Armata Franceză – Evolutia armatei franceze

-Prima formare a armatei franceze

La Grande Armée (în română Marea Armată) este numele sub care au fost cunoscute două
armate franceze ale Primului Imperiu, prima fiind înființată în septembrie 1805 și suprimată în
octombrie 1808 iar a doua este înființată la începutul lui 1811 și dizolvată în aprilie 1814, la căderea
Imperiului. În sens larg și în mod incorect, Marea Armată desemnează în mod general armata
franceză principală, comandată direct de Împăratul Napoleon I de-a lungul Războaiele
napoleoniene, cu toate că sensul strict al sintagmei este cel corect. Un bulevard din Paris, Avenue de
la Grande Armée, onorează memoria „Marii Armate”.

Prima mare formare a fost la izbucnirea războiului cu Austria, grosul trupelor franceze erau
regrupate pe coasta de nord a Franței, sub numele de „Armata din Anglia”, în vederea unei posibile
invazii a acestei țări. Invazia austriacă în Bavaria îl obligă pe Împăratul Napoleon să mobilizeze
această armată, denumită pentru prima dată „Marea Armată” într-o depeșă a Împăratului către
Mareșalul Berthier, datată 29 august 1805. Această armată se va concentra la tabăra de la Boulogne,
va face campania din Germania și Austria, luptând într-o serie de bătălii, ce culminează cu succesele
răsunătoare de la Ulm și apoi Austerlitz. În același timp, în nordul Italiei, acționa o altă armată
franceză, numită „Armata din Italia”, comandată de Mareșalul Masséna, iar sintagma „Mare
Armată” a apărut probabil tocmai cu scopul de a diferenția armata franceză principală de armata
secundară din peninsulă. Formată în mare parte din veterani, „Marea Armată” face apoi campania
din 1806 în aceeași formulă, fiind reîntărită cu recruți în 1807, pentru campania de iarnă din
Polonia.

Armata este apoi dizolvată în 1808 iar armatele comandate de Împărat în Spania și în timpul
celei de-a Cincea Coaliții purtând numele de „Armata din Spania” și „Marea Armată din
Germania”, respectiv.

A doua mare unira sa realizat în 1811, Napoleon folosește din nou sintagma „Marea Armată”
și armata multinațională comandată de Împărat în timpul campaniei din Rusia (1812) și celei de-a
Cincea Coaliții va păstra acest nume. Armate franceze secundare vor fi cunoscute sub alte nume
(„Armata din Spania”, „Armata din Italia”). A doua „Mare Armată” suferă pierderi enorme în
timpul campaniei din Rusia și nu va mai redeveni niciodată o armată în care să predomine veteranii
căliți, ci o armată formată în mare parte din tineri recruți. Această armată a fost una cu adevărat
multinațională, cuprinzând, în timpul campaniei din Rusia nu mai puțin de 10 naționalități diferite,
printre care puternice contingente italiene, germane și poloneze.

În timpul „celor o sută de zile”, armata franceză principală, care a luptat la Waterloo, a fost
denumită „Armata Nordului”.

Forțele armate ale Franței cuprind Armata terestră Franceză, Marina Franceză, Forțele
Aeriene Franceze și Jandarmeria națională. Președintele Franței conduce forțele armate, cu titlul
„chef des armées” - „șef al forțelor armate”. Președintele este autoritatea supremă pentru chestiuni
militare și este singurul oficial care pot comanda o lovitură nucleară. Armata Franceză are ca
obiective principale, apărarea teritoriului național, protejarea intereselor Franței în străinătate și
menținerea stabilității globale.

- Armata franceza in Primul Razboi Mondial

Misiunea Militară Franceză este denumirea sub care a fost cunoscut detașamentul francez
trimis în România în timpul Primului Război Mondial, între 15 octombrie 1916 și 10 martie 1918,
cu misiunea de a asigura consilierea, sprijinirea și instruirea unităților și autorităților militare
române.

Pe toată durata sa, misiunea a fost condusă de generalul de divizie Henri Berthelot, care a
asigurat simultan și rolul de consilier militar al regelui Ferdinand, comandantul de căpetenie al
Armatei României.

Personalul misiunii a fost detașat pe lângă comandamentele române, până la nivel de

comandament de divizie, inclusiv. Două secțiuni cu roluri distincte au fost Misiunea Aeronautică și
Misiunea Serviciului Sanitar. Personalul misiunii a avut un aport deosebit pe timpul procesului de
refacere și reorganizare a armatei române din prima parte a anului 1917.

După semnarea tratatului preliminar de pace de la Buftea cu Puterile Centrale, personalul

Misiunii Militare Franceze a fost nevoit să părăsească România, la 10 martie 1918, ajungând în
Franța în luna mai 1918, după o călătorie de două luni prin Rusia.

- Armata franceza in cel de-al Doilea Război Mondial

Istoria militară a Franței în timpul celui de-al doilea război mondial acoperă mai multe
perioade:

1939 - 1940, perioada participării la război a celei de-a treia Republici Franceze,
1940 - 1945, perioadă marcată de luptele dintre forțele Regimului de la Vichy și cele ale
Franței Libere de sub comanda lui Charles de Gaulle,
Perioada luptelor din Europa.
Perioada eliberării Franței de către Aliații occidentali, FFL și FFI
Perioada participării francezilor la faza finală a războiului împotriva Germaniei Naziste.
Franța, alături de Regatul Unit, a fost unul dintre primii participanți la luptele celui de-al doilea
război mondial, după ce a declarat război Germaniei Naziste ca urmare a invadării Poloniei din
1939. După războiul ciudat din 1939-1940, germanii au declanșat o ofensivă remarcabilă în Țările
de Jos și, în timpul Bătăliei Franței, au reușit să înfrângă într-un mod neașteptat a treia Republică
Franceză. Franța a capitulat în mod oficial în fața Germaniei pe 25 iunie 1940. În Franța a fost
instaurat un regim colaboraționist condus de Philippe Pétain – Regimul de la Vichy. Pe 18 iunie
1940, Charles de Gaulle a ținut un discurs memorabil radiodifuzat destinat poporului francez, prin
care chema la continuarea luptei împotriva Axei. De Gaulle nu a recunoscut legitimitatea Regimului
de la Vichy și a format guvernul Franței Libere în exil. Efectivele francezilor liberi a crescut după
succesele Aliaților din Africa de Nord, Italia și după debarcarea din Normandia. Pe 25 octombrie
1944, guvernele Regatului Unit, Statelor Unite și Uniunii Sovietice au recunoscut în mod oficial
regimul lui de Gaulle drept guvern provizoriul al Franței. Recrutările efectuate în Franța eliberată au
dus la o creștere notabilă a efectivelor armatelor franceze. Până la sfârșitul războiului din mai 1945,
Franța avea sub arme 1.250.000 de oameni, dintre care 10 divizii luptau în Germania.

Forțele armate franceze angajează 220650 trupele regulate și 33.350 rezerviști cu jumătate de normă
(Total 254.000 trupe). Ca atare Forțele Armate Franceze constituie cea mai mare armată din
Uniunea Europeană și a treia ca mărime din OTAN. Din 1996 armata este profesionalizată, până în
2008 fiind formată din peste 330.000 oameni din care 100.000 în corpul de Jandarmerie.

- Armata franceza moderna

Prin intermediul armatei Franța are o prezență importantă în Kosovo, Coasta de Fildeș
precum și în Orientul Mijlociu și în Teritoriile franceze de peste mări unde asigură menținerea păcii
și securizarea rutelor maritime. O parte semnificativă din echipamentul militar este de producție
franceză, cum ar fi: avionul de vânătoare Rafale, Portavionul Charles de Gaulle, rachetele Exocet și
tancul Leclerc. Cu toate că Franța s-a retras din proiectul Eurofighter aceasta investește în
numeroase proiecte europene cum ar fi Eurocopter Tiger, Fregate multifuncționale, demonstratorul
UCAV nEUROn și avionul Airbus A400M.

Franța este una dintre țările recunoscute oficial ca „State posesoare de arme nucleare” prin
Tratatul de neproliferare nucleară, cu 350 ogive nucleare fiind a treia putere nucleară. Împreună cu
armata Regatului Unit, armata franceză este una dintre cele mai dotate din punct de vedere financiar
armate din Europa, împreună cele două țări reprezentând 40% din cheltuielile militare ale UE.
Franța consacră armatei 2,5 % din PIB (un buget de 38 miliarde de Euro în 2006), în timp ce
majoritate țărilor UE consacră doar 1,5 % din PIB, conform datelor OTAN.

Începând cu 2009, Forțele Armate Franceze sunt pe locul trei la cheltuieli din toate armatele
din lume, de asemenea au cel de-al treilea arsenal nuclear ca mărime după cel al Statelor Unite și al
Rusiei.

Armata Franceză are ca obiective principale, apărarea teritoriului național, protejarea

intereselor Franței în străinătate și menținerea stabilității globale. Forțele armate franceze angajează
220650 trupele regulate și 33.350 rezerviști cu jumătate de normă (Total 254.000 trupe).