Înzestrarea cu armament a Armatei României după Războiul de Independență s-a făcut aproape

exclusiv prin achiziții din străinătate. Având în vedere aderarea Regatului României la Tripla
Alianță, aceste achiziții s-au făcut cu precădere de la firmele germane - pentru armamentul de
artilerie - și austriece, pentru armamentul ușor de infanterie. Pe de altă parte, înzestrarea
aeronauticii și a marinei militare s-a făcut prin intermediul firmelor franceze, britanice și italiene.
În acest sens, generalul Dumitru Iliescu remarca cu amărăciune că, „arsenalul adevărat,
pirotehnia și pulberăria noastră se aflau în Essen-Krupp (pentru tunuri) sau în Austria, la Steyr
(pentru puști) și Hirtenberg (cartușe), la Bluman, Troisdorf și Rottweil (pentru pulberi)”.

La izbucnirea războiului, Armata României, din punct de vedere al nivelului capacității de luptă,
nu putea asigura instrumentul de forță la îndemâna conducerii politice a țării pentru atingerea
scopurilor unei eventuale participări la ostilități. Această stare de fapt se datora unei neglijări
permanente a armatei de către decidenții politici. Sub impactul acestor lecții identificate, noul
guvern liberal instalat la începutul anului 1914 a decis demararea unui program masiv de
recuperare a întârzierilor și întărirea capacității de luptă a armatei, aflată într-o situație critică.

În acest context, Ministerul de Război - al cărui titular era chiar premierul Ion I.C. Brătianu - și
Marele Stat Major au elaborat planuri de reformă a armatei având ca obiectiv general creșterea
capacității combative a acesteia, printre care și „Planul de completare, transformare și reparare a
armamentului, munițiilor și materialelor de război” și „Planul pentru completarea echipamentului
de toate categoriile și acela pentru hotărârea subzistențelor oamenilor și animalelor la toate
eșaloanele de luptă și studierea înființării centrelor mari de aprovizionare de nutriment si
echipament”.

In privința completării armamentului și echipamentului militar, responsabilii militari au fost

nevoiți să facă față la două situații critice: lipsa unui personal și a mijloacelor calificate pentru
producția internă de război și restrângerea surselor de aprovizionare externe, cele două coaliții
aflate în luptă fiind reticente atunci când era vorba de onorarea comenzilor statului român. De
asemenea, diversitatea de tipuri de calibre a armamentului a avut un impact negativ asupra
instruirii trupelor, nepermițând o uniformizare a instrucției și a adus greutăți în aprovizionarea cu
muniții în timpul războiului mondial.

Aici sunt câteva dintre armele şi armamentul folosite de în campaniile desfăşurate pe teritoriul
româniei în primul război mondial.
Pistolul Steyr M1912 a fost dezvoltat în anul 1911 de Karl Krnka. A fost produs pentru armata
austro-ungară de către firma austriacă Steyr Mannlicher și adoptat în 1912 sub numele de
M1912. Pistolul folosea inițial cartușul de 9 mm Steyr, însă după anexarea Austriei de către
Germania nazistă în 1938 aproximativ 60 000 de exemplare au fost recalibrate. M1912 a fost
achiziționat și de Regatul României în anul 1913.
Revolverul franţuzesc "8mm Modele d'Ordonnance M-le 1892" a fost fabricat la arsenalul St.
Etienne şi este cunoscut şi ca "Revolverul Lebel". Acest revolver a fost adoptat şi de guvernul
României ca "Revolverul Mod.1896"

Pușca Fiodorov/Fedorov a fost o pușcă automată/pistol-mitralieră, proiectată de către Vladimir

Grigorievici Fiodorov în 1915 și produsă în Rusia și mai târziu în Uniunea Sovietică. Un total de
3.200 de puști Fiodorov/Fedorov au fost fabricate între 1915 și 1924 în orașul Kovrov. Arma a
fost folosită în Primul Război Mondial, dar a fost folosită mai substanțial în războiul civil rus, iar
între 1939-1940 în războiul sovieto-finlandez.

Mosin-Nagant este o pușcă cu repetiție folosită de Imperiul Rus, Uniunea Sovietică și multe alte
țări. Prima armă a seriei a apărut în anul 1891, fiind urmată de alte variante. În total, au fost
fabricate zece variante de bază, acestea având la rândul lor alte variante.

Maxim M1910 a intrat în dotarea armatei imperiale ruse. Montată pe un suport cu roţi şi având
un scut protector, mitraliera grea de calibru 7.62 mm a fost utilizată cu succes atât în primul cât
şi în al doilea război mondial. Cântărind până la 75 Kg, arma trebuia deservită de o întreagă
echipă pentru operare. Cu toate acestea, beneficiind pentru prima dată de mecanisme ce
exploatau reculul în scopul realimentării rapide a cartuşelor, avantajele erau clare: putea trage
până la 600 focuri pe minut, în seriide până la 250 cartuşe

MP18/28 a fost primul pistol-mitralieră practic folosit în luptă, fabricat de Theodor Bergmann
Abteilung. Acesta a fost introdus în circulație în 1918 de către armata germană în timpul
Primului Război Mondial ca arma principală a Stosstruppen, grupuri de asalt specializat în lupta
de tranșee.

Gewehr 98 este o pușcă cu repetiție produsă de Mauser cu un încărcător intern de 5 cartușe ce a

fost în mod oficial între 1898 și 1935. A fost una dintre cele mai avansate pusti la acea vreme.
Gewehr 98 a înlocuit pușca Gewehr 88 din dotarea armatei germane și a fost utilizat și de alte
state cum ar fi Imperiul Otoman sau de grupuri armate, cum ar fi naționaliștii spanioli.

Pistolul Parabellum 1908, sau Luger P08 este un pistol semi-automat cu recul scurt, patentat de
Georg J. Luger în 1898 și produs de firma germană de arme. În armata germană, a fost intens
folosit până în 1938.

Mauser C96 a avut o rază de acțiune superioară și o rată de penetrare mai bună decât majoritatea
celorlalte pistoale din acea perioadă. Mauser a avut cea mai mare viteză de glonț de pistol
fabricat în scop comercial.

Schneider-Creusot: tun de calibrul 75 mm. A fost fabricat şi în alte variante, în anul 1917 a
devenit operaţional şi pe frontul din Moldova.

Obuzierul KRUPP, dupa modificarile aduse de catre ofiterii romani, avea greutate mica si bataie
mare, fiind superior celui mai modern obuzier de camp existent in Europa. Avea o realizare
remarcabila pentru acele timpuri, cand Romania nu avea o industrie de profil. Armata Romana a
primit in dotare acest obuzier in anul 1912.