Situatia Frantei in Al

Doilea Razboi Mondial

Prezentare realizata de Mincu Alexandra
si de Petrescu Alexandru
01
Introducere:
Franța, alături de Regatul Unit, a fost unul dintre primii
participanți la luptele celui de-al doilea război mondial, după
ce a declarat război Germaniei Naziste ca urmare a invadării
Poloniei din 1939. După războiul din 1939-1940, germanii au
declanșat o ofensivă remarcabilă în Țările de Jos și, în
timpul Bătăliei Franței, au reușit să înfrângă într-un mod
neașteptat a treia Republică Franceză. Franța a capitulat în
mod oficial în fața Germaniei pe 25 iunie 1940. În Franța a
fost instaurat un regim colaboraționist condus de Philippe
Pétain – Regimul de la Vichy. Pe 18 iunie 1940, Charles de
Gaulle a ținut un discurs memorabil radiodifuzat destinat
poporului francez, prin care chema la continuarea luptei
împotriva Axei.
 02
Momente semnificativce din
Razboiul Frantei
Infrangerea
Frantei
Cele mai bine înarmate și antrenate armate au fost trimise în nord și au fost pierdute în urma încercuirii care a urmat.
Franța a pierdut unitățile dotate cu cele mai bune arme grele sau tancuri. Weygand avea de apărat un front uriaș,
de la Sedan la Canalul Mânecii. Guvernul francez și-a pierdut încrederea în victorie, în special după momentul în
care britanicii au început să-și evacueze corpul expediționar. Germanii au lansat sloganul ironic propagandistic;
„Britanicii vor lupta până la ultimul francez!”
Germanii au reluat ofensiva pe 5 iunie în regiunea Somme. Atacul blindatelor germanea străpuns linia franceză plasată
de Weygand în vederea apărării capitalei. Pe 10 iunie, guvernul francez a fost evacuat la Bordeaux, iar Parisul a
fost declarat oraș deschis. Churchill a participat pe 11 iunie la consiliul de război de la Briare. Francezii au cerut
premierului britanic să trimită pe continent toate forțele aeriene disponibile. Churchill a refuzat deoarece mai
avea la dispoziție doar 25 de escadrile și a considerat că bătălia decisivă se va da în spațiul aerian
britanic. Amiralul François Darlan i-a promis lui Churchill că nu va lăsa ca flota franceză să cadă în mâinile
germanilor.
Pe 10 iunie, Italia Fascistă a declarat război Franței și Regatului Unit. Pe 21 iunie, trupele italiene au atacat Franța,
traversând frontiera prin trei locuri. Cele 32 de divizii italiene au atacat cele patru divizii franceze. Luptele au
continuat până pe 22 iunie, când generalul Andre Gaston Pretelat, comanandantul Armatei a 2-a franceze, a
capitulat.
Urmări
Franța a capitulat oficial în fața forțelor armate germane pe 22 iunie în același vagon de cale ferată de la Compiègne în
care Germania a fost forțată să semneze în 1918 capituluarea la sfârșitul primului război mondial. Premierul
francez Paul Reynaud a demisionat. Locul lui a fost luat de mareșalul Philippe Pétain, care a anunțat prin radio
populația franceză de intenția sa de a capitula.
 03.
Eliberarea Frantei si sfarsitul
razboiului
 Eliberarea Franței

În timpul campaniei din Italia, aproximativ 130.000 de soldați ai FFL au luptat în tabăra Aliaților.
În timpul debarcării din Normandia, forțele Franței Libere numărau aproximativ o jumătate de
milion de soldați ai trupelor regulate și cam 100.000 de luptători ai FFI. Divizia a 2-a blindată
franceză de sub comanda generalului Philippe Leclerc a debarcat în Normadia și a fost cea care
a condus marșul pentru eliberarea Parisului. Luptătorii FFI au organizat ample acțiuni de
hărțuire a inamicului, organizând ambuscade, distrugând drumuri, poduri și căi ferate sau au
luptat activ alături de trupele regulate ale Aliaților.
Debarcarea din Sud-ul Frantei
Trupele debarcate erau formate din trei divizii americane, o divizie de blindate franceză. și mai multe unități independente francezeProtecția
navală a fost asigurată de crucișătoare, cuirasate, distrugătoare și portavioane franceze, americane și britanice, care au sprijinit debarcarea
aliată prin asigurarea acoperirii de artilerie și celei aeriene.

● În prima zi a operațiunii au fost debarcate aproximativ 94.000 de militari și peste 11.000 de vehicule. După succesul operațiunii Overlord, un
mare număr de trupe germane erau blocate în nordul Franței, unde încercau să stăvilească înaintarea aliaților, iar alte trupe disponibile
pentru lupta din sudul țării au fost împiedicate să intervină ca urmare a atacurilor extrem de violente ale rezistenței franceze. Ca urmare,
germanii s-au retras din zonele de debarcare, aliații întâmpinând o rezistență scăzută, care le-a permis să înainteze rapid în interior.
Înaintarea rapidă a trupelor aliate – 36 km în primele 24 de ore – a aprins flacăra insurecției în Paris.
● După succesul debarcării primului val, a urmat un al doilea val de debarcare, compus din trupe americane (Armata a 7-a) și franceze (Armata
I și Corpurile 1 și 2).
● Retragerea precipitată a Armatei germane a permis eliberarea fără o rezistență majoră a unor regiuni largi. Planurile inițiale luaseră în
considerare o rezistență îndârjită a germanilor și subestimaseră nevoile de transport ale trupelor debarcate. Din această cauză, înaintarea
aliaților a fost încetinită mai de grabă de criza de combustibil, decât de rezistența germanilor. Mai multe mari unități germane au reușit astfel
să se retragă fără pierderi în Munții Vosgi sau în Germania.
● Forțele debarcate în operațiunea Dragonul au făcut joncțiunea cu flancul sudic al trupelor debarcate în cadrul operațiunii Overlord la mijlocul
lunii septembrie în dreptul orașului Dijon.
● Unul beneficiile majore ale operațiunii a fost folosirea portului Marsilia. Înaintarea rapidă a trupelor aliate după succesele operațiunilor Cobra
și Dragonul a fost încetinită până aproape de stopare în septembrie 1944 din cauza crizei de aprovizionare. Portul Marsilia și căile ferate din
sudul Franței au fost rapid aduse în stare de funcționare, în ciuda marilor distrugeri provocate de trupele germane aflate în retragere. Portul
Marsilia și căile ferate din sudul Franței au devenit o cale de maximă importanță pentru aprovizionarea trupelor aliate care înainta în
Germania, asigurând cam o treime din volumul total de provizii.
Sfarsitul Razboiului.
● Sfârșitul războiului În drumul ei spre nord, Armata I franceză a eliberat Lyonul pe 2
septembrie 1944 și au înaintat în Munții Vosgi, eliberând Belfortul, iar, în noiembrie 1944,
a închis așa numita „Poartă Belfort”. În februarie 1945, împreună cu Corpul al 31-lea
american, Armata franceză a distrus Punga Colmar și a curățat malul vestic al râului Rin
din Germania la sud de Strasbourg. În martie 1945, Armata I au dus lupte pe Linia
Siegfried, în pădurea Bienwald, lângă Lauterbourg. În cele din urmă, Armata I franceză a
forțat Rinul lângă Speyer și au cucerit orașele Karlsruhe și Stuttgart. Armata I în aprilie
1945 a încercuit și capturat Corpul al 17-lea german din Munții Pădurea Neagră și au
cucerit sud-vestul Germaniei. Pe 7 mai 1945, Germania a semant capitularea la Rheims,
în Franța.
Multumim
pentru atentie!

CRÉDITS: Ce modèle de présentation a été créé

par Slidesgo, comprenant des icônes de Flaticon,
des infographies et des images de Freepik