Distrugatoarele Romaniei, asii Marinei care au ajuns la fier vechi din cauza rusilor.

Navele erau mai bine echipate si mai rapide decat cele pe care le avem azi
Mariana Iancu,

Distrugatoarele Regina Maria, Regele Ferdinand, Marasti si Marasesti, supranumite asii Marinei Regale, au
scris fiecare o pagina importanta din trecutul marinei. Cele patru nave au salvat Constanta de la distrugere si au
schimbat soarta razboiului.
Romania a avut patru distrugatoare eficiente in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial si toate au ajuns intre
timp la fier vechi. Navele Regina Maria, Regele Ferdinand, Marasti si Marasesti, care acum sunt istorie, erau
echipate cu tehnica de lupta moderna la acea vreme. Este vorba despre echipamente pe care in prezent nu le au
cele trei fregate aflate in dotarea Marinei Militare.
Primele noastre distrugatoare dispuneau de lansatoare de rachete, tunuri, baraj antimina, paravan impotriva
minelor, centrala de tragere. Spre deosebire de acestea, fregatele care se afla in dotarea Marinei Romane in
prezent dispun doar de un tun super rapid, o instalatie de lansare torpile si un sistem de comanda asistat de
calculator, conform datelor oficiale. Valoarea contractului a fost de 116 milioane de lire sterline.
Viteza navelor construite in anii 1920-1930 era de 36 de noduri, a celor prezente de 30 de noduri. In fiecare an,
reprezentantii Ministerului Apararii Nationale care vin la Constanta cu ocazia Zilei Marinei spun ca cele doua
fregate vor fi modernizate, iar submarinul Delfinul va fi, din nou, operational, fara ca declaratiile sa fie urmate

de ceva concret.

Dostrugatorul Regele Ferdinand FPTO wikipedia

Istoria navelor de lupta
Distrugatoarele cu care Romania a participat in cel de-Al Doilea Razboi Mondial purtau ca semn de
recunoastere un dreptunghi alb cu crucea Sfantului Andrei, de culoare rosie, iar in borduri aveau inscriptionate
asul de cupa - Regele Ferdinand, asul de pica - Regina Maria, asul de trefla - Marasesti si asul de caro - Marasti.
Distrugatorul Regina Maria a fost comandat de Consiliul de Ministri din Romania in anul 1926 santierului
italian CTT&Pattison, iar lansarea la apa a avut loc trei ani mai tarziu, la Napoli. In 1931, la botezul lui au
participat regele Carol al II-lea, Nicolae Iorga, care era presedintele Consiliului de Ministri, si alte oficialitati.
Un an mai tarziu, la bordul navei a urcat insasi Regina Maria, care a facut un voiaj pana la Balcic.
Nava a purtat inima Reginei
Tot cu distrugatorul, inima Reginei a fost transportata de la Constanta la Balcic, dupa moartea ei, in 1938. In
vreme de pace, distrugatorul, comandat de capitanul Horia Macellariu si comandorul August Roman, a
participat la funeraliile presedintelui Turciei, Kemal Attaturk.
La intrarea Romaniei in Al Doilea Razboi Mondial, distrugatoarele au fost trimise in linia intai. Contraamiralul
in rezerva Petre Zamfir (91 de ani) se afla atunci pe puntea distrugatorului ,,Regina Maria".
,,In aprilie 1941 incepuse razboiul si s-au sistat cursurile la scoala de marina. Pe mine si pe alti colegi de-ai mei
ne-au trimis pe Regina Maria, care era in port la Galati, in reparatii", isi incepe povestea Zamfir Petre. Lucrarile
nu erau terminate, dar cine se mai gandea atunci la finisaje. ,,Am plecat cu ea nevopsita la Constanta si aici am
urcat-o pe un doc plutitor si i-am montat sinele pentru mine", spune el.

Romania isi construia linia de aparare a tarmului si montase baraj de mine de la Tuzla la Sulina, pe toata
lungimea litoralului. Pentru ca submarinele singure nu puteau semnala la timp prezenta navelor inamice,
intrucat trebuiau sa intre in imersiune, s-a decis ca barajul sa fie monitorizat non-stop de cele patru
distrugatoare: Regina Maria, Regele Ferdinand, Marasti si Marasesti. ,,Doua erau la Tuzla si doua la Sulina si
patrulau, urmand sa se intalneasca la Constanta", explica Zamfir Petre.
Ziua in care a fost salvata Constanta
Ziua de 25 iunie se anunta o zi ca oricare alta, insa va ramane
intotdeauna in istoria Romaniei ca data la care a fost salvata
Constanta. ,,In data de 25 iunie, noi eram ancorati cu o singura
ancora, adica masinile erau oricand gata de plecare. Eu noaptea
eram de serviciu la cartul 0-4, i se zice <<cartul cainelui>>, este
cel mai greu. Pe la ora 2.00, am iesit pe punte cu binoclul si am
vazut la orizont doua luminite, doua mogaldete. Ii spun
capitanului: <<Domnu' capitan, ia uitati-va acolo!>>. El spune:
<<Ce naibac Ce o fi cautand Ferdinand acolov>>. Era ceva
curios si a chemat comandantul pe comanda. Imediat s-a dat alarma", povesteste Zamfir Petre.
Atunci, rusii au inceput sa atace. ,,Veneau cu o formatie de debarcare la Midia. Au bagat in fata pe
distrugatoarele Moskva si Harko, care aveau cele mai bune mijloace de tragere, transmisiuni si receptie, iar in
spatele lor erau Crucisatorul Vorosilo si cateva nave de desant, care trebuiau sa debarce armata rusa la Midia.
La un moment dat, navele au inceput sa traga spre litoralul romanesc, cam de la o distanta de 14 mile marine.
Am dat si noi imediat alarma si, de pe nave si din spatiul aerian, s-a pornit atacul. Am atacat noi si apoi si
bateria de la Agigea", relateaza Zamfir Petre.
Apoi, s-a auzit o explozie puternica. Era distrugatorul ,,Moskva", care s-a dus la fund. Apoi a fost avariat si
,,Harkov". Nu a trecut mult si flota rusa a fugit. Epava distrugatorului ,,Moskva" se afla si acum pe fundul Marii
Negre, iar rusii nu au admis niciodata faptul ca mandria flotei lor a fost distrusa de proiectil, ci au avansat ideea
ca nava a intrat in barajul de mine si, cand a vrut sa plece, a explodat.
Un lucru este sigur: daca nu ar fi fost marinarii de pe ,,Regina Maria" sa dea alarma, litoralul ar fi fost ras de pe
fata pamantului, iar rusii ar fi pus stapanire pe aceasta regiune. ,,Cert este ca a fost prima si ultima incercare a
rusilor de a ataca Romania cu nave de suprafata", spune Zamfir Petre.
Viteza mai mare
Contraamiralul in rezerva spune ca alta ar fi fost soarta Romaniei daca nu am fi avut aceste distrugatoare. El
adauga ca Regina Maria era o adevarata nava de lupta. Dispunea de cinci tunuri de 120 mm, un tun de artilerie
de 76 mm, patru tunuri antiaeriene cu cate patru tevi fiecare, sase tuburi de lanstorpile, aruncatoare de grenade,
un paravan de aparare impotriva minelor, care taia sau facea sa explodeze minele pe care le intalnea in cale, si,
ceea ce este mai important, o centrala de tragere, care comanda automat focul. Tunurile erau dirijate de Teodor
Mirsu, bunicul lui Alexandru Mirsu, seful Statului Major al Fortelor Navale.

Distrugatorul Marasesti FOTO Colectie Vasile Mihalache

Mai mult decat atat, spune Zamfir Petre, distrugatoarele Regina Maria si Regele Ferdinand aveau o viteza de 36
de noduri, iar cele pe care le avem in dotarea Armatei Romane au doar 30 de noduri. ,,Noi faceam drumul de la
Constanta la Sulina intr-o ora si jumatate. Era o adevarata placere", spune el.
Ispravile distrugatorului Ferdinand
,,Fratele" Reginei Maria a fost distrugatorul Regele Ferdinand, care a fost construit in acelasi santier din Napoli
ca si regina Maria. El a fost lansat la apa la 1 decembrie 1928, la Napoli. Pe 30 noiembrie 1941, impreuna cu
Regina Maria a scufundat un submarin in zona Sabla, iar la 17 decembrie 1941 a repetat isprava cu un submarin
inamic in zona Burgas. In perioada aprilie - mai 1944 a participat la cea mai mare operatiune navala din Marea
Neagra - Operatiunea 60.000, care a constat in evacuarea trupelor romane din Crimeea.
Marasti si Marasesti, aduse din Italia
Marasesti si Marasti au sosit in Portul Constanta in anul 1920, in urma tratativelor purtate intre guvernele
Romaniei si Italiei. Cele doua nave fusesera comandate inainte de razboi, insa contractul nu a putut fi onorat.
Dupa o prealabila intelegere, partea italiana a dat Romaniei cele doua nave pe care le folosise in timpul
conflagratiei impotriva flotei austro-ungare, cu denumirea de Nibbio si Sparviero.
La 1 iulie 1920 aceste doua nave au sosit la Constanta si au primit numele Marasesti (Nibbio) si Marasti
(Sparviero), cunoscute dupa aceasta data ca nave tip distrugator din clasa Aquila. Cele doua distrugatoare erau
inzestrate de trei tunuri de 152 mm, patru tunuri 76 mm Armstrong, doua mitraliere de 13,2 mm si doua grupuri
lanstorpile binate de 450 mm.
In 1926, tunurile de 152 mm au fost inlocuite cu tunuri de 120 mm in turele binate. In anul urmator, au fost
instalate pe distrugatoare aparate de tir centralizate, iar in anul 1935 aceste nave au fost dotate cu tunuri navale

si antiaeriene si cu mitraliere de 13,2 mm. Dupa efectuarea in 1939, in santierul naval Galati, a unor reparatii
generale, distrugatoarele au fost dotate si cu tunuri antiaeriene de fabricatie germana cu calibrul de 37 mm.
Sfarsitul distrugatoarelor
Distrugatoarele Regina Maria, Regele Ferdinand, Marasti si Marasesti, impreuna cu alte nave ale Marinei
Militare, dar si pasagerele Basarabia si Bucovina, au plecat din Portul Constanta in 1944, avand la bord echipaj
sovietic.
Ulterior, navele au fost date inapoi Romaniei, dar la scurt timp rusii i-au obligat pe romani sa le taie la fier
vechi, ceea ce s-a si intamplat in 1961. Pasagerul Basarabia a fost oprit de rusi si rebotezat Ukraina.
Transilvania a sfarsit la Galati, scufundandu-se in port.
Ce fregate are acum Romania
Romania este in prezent in posesia a trei fregate, care seamana cu cele de dinaintea lor doar in ceea ce priveste
numele: Marasesti (construit la Mangalia), Regele Ferdinand si Regina Maria. Numele de botez ale ultimelor
doua au fost Coventry si London, insa Romania le-a rebotezat Regele Ferdinand si Regina Maria, dupa ilustrele
inaintase. Regele Ferdinand a intrat in dotarea Marinei Romane in septembrie 2004. La ceremonialul desfasurat
la Portsmouth, in Marea Britanie, a participat presedintele Ion Iliescu. Cand Regina Maria a sosit in Romania, in
2005, i-a urat bun venit presedintele Traian Basescu, fost comandant de nava, din Portul Constanta.
A facut razboiul pe distrugatorul Marasesti
Maistrul militar Gheorghe Romete, de 91 de ani, a participat la
razboi de pe distrugatorul Marasesti, fiind ultimul
supravietuitor. Nascut in Vaslui, a ajuns la scoala de maistri de
marina dupa ce a vazut un anunt in ziar. A luat examenul si a
urmat cursurile scolii de marina, dar a inceput razboiul si,
evident, toti militarii au fost distribuiti pe nave. ,,Anii 1943 si
1944 i-am trait doar pe nava", povesteste batranul, dupa ce anii
de practica i-a facut tot pe Marasesti. Spre deosebire de
actualele fregate, navele lor erau saracacioase. In 1 septembrie
1943 ,,aveam un careu mic si un tambuchi pe unde intram in
careu si acolo dormeam si acolo mancam", spune el.
Cele mai multe misiuni pe timpul razboiului ale Marasestiului, pe langa cea de aparare a sistemului de mine, a
fost asigurarea securitatii convoaielor pe distanta Constanta - Sevastopol. Mergeau doar noapte, intrucat erau in
siguranta. ,,La un moment dat, asupra noastra s-au abatut trei formatii de cate trei avioane de vanatoare rusesti si
au inceput sa mitralieze convoiul, luandu-ne prin surprindere. Au venit in picaj asupra noastra si vedeam jerbele
de apa pe unde cadeau proiectilele", isi aminteste Gheorghe Romete. Totusi, nu a fost nicio nava nimerita si
misiunea s-a sfarsit cu bine. Cateodata, isi aminteste el, din adancul marii se iveau trupurile de otel ale cate unui
submarin romanesc. Vasul se ridica la suprafata pret de cateva ore pentru a permite echipajului sa ia o
binemeritata pauza, dupa care submarinele intrau in imersiune.

Distrugator Marasti FOTO Colectie Constantin Cumpana

,,Erau care fara o mana, care cu bandaj"
O alta misiune de razboi a distrugatorului Marasesti a fost aceea de a transporta raniti de la Sevastopol la
Constanta. ,,Pe durata marsului, oamenii au fost inghesuiti care pe unde aveau loc. Erau care fara o mana, care
cu bandaj la cap... Vai de capul lor. Ne cereau o bucata de paine uscata sau apa", rememoreaza maistrul militar
acele zile terifiante.
Intr-o alta zi, in timp ce se indreptau spre Sevastopol, unul dintre vapoare a facut explozie. Din tara li s-a
transmis ca un distrugator sa continue drumul, iar Marasestiul sa se intoarca la Constanta cu vaporul distrus. Au
ancorat, iar pe dana ii astepta Ion Antonescu care le-a facut un semn de salut cu bastonul de maresal.
Sfarsitul unei epoci
La 30 august 1944, Portul Constanta a intrat pe mana rusilor. La bordul tuturor navelor militare au navalit rusi
inarmati, care i-au debarcat pe romani. ,,De pe nava baza Constanta, care deservea submarinele, pe vremea cand
acestea erau acostate la cheu, ne-au luat tot. Au furat tot din cabine. Mie mi-au lasat un singur ciorap. Pana si
colonia din baie ne-au luat-o sa o bea", povesteste si contraamiralul in rezerva Petre Zamfir.
Dupa terminarea razboiului, Gheorghe Romete a lucrat o perioada la Comandamentul Fluvial al Marinei, fiind
repartizat la comisia care se ocupa de capturile de razboi. Toate capturile de razboi ale rusilor care veneau din
tara si din alte tari si treceau pe la Galati erau inregistrare. ,,Erau materiale din fabrici, dar si alimente care erau
incarcate in tren pe la gara Brates, de langa Bucuresti, si duse la rusi", spune el.
Va mai recomandam:

FOTO VIDEO Marturii din Iad. Ultimul supravietuitor de pe Independenta: ,,Am deschis gura mortilor
pentru a-i recunoaste"
Marturii cutremuratoare dupa 20 de ani de la cea mai mare tragedie din Portul Constanta: ,,Valurile
aruncau marinarii peste dig"
FOTO Povestile unui comandant de nava: ,,In 1989, am crezut ca ungurii au intrat in Ardeal"
Titanicul romanesc. 25 de ani de la scufundarea navei Mogosoaia. Marturia unui supravietuitor: ,,Vasul
s-a scufundat in cateva minute"
Don Giovanni, piratul de la Sulina. Cum a reusit fostul marinar sa insele autoritatile si sa ramana cu
marfa ilegala si cu despagubirea