BĂTĂLIA ANGLIEI

În vara anului 1940, Hitler domina Europa, de la Capul Nord până în

Pirinei. Singurul inamic activ rămas în război – Anglia – sub conducerea unui
nou prim-ministru, Winston Churchill, se înverşuna a continua lupta. Cu ce
rezultate, acest lucru era îndoielnic. Armata
britanică fusese împuţinată în urma bătăliei de la
Dunkerque. Stalin nu-şi permitea încă să-l
provoace pe Hitler. SUA, şocată de căderea
Franţei, începea prima recrutare pe timp de pace
din istorie şi creşta substanţial bugetul alocat
armatei, deşi opinia publică, cu toate că
simpatiza Anglia, era împotriva intrării în război.
Germanii urmăreau
iniţiat Bătălia Atlanticului, folosind submarine
de luptă pentru a tăia liniile transoceanice de
aprovizionare aliate. Germanii aveau baze de
submarine în Norvegia şi Franţa. La început,
Germania deţinea numai 28 de submarine, dar
multe altele erau în construcţie – îndeajuns de
Feldmareşalul Albert Kesselring, şeful multe pentru a menţine Anglia în pericol până
Luftwaffe înfrântă în „Bătălia Angliei” în vara anului 1943 şi pentru a susţine lupta
multe luni după aceea.
Invazia era mijlocul prin care Hitler dorea să cucerească Anglia, dar
aceasta însemna trecerea Canalului Mânecii. Pentru reuşita unei victorii, mai
întâi trebuiau neutralizate forţele aeriene britanice. Drept urmare, bătălia Angliei
a fost purtată în aer şi nu pe plaje. În august 1940, germanii au lansat raiduri
aeriene asupra porturilor şi aeroporturilor, iar în septembrie asupra oraşelor din
insulă. Obiectivul consta în scoaterea din luptă a avioanelor britanice şi
distrugerea lor. Naziştii au ignorat însă un nou dispozitiv al britanicilor, radarul,
care au mărit substanţial eficienţa Royal Air Forces. Datorită pierderilor proprii
care erau mult prea mari, Luftwaffe a trebuit să schimbe bombardamentul diurn
cu cel nocturn, la sfârşitul lunii septembrie. În perioada septembrie 1940 – mai
1941 au efectuat 141 de raiduri majore asupra Londrei şi 56 asupra altor oraşe,
dar daunele pe care le-au produs au fost prea mici pentru a fi decisive. Pe 17
septembrie 1940, Hitler a amânat pe o perioada nedeterminată invazia, implicit
recunoscând înfrângerea sa în Bătălia Angliei, cea mai mare bătălie aeriană a
celui de-al doilea război mondial.

Sir Winston Churchill, primul ministru al Avionul de vânătoare SPITFIRE din dotarea RAF
Angliei, personalitatea britanică numărul 1
în timpul celui de-al doilea război mondial

Bogdan Lazarovici