Sunteți pe pagina 1din 11

Industria românească

de armament
Industria românească de armament a
fost înființată oficial la 26 august 1861
printr-un decret al domnitorului Alexandru
Ioan Cuza (în baza unui raport elaborat de
ministrul de război Ion Ghica) care
prevedea înființarea „Direcției
stabilimentelor de material de artilerie”.
Construcția și organizarea stabilimentelor
a fost realizată sub mandatul ministrului
de război Ioan Emanoil Florescu.
• Din anul 1861 până în anii 1930, industria de
armament din România a rămas la un stadiu
embrionar. Din cauza cursei înarmării din
perioada interbelică, în industria românească de
armament s-a investit masiv. La sfârșitul celui de-
al Doilea Război Mondial, în Regatul
României se puteau fabrica arme de foc, tunuri
antitanc, de câmp și antiaeriene, avioane de
luptă, nave militare și muniții. Fabricile de război
au fost desființate la sfârșitul războiului din cauza
prevederilor Tratatului de Pace de la Paris din
1947.
• În anii 1950, la îndemnul Uniunii Sovietice, au
fost reînființate fabricile de armament, însă
România a rămas în continuare dependentă de
importurile de armament și muniții din URSS.
Procesul de modernizare și augmentare al
industriei de armament a fost accelerat după anul
1968, în urma răcirii relațiilor cu Uniunea
Sovietică. Autoritățile de la București au solicitat
licențe de fabricație, însă produsele fabricate în
România aveau un cost mai mare de fabricație
din cauza tehnologiei depășite și erau cu cel
puțin o generație în urma celor fabricate în
URSS. La sfârșitul anilor 1980, criza economică
a acutizat problemele industriei de apărare, iar la
nivel politic autoritățile s-au opus creșterii
cheltuielilor militare.
• La începutul anilor 1990, industria de armament
a intrat într-un proces de reformă, însă continuă
să aducă pierderi la bugetul de stat al României.
Peste 90% din producție este destinată
exportului.
Industria elvețiană
de armament
Dezbaterea asupra neutralităţii ia amploare în Elveţia după
declanşarea invaziei ruse în Ucraina. Chiar dacă Elveţia, care nu face
parte din Uniunea Europeană, a adoptat toate sancţiunile impuse
împotriva Rusiei de Bruxelles, ea s-a arătat în schimb inflexibilă în ceea
ce priveşte neutralitatea sa militară.
În faţa atâtor incertitudini, industria elveţiană de armament este
îngrijorată că unele state ar putea decide să se aprovizioneze din altă
parte. "Economia elveţiană are nevoie de o clarificare rapidă a
orientărilor politice privind politica de securitate, exportul de material
militar, precum şi reexportul acestui material",
Arme produse de compania elvețiană
Helvetic-Armament KLG

Assault rifle ASTRA VG4 Assault Rifle FEG AK55 Type 3 Assault-Rifle RUSSIAN AKS-
Brutale 12" Full-Auto 74U

Pistol CZ 75-B Stainless New Assault Rifle SIG SAUER PE90 Pistol SIG P220
Edition Black Edition
Industria
belgiana de
armament
• Industria belgiană de armament are
o istorie îndelungată, care datează
de la începutul secolului al XIX-lea. În
1830, Belgia a devenit independentă
și, odată cu aceasta, a început să se
dezvolte propria industrie de
armament. În anii următori, mai
multe companii belgiene au fost
fondate pentru a produce arme de
foc și alte echipamente militare.
• În timpul Primului Război Mondial, Belgia a fost ocupată de
forțele germane, ceea ce a dus la distrugerea multor fabrici
de armament belgiene. Cu toate acestea, după război,
industria de armament a început să se recupereze și să se
extindă. În perioada interbelică, Belgia a devenit un
important exportator de arme de foc și alte echipamente
militare.
• În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Belgia a fost din
nou ocupată de forțele germane, ceea ce a dus la o nouă
distrugere a industriei de armament. După război, Belgia a
început să-și reconstruiască industria de armament, iar în anii
1950 și 1960, aceasta a cunoscut o perioadă de creștere
semnificativă. În această perioadă, Belgia a devenit un
important producător de arme de foc, tancuri și alte
echipamente militare.
• În prezent, industria belgiană de armament continuă să fie
una dintre cele mai importante din lume, cu companii
precum FN Herstal și CMI Defence care exportă produsele lor
în întreaga lume.
Industria germană
de armament
Industria germană de armament este una dintre
cele mai mari și mai importante din lume.
Germania are o lungă tradiție în producțiade
armament, care datează de la începutul
secolului al XIX-lea, când a fost creată prima
fabrică de arme în Berlin.
Industria germană de armament este dominată
de câțiva jucători mari, printre care se numără
Rheinmetall, Krauss-Maffei Wegmann, Heckler
& Koch, Airbus Defence and Space și
ThyssenKrupp Marine Systems. Acești
producători produc o gamă largă de produse,
inclusiv vehicule militare, arme de foc, avioane
și nave de război.
Rheinmetall produce sisteme de artilerie și
tancuri de luptă, iar Krauss-Maffei Wegmann
produce tancul Leopard 2, unul dintre cele mai
avansate tancuri de luptă din lume.

Industria germană de armament este, de


asemenea, foarte importantă pentru economia
germană, deoarece produce o cantitate
semnificativă de venituri și locuri de muncă. În
2020, veniturile din industria de apărare din
Germania au fost estimate la aproximativ 34
miliarde de euro, cu peste 80.000 de angajați.

Cu toate acestea, industria germană de


armament a fost criticată în mod regulat pentru
exportul său de arme în zone de conflict,
precum Orientul Mijlociu și Africa. Aceste
exporturi de arme au fost criticare din cauza
implicării lor în conflictul din Yemen și în alte
zone de conflict din lume.
INDUSTRIA FINLANDEZA DE
ARMAMENT Finlanda este una dintre puţinele ţări europene care au păstrat
obligativitatea serviciului militar de-a lungul deceniilor de pace,
fiind precaută faţă de vecinul Rusia, după ce fosta Uniune
Sovietică a încercat să invadeze Finlanda în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial.

Personalul contractual este format din 12.000 de persoane, dintre care 8.000 de militari.
Forţa terestră este echipată cu 650 de tancuri, dintre care 200 sunt Leopard de fabricaţie germană de tip 2A6 şi 2A4.
Finlanda are ceea ce numeşte „cea mai puternică artilerie din Europa de Vest”, care include 1.500 de arme: circa 700 de obuziere şi
tunuri, 700 de mortiere şi 100 de lansatoare de rachete grele şi uşoare .
Forța aeriană
Forţele Aeriene finlandeze au o flotă de 61 de avioane de
luptă McDonnell Douglas F/A-18 Hornet, care vor fi
înlocuite de 64 de avioane Lockheed Martin F-35A
Lightning II, a căror livrare va începe în 2026.
Pe lângă flota de avioane cu reacţie, Forţele Aeriene au
zeci de avioane de antrenament şi radare de
supraveghere, inclusiv unele care au o rază de acţiune de
aproape 500 km.

Forța navală
Marina finlandeză are patru nave de comandă, cinci nave de
luptă echipate cu mine, opt nave de luptă echipate cu rachete,
trei nave de contracarare a minelor, 13 nave de dragare a
minelor, pe lângă nave de debarcare mai mici.
Finlanda se va echipa cu trei noi corvete multirol pentru luptă
la suprafaţă, care sunt în prezent în construcţie în ţară şi care
vor intra în serviciu până în 2029.

S-ar putea să vă placă și