Herodot este un istoric grec antic.

În epoca antică, el avea o mare autoritate, avea o reputație de

"tată al istoriei" și poate fi considerat cu adevărat Fondatorul nu numai al istoriei grecești, ci și al
întregii științe istorice europene. Herodot s-a angajat în colectarea datelor istorice, a călătorit
mult, a fost considerat un excelent geograf. Dar a devenit cel mai faimos după ce a scris cartea
"Istorie", în care a descris în detaliu obiceiurile popoarelor care existau în secolul al V-lea î.HR.
Biografie:
Istoricul grec antic s-a născut într-o familie influentă și bogată. În tinerețe, Herodot a participat la
viața politică a poporului. S-a alăturat partidului care și-a propus să-l răstoarne pe conducătorul
tiranic Ligdamid, a fost exilat și a trăit o vreme pe insula Samos. Apoi Herodot a plecat într-o
călătorie lungă și numeroasă.
După ce a călătorit în jurul lumii, Herodot s-a stabilit în colonia greacă a Turciei, unde ulterior
și-a editat și revizuit lucrările istorice. La acea vreme, el citea deja fragmente din cartea sa
"istorie" Reprezentanților straturilor superioare ale societății, ceea ce le-a oferit cercetătorilor
posibilitatea de a concluziona că schițele au fost scrise în timp ce călătoreau. La Atena, Istoricul
s-a întâlnit și s-a apropiat de susținătorii lui Pericle, un comandant și orator care este considerat
unul dintre fondatorii democrației din Atena.
A locuit și la Atena. Oamenii de știință consideră că este probabil ca el să fi murit la Atena din
cauza aceleiași ciume care l-a ucis pe Pericles.
Lucrări:
Datorită lui Herodot, știința a fost îmbogățită de lucrarea fundamentală "Istorie". Această carte
nu poate fi numită un studiu istoric cu drepturi depline, dar conține multe fapte despre
evenimentele din acel secol. Lucrarea este o narațiune interesantă a unei persoane curioase și
talentate care a vizitat multe locuri și a avut cunoștințe extinse despre contemporanii săi.
Când și-a scris cartea, Herodot a acordat atenție capriciilor sorții și invidiei forțelor divine în
raport cu fericirea oamenilor. Autorul credea că zeii interferează constant cu cursul natural al
evenimentelor istorice. El a recunoscut, de asemenea, faptul că calitățile personale ale figurilor
politice sunt, de asemenea, cheia succesului. În procesul lucrării sale, Herodot și-a folosit nu
numai amintirile și propria atitudine față de evenimente, ci a fost ghidat și de amintirile
locuitorilor, de înregistrările oracolelor, de materialele inscripțiilor. Pentru a reconstrui fiecare
bătălie cât mai exact posibil, el a vizitat special locurile de luptă.
Planul de lucru:
 Prima carte este "Clio". Povestește despre începutul discordiei dintre barbari și Eleni, dă
istoria țării antice Lidia, povestea politicianului Atenian și a înțeleptului Solon, istoria Midiei
și Spartei.
 A doua carte este "Euterpe". În parte această a lucrării, Istoricul a decis să povestească despre
istoria Libiei și Egiptului, despre vechii faraoni egipteni. Aici Herodot a subliniat legenda despre
modul în care Psammetichus I a stabilit că frigienii au fost o rasă mai veche decât egiptienii.
 A treia carte este"Talie". Conține informații despre Arabia și India, despre tiranul grec
Policrate și, de asemenea, povestește despre cucerirea Egiptului de către regele persan
Cambyses, despre conspirația și răscoala care a avut loc în Babilon.
 A patra carte este "Melpomene". Aici autorul a descris popoarele din Scythia, Tracia, Libia și
Asia și a prezentat, de asemenea, informațiile cunoscute despre campania regelui persan Darius
împotriva sciților din regiunea Mării Negre.
 Cartea cinci - "Terpsichore". În această carte, accentul se pune deja pe evenimentele
războaielor Greco-persane. Dacă în volumele anterioare autorul a dedicat multe pagini descrierii
trăsăturilor etnografice ale popoarelor, aici povestește despre persii din Macedonia, despre
răscoala Ionică, despre venirea guvernatorului persan Aristagoras la Atena și războaiele ateniene.
 A șasea carte este "Erato". Evenimentele cheie descrise sunt Bătălia navală" Bătălia de la Lada",
capturarea orașului antic grecesc Milet, campania comandantului persan Mardonius, campania
comandanților persani Artaphrenes și Datis.
 Cartea șapte - "Polyhymnia". Povestește despre moartea lui Darius și ascensiunea lui Xerxes,
despre încercările lui Xerxes de a cuceri Asia și Europa, precum și despre bătălia de referință a
persanilor și grecilor din defileul Termopilelor.
 A opta carte este "Urania". Acest material descrie Bătălia navală de la Artemisia, bătălia navală
de la Salamina, evadarea lui Xerxes și sosirea lui Alexandru la Atena.
 Cartea nouă - "Calliope". În partea finală a lucrării monumentale, autorul a decis să povestească
despre pregătirea și cursul bătăliei de la Plataea (una dintre cele mai mari bătălii ale războaielor
Greco-persane, care a avut loc pe uscat), Bătălia de la Mercale, în urma căreia armata persană a
primit o înfrângere zdrobitoare.