DOCUMENTAR

privind industria de apărare

C.N. Romarm S.A. este o companie producătoare de armament din România, cu

capital integral de stat, fiind principalul furnizor românesc de produse militare. Producția
companiei include produse pentru sistemul de apărare, precum muniție și armament (calibre
NATO de la 5,56x45mm până la 12,7x99mm și calibre Est de la 5,45x39mm până la
14,5x114mm ), explozive, elemente de protecție, vehicule blindate, tancuri, componente
specializate pentru vehicule militare terestre, sisteme de pod mobile și componente conexe,
etc.
Totodată ROMARM cercetează, proiectează și produce echipamente destinate sectorului civil
de tipul rachetelor și sistemelor de rachete antigrindină.
Compania Națională ROMARM S.A. are în componență, pe lângă unitatea centrală, un număr
de 15 filiale si anume :
 Arsenal Reșița
A fost înființată în anul 1972 pentru a produce tunuri de calibru mare și mijlociu. După 1990,
fabrica s-a orientat și spre produse și servicii din domeniul civil.
Din 2001, Arsenal Reșița funcționează drept filială a Companiei Naționale ROMARM.
 Carfil
Fondată în 1922 sub numele de “Fabrica de mașini și turnătorie Dumitru Voinea”, unitatea, pe
lângă produse civile, și-a completat portofoliul cu producții militare începând cu anul 1936.
După o serie de diverse denumiri ale fabricii, CARFIL este înregistrată ca marcă la Oficiul de
Stat pentru Invenții în data de 30 iunie 1969.
În 2001, Carfil a fost reorganizată ca filială a Companiei Naționale ROMARM.
În anul 2005 începe producția de armament și muniție compatibilă cu cerințele NATO. De
asemenea, din 2006, Carfil dezvoltă activitatea de prestări servicii de service și mentenanță
pentru armament în zonele de menținere a păcii.
 Electromecanica Ploiești
În 1955, pe platforma Otopeni, a fost înființat atelierul de reparații, armament și artilerie
antiaeriană. În anii care au urmat, atelierul a dezvoltat mai multe produse și servicii, inclusiv
fabricarea și reparația de rachete. În anii `80, Electromecanica Ploiești era singurul producător
de rachete din România.
Din 2001, Electromecanica Ploiești este filială a Companiei Naționale ROMARM.
Producția fabricii Electromecanica Ploiești este axată pe tehnică de rachete tip blindate, geniu
și artilerie. Echipamentele realizate au în pricipal destinație militară, precum rachetele anti-
tanc, rachetele aer-sol, rachete AA dirijate radio, și parțial civilă, gen rachetele antigrindină.
 Fabrica de Pulberi Făgăraș
Producția de pulberi la Făgăraș a început în anul 1939. Între 1991 și 2000 a existat o
retehnologizare  pentru mai multe linii de producție a explozibilor de mare putere. De
asemenea, în 2000 a intrat în funcțiune o instalație de nitrare unde poate fi produs TNT.
Fabrica de Pulberi Făgăraș funcționează sub acest nume din 2006, după desprinderea de
Uzina de Produse Speciale Făgăraș.
  Fabrica de Arme Cugir
Istoria uzinei datează din 1799, în timpul Imperiului Austro-Ungar, când la Cugir au fost
fondate primele ateliere de fabricare a oțelului, fiind unele dintre primele fabrici melalurgice
din Transilvania.
Expansiunea uzinei a început în 1926, prin construcția de noi linii de producție. Războiul a
dus la militarizarea fabricii, care la vremea respectivă, era condusă de specialiști în
producerea de arme moderne. Părți și ansambluri pentru tehnica de artilerie au fost produse în
colaborare cu compania londoneză „Vickers Armstrong Ltd.”. Preluarea de către firma
cehoslovacă „Zbrojowka-Brno” a dus la un redesign al producției pentru arme de infanterie și
muniție, bazate pe licențe de documentare. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial,
acțiunile uzinei sunt preluate de concernul german „Herman Goring” .
Uzinele Cugir au produs primul pistol mitralieră românesc – Parabellum, tipul “Orita”, calibru
de 9mm.
În anul 2004, din SC Uzina Mecanică Cugir SA s-a divizat SC Fabrica de Arme Cugir SA,
care este, de asemenea, filială a Companiei Naționale ROMARM.
 METROM
În anul 1923 a fost fondată în Brașov o companie româno – austriacă, numită Farola, care
fabrica sârma, table și cabluri din cupru pentru motoarele utilajelor căilor ferate. În 1935, s-a
înfiinţat Metrom SAS – prima fabrică metalurgică din România. Câțiva ani mai târziu, în
1948, FAROLA și METROM SAR au fost reunite sub un nou nume – Fabrica METROM
Brașov.
Din 2000, SC Metrom SA este filială a Companiei Naționale ROMARM.
 Uzina Automecanică Moreni
Fondată în 1968 sub numele de IAM, Uzina Automecanică Moreni este singura fabrică din
România care produce transportoare blindate.
De-a lungul anilor, Uzina Automecanică Moreni a produs transportoare blindate amfibii pe
roți, cu tracțiune 4×4, 6×6 și 8×8, printre care amfibiul blindat SAUR 1 si SAUR 2, precum și
transportorul Zimbru.
Din 2001, fabrica este o filială a Companiei Naționale ROMARM.
 Pirochim Victoria
Istoria fabricii a început înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, când statul român a decis
să construiască o fabrica de armament. În 1936, Ministerul Înzestrării Armatei a desemnat o
firmă germană să proiecteze și să construiască o fabrică pentru producerea de pulberi fără
fum. Un an mai târziu, un decret regal a stabilit locația și statutul legal pentru începerea
lucrărilor, care au fost oprite în 1942, din cauza războiului.
Decretul nr. 2849 din 23 august 1949 numește platforma Fabricile Ucea, iar lucrările reîncep.
În primă fază, erau realizate doar produse speciale, dar, în timp, au fost asimilate noi produse
chimice. În 1991, guvernul a decis să separe produsele speciale de restul fabricii și au
transformat această parte într-o filială a Rompiro Făgăraș.
În prezent, fabrica de produse speciale poartă numele de Pirochim Victoria și este filială a
Companiei Naționale ROMARM.
 Uzina Mecanică Plopeni
Uzina a fost fondată în 1937, când guvernul român și Regia Autonomă a Întreprinderilor
Miniere și Metalurgice ale Statului din Ardeal au semnat un contract de construcție a unei
uzine care să producă muniție și artilerie de război. Primul nume al fabricii a fost Uzina
Mărgineanca, iar productia de muniție a început în anul 1941.
În 1947, uzina devine societate anonimă în cadrul Departamentului Întreprinderilor
Metalurgice ale Statului.
În 2000, după o serie de reorganizări și redenumiri, Uzina Mecanică Plopeni primește
personalitate juridică și devine filială a Companiei Naționale ROMARM.
Uzina Mecanică Plopeni fabrică muniție pe diferite calibre, de tip exploziv, trasor și perforant
incediar trasor.
 Uzina Mecanică Tohan
Uzina Tohan a fost fondată în 1938, ca parte a Grupului industrial Malaxa, una dintre cele mai
importante companii din perioada interbelică. Între 1949 și 1990, fabrica s-a numit Uzina 6
Martie Zărnești, iar în 1990 și-a schimbat denumirea în Uzina Mecanică Tohan Zărnești.
Din 2001, Uzina Mecanică Tohan este filială a Companiei Naționale ROMARM.
 Uzina Mecanică Mija
Pe 5 noiembrie 1938 a fost înființată Întreprinderea Chimică și Mecanică Mija, într-un context
economic și politic care impunea schimbări majore în industria românească.
Printre fondatori se numără Prof. Dr. Elie Carafoli, inginer aviatic, membru al Academiei
Române, considerat a fi printre primii pioneri în aerodinamică.
Profilul fabricii era îndreptat în special spre producerea de bombe aviatice de 50kg, 100kg și
225 kg, plăci de mine antitanc pentru avioane, arme, echimpament de fum, toate pentru
scopuri militare. Posibilitățile tehnologice au oferit oportunitatea de a dezvolta diferite
produse și construcții mecanice, astfel că uzina oferă atât soluții militare, cât și civile.
Începând cu 2001, Uzina Mecanică Mija funcționează ca filială a Companiei Naționale
ROMARM.
Uzina Mecanică Mija fabrică produse pentru uz militar, precum lovituri antitanc, lovituri
explozive, grenade militare, dar și produse pentru menținerea ordinii publice, tip grenade
acustice sau grenade fumigene.
 Uzina Mecanică Sadu
Fondată în 1939, Uzina Mecanică Sadu a funcționat, încă de la început, ca fabrică de muniție
de infanterie. După al Doilea Război Mondial, a fost începută producția de muniție de calibru
tip “Est”, uzina devenind în scurt timp o componentă importantă a industriei de apărare și un
producător de marcă, apreciat atât pe plan intern, cât și pe piețele externe.
La începutul anilor `70, a fost construită o nouă platformă industrială (Sadu II), destinată
fabricației de armament de infanterie, în special pistoale mitralieră tip Kalashnikov, amorse și
dispozitive de inițiere pentru diversele tipuri de muniție fabricate în România, precum și capse
detonante, atât pentru aplicații miniere, cât și de armament.
După anul 1989, datorită politicii statului român de integrare în structurile Euro-Atlantice,
uzina a intrat într-un lung proces de reorganizare și restructurare. De asemenea, prin investiții
majore în domeniul producției de muniție, care au constat în achiziționarea de mașini
automate de ultimă generație, au crescut capacitatea de producție și în același timp, s-a
diversificat gama de produse prin includerea unor calibre specifice NATO.
Din anul 2002, Uzina Mecanică Sadu este înregistrată ca societate comercială filială a
Companiei Naționale ROMARM.
 Uzina Mecanică București
Uzina Mecanică București a fost înființată în anul 1978, în calitate de uzină anexă a Fabricii
“23 August” București, sub titulatura “Fabrica de Mașini Grele Speciale”.
În decembrie 1990, a primit denumirea de “Uzina Mecanică București”, fiind preluată de
Ministerul Apărării Naționale, ca unitate componentă a Grupului Industrial al Armatei –
Regie Autonomă. După 10 ani, uzina trece sub autoritatea Ministerului Industriei și
Resurselor și este redenumită S.C. „ARSENAL” S.A. – Sucursala București.
În anul 2001, în urma reorganizării industriei de apărare, unitatea revine la denumirea “Uzina
Mecanică București (UMB)” și este filială a Companiei Naționale ROMARM.
 Uzina Mecanică Cugir
Istoria uzinei datează din 1799, în timpul Imperiului Austro-Ungar, când la Cugir au fost
construite ateliere de fabricare a oțelului, fiind unele dintre primele fabrici melalurgice din
Transilvania.
Expansiunea uzinei a început în 1926, prin construcția de noi linii de producție. Razboiul a
dus la militarizarea fabricii care, la vremea respectivă, era condusă de specialiști în
producerea de arme moderne. Părți și ansambluri pentru tehnică de artilerie au fost produse în
colaborare cu compania londoneză „Vickers Armstrong Ltd.”. Preluarea de către firma
cehoslovacă „Zbrojowka-Brno” a dus la un redesign al producției pentru arme de infanterie și
muniție, bazate pe licențe de documentare. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial,
acțiunile uzinei sunt preluate de concernul german „Herman Goring” .
Uzinele Cugir au produs primul pistol mitralieră românesc – Parabellum, tipul “Orita”, calibru
de 9mm.
Din 2001, Uzina Mecanică Cugir este filială a Companiei Naționale ROMARM.
UM Cugir fabrică produse pentru uz militar, precum muniție tip NATO, pistoale, mitraliere,
turn de board și încărcătoare.
În anul 2004, din SC Uzina Mecanică Cugir SA s-a divizat SC Fabrica de Arme Cugir SA.
 Uzina de Produse Speciale Dragomirești
Uzina de Produse Speciale Dragomirești a fost înființată în 1981.
UPS Dragomirești este specializată în producția muniției de artilerie, în operații L.A.P. și în
producerea de “Compozitie B” pentru o gamă largă de produse, folosind echipament din
import și linii tehnologice de producție BOFORS și OERLIKON – CONTRAVES.
Printre produsele de nișă fabricate la UPS Dragomirești amintim: muniții pentru artilerie,
bombe de aviatie, încărcături explozive pentru minerit sau detonări de suprafață și explozibili
pentru uz militar sau poliție.

Industria de apărare reprezintă o componentă esențială a Strategiei Naționale de

Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024, aprobată prin Hotărârea nr. 22 a Şedinţei
comune a Senatului şi Camerei Deputaţilor din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 574 din 1 iulie 2020. Acest aspect este reliefat și în secțiunea „ Cuvânt înainte” a
„președintelui johannis, conducătorul Consiliului Suprem de Apărare a Tării” :

„Fără o armată puternică, un stat nu are credibilitate internațională și strategică. Noua

arhitectură a apărării impune asigurarea de resurse umane foarte bine pregătite și dotate,
precum şi capabilităţi interoperabile în sistemul de apărare colectivă a NATO. Existența
unor resurse importante destinate înzestrării Armatei României şi garanția acordării
acestora pe termen lung constituie și un impuls necesar revigorării industriei naţionale de
apărare. Programe multianuale coerente pot oferi industriei româneşti şanse de relansare, în
special prin cooperare industrială cu firmele de profil ale aliaţilor noştri.”

Politic și declarativ stăm minunat, însă situația/starea de fapt este precum „viața
președintelui johannis”, adică fără corespondent în realitate !!!

Din păcate, situația intreprinderilor din industria de apărare este cu totul alta și este
expusă sintetic de Dl. Constantin Bucuroiu, preşedintele Alianţei Sindicatelor din Industria de
Apărare şi Aeronautică (ASIAA), într-o declarație pentru ziarul BURSA:

"Pentru mine şi colegii mei sunt mai multe semne de întrebare în legătură cu analiza
efectuată de Ministerul Economiei şi cu afirmaţiile referitoare la găurile negre din industria
de apărare".
Considerăm că afirmaţiile respective sunt total eronate. Industria de apărare este o industrie
strategică, de interes naţional conform legii 232/2016, care stipulează că ţara noastră
trebuie să aibă societăţi puternice în acest sector de activitate. Este adevărat că există
societăţi care au făcut datorii, dar avem HG 979/2000 şi legea 232/2016, prin care statul,
prin guvern, are obligaţia să asigure industriei de apărare finanţare pentru întreţinere,
conservare, menţinere la cald a secţiilor pentru a fi gata să fie puse în funcţiune în orice
moment este nevoie. Niciodată nu s-a dat vreun ban pentru aşa ceva, ci doar pentru
asigurarea salariilor nucleului de bază".
Reprezentantul ASIAA a precizat că, dacă industria de apărare este o gaură neagră pentru
bugetul Ministerului Economiei, înseamnă că ea a ajuns aşa din cauza politicienilor care s-
au perindat la conducerea ţării în ultimii 30 de ani.
Industria de apărare este patronată şi coordonată de Ministerul Economiei. Obligaţia
Guvernului este să asigure necesarul de contracte şi comenzi pentru a răspunde în orice
moment cerinţelor de apărare şi securitate a ţării. Mai mult, pentru a ieşi pe piaţa externă,
societăţile din acest domeniu trebuie sprijinite. Până acum ataşaţii militari şi cei economici
pe care îi avem afară prin ambasade şi consulate nu au făcut acest lucru. Dacă în anii 2016
şi 2017, industria de apărare a început uşor să renască şi să îşi revină, în ultimii ani s-a tăiat
orice finanţare necesară modernizării şi retehnologizării. În loc să bage bani în modernizare,
autorităţile centrale se ocupă doar de demolarea şi dărâmarea industriei de apărare, ceea ce
înseamnă că aşa se va întâmpla cu toate celelalte companii publice din industria
românească: vor fi puse la pământ"
Text preluat din ziarul ``Bursa`` din data de 19 februarie 2021

Situația prezentată mai sus este susținută și de Situațiile Financiare Anuale și Semestriale pe
care ROMARM are obligația legală să le publice.
Din lecturarea Situațiilor Financiare Anuale aferente anilor 2018, 2019 și pe primul trimestru
al anului 2020 se desprind următoarele aspecte :

NOTE ASUPRA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

VENITURILE/CHELTUIELILE SI REZULTATELE PE ACTIVITATEA de bază:
Prin compararea nivelului și dinamicii elementelor din structura veniturilor se constată
scaderea cifrei de afaceri cu 21 %, respectiv cu 25.043.258 lei pentru anul 2019 față de anul
2018.
În sinteză situația veniturilor, cheltuielilor și a rezultatului financiar înregistrat în anul 2019 se
prezintă după cum urmează:

Lei
Nr Realizari in perioada de raportare 2019 /
. EXPLICAȚIE 2018 2019/2018
crt 31.12.2018 31.12.2019 30.06.202 (%)
. 0
1 CIFRA DE 117.911.716 92.868.458 28.795.00 78,76 -25.043.258
AFACERI 0
2 VENITURI DIN 118.170.136 93.427.455 29.559.00 79,06 -24.742.681
EXPLOATARE 0
3 CHELTUIELI 1 94.71 1.575 31.595.00 81,46 -21.560.896
PENTRU 16.272.471 0
EXPLOATARE
4 REZULTAT 1.897.665 -1.284.120 2.036.000 -67,67 -3.181.785
DIN
EXPLOATARE
5 VENITURI 20.906.420 16.374.241 8.598.000 78,32 -4.532.179
FINANCIARE
6 CHELTUIELI 17.922.996 14.717.833 8.096.000 82,12 -3.205. 163
 FINANCIARE
7 REZULTAT 2.983.424 1.656.408 502.000 55,52 -1.327.016
FINANCIAR
8 VENITURI 139.076.556 109.801.696 38.157.00 78,95 -29.274.860
TOTALE 0
9 CHELTUIELI 134.195.467 109.429.408 39.691.00 81,54 -24.766.059
TOTALE 0
10 REZULTAT 4.881.089 372.288 -1.534.000 7,63 -4.508.801
BRUT
11 IMPOZIT PE 444.033 260.664 0 58,70 -183.369
PROFIT
12 REZULTAT 4.437.056 111.624 -1.534.000 2,52 -4.325.432
NET

PENTRU ANUL 2019

În structura contului de profit și pierdere s-a înregistrat o scadere a veniturilor totale la
31.12.2019 față de începutul anului cu 21,05% respectiv cu 29.274.860 lei, de la 139.076.556
lei în 2018 la 109.801.696 lei în 2019, iar cheltuielile totale aferente au înregistrat o scadere
de 18,46% respectiv cu 24.766.059 lei, de la 134.195.467 lei în 2018 la 109.429.408 lei în
2019.
Din activitatea de exploatare, societatea a realizat un volum de venituri în sumă de 93.427.455
lei și cheltuieli din exploatare de 94.71 1.575 lei, rezultând o pierdere din exploatare de
1.284.120 lei.
Din activitatea financiară, societatea a realizat un volum de venituri în suma de 16.374.241 lei
și cheltuieli financiare de 14.717.833 lei, rezultând un profit financiar de 1.656.408 lei.
Astfel, pe total activitate, la 31.12.2019, a rezultat un profit brut de 372.288 lei din care
scazându-se un impozit pe profit calculat în sumă de 260.664 lei a rezultat un profit net de
111.624 lei.

PENTRU PRIMUL SEMESTRU AL ANULUI 2020

În structura contului de profit și pierdere veniturile totale, în perioada 01.01.2020-30.06.2020,
sunt în valoare de 38.157.000 lei în primul semestru al anului 2020, iar cheltuielile totale
înregistrate sunt în valoare de 39.691.000 lei.
Astfel, pe total activitate la 30.06.2020 (NUMAI ÎN 6 LUNI !!!), a rezultat o pierdere de
1.534.000 lei .

Una peste alta avem a face cu destructurarea capacitatii de aparare a Tarii.

Cu ce merge Romania la razboi daca nu are o industrie nationala de aparare?!
Face licitatii ?

Industria naționala de apărare mai are șanse. Dar pentru a se mai salva ce se poate salva, ea
trebuie „scăpată” de :
 Lipsa investițiilor
 Lipsa competitivității pe piața internă și internațională
 Căpușele politice
 Corupție
 Lupta dintre „orgoliile guvernamentale”, care conduce la subminarea siguranței
naționale a României, atât din partea Min Economiei cât și din partea M.Ap.N. (În
 orice țară normala, problema asigurarii lanțului logistic al Armatei, în caz de conflict,
este una de esență eminamente militară si nu economică)
 Lipsa expertizei în domeniul specific a conducerii/membrilor numiți politic în
Consiliul de Administrație
 Incompetența extremă a conducătoriilor numiți politic
 În ultimii 4 ani s-au perindat la conducerea C.N. ROMARM S.A., numai puțin
de TREI Directori Generali (IOANA Marius în perioada 21.12.2017-
03.02.2019; CUCU Claudiu în perioada 04.02.2019-24.10.2019; ȚUȚU
Gabriel în perioada 06.12.2019-prezent), numiți politic, în dezacord flagrant cu
prevederile Art. 12 alin. (1) din Legea 232/2016 privind industria de apărare a
țării, cu modificările și completările ulterioare, în care este stipulat faptul că :

„Asigurarea unui management performant la operatorii economici din

industria naţională de apărare cu capital integral şi/sau majoritar de stat se
realizează, conform prevederilor legale în vigoare şi ale prezentei secţiuni, cu
directori/membri ai directoratului cu vechime în muncă de minimum 10 ani,
din care 5 ani în domeniul specific activităţii operatorului economic
respectiv.”

a se vedea C.V.-ul Directorului General aflat în funcție, https://impreuna-

protejam-romania.ro/wp-content/uploads/2021/05/CV-gabriel-tutu_romana.pdf

Concomitent TREBUIE pus în aplicare un Program de restructurare coerent, bazat pe

investiții majore în retehnologizare și pentru modernizarea capacităților existente, care să
conducă la redobândirea de către statul român a capacității de cercetare, inovație și producție
de tehnică militară la Standarde NATO, cu scopul ca „industria de apărare” să devină
competitivă pe piața internă și internațională.

Privitor la aspectele expuse în acest material documentar se impun formularea

următoarelor întrebări :

1. Din ce motive s-au stopat programele de investiții aflate în derulare ?

2. Care sunt motivele pentru care nu se iau în considerare, de către Ministerul
Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, propunerile de reorganizare,
retehnologizare și de modernizare a industriei de apărare, formulate de Alianța
Sindicatelor din Industria de Apărare ?
3. De ce nu sunt transpuse în fapt obiectivele enunțate în Strategia Națională de
Apărare a Tării pentru perioada 2020-2024, care au incidență în menținerea,
dezvoltarea și modernizarea capacităților de producție ale industriei de apărare ?