Educația, artelele și științele în Grecia Antică

Educația
De la vărsta de 7 ani, toți băieții din polisurile grecești mergeau la școală unde îmvățau să
scrie, să citească și să socotească. Ei mai învățau să cânte la diferite instrumente muzicale, cum
ar fi: flautul, naiul sau lira.

Copiii spartani făceau mai ales antrenamente militare pentru a deveni cei mai buni soldați
ai Greciei Antice. Copiii atenieni erau educați să devină buni cetățeni, capabili să participe la
conducerea orașului.

Artele
Cele mai importante realizări ale arhitecturii au fost templele dedicate zeilor care protejau
polisurile grecești. După modul de realizare al coloanelor de susținere, templele grecești erau
împărțite în trei stiluri: doric, ionic și corintic (vezi Manual, p. 63). Templul Partenon de pe
Acropola ateniană a fost construit în stil doric.
Cel mai cunoscut sculptor al Greciei Antice a fost atenianul Fidias. El a realizat statuia
lui Zeus din Olimpia, considerată una dintre cele 7 minuni ale lumii antice.
Științele
Cei mai importanți reprezentanți ai științelor în Grecia Antică au fost:
-Pitagora, unul dintre întemeietorii Geometriei, autorul unei celebre teoreme despre triunghiul
dreptunghic. El a realizat și primele cercetări de teorie muzicală.
-Arhimede din Siracusa, întemeietor al Fizicii, a studiat densitatea corpurilor și legile mișcării.
-Herodot din Halicarnas, supranumit ,,părintele Istoriei”, a scris despre războaiele grecilor cu
perși și a călătorit în aproape toată lumea cunoscută în acel moment.
-Tucidide din Atena a scris o istorie a Războiului Peloponeziac (între Atena și Sparta) la care a
și participat în mod direct.
-Hipocrate, considerat ,,părintele Medicinei”, a susținut că bolile au cauze naturale și nu sunt
pedepse trimise de zei.
-Socrate și Aristotel au dezvoltat Filosofia, o nouă știință care studiază gândirea umană
(filosofie =dragoste de înțelepciune).

Lectură suplimentară
Herodot
Părintele Istoriei

Acest text este o traducere a desenelor animate în limba engleză pe care le puteți viziona accesând
următorul link:

https://www.youtube.com/watch?
v=A542ixwyBhc&list=RDCMUCsooa4yRKGN_zEE8iknP[ghZA&start_radio=1
&t=3&ab_channel=TED-Ed

Furnici gigant care sapa dupa aur, un rege furios care ordona ca marea sa fie biciuita de 300 de ori
si un delfin care salveaza un poet celebru de la inec. Acestea sunt cateva dintre povestile cuprinse in
Istoriile lui Herodot, un scriitorul faimos din Grecia antica a secolului V i.Hr.
   Nu toate evenimentele povestite in textele lui Herodot s-au intamplat exact asa cum acesta le-a descris,
insa munca sa a revolutionat felul in care trecutul avea sa fie inregistrat. Inainte de Herodot, trecutul era
documentat ca o simpla lista de evenimente, cu foarte putine, chiar inexistente eforturi de   a explica si
cauzele, in afara acceptarii acestora ca si „voia zeilor”. Herodot a dorit o intelegere mai adanca, mai
rationala, asa ca s-a lansat intr-o abordare diferita, noua pentru acea perioada: a inceput sa priveasca
evenimentele din perspectiva ambelor parti majore implicate, pentru a intelege motivele din spatele
acestora.
Potrivit lui Herodot, asadar, Razboaiele Persane au inceput in  499 i.Hr., cand atenienii au
sprijinit o rebeliune a grecilor care traiau sub conducerea persanilor. In 490, regele persan, Darius, si-a
trimis armata sa se razbune pe atenieni. Insa in batalia de la Marathon atenienii au avut o victorie
surprinzatoare. Zece ani mai tarziu, persanii s-au intors, cu scopul de a cuceri intreaga Grecie, sub
conducerea fiului lui Darius, Xerxes. Potrivit istoricului, atunci cand Xerxes a ajuns cu armata sa de
milioane de razboinici, a fost intampinat initial de un grup mic de razboinici   greci condusi de 300 de
spartani, intr-un defileu muntos: Thermopylae. Dupa pierderi insemnate pentru persani, spartanii si regele
acestora, Leonidas, au fost ucisi. Acest eroic episod, desi rezultat cu o infrangere, a constituit un model
inspirational  pentru defavorizatii din toate timpurile. Cateva saptamani mai tarziu, efectivele navale
grecesti au pacalit flota persana intr-o confruntare purtata intr-un canal maritim ingust, langa Atena.
Persanii au fost infranti si Xerxes a fugit, fara sa se mai intoarca vreodata. Pentru a explica ce a stat la
baza izbucnirii acestor razboaie si de ce grecii au iesit iesit victoriosi, Herodot a adunat relatari de peste
tot din zona Mediteranei.
   Acesta a inregistrat realizarile atat ale grecilor, cat si ale celor care nu erau greci, inainte ca aceste
realizari sa fie pierdute in trecerea timpului. Istoriile lui Herodot incep cu faimoasa propozitie: „Herodot,
din Halicarnas, isi arata aici investigatiile.”
   Prin caracterizarea lucrarii sale ca fiind „de investigatii”, Herodot ii permite sa contina multe povesti si
relatari diferite, unele serioase, altele mai putin. Istoricul noteaza dezbaterile interne ale curtii persane, dar
povesteste si despre serpii zburatori din Grecia si ofera sfaturi practice despre cum sa prinzi un crocodil.
Cuvantul grecesc pentru aceasta metoda de cercetare este autopsie, adica „sa vezi cu ochii tai”, intr-o
traducere  ad-hoc. Herodot a fost primul scriitor care sa examineze trecutul prin combinarea diferitelor
tipuri de dovezi pe care le-a adunat: marturiile oculare [opsis], zvonurile si speculatiile [akoe] si
traditia/obisnuinta [ta legomena]. Apoi a folosit ratiunea [gnome] pentru a ajunge la concluzii despre ce s-
a intamplat in realitate.
   Multi dintre „cititorii” timpurii ai Istoriilor lui Herodot au fost, de fapt, ascultatori. Istoriile au fost
original scrise in 28 de sectiuni, fiecare dintre acestea necesitand aproximativ 4 ore pentru a fi citite cu
voce tare. Pe masura ce grecii au inceput sa creasca in influenta si putere, scrierile lui Herodot si ideea de
istorie au inceput sa se raspandeasca de-a lungul zonei mediteraneene.
Ca si prim istoric adecvat, Herodot n-a fost perfect. Ocazional, acesta i-a favorizat pe greci in
detrimentul persanilor si credea mult prea repede diversele povesti pe care le auzea, cauze care au dus la
nasterea inexactitatilor. Cu toate acestea, stiinta moderna a reusit sa explice unele dintre relatarile extreme
ale istoricului. De exemplu, exista o specie de marmota in Himalaya care imprastie praf aurifer atunci
cand sapa. Cuvantul antic persan pentru marmota are forma similara cu acela pentru furnica, asadar se
poate ca Herodot sa fi fost influentat de o eroare in traducere.
   Cu toate acestea, pentru cineva care scria intr-un stil complet nou, Herodot s-a descurcat exceptional de
bine. Istoria, pana in prezent, intotdeauna a suferit din cauza subiectivismului si a greselilor istoricilor.
Metoda lui Herodot si creativitatea acestuia i-au castigat titlul pe care i l-a dat autorul roman Cicero,
cateva sute de ani mai tarziu: Parintele Istoriei.