9 ⋅υ ) (1 − υ ) (1 − 0,3) ⋅ (23 − 9 × 0,3) (1 − 0,3)

Cu aceste valori se obþine pentru presiunea critica superioará:

⎧ 3
⎫
4
⎛h⎞ ⎪ ⎛H⎞ ⎡ ⎛H⎞
2
1 ⎤ ⎡ ⎛H⎞
2
1 ⎤ 2
⎪ ⎛ 0,3 ⎞
4

pcrs = E ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ ⎨ K1 ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ ⎢ K 2 ⋅ ⎜ ⎟ + 2⎥
+ K3 ⋅ ⎢K4 ⋅ ⎜ ⎟ + 2⎥ ⎬
= 2,1 × 10 × ⎜
5
⎟ ×
⎝R⎠ ⎪ ⎝ h ⎠ ⎣⎢ ⎝ h ⎠ 1 − υ ⎦⎥ ⎣⎢ ⎝ h ⎠ 1 − υ ⎦⎥ ⎪ ⎝ 35 ⎠
⎩ ⎭
⎧ 3
⎫
⎪ ⎡ 1 ⎤ ⎡ 1 ⎤ 2⎪
× ⎨4,965 × 3,5 × ⎢0,0165 × 3,5 +
2
2⎥
+ 2,846 × ⎢0,432 × 3,5 +
2
2⎥ ⎬
= 0,078 N/mm2.
⎪⎩ ⎣ 1 − 0 ,3 ⎦ ⎣ 1 − 0 ,3 ⎦ ⎪
⎭
Elementele geometrice ale membranei se determina pe baza algoritmului de proiectare, unde
sunt stabilite experimental urmátoarele formule:
- pentru ínálþimea calotei sferice: H = 3,5 ⋅ h , deci H = 3,5 × 0,3 = 1,05 mm;
- pentru unghiul la íncastrare al membranei (unghiul fácut de tangenta la membraná cu
⎛H ⎞ ⎛ 1,05 ⎞
direcþia orizontalá): θ 0 = 2 ⋅ arctg⎜ ⎟ = 2 × arctg⎜ ⎟ = 3,437 ≈ 3 26min 13 sec ;
o

R
⎝ ⎠ ⎝ 35 ⎠
- raza R0 a sferei din care provine calota de razá utilá R = 35 mm :
H 1,05
R0 = = = 583,752 ≈ 584 mm.
1 − cosθ 0 1 − cos(3,437 )

**********************

Problema nr. 1.5

Un aparat de ventilaþie pentru uz medical foloseßte o pompá cu membraná drept element activ.
Membrana pompei (reprezentatá ín figura aláturatá) este de tip nemetalic, fiind confecþionatá din material
plastic íntárit cu inserþie textilá (din fire de mátase) ßi are grosimea h. Pompa funcþioneazá cu o frecvenþá de
deformare a membranei de valoare f, cu o deplasare
D
w0 a centrului rigidizat al acesteia ßi creazá o
centru rigid R
presiune utilá p. Cunoscänd proprietáþile elastice mobil
h

ale materialului membranei, se cere sá se

determine:
a) raza activá a membranei: membraná d
nemetalicá
b) caracteristica membranei;
c) debitul de aer refulat de pompa de ventilaþie.
 Aplicaþie numericá: h = 0,3 mm, p = 0,06 N/mm2, w0 = 10 mm, f = 100 deformári/minut,
materialul membranei – plastic cu inserþie textilá (proprietáþi elastice: E = 1,05 × 10 3 N/mm2, υ = 0,5 ).

Rezolvare:
4 3
p ⎛R⎞ ⎛w ⎞
a) Pentru o membraná nemetalicá ecuaþia caracteristicii are forma ⋅ ⎜ ⎟ = A3 ⋅ ⎜ 0 ⎟ , unde
E ⎝h⎠ ⎝ h ⎠
d
coeficientul A3 are o formulá empiricá de calcul, care þine cont de υ ßi de raportul ρ = , acest raport fiind la
D
3 −υ
⋅ ⎢ − ⋅ (1 − ρ 6 ) +
1 ⎡ 2
algerea proiectantului. Expresia lui A3 este A3 = ⋅
(1 − ρ ) ⋅ (1 − ρ ) ⎣ 3
2 3 4 1 −υ
3
3 −υ 2 A3 ⋅ E ⋅ h 4 ⎛ w0 ⎞
⋅ (1 + ρ )⋅ (1 − ρ ) + 2 ⋅
2 4
⋅ ρ ⋅ (1 − ρ )⎥ , iar raza activá a membranei rezultá R =
2 ⎤ 4 ⋅⎜ ⎟ .
1 +υ ⎦ p ⎝ h ⎠
Diametrul membranei este D = 2 ⋅ R , iar diametrul centrului rigidizat d = ρD = 2 ⋅ ρ ⋅ R .
R4
b) odatá determinatá R, caracteristica membranei este: w0 = 3 ⋅p .
A3 ⋅ h ⋅ E
1 f
c) debitul pompei Q se determiná cu formula: Q = ⋅ ⋅ Am ⋅ w0 , Am fiind aria utilá a membranei,
2 60
π ⋅ (D − d )2 π ⋅ (2 ⋅ R − ρ ⋅ 2 ⋅ R )2 f
= π ⋅ R 2 ⋅ (1 − ρ ) , deci Q = ⋅ π ⋅ R 2 ⋅ (1 − ρ ) ⋅ w0 .
2 2
Am = =
4 4 120
d
Aplicaþie numericá: dacá se alege raportul ρ = = 0,4 , se obþine
D
3 −υ 3 −υ 2
⋅ ⎢ − ⋅ (1 − ρ 6 ) + ⋅(1 + ρ 2 )⋅ (1 − ρ 4 ) + 2 ⋅ ⋅ ρ ⋅ (1 − ρ 2 )⎥ =
1 ⎡ 2 ⎤ 1
A3 = ×
(1 − ρ ) ⋅ (1 − ρ ) ⎣ 3
2 3 4 1 −υ 1 +υ ⎦ (1 − 0,4 ) × (1 − 0,4 4 )
2 3

⎡ 2 3 − 0,5 3 − 0,5
× ⎢ − × (1 − 0,4 6 ) + × (1 + 0,4 2 )⋅ (1 − 0,4 4 ) + 2 × ⋅ 0,4 2 ⋅ (1 − 0,4 2 )⎥ = 9,412 , de unde raza
⎤
⎣ 3 1 − 0,5 1 + 0,5 ⎦
A3 ⋅ E ⋅ h 3 9,412 × 1,05 × 10 3 × 0,3 3
activá a membranei: R = 4 ⋅ w0 = 4 ⋅ 10 = 83,842 ≈ 84 mm. Diametrul
p 0,06
membranei este D = 2 ⋅ R ≈ 168 mm, iar diametrul centrului rigidizat d = 2 ⋅ ρ ⋅ R ≈ 67,2 mm. Ecuaþia
83,842 4
caracteristicii membranei: w0 = 3 × 3 p , deci w0 = 25,544 × 3 p , sau reciproc,
9,412 × 0,3 × 1,05 × 10 3
se poate determina presiunea ín funcþie de deplasare: p = 6 × 10 −5 × w03 . Debitul asigurat de pompa
f 100
⋅ π ⋅ R 2 ⋅ (1 − ρ ) ⋅ w0 = × 3,14 × 83,842 2 ⋅ (1 − 0,4 ) ⋅10 = 66217,711 mm3/s,
2 2
ventilatorului: Q=
120 120
3 3
care ínseamná 66,218 cm /s sau 238,385 dm /orá (aproape 240 l/h).
2. ARCURI BIMETALICE
Problema nr. 2.1
Se considerá un arc bimetalic constituit dintr-o lamelá de invar ßi o lamelá de oþel aliat cu
nichel ßi cobalt. Lamela are dimensiunile: lungimea l = 40 mm, láþimea b = 5 mm ßi grosimea
h = 0,8 mm. Ín funcþionare lamela este strábátutá de un curent electric de intensitate maximá
I = 3 A. Sá se determine ságeata capátului liber al lamelei. Aceeaßi problemá dacá grosimea lamelei
este h=0,4 mm.

h2

h2
f
b l

h1
h1
h
Rezolvare:
3 α1 − α 2 2
Ságeata f a arcului se calculeazá cu formula f = ⋅ l ⋅ Δθ , unde α1 − α 2 reprezintá
4 h
diferenþa dintre coeficienþii de dilatare liniará a materialelor lamelei, iar Δθ este diferenþa de
temperaturá (dintre temperatura de funcþionare stabilá θ s ßi temperatura mediului ambiant θ 0 ).
Aceastá diferenþá de temperaturá se calculeazá din condiþia ca íntreaga cantitate de cáldurá
degajatá ín unitatea de timp ca urmare a trecerii curentului electric (ΔQ = k Q I 2 R ) sá fie utilizatá pentru
íncálzirea lamelei (ΔQ = SλΔθ ) , unde k Q = coeficient de eficienþá (tabelat, de obicei subunitar,
cuprins íntre 0,2 ßi 1-ín condiþii ideale), R = rezistenþa electricá a lamelei, S = aria suprafeþei laterale a
lamelei, λ = coeficient de transmitere a cáldurii.
l
Rezistenþa electricá a lamelei se determiná cu formula R = ρ , unde ρ = rezistivitatea
A
materialului (tabelatá, ín cazul de faþá de valoare 0,79 × 10 −4 ohm.cm), iar A = aria secþiunii
transversale a lamelei (A = b × h) . Aria suprafeþei laterale a lamelei este calculatá din
S = 2 × l × b + 2 × l × h , deci are formula S = 2 × l × (b + h ) . Diferenþa dintre coeficienþii de dilatare
liniará a materialelor lamelei este, de asemenea, determinabilá din tabele de material, ín cazul de faþá
de valoare 18 × 10 −6 o C -1 .
kQ I 2 R kQ I 2 ρ
Diferenþa de temperaturá se va calcula cu formula Δθ = = , unde λ se va
Sλ 2(b + h )λA
citi din tabele de material (ín cazul de faþá de valoare 4 × 10 −4 J/cm2.s.grd), iar kQ = 0,24 . De aici,
3 α1 − α 2 l ⋅ kQ ⋅ I ⋅ ρ 3 18 × 10 −6
2 2

rezultá cá ságeata lamelei se calculeazá sub forma: f = = × ×

4 h 2 ⋅ (b + h ) ⋅ λ ⋅ b ⋅ h 4 0,8 × 10 −1

×
(40 × 10 )
−1 2
× 0,24 × 32 × 0,79 × 10 −4
= 0,0248 cm = 0,25 mm.
2 × (5 + 0,8) × 10 −1 × 4 × 10 − 4 × 5 × 10 −1 × 0,8 × 10 −1
Dacá grosimea este mai micá, de numai jumátate, h=0,4 mm, atunci ságeata va fi:

f =
3 18 × 10 −6
× ×
(40 × 10−1 ) × 0,24 × 32 × 0,79 × 10−4
2

= 0,10665 cm ≈ 1,1 mm.

4 0,4 × 10 −1 2 × (5 + 0,4 ) × 10 −1 × 4 × 10 −4 × 5 × 10 −1 × 0,4 × 10 −1
Problema nr. 2.2
Se considerá un arc bimetalic
l

h2
constituit dintr-o lamelá de invar ßi o
lamelá de oþel aliat cu nichel ßi cobalt,

f
h1
avänd grosimea totalá h = 0,9 mm.
Diferenþa dintre coeficienþii de dilatare liniará a materialelor lamelei este α 1 − α 2 = 18 × 10 −6 o C -1 .
Cunoscänd faptul cá, la diferenþa de temperaturá íntre temperatura de funcþionare stabilá θ s = 75 o C
ßi temperatura mediului ambiant θ 0 = 18 o C , ságeata lamelei este f = 1,1 mm, sá se determine:
a) lungimea l a lamelei;
b) la ce temperaturá de funcþionare θ1 ságeata lamelei este de 0,7 mm;
c) ce grosime ar trebui sá aibá lamela, dacá lungimea sa ar fi cu Δl = 6 mm mai mare,
pentru ca ságeata sá se menþiná aceeaßi.

Rezolvare:
3 α1 − α 2 2
a) Ságeata f a arcului se calculeazá cu formula f = ⋅ l ⋅ Δθ , de unde rezultá cá
4 h
4 h⋅ f 4 × 0,9 × 0,7
lungimea lamelei este l = ⋅ = = 35,869 mm ≈ 36 mm.
3 (α 1 − α 2 ) ⋅ Δθ 3 × 18 × 10 −6 × (75 − 18)
4 h⋅ f 4 h⋅ f
b) Din aceeaßi formulá se obþine: θ1 − θ 0 = Δθ = ⋅ ⇒ θ1 = θ 0 + ⋅ =
3 (α1 − α 2 ) ⋅ l 2
3 (α1 − α 2 ) ⋅ l 2
4 × 0,9 × 0,7
= 18 + = 54,27 ≈ 54 o C .
3 × 18 × 10 −6 × 35,869 2
3 α1 − α 2
c) Grosimea lamelei avänd noua lungime se calculeazá din h = ⋅ (l + Δl ) ⋅ Δθ =
2

4 f
3 × 18 × 10 −6
= × (35,869 + 6) × (75 − 18) = 1,226 mm ≈ 1,23 mm.
2

4 × 1,1

**********************

Problema nr. 2.3

oþel aliat (Mo+Ni+Co)
Se considerá un arc bimetalic l
h2

constituit dintr-o lamelá de invar EH 36

h

(ca element pasiv) ßi o lamelá de oþel

h1

invar
ínalt aliat (cu molibden, nichel ßi cobalt
– ca element activ). Elementele geometrice ale lamalei sunt: grosimea totalá a lamelei h = 0,9 mm,
lungimea lamelei l = 52 mm, iar láþimea b = 6 mm, iar caracteristicile mecanice ale materialelor
sunt: a) pentru invar – modulul de elasticitate E1 = 1,5 × 10 5 N/mm2, coeficient de dilatare liniará
α1 = 2 × 10 −6 o C -1 ßi tensiunea admisibilá la íncovoiere σ a = 280 N/mm2; b) pentru oþelul aliat –
1

modulul de elasticitate E 2 = 2,1 × 10 5

N/mm , coeficient de dilatare liniará α 2 = 15 × 10 −6 o C -1 ßi
2

tensiunea admisibilá la íncovoiere σ a = 360 N/mm2. Rezistivitatea medie a lamelei este

1
ρ = 0,68 ohm ⋅ mm 2 / m , iar conductivitatea termicá medie a lamelei este λ = 16,4 × 10 −6 J/mm 2 ⋅ s⋅o C .
Cunoscänd faptul cá arcul este íncálzit prin efect Joule la trecerea unui curent electric de intensitate
I = 3,6 A, se cere sá se determine:
a) grosimile celor douá lamele componente, ßtiind cá sunt invers proporþionale cu E ;
b) care este temperatura de funcþionare stabilá, ßtiind cá temperatura mediului ambiant este
θ 0 = 20 o C ;
c) care este ságeata lamelei;
d) verificarea la íncovoiere a arcului bimetalic strábátut de curent.

Rezolvare:
a) Dacá grosimile celor douá lamele componente sunt invers proporþionale cu rádácina pátratá
h1 E2
a modulului lor de elasticitate, atunci se poate scrie: = , iar h1 + h2 = h , ceea ce reprezintá un
h2 E1
sistem de ecuaþii h1 = 1,183 ⋅ h2 , h1 + h2 = 0,9 , de unde h1 = 0,488 mm ßi h2 = 0,412 mm.
b) Se considerá cá íntreaga cantitate de cáldurá degajatá prin efect Joule R ⋅ I 2 este folositá la
íncálzirea lamelei, deci va fi egalá cu cáldura cedatá prin suprafaþa lateralá Al a lamelei bimetalice
l
(A l = 2 ⋅ l ⋅ (b + h )) cátre mediul ínconjurátor. Rezistenþa lamelei se calculeazá din R = ρ , unde aria
Al
suprafeþei strábátrute de curent este A = b ⋅ h . Din egalarea expresiilor celor douá cantitáþi rezultá: λ ⋅ Al ⋅ Δθ =
R⋅I2 ρ ⋅l ⋅ I 2 ρ ⋅I2
= R ⋅ I ⇔ Δθ =
2
⇔ θs − θ0 = ⇔ θs = θ0 + , deci temperatura
λ ⋅ Al λ ⋅ b ⋅ h ⋅ 2 ⋅ l ⋅ (b + h ) 2 ⋅ λ ⋅ b ⋅ h ⋅ (b + h )
ρ ⋅I2 0,68 × 10 −3 × 3,6 2
de funcþionare stabilá este θ s = θ 0 + = 20 + = 27,2 oC.
2 ⋅ λ ⋅ b ⋅ h ⋅ (b + h ) 2 × 16,4 × 10 − 6 × 6 × 0,9 × (6 + 0,9 )
3 α 2 − α1 2
c) Ságeata f a arcului bimetalic se calculeazá cu formula f = ⋅ l ⋅ Δθ , deci rezultá
4 h
3 (15 × 10 −6 − 2 × 10 −6 )
f = × × 52 2 × (27,2 − 20) = 0,211 mm.
4 0,9
d) Tensiunile de íncovoiere, care sunt generate de íncálzirea prin efect Joule, sunt diferite
pentru fiecare lamelá ín parte. Astfel, ín timpul íncovoierii, lamela superioará, confecþionatá din oþel
aliat, este supusá íntinderii, ín timp ce lamela inferioará, din invar, este supusá comprimárii. Tensiunile
pe fiecare lamelá ín parte sunt urmátoarele:
h1
- pentru lamela pasivá: σ 1 = (α1 − α 2 ) ⋅ Δθ ⋅ E1 ⋅ = (2 × 10 − 6 − 15 × 10 − 6 ) × (27,2 − 20) × 1,5 × 105 ×
h
0,488
× = −7,613 N/mm2, deci mai micá decät cea admisibilá σ a = 280 N/mm2;
0,9 1

h2
- pentru lamela activá: σ 2 = (α 2 − α1 ) ⋅ Δθ ⋅ E 2 ⋅ = (15 × 10 − 6 − 2 × 10 − 6 ) × (27,2 − 20) × 2,1 × 105 × ;
h
0,412
× = 9 N/mm2, deci mai micá decät cea admisibilá σ a = 360 N/mm2.
0,9 1
3. ARCURI DE PRESIUNE
Problema nr. 3.1
Un manometru folosit pentru másurarea presiunilor mici tub
utilizeazá drept element sensibil un tub Bourdon de secþiune elipticá. Bourdon

Geometria tubului Bourdon este cunoscutá ßi este prezentatá ín figura R ϕ

γ wy
aláturatá (raza tubului R , unghiul la centru al tubului γ , grosimea

Δγ
w
peretelui tubului h , cele douá semiaxe ale elipsei a ßi b), iar wx
materialul din care este fabricat tubul este bronzul fosforos. Ín capát liber
A
condiþiile ín care domeniul de másurare a presiunii este cunoscut A-A a
A
(íntre 0 ßi p m ), sá se determine deplasarea capátului liber al tubului.

b
Aplicaþie numericá: R = 20 mm, γ = 220o , h = 0,38 mm, capát fix
p
p m = 1,5 N/mm2, 2a = 10 mm, 2b = 1,8 mm, materialul tubului
Bourdon – bronz fosforos (proprietáþi mecanice: E = 1× 105 N/mm2, υ = 0,3 ).

Rezolvare:
Δγ
Formula care dá valoarea deplasárii totale a capátului liber al tubului este: w = ⋅ R ⋅ Γ(γ ) . Termenii
γ
din membru drept se calculeazá ín felul urmátor:
R⋅h
- parametrul principal al tubului: χ = ;
a2
- coeficientul Γ(γ ) = (1 − cosγ )2 + (γ − sin γ )2 , unde γ se exprimá ín radiani;
Δγ 1 − υ 2 R 2 ⎛ b2 ⎞ α
- raportul se exprimá cu formula p⋅ ⋅ ⋅ ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟ ⋅ . Din studiul formei
γ E b⋅h ⎝ a ⎠ β + χ2
a
secþiunii tubului, rezultá cá raportul este cel ín funcþie de care se vor alege valorile coeficienþilor
b
α ßi β din formula anterioará;
1 − cosγ
Suplimentar, se calculeazá ßi unghiul ϕ al deplasárii capátului liber faþá de axa Oy: ϕ = arctg .
γ − sinγ
R ⋅ h 20 × 0,38 220
Numeric: χ = = 0,304 ; γ = × π = 3,838 ; Γ(γ ) = (1 − cosγ ) + (γ − sin γ ) =
2 2
2
= 2
a 5 180

= (1 − cos220o ) + (3,838 − sin 220o ) = 4,816 ; raportul

2 2 a a 2a 10
are valoarea = = = 5,4 , deci pentru
b b 2b 1,8
⎛ Δγ ⎞ 1 − υ 2 R 2 ⎛ b2 ⎞ α 1 − 0,32 202
acest raport α = 0,4 ßi β = 0,121 ; ⎜⎜ ⎟⎟ = p ⋅ ⋅ ⋅ ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟ ⋅ = × ×
⎝ γ ⎠ E b ⋅ h ⎝ a ⎠ β + χ 2 1 × 105 0,9 × 0,38
⎛ 0,9 2 ⎞ 0,4 ⎛ Δγ ⎞ Δγ
× ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟ × × p ⇔ ⎜⎜ ⎟⎟ = 0,018 × p ; w = ⋅ R ⋅ Γ(γ ) = 0,018 × p × 20 × 4,816 ⇔
⎝ 5 ⎠ 0,121 + 0,304 2
⎝ γ ⎠ γ
w = 1,734 × p , care reprezintá ecuaþia caracteristicii tubului Bourdon. La presiune maximá, deplasarea
capátului liber este maximá: wmax = 1,734 × pm = 2,601 mm.
Unghiul ϕ al deplasárii capátului liber faþá de axa Oy:
1 − cosγ 1 − cos220 o 1 − (− 0,776)
ϕ = arctg = arctg = arctg = 21,511o = 21o 30 min 40 sec.
γ − sinγ 3,838 − sin 220 o
3,838 − (− 0,643)
 w0
Problema nr. 3.2

h
Un silfon folosit ca element sensibil íntr-un aparat de bord
are urmátoarele elemente geometrice: diametrul exterior De ,
diametrul interior Di , raza de racordare a gofreurilor r0 , grosimea r0

l
peretelui tubului h , numárul gofreurilor n, iar marerialul din care este
fabricat silfonul este un oþel slab aliat. Presiunea aerului cu care este
Di

T
a
alimentat silfonul este p . Se cere sá se determine:
a) deplasarea capátului liber al silfonului;
De
b) rigiditatea silfonului;
p
c) verificarea rezistenþei silfonului.
Aplicaþie numericá: De = 56 mm, Di = 36 mm, r0 = 1,12 mm, h = 0,25 mm, p = 0,01 N/mm2,
materialul silfonului – oþel slab aliat (proprietáþi mecanice: E = 2,1 × 10 5 N/mm2, υ = 0,3 , σ rt = 360 N/mm2).

Rezolvare:
a) Pentru un silfon ale cárui gofreuri nu sunt ínclinate (α = 0o ) , deformarea (deplasarea capátului liber)
1 −υ 2 n
este datá de formula w0 = F ⋅ ⋅ , unde F este forþa de presiune F = p ⋅ Aef , Aef este aria
E ⋅h ⎛ h ⎞
2

A0 + B0 ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ Ri ⎠
⎛ ⎛ R + Ri ⎞
2
π ⎞
suprafeþei eficace a silfonului ⎜ Aef = π ⋅ Rm2 = π ⋅ ⎜ e = ⋅ (De + Di ) ⎟ , iar coeficienþii A0 ßi B0 sunt
2
⎜ ⎟ ⎟
⎝ ⎝ 2 ⎠ 16 ⎠
determinaþi experimental ßi conþinuþi ín tabele. Pentru acest tip de silfon A0 = 2 × 10 −4 ßi B0 = 8 . De aici,
1 −υ 2 n π 1 −υ 2 n π
⋅ (De + Di ) ⋅ × (56+ 36) ⋅
2 2
w0 = F ⋅ ⋅ = p⋅ ⋅ = 0,01 ×
E ⋅h ⎛ h ⎞
2
16 E ⋅h ⎛ 2⋅h ⎞
2
16
A0 + B0 ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ A0 + B0 ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ Ri ⎠ ⎝ D i ⎠
1 − 0,32 10
⋅ ⋅ = 1,652 mm .
2,1 × 105 × 0,25 ⎛ 2 × 0,25 ⎞
2

2 × 10 − 4 + 8 × ⎜ ⎟
⎝ 36 ⎠
F π
b) Rigiditatea silfonului se calculeazá ca k s = , unde forþa de presiune F = p ⋅ Aef = p ⋅ ⋅ (De +
w0 16
3,14 F 16,611
+ Di ) = 0,1 × × (56 + 36) = 16,611 N, deci k s =
2 2
= = 10,055 N/mm.
16 w0 1,652
c) Verificarea silfonului presupune comparaþia íntre presiunea de lucru p ßi presiunea limitá
σ rt ⋅ h
plim , determinatá cu ajutorul valorii rezistenþei admisibile a materialului silfonului: plim = =
Re
2 ⋅ σ rt ⋅ h 2 × 360 × 0,25
= = = 3,214 N/mm2 , deci valoare mai mare decät p = 0,01 N/mm2.
De 56
4. CUPLAJE
Problema nr. 4.1
c b
Se considerá un cuplaj cu flanße, fiecare de grosime b, garniturá
prevázut cu elemente amortizoare elastice sub forma unor piuliþá ßurub

garnituri din material elastic (cauciuc, piele etc.), care trebuie

d
sá transmitá un moment motor M t . Flanßele sunt asamblate cu flanßá 1
ßaibá
bolþuri cu ßurub, diametrul tijei acestora fiind d, numárul
acestora fiind is , montate echidistant pe un cerc de diametru

D
D. Se cere sá se dimensioneze bolþurile cuplajului ßi sá se
verifice cuplajul.
ßtift
Aplicaþie numericá: M t = 10 kgf.cm, b = 20 mm, c = 2 ßtift
arbore 2
mm, is = 5 , D = 30 mm, materialul bolþurilor – OLC 50 (tensiunea arbore 1
flanßá 2
admisibilá la íncovoiere σ a = 250 kgf/cm2), materialul garniturii –
piele (tensiunea admisibilá la strivire σ as = 8 kgf/cm2).

Rezolvare:
Momentul de rotaþie de calcul trebuie determinat pornind de la momentul motor util, care trebuie
transmis, þinänd cont de un factor de amplificare (coeficient de serviciu) k s , factor care þne cont de natura
solicitárii si de tipul cuplajului; valoarea pentru aplicaþia datá este k s = 1,5 . Astfel, momentul de calcul va fi:
M = k s ⋅ M t = 1,5 × 10 × 9,81 × 10 = 1471,5 N.mm. Ín timpul rotirii, asupra fiecárui bolþ acþioneazá o forþá
M 2⋅M 2 × 1471,5
F1, egalá pentru fiecare din cele is bolþuri, adicá F1 = = = = 19,62 N.
D is ⋅ D 5 × 30
is
2
Forþa F1 este cea care solicitá la ínovoiere fiecare bolþ; se considerá cá tija ßurubului este íncastratá íntr-
una dintre flanße, iar forþa íncovoietoare acþioneazá la jumátatea grosimii celeilalte flanße, de unde braþul forþei este
b ⎛b ⎞ ⎛ 20 ⎞
+ c , iar momentul íncovoietor este M inc = F1 ⋅ ⎜ + c ⎟ = 19,62 × ⎜ + 2 ⎟ = 235,44 N.mm. Calculul de
2 ⎝2 ⎠ ⎝ 2 ⎠
dimensionare trebuie fácut din condiþia ca tensiunea de íncovoiere sá fie cel mult egalá cu tensiunea admisibilá
pentru materialul din care este confecþionat bolþul (σ inc ≤ σ a ) , sau, luänd ín considerare un coeficient de siguranþá
M inc M π ⋅d3
ξ , se obþine: ξ ⋅ σ inc = σ a ⇔ ξ ⋅ = σ a ⇔ ξ ⋅ inc3 = σ a , unde W = este modul de rezistenþá al
W π ⋅d 32
32
tijei cilindrice a bolþului. Consideränd coeficientul de siguranþá ξ = 1,2 , rezultá cá diametrul tijei se obþine din:
32 ⋅ ξ ⋅ M inc 32 × 1,2 × 235,44
d =3 =3 = 4,897 mm; se va alege un bolþ cu un diametru al tijei
π ⋅σ a 3,14 × 250 × 9,81 × 10 − 2
standardizat, cel mai apropiat de rezultat, mai mare decät acesta, adicá se va alege un bolþ de 5 mm.
Verificarea la strivire a garniturii elastice se face din condiþia ca tensiunea la strivire sá fie mai
micá decät cea admisibilá pentru materialul garniturii. Strivirea se produce pe o suprafaþá
dreptunghiulará de lungime egalá cu grosimea flanßei ßi láþime egalá cu diametrul bolþului, avänd drept
F1 19,62 0,1962 × 100
cauzá forþa F1, deci: σ str = = = 0,1962 N/mm2 = = 2 kgf/cm2 < 2 kgf/cm2 = σ as .
b ⋅ d 20 × 5 9,81
Problema nr. 4.2
Se considerá un cuplaj cu flanße din oþel de b c b material de fricþiune
piuliþá ßurub
diametru maxim Dm , cu transmitere prin frecare. Cuplajul

d
este antrenat de un motor electric, care dezvoltá o putere P la
o turaþie n ßi este prevázut cu un numár is de ßuruburi de oþel ßaibá flanßá 1

montate echidistant, pe un cerc de diametru D. Se cere sá se

dimensioneze ßuruburile cuplajului.

D
Dm
Aplicaþie numericá: P=450 W, n = 1200 rpm, Dm = 64
mm, is = 3 , D = 36 mm, μ = 0,2 pentru montaj fárá piesá de ßtift ßtift
fricþiune, μ = 0,4 pentru montaj cu piesá intermediará de
/
arbore 2
arbore 1
flanßá 2
fricþiune, k c = 1,8 , β = 1,5 , materialul ßuruburilor – OLC 50
(tensiunea admisibilá la íntindere σ a = 50 N/mm2).

Rezolvare:
Momentul de rotaþie trebuie determinat pornindu-se de la puterea motorului ßi turaþia acestuia, cu
P
formula: M t = 9549,3 ⋅
, unde puterea se exprimá ín W, turaþia - ín rpm, iar cuplul (momentul) de rotaþie se
n
obþine ín N.mm. Momentul de calcul se obþine de la momentul motor util: M = k s ⋅ M t .
La acest tip de asamblare cu flanße transmiterea momentului de rotaþie se face prin frecarea
dintre flanße, proporþionalá cu forþa de strängere realizatá de ßuruburi; acesta este motivul pentru care
ßuruburile pot fi montate cu joc ín orificiile flanßelor, forþa de strängere menþinänd flanßele ín contact.
Forþa de frecare este asiguratá de frecarea suprafeþelor frontale ale celor douá flanße, dar poate fi
ímbunátáþitá prin montarea unei piese tampon din material de fricþiune íntre flanße. Coeficientul de
frecare μ are valoarea ín funcþie de natura materialelor flanßelor ßi ale pieselor intermediare ßi poate fi
cuprinsá íntre 0,12 pentru frecare „fier pe fier” ßi 0,45 pentru frecare cu piesá intermediará de fricþiune.
Efortul necesar transmiterii momentului de rotaþie se repartizeazá uniform pe ßuruburi, aßa
M 2⋅M
íncät fiecárui ßurub íi revine o forþá F1 = = , iar forþa de frecare trebuie sá-i fie cel puþin egalá.
D is ⋅ D
is
2
Forþa de frecare F f se obþine din forþa normalá pe suprafeþele flanßelor, adicá din suma forþelor Fa1 de
strängere a ßuruburilor, deci, pentru fiecare ßurub: F f 1 = μFa1 ≥ F1 . Pentru calcule se þine cont de un
2⋅β ⋅M
coeficient de suprasarciná (β = 1 ÷ 2,5) , astfel íncät μ ⋅ Fa1 = β ⋅ F1 ⇒ Fa1 = . Cum strängerea
μ ⋅ is ⋅ D
Fa1 4 Fa1
ßurubului íl solicitá pe acesta la íntindere, tensiunea astfel obþinutá ín material este σ t =
= , unde d
A πd 2
este diametrul tijei ßurubului, iar pentru corecta funcþionare a ansamblului σ t ≤ σ a , σ a find tensiunea
admisibilá la tracþiune a materialului ßurubului (se va lua σ a = (0,2 ÷ 0,8)σ c , ín funcþie de natura
4 Fa1 4 Fa1 8⋅ β ⋅ M
solicitárilor). Aßadar σ t ≡ = σ a , deci diametrul tijei ßurubului este d = = =
πd 2
πσ a π ⋅ σ a ⋅ μ ⋅ is ⋅ D
 8⋅ β ⋅ M 8 × 9549,3 ⋅ β ⋅ k s ⋅ P 8 × 9549,3 × 1,5 × 1,8 × 450
= = = = 4,776 mm. Se va alege un
π ⋅ σ a ⋅ μ ⋅ is ⋅ D π ⋅ n ⋅ σ a ⋅ μ ⋅ is ⋅ D 3,14 × 1200 × 50 × 0,2 × 3 × 36
ßurub standardizat, cu diametru mai mare, deci un ßurub M5 cu diametrul tijei de 5 mm. Ín aceste condiþii
momentul de rotaþie capabil a fi transmis este mai mare, deci puterea ßi/sau turaþia pot fi mai mari. Momentul
π ⋅ d 2 ⋅ σ a ⋅ μ ⋅ is ⋅ D 3,14 × 52 × 50 × 0,2 × 3 × 36
capabil a fi transmis este: M / = = = 3925 N.mm,
8 ⋅ β ⋅ ks 8 × 1,5 × 1,8
deci, la aceeßi turaþie de 1200 rpm, puterea poate fi P / = 493,23 W, deci cu 9,6 % mai mare.
Ín cazul ín care se utilizeazá ßi o piesá intermediará din material de fricþiune, atunci μ / = 0,4 ,
8 × 9549,3 ⋅ β ⋅ k s ⋅ P 8 × 9549,3 × 1,5 × 1,8 × 450
iar diametrul tijei: d / = = = 3,377 mm, deci se va
π ⋅ n ⋅ σ a ⋅ μ ⋅ is ⋅ D
/
3,14 × 1200 × 50 × 0,4 × 3 × 36
alege un ßurub M4 cu diametrul tijei de 4 mm. Momentul capabil a fi transmis devine acum:
2
π ⋅ d / ⋅ σ a ⋅ μ / ⋅ is ⋅ D 3,14 × 4 2 × 50 × 0,4 × 3 × 36
M = //
= = 5024 N.mm, deci, la aceeßi turaþie de 1200
8 ⋅ β ⋅ ks 8 × 1,5 × 1,8
rpm, puterea poate fi P // = 631,334 W, deci cu 40,3 % mai mare.

**********************

Problema nr. 4.3

ls b
Se considerá un cuplaj cu flanße din oþel, fiecare de
piuliþá ßurub
grosime b ßi de diametru maxim Dm , cu transmitere prin corpul

d
bolþurilor de legáturá (aßa cum se vede ín figura aláturatá). Cuplajul
L flanßá 1
este antrenat de un motor electric, care dezvoltá o putere P la o ßaibá
turaþie n ßi este prevázut cu un numár is de bolþuri de oþel (montate

D
echidistant, pe un cerc de diametru D), avänd lungimea tijelor L. Se

Dm
cere sá se dimensioneze ßuruburile cuplajului ßi sá se verifice.
Aplicaþie numericá: P=450 W, n = 1200 rpm, Dm = 64 ßtift ßtift
mm, D = 36 mm, b = 16 mm, L = 25 mm, is = 3 , k c = 1,8 , arbore 2
arbore 1
β = 2 , materialul ßuruburilor – OLC 50 (tensiunile admisibile: la flanßá 2

forfecare τ a = 40 N/mm2, la strivire σ as = 25 N/mm2).

Rezolvare:
La acest tip de asamblare cu flanße transmiterea momentului de rotaþie se face prin intrmediul tijei
bolþurilor, care sunt montate cu strängere (fárá joc ) ín orificiile flanßelor. Bolþurile sunt supuse la forfecare ín
planul de separaþie dintre cele douá flanße ßi, simultan, la strivire pe porþiunea tijei aflate ín contact cu orificiul
de montaj din flanßá. Calculul de dimensionare se face la forfecare, iar verificrea se face la strivire.
Momentul de rotaþie trebuie determinat pornindu-se de la puterea motorului ßi turaþia acestuia, cu
P
formula: M t = 9549,3 ⋅
, unde puterea se exprimá ín W, turaþia - ín rpm, iar cuplul (momentul) de rotaþie se
n
obþine ín N.mm. Momentul de calcul se obþine de la momentul motor util: M = k s ⋅ M t . Efortul necesar
transmiterii momentului de rotaþie se repartizeazá uniform pe ßuruburi, aßa íncät fiecárui ßurub íi revine o
 M 2⋅M F 4F
forþá táietoare F1 = = , cáreia íi corespunde o tensiune de forfecare τ f = 1 = 12 , care trebuie
is
D is ⋅ D A πd
2
sá fie mai micá, cel mult egalá, cu tensiunea admisibilá. Pentru calcule se þine cont de un coeficient de
4 F1 8⋅ β ⋅ M
suprasarciná (β = 1 ÷ 2,5) , astfel íncät β =τa ⇔ = τ a . De aici se calculeazá diametrul tijei
πd 2
π ⋅ d 2is ⋅ D
8⋅ β ⋅ M 8 × 9549,3 × β ⋅ k s ⋅ P 8 × 9549,3 × 2 × 1,8 × 450
bolþului: d = = = = 2,757 mm. Se va
π ⋅ τ a ⋅ is ⋅ D π ⋅ n ⋅ τ a ⋅ is ⋅ D 3,14 × 1200 × 40 × 3 × 36
alege un bolþ avänd filet standardizat, cu diametru mai mare, deci un ßurub M3 cu diametrul tijei nefiletate de
3 mm ßi lungime L de 25 mm. Momentul de rotaþie capabil a fi transmis cu aceste bolþuri este:
π ⋅ d 2 ⋅ τ a ⋅ is ⋅ D 3,14 × 32 × 40 × 3 × 36
M/ = = = 4239 N.mm, deci, la aceeaßi turaþie, de 1200 rpm,
8 ⋅ β ⋅ ks 8 × 2 × 1,8
puterea care poate fi transmisá este P / = 532,688 W, deci cu 18,375 % mai mare.
Verificarea la strivire se face calculänd tensiunea la strivire, care trebuie sá fie mai micá decät
cea admisibilá. Strivirea se produce pe tija ßurubului, pe o suprafaþá dreptunghiulará de lungime
F1
ls = L − b ßi de láþime egalá cu diametrul bolþului, deci σ str = =
(L − b ) ⋅ d
2⋅M 2 × 9549,3 ⋅ k s ⋅ P 2 × 9549,3 × 1,8 × 450
= = = = 4,421 N/mm2 < 25 N/mm2 = σ as .
is ⋅ D ⋅ (L − b ) ⋅ d is ⋅ D ⋅ (L − b ) ⋅ d ⋅ n 3 × 36 × (25 − 16) × 3 × 1200

**********************

Problema nr. 4.4

Se considerá un cuplaj cu manßon de fontá din douá bucáþi (asamblate cu ßuruburi pe
ambele párþi), care face legátura íntre un semicuplaj A ßuruburi
semicuplaj
superior ßuruburi
A-A
arbore superior
minicompresor ßi un motor electric de semicuplaj
inferior

antrenare, ale cárui elemente geometrice ßi

dimensionale sunt reprezentate ín figura
aláturatá. Motorul electric de antrenare d
D

dezvoltá o putere P la o turaþie n.

Diametrele celor doi semiarbori care sunt ds
A
conectaþi cu ajutorul cuplajelor sunt de L arbore
semicuplaj
inferior

aceeaßi valoare d. Se cere sá se

dimensioneze ßi sá se verifice cuplajul.
Aplicaþie numericá: P=400 W, n = 1200 rpm, d = 12 mm, k c = 1,8 , materialul manßonului – fontá
(tensiune admisibilá la strivire σ ak = 50 N/mm2), coeficientul de frecare manßon – arbore μ = 0,15 , materialul
ßuruburilor – OLC 50 (tensiunea admisibilá la íntindere σ a = 60 N/mm2).
Rezolvare:
P
Momentul de rotaþie (torsiune) se determiná cu formula: M t = 9549,3 ⋅ , unde puterea se exprimá
n
ín W, turaþia - ín rpm, iar cuplul (momentul) de rotaþie se obþine ín N.mm. Momentul de torsiune de calcul se
obþine amplificänd momentul de torsiune util cu un coeficient de serviciu: M = k s ⋅ M t .
Pornind de la valoarea diametrului arborilor, conform normelor de proiectare recomandate, se aleg:
diametrul exterior al manßonului D = 2,5 ⋅ d , iar lungimea manßonului L = 3,5 ⋅ d .
Transmiterea mißcárii se face prin frecare íntre cele doua semicuplaje ßi cele douá fusuri ale
arborilor. Momentul de torsiune capabil a fi transmis M cap trebuie sá fie mai mare decät cel de calcul.
Momentul de torsiune capabil se determiná din condiþia de rezistenþa la strivire a manßonului
Fs d d Ff d
σ sm = = σ ak , unde forþa Fs are braþul (deci M cap = Fs ⋅ = ⋅ ), iar aria de strivire pentru un
Asm 2 2 μ 2
π ⋅d Fn Ff M cap 1
semimanßon Asm = L ; ín consecinþá σ ak = = = ⋅ , de unde rezultá pentru
2 Asm μ ⋅ Asm μ ⋅ d π ⋅ d L
2 2
π ⋅d2 ⋅L
momentul de torsiune posibil a fi transmis: M cap = σ ak ⋅ μ ⋅ . Dacá M cap > M , atunci se poate trece
4
la dimensionare ßi verificare, dacá nu, atunci se reiau calculele cu noi valori pentru d ßi/sau L.
Pentru dimensionarea ßuruburilor se porneßte de la condiþia de rezistenþá la íntindere. Se alege
numárul de ßuruburi pe fiecare laturá a semimanßonului, deci numárul total de ßuruburi is este dublul sáu.
is d 4⋅M
Forþa de strängere F1 a fiecárui ßurub se determiná din μ ⋅ F1 ⋅ ⋅ = M , deci F1 = ; diametrul d s
2 2 μ ⋅ is ⋅ d
F1
al ßurubului se determiná din condiþia de rezistenþá la íntindere a tijei ßurubului: = σa ⇔
As
16 ⋅ M
F1 4 ⋅ F1 μ ⋅ is ⋅ d 16 ⋅ M 16 × k s × 9549,3 × P
⇔ = σ a , deci d s = , sau d s = = = .
π ⋅ ds
2
π ⋅σ a π ⋅σ a π ⋅ σ a ⋅ μ ⋅ is ⋅ d σ a ⋅ π ⋅ μ ⋅ is ⋅ d ⋅ n
4
Pentru aplicaþia numericá: D = 2,5 × 12 = 30 mm, L = 3,5 × 12 = 42 mm, iar momentul de
9549,3 × P 400
torsiune de calcul M = k s ⋅ M t = k s = 1,5 × 9549,3 × = 3819,72 N.mm. Momentul de
n 1500
π ⋅d2 ⋅L 3,14 × 12 2 × 42
torsiune capabil a fi transmis: M cap = σ ak ⋅ μ ⋅ = 50 × 0,15 × = 35607,6 N.mm,
4 4
deci ca valoare este mai mare decät 3819,72 N.mm.
Se alege, pentru ínceput, ca numárul de ßuruburi total sá fie is = 8 (cäte 4 pe fiecare laturá). Forþa de
4⋅M 4 × 3819,72
íntindere pe fiecare ßurub F1 = = = 1061,033 N. Diametrul unui ßurub rezultá din:
μ ⋅ is ⋅ d 0,15 × 8 × 12
4 ⋅ F1 4 × 1061,033
ds = = = 4,746 mm. Se va alege un diametru acoperitor, de 5 mm, deci se vor alege
π ⋅σ a 3,14 × 60
8 ßuruburi M5.
Alternativá: Dacá se considerá un numár de 6 ßuruburi: is = 6 (cäte 3 pe fiecare laturá), atunci forþa
 4⋅M 4 × 3819,72
de strängere pe un ßurub devine F1 = = = 1414,711 N, iar diametrul unui ßurub
μ ⋅ is ⋅ d 0,15 × 6 × 12
4 ⋅ F1 4 × 1414,711
rerzultá: d s = = = 5,481 mm, deci se vor folosi 6 ßuruburi M6.
π ⋅σ a 3,14 × 60

**********************

Problema nr. 4.5

Se considerá un cuplaj cu manßon monobloc, fabricat din fontá, care face legátura íntre un motor
electric de antrenare (care dezvoltá un cuplu de manßon monobloc ßtifturi
arbore conducátor tampon elastic arbore condus
torsiune M t ) ßi un ventilator de aer. Fixarea
manßonului pe cele douá fusuri ale arborilor se face
cu douá ßtifturi cilindrice din oþel. Elemente

d
geometrice ßi dimensionale ale asamblárii sunt

D
reprezentate ín figura aláturatá. Diametrele celor ds
doi arbori care sunt conectaþi sunt de aceeaßi
valoare. Se cere sá se dimensioneze cuplajul ßi sá L
se verifice ßtifturile.
Aplicaþie numericá: M t = 160 N.m, k c = 2 , materialul manßonului – fontá normalá (tensiune
admisibilá la torsiune τ at = 25 N/mm2), materialul ßtifturilor – OL 70 (tensiunea admisibilá la strivire
σ as = 140 N/mm2 , tensiunea admisibilá la forfecare τ af = 96 N/mm2), materialul arborilor – OL 50 (tensiunea
la rupere la torsiune σ rt = 6 N/mm2).

Rezolvare:
Ín primul ränd trebuie dimensionaþi arborii la torsiune. Tensiunea de torsiune se calculeazá cu
Mt M 32 M t
formula: τ t = = t3 = , tensiune care trebuie sá fie cel mult egalá cu tensiunea admisibilá la
Wt πd πd 3
16
torsiune τ at , valoare calculabilá cu formula τ at = 0,1 ⋅ σ rt . Coeficientul de siguranþá la torsiune se considerá
16 ⋅ M t 16 ⋅ ξ ⋅ M t 16 × 2 × 160
ξ = 2 , deci ξ ⋅ τ t = τ at , de unde d = 3 =3 =3 = 13,955 mm, deci se va
π ⋅ τ at π ⋅ 0,1 ⋅ σ rt 3,14 × 0,1 × 6
putea alege pentru arbori un diametru standard de 15 mm (sau chiar mai mare). Se alege d=15 mm.
Conform standardelor de proiectare, se alege un manßon de diametru interior egal cu cel al arborilor,
iar cel exterior D = 1,8 ⋅ d = 1,8 × 15 = 27 mm, lungimea sa fiind L = 4 ⋅ d = 4 × 15 = 60 mm. §tifturile se
aleg, de obicei, corelate cu diametrul d, adicá d s = (0,25 ÷ 0,4 ) ⋅ d ; se alege d s = 0,4 ⋅ d = 0,4 × 15 = 6 mm.
Verificarea manßonului se face la torsiune τ t ≤ τ at . Tensiunea de torsiune suportat de manßon este
M ks ⋅ M t 16 ⋅ k s ⋅ D ⋅ M t 16 × 2 × 27 × 160
τt = = = = = 2,7 N/mm2, mai micá decät τ at = 25 N/mm2.
Wt π D − d 3 3
π (D − d ) 3,14 × (27 − 15 )
3 3 3 3
⋅
16 D
Verificarea ßtiftului se face la forfecare ßi la strivire, ín modul urmátor:
 - la forfecare ín planul de separaþie dintre manßon ßi arbore:
M
d
F frf 8 ⋅ ks ⋅ M t 8 × 2 × 160
τf = = 22 = = = 1,51 N/mm2, valoare mai micá decät τ af = 96 N/mm2.
Astift πd s π ⋅ d s ⋅ d 3,14 × 6 × 15
2 2

4
- la strivire de manßon: forþa de strivire se exercitá asupra ßtiftului la jumátatea manßonului , adicá
1⎛ D−d ⎞ D+d
la distanþa ⎜d + ⎟= de axa de rotaþie, deci
2⎝ 2 ⎠ 2
M
D+d
F 2 2 ⋅ ks ⋅ M t 2 × 2 × 160
σ sm = str = = = = 0,212 N/mm2, valoare mult mai
Astr d s ⋅ (D − d ) d s ⋅ (D − d ) 6 × (27 2 − 152 )
/ 2 2

micá decät tensiunea admisibilá la strivire σ as = 140 N/mm2;

- la strivire de arbore: forþa de strivire se exercitá la jumátatea razei arborelui
M
d
Fstr// 4 ⋅ k s ⋅ M t 4 × 2 × 160
σ sa = // = 4 = = = 0,948 N/mm2, valoare mult mai micá decät
Astr d s ⋅ d ds ⋅ d 2 6 × 152
tensiunea admisibilá la strivire σ as = 140 N/mm2.

**********************

Problema nr. 4.6

Se considerá un cuplaj rigid intermitent cu
gheare, care face legátura íntre doi arbori; arborele
f
motor dezvoltá un cuplu de torsiune M t . Elemente
b

h
geometrice ßi dimensionale ale unuia dintre
semicuplaje sunt reprezentate ín figura aláturatá.
Dm

Semicupljele sunt fabricate din oþel OLC 45. Se cere d Ft

sá se dimensioneze cuplajul ßi sá se verifice.
Aplicaþie numericá: M t = 9000 N.mm, De
Di

k c = 1,5 , materialul semicuplajelor cu gheare – OLC

45 (tensiunea admisibilá la strivire σ as = 45 N/mm2,
tensiunea admisibilá la íncovoiere σ ai = 120 N/mm2).

Rezolvare:
Ín primul ränd trebuie dimensionaþi arborii la torsiune. Tensiunea de torsiune se calculeazá cu
Mt M 32 M t
formula: τ t = = t3 = , tensiune care trebuie sá fie cel mult egalá cu tensiunea admisibilá la
Wt πd πd 3
16
torsiune τ at , valoare calculabilá cu formula τ at = 0,25 ⋅ σ ai . Coeficientul de siguranþá la torsiune se considerá
 16 ⋅ M t 16 ⋅ ξ ⋅ M t 16 × 1,5 × 9000
ξ = 1,5 , deci ξ ⋅ τ t = τ at , de unde d = 3 =3 =3 = 13,187 mm, deci se
π ⋅ τ at π ⋅ 0,1 ⋅ σ rt 3,14 × 0,25 × 120
va putea alege pentru arbori un diametru standard de 15 mm (sau chiar mai mare). Se alege d=15 mm.
Conform standardelor de proiectare, se alege un semicuplaj de diametru interior egal cu
Di = 1,2 ⋅ d = 1,2 × 15 = 18 mm, iar cel exterior De = 2 ⋅ d = 2 × 15 = 30 mm. Diametrul mediu al
1 1
semicuplajului este Dm = ⋅ (De + Di ) = × (30 + 18) = 24 mm. Se alege numárul de gheare Z = 6 , deci
2 2
Z π ⋅ Dm 3,14 × 30 D − Di
semicuplajul are Z1 = = 3 gheare. De aici rezultá f = = = 15,7 mm, b = e =
2 Z 6 2
30 − 18
= = 6 mm, iar h se alege h = 0,3 ⋅ d = 0,3 × 15 = 4,5 mm.
2
Verificarea manßonului se face la torsiune τ t ≤ τ at . Tensiunea de torsiune suportat de manßon este
M ks ⋅ M t 16 ⋅ k s ⋅ D ⋅ M t 16 × 2 × 27 × 160
τt = = = = = 2,7 N/mm2, mai micá decät τ at = 25 N/mm2.
Wt π D − d 3 3
π (D 3 − d 3 ) 3,14 × (27 3 − 153 )
⋅
16 D
Verificarea cuplajului se face la strivire ßi la íncovoiere, ín modul urmátor:
- la strivire pe flancuri: forþa de strivire F1 se exercitá asupra flancului la diametrul mediu, pe o
M 2 ⋅ ks ⋅ M t
suprafaþá datá de As = b ⋅ h . Forþa de strivire F1 = = . Pentru cá apásarea nu
Dm Z ⋅ D
Z1 1 m
2
este aceeaßi pentru toate ghearele, se foloseßte un coeficient de neuniformitate q = 0,75 , deci
F1 2 ⋅ ks ⋅ M t 2 × 1,5 × 9000
σ sm = = = = 18,519 N/mm2, valoare mai micá
q ⋅ As q ⋅ Z1 ⋅ Dm ⋅ b ⋅ h 0,75 × 3 × 24 × 6 × 4,5
decät tensiunea admisibilá la strivire σ as = 45 N/mm2;
- la íncovoiere, consideränd gheara íncastratá la corpul semicuplajului. Íncovoierea este cauzatá de
b⋅ f 2
aceeaßi forþá F1 , neuniform repartizatá pe gheare, iar momentul de inerþie al ghearei este :
6
F ⋅h 12 ⋅ k s ⋅ M t ⋅ h 12 × 1,5 × 9000 × 4,5
σi = 1 = = = 9,128 N/mm2, valoare cu mult
Ig q ⋅ Z1 ⋅ Dm ⋅ b ⋅ f 2
0,75 × 3 × 24 × 6 × 15,7 2

mai micá decät σ ai = 120 N/mm2.

**********************

Problema nr. 4.7

Se considerá o asamblare íntre doi arbori de tipul celei din figurá. Íntre cele douá
subansamble se realizeazá o cuplare tip arbore-butuc, iar momentul de rotaþie (de torsiune) se
transmite printr-o paná plan-paralelá (paralelipipedicá). Arborele motor are diametrul d, iar canalul de
paná este astfel dimensionat íncät sá asigure asamblarea cu o paná de láþime b ßi de ínálþime h.
Momentul de rotaþie care trebuie transmis este M t , iar pana este confecþionatá din oþel. Se cere sá se
dimensioneze pana paralelipipedicá.
 butuc
canale de paná
paná

arbore l
b

h
d
n

Aplicaþie numericá: M t = 56 N.m, k s = 1,4 , d = 40 mm, b = 6 mm, h = 5 mm, materialul penei –

oþel OLC 45 (proprietáþi mecanice: σ as = 45 N/mm2, τ af = 25 N/mm2).

Rezolvare:
Pana este supusá unei solicitári compuse, respectiv:
- la strivire pe suprafeþele de contact dintre paná ßi butuc, respectiv dintre paná ßi arbore;
- la forfecare pe suprafaþa de separaþie arbore-butuc.
Forþa tangenþialá Ft care acþioneazá asupra penei pe suprafaþa sa lateralá este datá de
d M 2 ⋅ ks ⋅ M t
momentul de torsiune (rotaþie), braþul forþei fiind : Ft = = . Tensiunea de strivire la
2 d d
2
Ft
care este supusá pana se calculeazá din σ s = , unde As este aria suprafeþei penei supusá la strivire,
As
h
adicá un dreptunghi de lungime egalá cu a penei l, ßi de ínálþime jumátate din cea a penei . Ín
2
Ft 2 ⋅ Ft 4 ⋅ks ⋅ M t
consecinþá, tensiunea de strivire este σ s = = = si trebuie sá fie mai micá
As l ⋅h l ⋅h ⋅d
decät tensiunea admisibilá la strivire σ as . Dimensionarea se face din condiþia de egalitate c ⋅ σ s = σ as , unde c
4 ⋅ ks ⋅ M t
este un coeficient de siguranþá la strivire (uzual c=1,5). Rezultá c ⋅ = σ as , de unde se deduce
l ⋅h⋅d
4 ⋅ c ⋅ ks ⋅ M t
lungimea utilá a penei: l = . Lungimea efectivá a penei trebuie sá þiná cont ßi de forma sa, care este
σ as ⋅ h ⋅ d
b
rotunjitá la capete cu o razá cät jumátatea láþimii, aßa íncät L = l + 2 ⋅
= l +b.
2
Verificarea la forfecare a penei se face consideränd cá forþa Ft solicitá pana la forfecare ín
planul de separaþie dintre arbore ßi butuc, suprafaþa de forfecare fiind A f = l ⋅ b . Tensiunea (efortul
Ft 2 ⋅ ks ⋅ M t
unitar) de forfecare este τ f = = , a cárei valoare trebuie sá fie sub valoarea tensiunii
l ⋅b d ⋅l ⋅b
limitá (admisibile) de forfecare (τ f ≤ τ af ) .
4 ⋅ c ⋅ k s ⋅ M t 4 × 1,5 × 1,5 × 56 × 10 3
Numeric: l = = = 56 mm, deci L = l + b = 56 + 6 = 62 mm.
σ as ⋅ h ⋅ d 45 × 5 × 40
2 ⋅ k s ⋅ M t 2 × 1,5 × 56 × 10 3
Verificarea: τ f = = = 12,5 N/mm2 < τ af = 25 N/mm2.
d ⋅l ⋅b 40 × 56 × 6

**********************

Problema nr. 4.8

Se considerá o asamblare íntre douá piese dintr-un ansamblu de tracþiune, reprezentat ín
figura aláturatá, asamblate cu o paná, montatá prin batere. Forþa de tracþiune necesará a fi preluatá de
cuplaj este P; geometria penei este cunoscutá, pana fiind de formá trapezoidalá, unghiurile de ínclinare
ale feþelor active sunt α1 ßi α 2 . Fixarea penei se face prin frecare, coeficienþii de frecare dintre paná ßi
piesele de legáturá fiind μ1 ßi μ 2 . Sá se determine forþa F necesará baterii penei pentru asamblarea
legáturii, precum ßi forþa F/ necesará baterii pentru scoaterea penei ín vederea desfacerii legáturii.
y
F F

N2
μ2
2
N2
μ1 N1 2
P P α2
N2
N1 μ2
α1 2
N2
2

O x
F/ F/

Aplicaþie numericá: α1 = 18 o , α 2 = 12 o , μ1 = 0,45 , μ 2 = 0,58 .

Rezolvare:
Pana se bate pentru a se fixa forþat, cu ajutorul forþei de frecare, pe cele douá piese de cuplare.
Prin batere cu forþa F , pana acþioneazá asupra celor douá piese cu forþele normale N 1 ßi N 2 , iar
forþele de frecare care iau naßtere íntre paná ßi piese sunt proporþionale cu cele normale ßi trebuie sá
ímpedice ießirea penei, astfel realizänd menþinerea cuplajului. Echilibrul forþelor trebuie realizat, iar
din aceastá condiþie se determiná valoarea lui F .
Pe baza distribuþiei forþelor, reprezentate ín figurá, se scriu ecuaþiile de echilibru proiectate pe
cele douá axe, dupá cum urmeazá:
- pe axa Ox: P = N 1 ⋅ cos α 1 − μ1 ⋅ N 1 ⋅ sin α1 , respectiv P = N 2 ⋅ cos α 2 − μ 2 ⋅ N 2 ⋅ sin α 2
- pe axa Oy: F = N 1 ⋅ sin α1 + μ1 ⋅ N 1 ⋅ cos α1 + N 2 ⋅ sin α 2 + μ 2 ⋅ N 2 ⋅ cos α 2 .
P P
Din primele douá ecuaþii se exprimá forþele normale N 1 = , N2 =
cos α1 − μ1 ⋅ sin α1 cos α 2 − μ2 ⋅ sin α 2
care, introduse ín cea de-a treia ecuaþie, permit calculul forþei de batere F :
P P
F= ⋅ (cos α1 + μ1 ⋅ sin α1 ) + (cos α 2 + μ 2 ⋅ sin α 2 ) , de unde rezultá
cos α1 − μ1 ⋅ sin α1 cos α 2 − μ 2 ⋅ sin α 2
⎛ cos α1 + μ1 ⋅ sin α 1 cos α 2 + μ 2 ⋅ sin α 2 ⎞
F = P ⋅ ⎜⎜ + ⎟⎟ . Dacá se considerá cá valorile subunitare ale
⎝ cos α1 − μ1 ⋅ sin α1 cos α 2 − μ 2 ⋅ sin α 2 ⎠
sinϕ
coeficienþilor de frecare pot fi exprimate ca tangentele unor unghiuri μ = tgϕ = , atunci expresia
cosϕ
⎛ sinϕ1 sinϕ 2 ⎞
⎜ cos α1 + ⋅ sin α1 cos α 2 + ⋅ sin α 2 ⎟
cosϕ1 cosϕ 2
forþei devine F = P ⋅ ⎜ + ⎟ , ceea ce conduce la
⎜ sinϕ1 sinϕ 2 ⎟
⎜ cos α1 − cosϕ ⋅ sin α1 cos α 2 − cosϕ ⋅ sin α 2 ⎟
⎝ 1 2 ⎠
F = P ⋅ [tg(α1 + ϕ1 ) + tg(α 2 + ϕ 2 )] .
Ín situaþia ín care se doreßte calcularea forþei de batere F / pentru scoaterea penei din cuplaj,
atunci ín echilibrul forþelor se inverseazá sensul forþelor de frecare ßi, evident, al forþei de batere. Rezultá
P = μ1 ⋅ N 1 ⋅ sin α1 − N 1 ⋅ cos α1 , respectiv P = μ 2 ⋅ N 2 ⋅ sin α 2 − N 2 ⋅ cos α 2 , care, introduse ín a treia
⎛ cos α1 + μ1 ⋅ sin α1 cos α 2 + μ 2 ⋅ sin α 2 ⎞
ecuaþie dau F / = P ⋅ ⎜⎜ + ⎟⎟ , iar dacá se þine cont ßi de expresia
⎝ − cos α 1 + μ1 ⋅ sin α1 − cos α 2 + μ 2 ⋅ sin α 2 ⎠
sinϕ
genericá μ = tgϕ = , se obþine F / = P ⋅ [tg(ϕ1 − α1 ) + tg(ϕ 2 − α 2 )] .
cosϕ
Pentru aplicaþia numericá: ϕ1 = arctgμ1 = arctg0,45 = 24,228o , ϕ 2 = arctgμ 2 = arctg0,58 = 30,114 o ,
F = P ⋅ [tg(α1 + ϕ1 ) + tg(α 2 + ϕ 2 )] = [tg(18 + 24,228) + tg(12 + 30,114 )]× P = 1,812 × P , respectiv
F / = P ⋅ [tg(ϕ1 − α1 ) + tg(ϕ 2 − α 2 )] = [tg(24,228 − 18) + tg(30,114 − 12 )]× P = 0,436 × P .
5. MECANISME CU ROÞI DINÞATE
Problema nr. 5.1
4(Z4)
Mecanismul cu roþi dinþate din figura aláturatá este
3(Z3)
format dintr-un numár de 6 roþi dinþate, avänd toate acelaßi
modul, iar numárul lor de dinþi este, dupá cum urmeazá:
2(Z2)
Z 1 = 20 , Z 2 = 80 , Z 3 = 144 , Z 4 = 32 , Z 4 = 28 . Turaþia roþii /
H

conducátoare 1 este n1 = 200 rpm, iar sensul sáu de rotaþie este

sensul orar. Sá se determine turaþia ßi sensul de rotaþie al roþii 5. 1(Z1)
4/(Z4/)
Rezolvare: 5(Z5)
Mecanismul cu roþi dinþate este format dintr-un angrenaj
simplu 1-2 ßi un mecanism planetar 2-5. Raportul de transmisie
se calculeazá din i15 = i12 × i25(3) = i12 × iH(35) (deoarece braþul
portsatelit are aceeaßi turaþie ca a roþii 2), unde raportul de transmisie al angrenajului simplu este
Z2 1 1
i12 = − , iar raportul iH(35) = (3 ) = .
Z1 i5 H 1 − i53( H )
Raportul i53( H ) implicá transmiterea mißcárii de la roata 5 la roata 3 cänd braþul portsatelit este
Z4 Z3
mobil: i53( H ) =
/
, avänd ín vedere cá roþile 4 ßi 4/ au aceeaßi turaþie.
Z5 Z4
Mecanismul trebuie sá aibá roþile 4 ßi 4/ pe aceeaßi axá, deci este nevoie sá fie respectate
urmátoara relaþie íntre diametrele/razele roþilor dinþate: R5 − R4 = R3 − R4 , de aici raza roþii 5 este /

R5 = R3 − R4 + R4 ; aceeaßi relaþie se scrie íntre diametre, iar din faptul cá diametrul unei roþi D=Z.m,
/

cum roþile au acelaßi modul m, relaþia dintre raze sau diametre se transformá ín relaþie íntre numerele
de dinþi: Z 5 = Z 3 − Z 4 + Z 4 , care, ín condiþiile date, rezultá Z 5 = 144 − 32 + 28 = 140 . Raportul i53( H )
/

Z 4 Z 3 28 144 1 1 1
i53( H ) = = × = 0,9 , iH(35) = = = = 10 .
/
devine iar (3 ) (H )
Ín consecinþá:
Z 5 Z 4 140 32 i5 H 1 − i53 1 − 0,9
Z 2 (3 ) 80 n n 200
i15 = i12 × iH(35) = − × iH 5 = − × 10 = −40 . Cum i15 = 1 , rezultá n5 = 1 = = −5 rpm, iar din
Z1 20 n5 i15 − 40
faptul cá turaþia a rezultat negativá ínseamná cá sensul de rotaþie al roþii 5 este invers roþii 1, deci este
sensul trigonometric (antiorar).

****************
2(Z2)
Problema nr. 5.2
Mecanismul diferenþial din figura aláturatá este format
dintr-un numár de 4 roþi dinþate, avänd toate acelaßi modul, iar H
numárul lor de dinþi este, dupá cum urmeazá: Z 1 = 20 , Z 2 = 40 ,
Z 2 = 20 , Z 3 = 80 . Se cere sá se determine:
/
2/(Z2/)
a) turaþia ßi sensul de rotaþie al braþului port-satelit H, 1(Z1)
dacá roþile motoare 1 ßi 3 se rotesc ín sensuri opuse, 3(Z3)
avänd turaþiile n1 = 1700 rpm ßi n3 = −100 rpm;
b) aceleaßi chestiuni, dacá cele douá turaþii au aceleaßi
 valori, dar acelaßi sens;
c) turaþia si sensul de rotaþie al roþii 3, dacá roata 1 ßi braþul portsatelit sunt elemente
motoare, avänd acelaßi sens de rotaþie ßi turaþiile n1 = 1700 rpm ßi n H = 100 rpm

Rezolvare:
a) pentru braþul portsatelit, considerat ca fiind element condus, turaþia se determiná cu formula:
1
n H = iH( 31) n1 + iH(13) n3 , unde iH( 31) = ( 3)
; din formulele lui Willis, se mai poate scrie i1(H3) = 1 − i12( H ) = 1 −
i
1H

⎛ Z ⎞⎛ Z ⎞ Z Z 40 × 80 1 1
− ⎜⎜ − 2 ⎟⎟⎜⎜ 3 ⎟ =1+ 2 3 =1+
⎟ = 1 + 8 = 9 , deci iH( 31) = ( 3) = = 0,111 . Cel de-al doilea raport
⎝ Z 1 ⎠⎝ Z 2 /
⎠ Z1Z 2 20 × 20
/ i1H 9

1 ⎛ Z ⎞⎛ Z ⎞ Z Z
de transmisie este iH(13) =, deci din formulele lui Willis: i3(1H) = 1 − i31( H ) = 1 − ⎜⎜ 2 ⎟⎟⎜⎜ − 1 ⎟⎟ = 1 + 2 1 =
/ /

( 1)
i 3H ⎝ Z 3 ⎠⎝ Z 2 ⎠ Z 3Z 2
20 × 20 1 1
= 1+ = 1,125 , de unde iH(13) = (1) = = 0,889 . De aici n H = iH( 31) n1 + iH(13) n3 = 0,111 × 1700 +
80 × 40 i3 H 1,125
+ 0,889 × (− 100) = 99,988 ≈ 100 rpm.
b) dacá ambele elemente conducátoare au acelaßi sens de rotaþie, formula anterioara se aplicá
astfel: n H = iH( 31) n1 + iH(13) n3 = 0,111 × 1700 + 0,889 × 100 = 277,78 rpm.
c) cänd elementele motoare sunt roata 1 ßi braþul portsatelit, turaþia roþii conduse 3 se calculeazá:
⎛ Z ⎞⎛ Z ⎞ 20 × 20
n3 = i31( H ) n1 + i3(1H) n H . Din prima formulá a lui Willis rezultá i31( H ) = ⎜⎜ 2 ⎟⎟⎜⎜ − 1 ⎟⎟ = − = −0,125 ; ín
/

⎝ Z 3 ⎠⎝ Z 2 ⎠ 80 × 40
acelaßi timp, raportul i3(1H) este acelaßi de la pct. a), i3(1H) = 1,125 , de unde rezultá: n3 = i31( H ) n1 + i3(1H) n H =
= −0,125 × 1700 + 1,125 × 100 = −100 rpm, deci semnul „minus” indicá faptul cá sensul de rotaþie al
roþii 3 este invers roþii motoare.

******************
Problema nr. 5.3
Mecanismul planetar cu doi arbori condußi din figura
2(Z2) 2//(Z2//) 2/(Z2/)
aláturatá este format dintr-un numár de 6 roþi dinþate, avänd toate
acelaßi modul, iar numárul lor de dinþi este, dupá cum urmeazá:
Z 1 = Z 2 = 20 , Z 2 = Z 3 = 60 , Z 2 = 15 , Z 3 = 65 . Turaþia roþii
/ / // //

conducátoare 1 este n1 = 1560 rpm, iar sensul sáu de rotaþie este 1(Z1)
sensul orar. Sá se determine turaþia ßi sensul de rotaþie al celor doi H
arbori condußi (unul solidar cu roata 3//, celálalt solidar cu braþul
portsatelit).
3//(Z3//) 3/(Z3/)
Rezolvare:
Pentru calculul turaþiei braþului portsatelit trebuie determinat raportul de transmisie
⎛ Z ⎞⎛ Z ⎞ 60 × 60 n1(3 )
/

(3 ) (3 )
i1H = 1 − i13 (H )
= 1 − ⎜⎜ − 2 ⎟⎟⎜⎜ − 3 ⎟ =1− = −8 ßi cum i1H se calculeazá ca raportul (3 ) , rezultá
/ / /

/
⎟ 20 × 20 nH
/

⎝ Z 1 ⎠⎝ Z 2 /
⎠
 n (3 ) 1560
/

(3 )
= (13 ) = = −195 rpm, deci sensul rotirii braþului portsatelit este invers roþii antrenoare 1.
/

cá n H
−8
/

i1H
Pentru calculul turaþiei arborelui solidar cu roata 3// trebuie calculat raportul de transmisie de la roata 1
la roata 3//, cu roata 3/ fixá: i13(3 ) = i1(H3 ) ⋅ iH(33) . Ultimul raport de transmisie din membrul drept se scrie
/ / /

// //

1 1 1 1
iH(33) = (3 ) = = = = 3,25 , deci i13(3 ) = i1(3H ) ⋅ iH(33) = (− 8) × 3,25 = −26 .
/ / / /

i3 H 1 − i3( H3) ⎛ Z ⎞⎛ Z 3 ⎞ 15 × 60
// / // //

// // /

1 − ⎜⎜ − 2
//
⎟⎜ − /
⎟ 1−
⎟⎜ Z ⎟ 65 × 20
⎝ Z3 //
⎠⎝ 2 /
⎠
n (3 ) n1(3 ) 1560
/ /

(3 )
= 1(3 ) , rezultá cá n3(3 ) = = = −60 rpm, deci rotirea roþii 3// este ín acelaßi sens cu braþul
/ /

Cum i13
i13(3 ) − 26
// / // /

n3 // //

portsatelit, adicá inversá rotirii roþii antrenoare 1.