Industria românească

de armament
Cuprins:
 Începuturile industriei de armament în România
 Perioada interbelică și al Doilea Război Mondial
 România în cadrul Tratatului de la Varșovia
 Pistol Carpați Md. 1974
 Industrie armament dupa 1989
Începuturile industriei de armament în România

Industria românească de
armament a fost înființată oficial la
26 august 1861 printr-un decret al
domnitorului Alexandru Ioan Cuza
care prevedea înființarea
„Direcției stabilimentelor de
material de artilerie”.

Construcția și organizarea
stabilimentelor a fost
realizată sub mandatul
ministrului de război Ioan
Emanoil Florescu.

a decis să-l trimită în Belgia

pe căpitanul de artilerie Enric Herkt pentru a studia procesul de
fabricație a muniției
căpitanul Herkt s-a întors din Belgia cu un proiect privind
construirea unei capsulării care
fost aprobat de domnitorul Cuza
 Au fost infiintate 3 fabrici:Pirotehnia, Arsenalul de construcții al
armatei și Fabrica de pulbere.

 Pirotehnia și Arsenalul în Dealul Spirii

 Fabrica de pulbere a fost înființată la Târgușor, lângă Ploiești.

 În anul 1865 Herkt a achiziționat și utilajele necesare fabricării în

masă a armamentului iar fabricarea gloanțelor de pușcă se realiza în
mod automat.
 Până la izbucnirea Războiului de Independență, fabricile de
armament au fost modernizate și reorganizate, procesul de
modernizare continuand și după război.

 La 1 mai 1896 a fost înființată o Fabrică de pulbere fără fum

în Dudești, lângă București.

 În timpul Primului Război Mondial, Arsenalul, Pirotehnia și

Pulberăria au fost mutate în Moldova. Producția a fost
semnificativ afectată din cauza lipsei materiilor prime, a
personalului calificat și a unor utilaje abandonate la
București.
Perioada interbelică și al Doilea Război Mondial

 Fabricile de armament din țară s-au ocupat în principal cu recondiționarea și

repararea armamentului și a muniției din dotare.
 Un program de înzestrare fără precedent a fost demarat în anul 1935. Acesta
cuprindea atât reorganizarea și modernizarea fabricilor existente, cât și
înființarea unor noi fabrici de armament.
 În Regatul României urmau a fi fabricate tunuri, armament portativ de
infanterie, muniții, chesoane și antetrene pentru piesele de artilerie, trăsuri
pentru logistică și aparatură optică sub supravegherea și îndrumarea
Inspectoratului Tehnic al Armatei.
 tun antitanc de calibrul 47 mm
Schneider-Concordia

Tun antiaeriene
Vickers-Reșița de
calibrul 75 mm

pușca-mitralieră ZB vz. 30
 Prima fabrică de profil aeronautic a fost înființată în anul 1923, fiind
denumită SET (Societatea pentru Exploatări Tehnice). Ulterior, au
fost înființate și alte fabrici de avioane: IAR Brașov în anul 1925 și
ICAR în 1932.

 Producția lunară de avioane a rămas la un nivel foarte mic din cauza

pieselor importate din Franța, Italia și, ulterior, Germania.
 Construcția navelor de război avea cea mai mică prioritate în cadrul
programului de reînarmare din 1935. Drept urmare, la Șantierul
Naval din Galați a fost construit doar puitorul de mine NMS Amiral
Murgescu și au fost asamblate două submarine: NMS Rechinul și
NMS Marsuinul.
România în cadrul Tratatului de la Varșovia
   După un an și jumătate de la semnarea Tratatului de Pace de la Paris din
1947, guvernul de la București a decis reînființarea unor fabrici de armament
și muniții.
 Guvernul comunist de la București a hotărât achiziționarea unor mașini-
unelte și instalații în vederea augmentării industriei de apărare.
 Astfel, la începutul anilor 1960, în România erau fabricate:

pistoale carabin
TTC e SKS

pistoale- Mitraliere
mitralieră Antiaeriene
PPȘ-41 ZU-2
 Producția armamentului ușor era repartizată Uzinelor Mecanice din Cugir, Sadu și Mija
unde erau fabricate pistoale Carpați și TTC, pistoale-mitralieră PM md. 63/65, pușca
automată PA md. 86, pușca-mitralieră PM md. 64, mitraliera model 1966, pușca
semiautomată cu lunetă PSL, aruncătoare de grenade antitanc AG-7 și AG-9.

 La Întreprinderea Automecanică Mârșa și Uzinele „23 August” din București erau

fabricate tancuri și turele pentru tancuri .

 Întreprinderea „Electromagnetica” se ocupa de realizarea sistemelor de ochire de tip

Ciclop ale tancurilor românești, iar IOR de echipamentele optice ale armatei.
 blindate TAB-71

obuziere de calibrul 152 mm Model 1981 IAR-

316

IAR-99
Pistol Carpați Md. 1974

 este o armă individuală destinată luptei antipersonal la

distanțe mici (până la 50 m)
 este folosit ca armă de autoapărare în poliție și personalul
de pază din România
 a fost produs de Întreprinderea Mecanica Cugir
 corpul pistolului este din duraluminiu
 inălțătorul este reglabil
 pistolul lucrează cu dublă acțiune la primul foc și cu
simplă acțiune la următoarele
 darea focului se execută manual, prin repetiție, pistolul
având autoarmare
 se poate purta în diferite tocuri
 folosește muniție 7,65x17 (.32 ACP) cu masa
glonțului de 4,75 g
 incărcătorul are 7 cartușe
 cartușul are o lungime de 25 mm și greutatea de
7,7 g
 glonțul are lungimea de 12 mm
 greutatea acesteia este de 192 g
 bătaia eficace este declarată de 50 m, însă
distanța de tragere normală este ce cca. 10 m
 in mâna unui bun trăgător un pistol nou cu muniție
de calitate poate realiza un grupaj de 30 mm la
distanța de 10 m și de 150 mm la distanța de 25 m
Industria de armament dupa 1989

 Înainte de 1989, în industria de armament lucrau mai mult de

200.000 de oameni, iar numărul a ajuns la 65.000 în anul 2001
 În perioadele bune, România a exportat armament în valoare de
mai multe miliarde de dolari
 După 1989, România a pierdut aproape toate piețele tradiționale
și o dată cu restructurarea armatei de la 300.000 de militari la
aproximativ 100.000
 În anul 2000 exporturile au fost în valoare de doar 37 milioane
de dolari, comparativ cu 700 milioane în 1989
 Numărul angajaților din industria de apărare a fost de 3.410 în
anul 2006 și de 2.625 în anul 2007
 Sfârşit
 Proiect realizat de :Student Molcut Paul-Narcis

 Profesor îndrumător:col. conf. dr. Amelia Molea

 Anul I de studii