Kriegsmarine

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation Jump to search
Kriegsmarine (KM)

Activă 1935–1945
Țară Nazi Germany
Tip Navy
Parte a Wehrmacht
Spanish Civil War
Misiuni
World War II
Comandanți
Erich Raeder
Comandanți
Karl Dönitz
notabili
Hans-Georg von Friedeburg
Însemne

Simbolul de
identificare

War Ensign (1935–1938)

Modifică date / text 

Kriegsmarine (cuvânt german cu traducerea „marina de război”) (1935 - 1945) a fost denumirea
oficială a marinei militare germane sub regimul nazist, începând de la 1 iunie 1935, când vechea
Reichsmarine a Imperiului German a fost redenumită. Concomitent, fosta Marineleitung
(„Conducerea marinei”) a devenit Oberkommando der Marine. Ca nou drapel de război a fost
aleasă svastica cu Crucea de Fier în colțul superior stâng.

Flota de Război Germana s-a extins rapid in timpul programului de rearmare a anilor 30, (Flota
Germana, fusese limitata prin tratatul de la Versailles in functie de numarul de nave și tonaj, de
asemenea Germaniei ii era interzisa constructia de submarine). Kriegsmarine/Flota de Război
Germana a fost trimisă prima data in misiune in apele Spaniei, având ca misiune ajutarea
Generalului și Liderului Spaniei Fasciste/Nationaliste Francisco Franco, împotriva Spaniei
Republicane.

În Ianuarie 1939, Planul Z a fost aprobat de Reichstag, având ca scop egalarea flotei Britanice în
Nave Capitale până în 1944, dar datorita începerii celui de al 2 lea război mondial în Septembrie
1939, Planul Z a fost sever modificat în favoarea submarinelor/U-Boaturilor.

Comandantul Suprem al Flotei a fost Adolf Hitler, comandand flota prin intermediului
Oberkommando der Marine.

Cele mai cunoscute nave ale Flotei Germane sunt Submarinele sale, care au format grupuri de
vânătoare (Wolfpack, în engleza), a căror misiune era vânătoarea de convoaie in Atlantic. Nu au
fost folosite doar submarine ci și Crucisatoare Grele cum ar fi Printz Eugen, Admiral Graf Spee
și Admiral Spee dar și Nava de lupta Bismarck.

După Terminarea Războiului, Navele Flotei Germane au fost împarțite între țările aliate.

Planul Z

Flota Germana avea la ănceput ca scop mentirea controlului Mari Baltice, și eventual câstigarea
unui război împotriva Flotei Franceze, în corelație cu armata germana, Franța fiind văzută ca cel
mai previzil inamic. Totuși in 1938, Hitler a vrut ca Flota Germana sa fie capabila sa lupte și
împotriva Regatului Unit, Comandanții flotei i-au prezentat 3 planuri X, Y, Z, din care Hitler a
ales planul Z în ianuarie 1939. Planul Z indica construcția a 800 de nave germane in perioada
1939-1947, dar Hitler a cerut sa fie gata până în 1945. Forța principală a acestui plan erau 6 nave
de război de clasa H. După statisticile din August 1939, Planul Z propunea construcția:

-4 Portavioane

-10 Cuirasate Grele

-12 Crucisatoare de Război

-3 Nave armate (Panzerschiffe)

-5 Crucisatoare Grele
-44 Crucisatoare Usoare

-258 Nave cu torpile și distrugatoare

-249 Submarine.

Personalul estimat trecea de 200 000 de oameni.

In august 1939, Germania nu facuse nici 20% progres din planul Z, având un personal de doar
78000 oameni, neefind pregătită pentru a avea un rol major in acest război. În Septembrie 1939,
Planul Z a fost esențial aruncat, Germania punând bazele construcției submarinelor ce puteau fi
pregătite mai rapide pentru războiul de care avea parte Germania.

Participarea Flotei de Război Germane in cel de al 2 lea Război Mondial

În Aprilie 1940, în timpul invaziei Norvegiei, Germania a fost extrem de implicata in invazia
Norvegiei, unde au fost suferite pierderi majore, cum ar fi crucisatorul greu Blutcher scufundat
de artileria și torpilele coastei de paza Norvegiene la Fortareata Oscabor din OslofJord. 10
Distrugatoare au fost pierdute in Batalia Narvikului (Aproximativ jumatatea din distrugatoarele
Germane), 2 crucisatoare ușoare, Karlsruhe și Königsberg, ambele scufundate de Flota Roiala
Britanica. Flota Germana a reușit in schimb să distruga la rândul ei niște nave Britanice, cea mai
notabila fiind portavionul HMS Glorious (Scufundat de Scharnhorst și Gneisenau).

Campania Norvegiana a lasat Flota Germana într-un deficit masiv de nave, anulând Operatiunea
Sealion (Planul de invazia al Regatului Unit) în vara anului 1940. Cucerirea Norvegiei și
Căderea Franței au oferit submarinelor germane un avantaj imens totuși în lupta împotriva
convoaielor britanice, oferindu-le baze mai stabile în Atlantic. La începutul Războiului Atlantic,
Regatul Unit, nu folosea nave de escorta, lucru ce a permis submarinelor germane să distruga o
multitudine de nave britanice, fără dificultate.

În Iunie 1940, Italia a intrat în război. Iar Batalia Marii Mediterane a început, Germania
strecurând 62 de submarine pe lânga Gibraltarul Britanic. Batalia a durat din 1940 până în Mai
1944. Submarinele germane au distrus 24 de nave Majore aliate printre care 2 portavioane, 12
distrugatoare, 4 crucisatoare și peste 450 000 de tone de convoaie britanice. Toate submarinele
au fost distruse, niciunul ăntorcandu-se acasă.

 GND: 40269-2
 LCCN: n80089988
Informații
 VIAF: 146002705
bibliotecare
 WorldCat Identities (via VIAF): 146002705

Categorii:

 Istoria militară a Germaniei

 Marina Militară Germană
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare

 Articol
 Discuție

 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric

Căutare

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook

Participare

 Cum încep pe Wikipedia

 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații

În alte proiecte

 Wikimedia Commons

Tipărire/exportare

 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit

Trusa de unelte
  Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol

În alte limbi

 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe

Modifică legăturile

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 2 octombrie 2019, ora 18:49.

 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice