HERODOT

HERODOT
 Herodot din Halicarnas/Halikarnassos (greaca:
Ήροδοτος, Herodotos, )a fost un istoric grec.Herodot
este considerat părintele istoriei, prin modul în care
a tratat evenimentele pe care le-a consemnat în scrierile
sale. Până la el, evenimentele erau tratate
în cronici sau epopei. Este cunoscut pentru scrierile sale
despre conflictul greco-persan, precum și pentru
descrierile oamenilor și locurilor vizitate.
Copie romană (secolul al II-lea d.Hr.) a unui bust al lui Herodot din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr.
DATE PERSONALE
 N. in 484 i.Hr, d. in 425 i.Hr.;
 S-a nascut in Halicarnas din Asia Mica;

 A decedat in Macedonia Antica;

 Parintii lui sunt:Lyxes(tatal), Dryotus(mama).A avut un

frate pe nume Theodorus;
 Este un istoric grec, numit si PARINTELE ISTORIEI.
CREATII
 În opera sa Historiai (Istorii), redactată în dialect ionic și împărțită în epoca elenistică în 9 cărți,
Herodot își propune programatic să abordeze prima mare confruntare dintre lumea orientală (Asia)
și cea apuseană (Grecia), dintre despotismul oriental și democrația elenă, culminând cu războaiele
medice.
 Relatarea razboaielor medice începe de fapt abia în cartea a șasea, consacrând cărțile anterioare
expansionismului persan pe care îl consideră o cauză a conflictului, descriind popoarele supuse
(lidieni, egipteni, traci) de Imperiul Marelui Rege.
 Opera sa este alcătuită din 9 cărți, fiecare purtînd numele unei Muze.

 Herodot  considera că istoria și geografia sunt de nedespărțit, spre exemplu Cartea a II-a o
consacră Egiptul Antic descriind revărsările Nilului, ocupațiile oamenilor, dar și cucerirea acestui
teritoriu de către Cambise al II-lea, împărat Ahemenid.
 Herodot aprecia popoarele care se opuneau expansionismului persan, de pildă în 513 î.Hr. Imperiul
Persan, sub conducerea lui Darius I, organizează o expediție împotriva geților și a sciților care sunt
înfrânți într-un final.
 Cucerirea orașului Sestos (478 î.Hr.) de către atenieni încheie opera lui Herodot.

 Pater historiae, titlu pe care posteritatea i l-a acordat, este semnificativ pentru locul lui Herodotos
în evoluția științei istorice.
 Citită și apreciată din antichitate, opera lui Herodot a dobândit noi validări în epoca modernă și
importante descoperiri arheologice au confirmat veridicitatea multora din afirmațiile lui. În același
timp, el și-a înscris numele ca unul din marii prozatori ai literaturii universale, înzestrat deopotrivă
cu forță epică, capacitate de construcție dramatică și exprimare într-un stil viguros, puternic
evocator.
Reconstrucția harții lumii imaginate de Herodot
Fragment din "Istorii" de Herodot.
METODE DE SCRIERE
Pentru scrierea lucrărilor sale, Herodot utilizează metode de cercetare diverse, el optând pentru un nou
tip de investigare a trecutului sugerat chiar de titlul lucrării sale: Anchete. Herodot se vede obligat să
mărturisească sursele din care se inspiră pentru fiecare din textele sale, din dorința conferirii veridicității
evenimentelor. Astfel, una dintre principalele sale metode constă în cercetarea la fața locului sau
autopsia, punându-se adesea în postura de martor al evenimentelor: „cele de mai sus, văzute cu ochii mei,
le pot spune despre persi fără să greșesc.”

O altă modalitate de cercetare utilizată de Herodot a fost tradiția orală, prin chestionarea martorilor


oculari ai diferitelor evenimente. Îndoindu-se de veridicitatea surselor orale care puteau implica
subiectivitate, Herodot găsește o modalitate de a le valorifica și, totodată, a le verifica, prin consultarea și
compararea mai multor astfel de declarații: „Dar am auzit și eu multe altele de la Memphis, stând de
vorbă cu preoții din Hephaistos.Pentru aceleași lucruri, am mers chiar și până la Teba, ba și până
la Heliopolis, mânat de dorința de a afla dacă cei de aici se vor potrivi în povestiri cu cei din Memphis”.

Cercetarea izvoarelor scrise nu este nici ea ocolită de Herodot, acesta reușind să întocmească chiar o


critică a acestei categorii de surse. Consultând diverse documente oficiale, inscripții ale monumentelor,
istoricul identifică în unele dintre acestea informații contradictorii, pe care le semnalează numaidecât.
Deși Herodot nu modifică conținutul informațiilor de care se folosește, el atrage atenția asupra unor
informații a căror veridicitate ar putea fi pusă sub semnul întrebării: „datoria mea este să reproduc cele ce
spun, dar acestor lucruri nu sunt câtuși de silit să dau crezare: cuvântul scris acum să îmi fie călăuză de-a
lungul întregii mele lucrări”. Tot astfel, atunci când Herodot are certitudinea că infomațiile sunt veridice,
acesta nu ezită să-și exprime convingerea: „Sunt cu totul de această părere și convins că Leonidas a
poruncit într-adevăr aliaților să plece”.
SITISOURCE:
 www.wikipedia.org
VA MULTUMESC PENTRU VIZIONARE!