Paideia - Werner Jaeger

Aristocratie si arete Educatia, ca functie a societatii omeesti, este ceva atat de universal, necesar si fires, incat generatii de-a randul au primit-o si au transmis-o fara sa constientizeze acest act, care si-a lasat abia relativ tarziu urmele in traditia literara Ea imbraca ueori forma unor porunci ca : cinstenste-i pe zei, cinsteste pe tatal s pe mama ta, resprecta-l pe stran, alteori consta in prescriptii transmise eral de-a lungul secolelor in ce priveste orala exterioara si in reguli de intelepciune practica, pe de alta parte poate imbraca forma transmiterii unor cunostinte si traditii profesionale, a caror esenta era deinita de greci cu termenul de techne. Formarea culturala a omului se deosebeste de educatia in acest sens prin crearea unui tip ideal cu o coeziune interioara si purtand o anumita amprenta. Kalos, frumosul, ne obliga modelul pe care vrem sa-l atingem , idealul. Cultura se dezvaluie in omul ca intreg , in aspectul si atitudinea sa exterioara, ca si natura sa profunda. Chiar Platon compara aceasta cu dresura cainilor de rasa. Kalos kagathos-ul grec al epocii clasice tradeaza inca aceasta origine tot atat de clar ca si gentleman-ul englez. Initial aceste cuvinte se refera la idealul unei aristocratii cavaleresti, ar pe masura ce societatea burgheza in ascensiune isi apropriaza aceasta forma, idealul care a creata aceasta forma devine un bun universal si in orice caz o norma universala. !n fapt esential in istoria culturii este acela ca orice civilizatie superioara a aparut din diferentierea sociala a oamenilor, provenita la randul ei din inegalitatilr naturale intre aptitudinile corporale si spirituale ale indivizilor. Ca sa regasim originile culturi nu ne putem calauzi, asa cum ar parea cel mai simplu, dupa istoria cuvantului paideia, caci pe acesta nu il regasim decat in secolul al cincilea. "e prea poate sa gasim si marturii mai vechi, , dar in mod evident nu am castiga nimic de aceasta, caci cele mai vechi exemplu demonstreaza in mod clar ca paideia avea inca, la inceputul secolului an #-lea, sensul sinplu de educatie a copiilor. $aitmotivul firesc al istoriei culturii grecesti este mai curand conceptul de arete, pe care l regasim chiar in epocile ce mai arhaice. Cuvantul german tugende corespunde perfect sensului grecm ca definitie a idealul de barbatie cavalereasca, unind in sine cea mai aleasa curtoazie cu eroismul razboinic. In conceptul de arete se concentreaza continutul educativ al acestei perioade in forma cea mai pura. Primul martor al culturii aristocratiei eline arhaice ese %omer, daca este ingaduit sa aplicam acest nume celor doua mari epopei, Iliada si Odiseea. El este pentru noi atat

sursa istorica pentru viata acelei epoci, cat si expresia poetica eterna a idealulrilor ei Conceptul de arete apare a %omer de mlte ori, utilizat in sensul larg care nu se refera doar la meritele individului uman, ci si la merite ale unor fapturi supraumane, cum ar fi forta zeilor sau cura&ul si agilitatea unui cal de rasa nobila, 'mul comun insa nu poseda arete, iar daca vlastarul unui neam nobil devine vreodata sclav, (eus ii confisca &umatate din arete, asa incat el nu mai e acelasi om ca ianinte. Arete este adevaratul atribut al celui nobil. )recii au gandit intotdeauna forta si actiunea exceptionale ca fiind premisa naturala a unei pozitii de conducator. *utoritatea si arete sunt legate indisolubil. Cuvantul are acelasi radical ca si superlativul celui mai destoinic ei minent , care este utilizat la plural ca definitie incontestabila a nobletei. Pe aceasta se bazeaza utilizarea cuvantului in domeniul extrauman. $a %omer, arete nu are decat in canturile cele mai recente,uneori, sensul de calitatea morala sau spirituala, iar sensul pe care el il da de obicei este acela de iscusinta a razboinicului sau a luptatorului, in special cel de cura& eroic, care nu este apreciat insa in sensul modern, ca virtute morala, distincta de forta, ci este in permanenta continut in forta care il ilustreaza. +u este plauzibil ca in epoca aparitiei celor doua epopei cuvantul arete sa fi avut in limba vorbita doar semnificatia ingusta, preponderenta la %omer. Odiseea nu conteneste sa laude meritele spirituale, in special ale eroilor principali, la care cura&ul trece in general pe planul al doilea, dupa inteligenta si siretenie. "I in ad&ectivul provenit din alt radical, se face remarcat legatura dintre noblete si bravura razboinica, ad& insemnand cand nobil,, cand cura&os sau destoinic, in vreme ce sensul de ,bun, in general ii este tot atat de strain ca acela de virtute morala pentru arete. -oate cuv din aceasta grupa au la baza sensul general de ,etic, pe langa sesnsul razboinic prevalent. Codul onoarei aristocratiei cavaleresti nu a devenit asadar fundamental pentru educatia greaca numai pentru ca a procurat eticii polisului de mai tarziu una dintre podoabele principale ale canonului virtutii ei: cerinta de a fi cura&os, a carei definire mai tarzie de ,barbatie, aminteste pur si simplu de echivalarea homerica a cura&ului cu virila arete. +obili sunt &udecati dupa criterii mai severe. Educatia aristocratiei se face prin trezirea sentimentului datoriei de a implini un ideal .aidos/. $a acest sentiment se poate apela oricand, iar lezarea lui trezeste celalalt sentiment de nemesis. *mbele sunt la %omer concepte concepte care ae moralei aristocratice. 0andriei de a-si privi stramosii nobili i se adauga constiinta faptului ca numai practicarea vitutilorpoate sa le saigure eminenta pozitiei care a fost cucerita prin ele. Confruntarea si victoria sunt, conform conceptelor cavalesresti, adevarata proba a focului pentru veritabila virture virila. Cuvantul aristeia , utilizat in eposul de mai tarziu pentru luptele individuale ale marilor eroi. Chiar si in timp de pace, placerea competitiei virile, arete gaseste ocazia de a se manifesta in &ocuri si lupte, asa cum se intampla si in lliada in timpul &ocurilor funerare in onoarea lu Patrocle: ,#esnic intaiul in arme sa fiu si sa-ntrec pe oricine,. Intelepciunea

noii pedagogii, a preferat sa-l scoata din uz. In aceasta fraza poetul exprima concis si pertinent principiul educativ al aristocratiei. Cand )laucos in infrunta pe iomede pe campul de lupta si vrea sa i se prezinte ca un potrivnic de acelasi rang cu el , el isi enumera, dupa obiceiul homeric, strmosii. "I sub alt aspect Iliada e marturia inaltului ideal educativ al aristocratiei antice grecesti. Ea arata de&a cum vechiul concept . #echiul arete nu ii mai multumea pe poetii unei epoci ulterioare. *veau o noua imagine a perfectiunii umane care recunostea pe langa nobletea faptului, nobletea spiritului si care fixa idealul uniunii celor doua. ,0ester la vorba sa fii si vrednic la fapte, - idealul enuntat de batranul Phoenix, educatorul lui *hile. 0ai tarziu grecii vedeau in acest vers cea mai veche formulare a idealului grec de educatie cu aspiratia sa de a sesiza omul in totalitatea sa. "tapanirea cuvantului trece drept semn al suveranitatii spiritului. In cele din urma poetul i-l opune pe de-o parte pe maestrul cuvantului - !lise - , iar pe de alta parte pe *ias - cel scump la vorba-. Pe fundalul acestei antiteze se detaseaza Phoenix. 'noarea este inrudita cu arete . *ristotel : onoarea 1 norma fireasca a unui mod de a gandi inca neinteriorizat pentru apropierea omului de idealul de arete la care aspira. Este evident ca oamenii cauta onoarea pentru a se asigura ei insisi de propria lor valoare, de propria lor arete. 'mul homerica poarta in constiinta valorii sale exclusiv amprenta comunitatii care ii apartine. Este un membru al clasei sale si isi masoara arete dupa pretuirea pe ca i-o acorda semenii sai. Pentru %omer si aristocratia contemporana lor. refuzul onoare cuvenite este cea mai mare tragedie umana. "etea lor de onoare este de-a dreptul nepotolita Eroica arete a&unge intr-un anumit fel la desavarsire abia prin moartea fizica a eroului, Ea se afla in omul muritor, este chiar el insusi, dar ii supravieuieste in faima sa, in maginea ideala a aceste arete si dupa moarte, asa cum inca din timpul vietii statea autonoma alaturi de el si il urma. "i zeii pretind sa le se acorde onoarea cuvenitea. (eii lui %omer sunt un fel de aristocratie nemuritoare. *mandoua: onoarea acordata zeilor si onoarea acordata oamenilor pentru aceeasi arete , sunt de sorginte primitiva. e aici putem intelege conflictul tragic al lui *hile in Iliada. Faptul ca este manios pe greci si ca refuza sa-i a&ute pe ai sa nu izvoraste dintr-o sete exacerbata de onoare a acestui individ izolat. 0area iubire de onoare este doar pe masura eroului desavarsit . Cine se atinge de aceasta temelie, acela nu mai recunoaste adevarata arete. 0omentul dragostei de patrie este inca strain aristocratiei antice2 *gamemnon poate sa apeleze doar la despotic, la autoritatea suverana. In resentimentul provocat de refuzul onoarei cuvenite faptelor sale, la *hile se amesteca si aceasta sensibilitate. ' arete superioasa este frustrata de onoarea ei . Cel de-al doilea exemplu de onoare lezata este sfarsitul tragic al lui *ias, cel mai mare erou al aheilor dupa *hile, caruia i se refuza armele celui cazut .*hile/, desi el ar fi meritat sa le poarte mai degraba decat Ilise. 0ania lui *hile ducea armata grecilor pe marginea prapastiei. E greu de decis daca la %omer exisa o reabilitare in urma dezonoarei . E drept ca Phoenix il "fatuieste pe *hile sa nu incordeze arcul si sa primeasca darurile lui *gamemnon. Exemplul lui *ias, care, in Infern , nu raspunde compaiunii adresate de !lise, dovedeste inca o data ca *hile nu refuza numai

incapatanare. -%etis il implora pe (eus si zeul suprem isi arata intelegerea si face ca aheii ui *hile sa fie infranti in lupta , ca acestia sa inteleaga cat de nedrepti au fost sa-l lipseasca, printr-o inselaciune, de onoarea pe care i se cuvenea celui mai mare dintre eroii lor. "etea de onoare nu mai este in epoca elenismului un concept laudabil, ci corespunde de cele mai multe ori ambitiei noastre. +imic nu nu face sa intelegem mai bine nobletea morala a acestei conceptii, decat descrierea lui megalpsychos(omul de grandoare sufleteasca sau nobil) in Etica lui *ristotel. *ristotul are multe de multe ori in fata ochilor persona&ele lui %omer is isi dezvolta conceptele exact dupa modelul lor. 3ecunoasterea grandorii sufletesti sau a nobletii ca o virtute etica surprinde de la bun inceput pe omul epocii moderne. Filosoful incearca sa ofere aici nobilei arete locul care i se cuvine constiintei morale in cadrul analizei sale. Intr-un alt context spune chiar el ca *hile si *ias sunt pentru el prototipuri ale acestei virtuti. *cea uniune suprema a tuturor meritelor pentru care *ristotel si Platon nu ezita sa utilizez conceptul de kalokagathia . Arete e recompensata prin onoare, tributul platit indivizilor destoinici. Prin urmare , grandoarea sufleteasca inseamna o intensificare a aceste arete. Conceptia greaca despre om si a sa arete ne intampina si aici ca o dezvoltare unitara, neintrerupta. Ea isi pastreaza intotdeauna forma ferma. *ristotel ne face sa intelegem ca aspiratia omului catre o arete perfecta izvoraste dintr-o dragoste de sine innobilata. Ideea unei uniri ideale de sine, in antiteza cu opinia curenta a veacului sau luminat altruist redescoperind unul dintre principiile de baza ale gandirii etice ale Eladei. * lua in posesie sau a-ti apropria frumosul inseamna a nu lasa sati scape nicio ocazie de a cuceri cea mai inalta arete. *ristotel explica echivoc ca se refera la acte de un eroism moral suprem: cel care se iubeste pe sine trebuie sa se &ertfeasca pe sine pentru prietenii si patria sa si sa-si daruieasca de buna-voie banii, averea si privilegiile pentru ca ,sa ia frumoasul in proprietatea sa, Cu aceste cuvinte patrundem chiar in inima conceptiei eline despre viata. Ele sunt o cheie cu care descifram esenta istoriei grecesti si intelegem dpdv psihologic aceasta aristeia a spiritului grec, inegalabila in splendoarea ei. *ristotel insusi in imnul inchinat nepieritoarei arete a prietenului sau, a legat in mod expres conceptul sau de arete de conceptia eroica a lui %omer, luandu-si ca unitate de masura prototipul lui *hile si *ias. in figura lui *hile sunt deriate in mod evident si trasaturile cu care si-a inzestrat reprezentarea iubirii de sine. Cultura si educatia aristocratiei Homerice

Conceptului central al educatiei umane greceste, acela de arete, i se adauga intregitor, tablould general al vietii aristocratiei primitive pe care ni-l ofera poezia homerica. Cei care consifera astazi Iliada si Odiseea ca sursa istorica pentru cultura greaca arhaica nu le poate lua ca pe o unitate, ca si cum ar fi operele unu singur pet. Iliada este in general un poem mai vechii decat Odiseea , care oglindeste o treapta ulterioara , mai evoluata din istoria culturii. Este, de exemplu, imposibil sa consideram Odiseea ca pe un tablou istoric al aristocratiei grecesti arhaice, cata vreme partile ei cele mai importante pentru acesta descriere dateaza abia de la inceputul secoluli am #I-lea. Primul cant din 'diseea era considerat de critici ca una dintre cele mai tarzii prelucrari ale eposului. E dificil de demonstrat ca uriasele miscari intelectuale ale sec #II-lea si #ilea nu au avut nicio influenta asupra 'diseei2 argumentul pedanteriei pretentioase si al indepartatii de viata a poeziei tarzii rapsodice, este insuficient. Pe de alta parte, rationalismul etic si religios, pe care se pune accentul in tratatea 'diseei trebuie sa fi provenit dintr-o perioasa mult mai veche a culturii ioniene. aca Iliada se prezinta ca mai veche ca 'diseea, asta nu inseamna ca forma ei actuala a precedat cu mult aparitia 'diseei in forma ei definitiva. Fara indoiala Iliada a fost marele model pentru acest tip de strucurare a materiei epice. Partea cea mai veche a celor doua epopei arata preponderenta absoluta a starii de razboi asa cum putem presupune ca a fost in toata perioada migratiei grecesti. !niversul Iliadei este conceput ca o epoca dominata aproape exclusiv de arete, ea contopreste intr-o unitate ideala imaginile poetice ale vechilor eroi legendari cu traditiile vii ale aristocratiei.#iteazul este pretutindeni aristocratul, omul de rang. $upta si victoria sunt distincita lui cea mai inalta. Iliada prezinta acet lucru, 'diseea da rareori prile& descrierii unor lupte eroice. !n lucru e sigur, si anume ca din celebrele batalii si fapte eroice si cantece de acet fel s-a dezvoltat subiectul Iliadei. Eroii Iliadei se dovedesc reprezentatii autentici ai rangului lor prin spirit razboi nic si iubirea de onoare. "unt inalti aristocrati. oar traind in pace, nu ni-i putem imagina. In 'diseea tabloul este altul. 0otivul intoarcerii acasa a eroului, asociat atat de natural bataliilor din fata zidurilor troiene, formeaza acea punte necesara reprezentarii plastice si descrieii placute a existentei eroilor pe timp de pace. e aceea 'diseea este sursa noastra principala pentru studiul vechii civilizatii aristocratice. escrierile nu se bazeaza pe un amalgam de detalii transmise de traditia legendelor eroice, ci pe obserbatia realista proprie. 'diseea reuseste sa observe si sa descrie cultura unei clase in ansamblu, ca aceeas a aristocratiei. Epopeea devine roman. -abloul lumii din 'diseea intersecteaza de multe ori basmul si fabulosul, cum ar fi descrierea splendorii regesti a curtii lui 0enelaos sau din palatul bogatului suveran al feacilor. -ocmai realitatea conforma vietii deosebeste tabloul aristocratiei din odieea de aceal din Iliada. *ristocratul Iliadei este in cea mai mare parte o imagine fantastica, ideala, creata

cu a&utorul unor rasaturi traditionale din vechile legende eroice. oar cateva trasaturi de realism politic tradeaza epoca relativ recenta in care a aparut Iliada in forma ei actuala2 prin modul in care ,cel indraznet, se adreseaza nobililor. -herstes este singura caricatura cu adevarat rautacioasa din intreaga opera a lui %omer2 intr-o perioada in care aristocratia se impunea cu ferminate. In 'diseea lipsesc atare trasaturi politice particulare moderne2 soc din Ithaca e condusa in lipsa regelui. *ristocratia in 'diseea este o clasa sociala inchisa, cu o constiinta puternica a privilegilor ei, a dreptului de a domina, a moralei si a manierelor sale rafinate. In locul pasiunilor randioase , a figurlor supraumane s a destinelor tragice din Iliada. -oate pers au ceva uman, placut in discursurile si trairile lor2 acest lucru mai tarziu se va numi ethos. 3elatiile interumane sunt de o mare delicatete: intelepciunea si siguranta cu care intampina +ausicaa aparitia stranie din mare a lui !lise gol implorandu-i protectia2 conversatia politicoasa a lui -elemah cu 0entes la curtea lui +estor si 0enelaos2 casa lui *lcinoos, primirea ospitaliera a marelui strain si despartirea lui !lise de *lcinoos etc. +obili sau de rand, membrii acestei societai pazeau in orice situatie pecetea ei unitara. Purtarea nerusinata a petitorilor este o pata pentru ei insisi. +imeni nu poate privi purtarea lor fara a fi scandalizat. Poetul isi simpatizeaza persona&ele create2 ii plac manierele lor rafinate si cultura lor inalta, lucru resimtit la fiecare pas. -ot ceea ce reda din aceasta civilizatie, reprezinta pentru el o valoare in sine. Conditiile unei culturi aristocratice sunt sedentarismul, poprietatea asupra pamantului si traditia. Ele face posibila transmiterea unui stil de viata din generatie in generatie. Criteriul cel mai inalt de apreciere a personalitatii virile ramane si in 'diseea idealul traditional de virtute militare, insa acum i se alatura si pretuirea meritelor spirituale si sociale, subliniate cu precadere. Eroul este barbatul caruia nu ii lipseste nicicand sfatul intelept si care in orice situatie gaseste cuvantul potrivit. Este vesti pentru siretenia lui, inteligenta creativa , practica, cea care triumfa intotdeauna . *ceste persona& nu a fost creatieiunitara a unui singur poet. "ecolele i-au cizelat chipul. e aceea este atat de contradictoriu. 'bligatia de a eroiza persona&ul vine din apartenenta la sfera legendelor troiene, ami ales din contributia lui la distrugerea -roiei. "i celellalte persona&e sunt prezentate mai mult uman decat eroic. $atura spirituala este subliniata in mod frapant. -elemah este numit deseori rezonabil si intelegator , sotia lui 0enelaos se lauda ca acesta nu duce lipsa de nicio calitate intelectual sau trupeasca. espre +ausicaa se spune ca &udecatile ei sunt intotdeauna drepte. Penelopa este isteata si priceputa. -rebuie spus un cuvanta despre importanta educativa a elementului feminin pentru cultura aristocratica a a ntichitatii. *devarata arete a femeii este frumusetea. *cest lucru este firesc ca si aprecierea barbatului in functie de calitatile sale intelectuale si fizice. "I cultul frumusetii feminine corespunde tipului cultural ce curte propriu tuturor epocilos de cavalerism. ar femeia nu apare numai ca obiect al dorintei eoritice a barbatului - ca Elena sau ca Penelopa - , ci totodata si intotdeauna in pozitia ei sociala si legala stabila, ca

respectabila stapana a casei. #irtutile ei sunt castitatea si chibzuita intretinere a casei. 4unul simt, seriozitatea si calitatile de femeie de casa ale Penelopei sunt laudate din plin. ar simpla frumusete a Elenei, care a adus atat nefericire asupra -roiei, este de auns pentru a batranii troieni sa fie dezarmati la aparitia ei si sa dea toata vina pe zei. In 'diseea, Elena este descrisa ca prototipul marii doamne, ca un model de eleganta nobila, de maniere suverane si reprezentare in societate. Pozitia sociala a femeii nu a mai atins niciodata la greci inaltimea pe care a avut-o la sfarsitul cavalerismului homeric. *rete, sotia principelui feacilor este respectata de popor ca o divinitate. *paritia ei pune capat disputelor, iar interventia ei favorabila sau sfatul ei determina decizia sotulu sau. 0anierel curtenitoare ale domnilor de rang inalt cu femeile apartinand aceleiasi clas sociale sunt produsul unei vechi civiliszatii si al unei educatii sociale inalte5 Femeia era considerata si respectata nu doar ca fiinta utila social, ca gospodina taraneasca, nici doar o doamna a copiilor rezultati din casnicie. In primul cant al 'diseei gasim un detaliu remarcabil privitor la etica sexual curenta. Cand batrana servitoare Eur6cleia , cinstita si de incredere a familiei lui !lise, ii ilumineaza frumul cu faclia tanrului -elemah catre odaia unde avea sa se culce. 4atranul $aertes o cumparase odinioara , cand era o tana frumoasa, pe un pret foarte mare. Cat a trait, el a tinut-o in aceeasi cinste in casa , ca si pe sotia sa, dar din considerare pentru sotia sa, el nu a impartit niciodata asternutul cu dansa. Iliada prezinta conceptii mult mai naturale Putem considera ca o caracteristica personala faptul ca *gamemnon se gandeste sa o ia cu el acasa pe Chr6seis, care i-a fost atribita ca prada de razboi si explica in plina adunare ca o prefera chiar Cltemnestrei. e asemenea, tot in Iliada, *m6ntor , tatal lui Phoeniz, se la ia cearta cu fiul sau din pricina amantei de dragul careia isi negli&eaza sotia si pe care fiul, imboldit de mama sa, i-o rapeste. Conceptia etica din 'diseea se afla e o treapta mult mai elevata. )ingasia cea mai pura si delicatetea simtirii unui barbat la intalnirea lui predestinata cu o femeie ni se releveaza in conversatia dintr !lise si +ausicaa2 dialog intre un barbat experimentat si o copila naiva. Ideea de a-i da tanarului *hile un educator si profesor - pe batranul Phoenix - a oferit una din cele mai frumoase scene ale poemului, chiar daca este doar o nascocire a versurilor homerice. +e este greu sa ne imaginam eroii Iliadei altfel decat pe campul de lupta. Preceptorul prin excelenta al eroului este inteleptul centau Chiron, care locuia in rapele impadurite si bogate in izvoare ale muntelui Pelion sin -esalia. -raditia ii atribuie ca invatacei un sir intreg de eroi, preintre care si *hile. Critica a pus foarte serios la indoial originalitatea discursului lui Phoenix in scena ambasadorilor la *hile si chiar personaul in sine a fost pus la indoiala, caci acest caracer nu mai aparea niciunde in Iliada. *vem discursul batranului Phoenix, neobisnuit de lung, cuprinde cateva sute de versuri, si culmineaza in povestirea maniei lui 0eleagru."-a crezut ca poetul ar fi copiat motivul maniei lui *hile dupa modeul unui poem mai vechi, despre mania lui 0eleagru. "tructura

conflictului Iliadei ia o turnura catre etic si educativ, iar forma paradigmei aduce cu putere in constiinta principiile morale fundamentela ale cazului: +emesis. Pentru istoria educatiei grecesti intregul pasa& este de o importanta deosebita. Putem recunoaste aici clar modelul vechii educatii arstocratice. Poeteul este in mod manifest un admirator al educatiei inalte careia i-a ridicat un monument in figura lui Phoenix, dar tocmai de aceea destinul lui *hile devine pentru el o problema dificila. In fata uriasei forte irationale a orbirii in fata zeitei *te, orice arta a educatiei umane, orice sfat bun este neputincios. *ntiteza inflexibilului Pelida este -elemah. Poetul ne lasa sa asistam la educatia lui in prima carte a 'diseei. -elemah este prototipul tanarului docil pe care acceptarea voioas a sfatului unui prieten experimentat il conduce la fapte mari si glorie. In canturile urmatoase, *tena se ascunde in figura unui alt prieten vechi al lui -elemah, 0entor, care il insoteste pe -elemah in calatoria lui la P6los si "parta. 0entor vegheaza la fiecare pas asupradiscipolului sau a&utandu-l si fiindu-i alaturi in orice situatie. aca nimeni nu poate citi epopeea fara sa simta in ea un efect constient pedagogic - de cea mai mare parte a 'diseei este cu totul lipsita - acest fapt provine din caracterul tipic si in acelasi timp exemplar al conflictului launtric, care dezvolta paralel cu desfasurarea exterioara a actiunii epopeii lui -elemah si este adevaratul ei scop. +u trebuie sa raspundem aici la intrebarea pus ain legatura cu analiza nasterii 'diseei, daca -elemahia a fost initial un poem de sine statator sau daca a fost scrisa de la bun inceput pentru aceasta epopee, asa cum citim azi. Impotriva construirii deliberat pedagogice a figurii lui -elemah din primele 7 canturi ale 'diseei s-a afirmat ca poezia greaca nu cunoaste nici o prezentare a dezvoltarii lantrice a unui caracter.. esigur, -elemahia nu este un roman pedagogic modern, iar transformarea lui -elemah nu poate fi definita ca o evolutie divina. Insasi *tena defineste sfaturile pe care i le da, sub forma lui 0entes, lui -elemah in primul cat al 'diseei, ca povara educativa. Ea face sa screasca in -elemah hotararea de asi apara singur drepturile, de a-i infrunta deschis pe petitoti, de a-i face sa raspunzatori de faptele lor in public. *cest punct are o importanta deosebita pentru structura spirituala a idealului cultural:este vorba despre importanta modelului. Pe langa influenta directa a mediului, in special aceea a caminului parintesc .eficienta in cazul celor doi adolescenti : -elemah si +ausicaa/, exista tezaurul tuturor exemplelor renumite din traditia legendara. *sa cum educatorul lui *hile da exemplul manieilui 0eleagru ca pe un avertismen, la fel nu lipseste nici din educatia lui -elemah modelul incura&ator, potrivit situatiei sale. Compatatia cu razbunarea lui 'reste asupra lui Egist si a Clitemnestri pentru uciderea tatalui sau era chiar la indemana. Ei era un grafment din marea tragedie, bogata in destine individuale, a intoarcerii acasa a erului. e abia intorc din -roia, *gamemnon fusese ucis2 !lise era de douazeci de ani departe de patrie.

Poetul consdera in mod evident motivul modelului de cea mai mare valoare ,+u iti este ingaduit sa mai traiesti ca un copil,, ii spune *tena lui -elemah . Homer ca educator Platon mentioneaza o pinie raspandita in epoca sa: aceea ca %omer ar fi fost educatorul intregii )recii. e atunci sfera influentei sale s-a extins mult dincolo de granitele Eladei. )recii au perceput intotdeauna poetul ca educator al poporului sau Platon se leaga de faptul ca %omer nu a spus tot adevarul in poemele sale, ceea ce duce la o diminuare a valorii lor. *bia retorica antica a promovat tot mai mult considerarea formala a poeziei, iar crestinismul a facut din aprecearea pur estetica a poeziei atitudinea intelectuala dominanta, caci aeasta ii dadea posibilitatea sa respinga in cea mai mare parte continutul religios al poetilor ca eronat si ateu, recunoscand insa forma clasica ca pe un mi&loc indispensabil de educatie si ca sursa de placere estetica. -rebuie sa fim de acord cu faptul ca %omer , ca toti marii poeti ai )reciei, nu este numai un obiect al istoriei formale a literaturii, ci trebuie sa fie onorat ca primul si cel mai mare creator si modelator al umanitatii grecesti. "e pun cateva probleme in ceea ce priveste influenta educativa a poeziei grecesti in general si a lui %omer in secial. Poezia exercita o atare influenta. Poezia exercita o atare influenta numai acolo unde ea exprima ansamblul potentialitatilor etic si estetice ale omului. #alorile cele mai inalte dobandesc , de cele mai multe ori, pentru oameni o semnificatie eterna, capacitatea de a-i emotiona si impresiona abia prin imortalizarea lor artistica. *rta are in sine un potential nelimitat de transformare spirituala sau este o psychagogia , dupa cum o numeau grecii. +umai ea poseda simultan cele doua elemente esentiale care sunt conditia efectului eduvativ: caracterul universal valabil si caracterul de experienta diect perceptibila. Prin unirea lor, ea depaseste atat viata reala cat si reflectia filosofica. Poezia este mai filosofica deacat viata reala, dar este si mai plina de viata decat cunoasterea filosofica. *cestea nu sunt valabile pentru poezia tuturor epocilor, iar pentru cea a grecilor nu sunt valabile fara exceptie. +u se potrivesc niciunei poezii din lume in afara de cea care le-a prile&uit. e multe ori epopeea s-a dezvoltata din cantecul eroic. Poezia eroica elina a perioadei arhaice are si ea trasaturile primitive ale celorlalte popoare. ar nici una nu se poate asemana poemului %omeric. +ici poezia eroica a popoarelor germanice cu umanismul e atat de inalt, nu se poate asemui cu poemele homerice. ivina comedie a lui ante este singura epopee a evului mediu care si-a cucerit eternitatea nu numai in viata propriei sale natiuni, ci in omenirea intreaga. 0otivul este acelasi ca la %omer. Profunzimea si universalitatea idealului sau uman a fost atinsa abia de "ha8espeare in *nglia, iar in )ermania de )oethe. %omer este reprezentatul civilizatiei grecesti arhaice. Imortalizarea lumii cavaleresti in epopee este mai mult decat o oglindire involuntara a realitatii in arta. Patosul dimensiunii eroice a destinului barbatului razboinic este suflul spiritual al Iliadei

Poezia grecilor acumuleaza tot mai mult un spirit educativ constient. Poezia epopeirlo homerice este o dimensiune spirituala complicata care nu se poate exprima intr-o formula si, alaturi de partile relativ recente care denota vadit interes pedagogic, exista alte framente total diferite, de o narativitate ata de strict daruita obiectului, incat nu nu putem gandi la nicio intentie etica adiacenta a poetului. In cantul 9 din Iliada avem de a face cu atitudine spirituala care se apropie de&a de elegie. %omer ofera in repetate randuri imagini ale vechilor barzi din a caror traditie artistica s-a nascut epopeea. 0eseria cantaretului este aceea de a pastra vii in memoria urmasilor a canecului eroic. Pe vremuri vechile poeme eroice erau definite ca , faima a barbatilor,. $ui %omer ii placeau numele evocatoare, asa ca l-a numit pe aedul din prima carte a 'diseei Femiu 1 *ducatorul de veste, #estitorul gloriei. Idealitatea actioneaza in epos asupra fiecarui detaliu al stiluui si al structurii . ' particularitate caracterestica a limba&ului poetic epic este utilizare stereotipa a epitetelor ornamentale. In marile epopei , utlilizarea acestor epitete isi pierde de multe ori caracterul viu, fiind impusa de conventia stilulu epic. Fiecare epitete nu mia este folosit in sensul sau caracteristic , ci devine de cele mai multe ori doar un ornament. Epitetele au devenit un simplu ingredient al sferei ideale in care este inaltat tot ceea ce atinge povestirea epica. *nticii remarcasera de&a ca %omer transpune in aceasta sfera superioara chiar si lucrurile cele mai obisnuite. %omer a laudata aproape tot : aimale si plante, apa si pamant, arme si trandafiri. -endinta idealizanta a epopeii, urmare a originii sale in legendele eroice, o deosebeste de alte forme de literatura si ii confera pozitia sa privilegiata in istoria culturii. -oata speciile lit greceste au provenit din formele naturale originare in care omul si-a exprimat personalitatea. aca admitem ca poemele epice provin din baladele stravechi vom deduce cu surinta ca forma cea mai veche a cantecului epic a fost aristeia, descrierea luptelor individuale care se incheie cu victoria unui erou renumit asupra unui potrivnic redutabil. Episoade de acest gen se regasesc in Iliada2 ele formeaza punctele culminante ale descrierii razboiului troian. Poetul Iliadei reduce batalia din fata -roiei la povestea maniei lui *hile si a consecintelor ei la cateva lupte individuale autonome: aristeia lui iomede, a lui *gamemnon, a lui 0enelaos, monomahia .duelul/ dintre 0enelaos si Paris, dintre %ector si *ias. +outatea realizarii artistice a epopeii este aceea ca prezentand un mare numar de scene de batalie, ea le da o coeziune facandu-le sa participe la o unitate de actiune in care modelele particulare nu mia apar, ca pana acum , pe un fundal istoric presupus cunoscut, ci toti eroii vestiti sunt pusi in valoare. 0arii eroi ahei intrueaza mai mult eroismul in sineIn cazul lor patria, iubirea pentru o femeie sau pentru un copil sunt motive care nu apar in prim-plan. E drept ca se spune uneori ca au pornit la drum ca sa ceara socoteala si ca Elena sa fie redata sotului ei de drept si sa fie oprita astfel varsarea de sange, dar acest incercari de &ustificare nu au nicio importatan reala5 Ceea ce trezeste simpatica poetului pentru ahei nu este legitimitatea cauzei luo, ci stralucirea eroismului lor neprieritor.

Pe fundalul agitat de dueluri eroice sangeroase se profileaza in Iliada un destin individual de un tragism pur uman, viata de erou a lui *hile. Istoria lui *%ile permite poetului sa uneasca intr-un ansamblu poetic scenele de batalie. Epopeea nu aduce doar un un urias progress in arta compozitiei unui asamblu de mare inindere , ci indeamna si o aprofundare a continutului. e fapt, interpretarea si creatia spirituala sunt unul si acelasi lucru. Placerea crescanda de a manipula si domina o mare cantitate de subiecte - care este o trasatura tipica a aestui ltim stadiu de dezvoltare a cantecului epic , nu numai la greci, dar si al alte popoare - nu confera de la sine, in mod necesar, poemelor caracterul artistic al unei epopei. Epopeea homerica opereaza numia cu linii clare, scurte, intr-o prezentare dramatica, concentrata, care actualizeaza intotdeauna plastic evenimentele Iliada incepe in momentul cand *hile se rerage manios din lupta, aducand grecilor paguba suprema, caci prin pbtuzitatea si vina omeneasca roadele stradaniilor unei lupte de ani de zile se pierd cu putin inainte de atingerea scopului 2 0ania eroului, care motiveaza toate evenimentele coerent inlantuite ale epopeii, ne apare de&a in aceeasi lumina potentata care aureoleaa pretutindeni persona&ul. $a %omer apare pretutindeni o gandire ,filosofica, cuprinzatoare a naturii umane si a legilor eterne ale mersului lumii. +u exista nimic esential in viata care sa scape acestei filosofii. Predilectia poeziei grecesti pentru expresiile gnomice, inclinaia de a raporta orice eveniment la un criteriu superior, demersul gandirii bazat pe premise general valabile, utilizarea fecventa a exemplelor mitic ca tipuri de idealuir universale - toare aceste trasaturi isi au originea in opera lui %omer. *rmonizarea perfecta a naturii si a vietii umane care apare in descrierea scutului domina intreaga interpretare hmerica a realitatii. %omer nu este nici naturalist, nici moralist. E$ priveste obiectiv pasiunile omenesti2 le cunoaste violenta elementara, care este mai puternica decat omul , tarandu-l dupa sine. *rta determinarii motivelor la %omer are legatura cu aprofundarea subiectului la descoperirea legilor universale, determinate de necesitati naturale. Pentru el nu exista o simpla preluare a traditiei , o simpla relatare a faptelor, ci doar o dezvoltare interioara necesara a conflictului de la o treapta la alta, o inlantuire neintrerupta de cauze si efecte. %omer nu exte un autor modern care sa rpezinte orice act sau orice experiente ca o manifesta a constiinte umane. In universul locui de el nimic maret nu se intampla fara interventia unei forte divine si asa stau lucrurile si in epopee. 'mniscienta lui Consta in faptul ca vede pretutindeni relatie dintre palnul uman si cel divin . Poetul nu traieste constienta de iluzia artistica, in spatele careia a se afle un rationalism gol si frivol s banalitatea vietii cotidiene burgheze. Cauza ultima a tuturor evenimentelor ese decretul lui (eus. "i in tragedia lui *hile, %omer vede implinirea vointei sale supreme. $a fiecare pas zeiisunt adusi ca &ustificare a fiecarui act.

Epopeea dobadeste un aspect particular si ambiguu. *uditoriul trebuie sa considere simultan fiecare act ata dpdv uman , cat si dpdv divin. "cena acestei drame este duala. Epopeea greaca are conceptii mai bogate si mai obiective despre viata decat cea medievala. "I iarasi numai ante se poate asemui intru totul si in aceste dimensiuni cu ea. Epopeea contine dea in sine, in germene , ilosofia greaca. In 'diseea aceasta particularitate a strucutrii spirituale a epopeii grecesti se face simtita mai mult decat in Iliada. 'diseea este rodul unei epoci a carei gandire a fost ordonata de&a, intr-o mare masura, rationa si sistematic. Cand doua popoare se razboiesc si isi cheama in a&utor zeii cu &ertfe si rugaciuni, acestia sunt pusi intr-i situatie dificila, cel putin din perpectiva ueni gandiri care consierea campul de actiune nelimitat si dreptatea nepartinitoare ca fiind natura puterii divine. e aceea , inca din Iliada, vedem o gandire progresista religioasa si etica incercand sa impace caracterul mai particularizat sau limitat local al celor mai mult zei primitivi cu cerinta unei conduceri unitare, coerente, si rationale a luii. Ideea consiliului divin de la inceputul primului cant si al cantului al cincilea este luata, ce-i drept , din Iliada, dar este o deosebire frapanta intre scenele tumultoase din 'limp care apar in Iliada si consiliul vulnerabil al persona&elor supraumanu inaccesibile din 'diseea. In Iliada exista prime&dia ca zeii sa se ia la bataie, (eus isi impune suprematia, amenintand cu represalii de ordin fizic, zeii fac uz de mi&loace omeneste-preaomenes impotriva altor zei ca sa-i insele si sa-o faca inofensivi. (eus, cel ce conduce sfatul zeilor la inceputul 'diseei, este constiinta universala iluminata filosofic. Pentru poet, divinitatea surema este o putere omniscienta, superioara oricarei inteligente si tututoreforturior muritorilor. +atura ei este spirit si idee. Ea nu se compara cu pasiunea obtuza cae il determina pe om sa comita greseli si sa se incalceasca in plasa intinsa de ate. "uferinta lui !lise si hybrisul petitorilor care va fi ispasit prin moate, sunt plasate de poet sub acest aspect etic-religios. *ctiunea se desfasoara unitar, de la problema pusa ata de clar catre finaitatea ei. ' caracteristica a naturii acestui roman este faptul ca logica vointei supreme, care diri&eaza totul si face in cele din urma ca totul sa se termine in mod fericit si drept, iese clar la lumina in punctele crucialeale actiunii. Poetul insusi coordoneaza toate evenimentele in sistemul de referinta al gandirii sale religioase. In general %omer isi plaseaza fiecare persona& in proria lume incon&uraoare asa cum , in spatiul vast al devenirii universale, incadreaza destinul omului ca pe o imagine strict delimitat a lumii. 'amenii lui %omer sunt atat de reali , incat pare ca ii avem in fata ochilor, ca i-am puteam atinge cu mana.

In cel edin urma , originea capacitatii si nevoii eposului homeric de a plasmui lumea descrisa de el ca pe un 8osmos autonom odihnindu-se in sine, in care elementul duratei si al ordinii contracareaza schimbarile si hazardul evenimentelor, se afla in capacitatea formativa echilibrata a spiritului grec. +umai atunci cand consideram opera lui %omer alatri de creatiile autorilor greci din epocile mai tarzii, constatam esenta lor comuna. Iar temelia acestei esente comune o constituie caracterele ascunse ereditare ale rasei si sangelui. %omer si-a pus pecetea decisiva asupra intregii culturi spirituale grecesti de mai tarziu.

Drama lui Eschil Eschil era pe vremea tiranilor copil si a a&uns la maturitate in timpul noului regim democratic, care punea capat luptei aristocratie pentru putere la scurt timp dupa prabusirea Pisistrazilor. +u putem determina cu precizie nici macar deceniul celei mai vechi piese a lui Eschil, de aceea nu stim daca sentimentul religios profund al rugaciunilor catre (eus din Hyketides (3ugatoarele)il anima pe poet inca dinaintea razboaielor medice. 3adacinile credintei sale sunt identice cu cele ale religiei lui "olon, calauzitorul sau spiritual. ar surprusul de forta tragica pe care aceasta credinta l-a castigat la Eschil trebuie atribuit in parte violentului val purificator reprezentat pentru eternitate in tragedia er!ii. *ristotel afirma pe drept ca persona&ele tragediei antice nu au un discurs retoric , ci un discurs politic. Chiar in ultimele sale cuvinte, in grandiosul final al Eumenidelor , cu rugaciunea sa solemna pentru prosperitatea poporului atenian si pentru mentinerea nestirbita a guvernarii sale divine, Eschil releveaza caracterul politic veritabil al tragediei sale. -ragedia la Eschil este renasterea idealului eroic de umanitate din spiritul de libertate. rumul de la Pindar la Platon, de la aristocratia ereditara la aristocratia spiritului trece obliatorie prin Eschil. -ragedia a restituit poeziei grecesti marea unitate a omenescului si in aceasta privinta ea poate fi comparata numai cu epopeea homerica. In pofida bogaiei literare a secolelor care le despart, numai epopeea o egaleaza prin importanta subiectelor tratate, prin geniul creator si prin grandoarea operei realizate. Ea apare ca o renastee a geniului poetic al natiunii eline ,dar acesta s-a mutat acum din Ionia in *tena. Epopeea si tragedia sunt ca doua lanturi muntoase foarte inalte unite de un sir neintrerupt . aca privim dezvoltarea poeziei grecesti de la declinul epopeii ca pe expresia formarii progresive a marilor forte istorice care au modelat omul grec, cuvantul renastere dobandeste un sens cu totul particular. In poezia post-homerica vedem in general o dezvoltate tot mai mare a coninutului intelectual. Pe de alta parte, mitul isi afirma si in perioada posthomerica importanta ca sursa

inepuizabila de forme poetice, cu toata tendinta de a transpune in realitatea prezentului continutul ideologiec al epopeii si de a transforma in acest fel tot mai mult poezia in ghidul si interpretul nemi&locit al vietii. 0itul este folosit fie ca element de idealizarem fie raman ca obiect propriu-zis al reprezentarii, din unghiuri de vedere diferite in functie de epoca si interese. *stfel poetii numiti ciclici si-au indreptata atentia catre materialul faptic al legendelor troiene. *utorilor le-a lipsist intelegerea pentru dimensiunea artistica si spirituala a Iliadei si a 'diseei. , ei nu voiau sa afle decat ce s-a intamplat inainte si dupa razboiul troian. Poezia-catalor a lui %esiod - stilul ei seamana cu al acestui poet celebru - satisface nevoia cavalerlor de a da arborelui genealogic nobiliar o descendenta divina si eroica. Continuarea lor directa sunt prelucrarile in proza ale materialului mitic, cu sau fara intentii genealogice, la *cusilaos, Phere86des si %ecaiatos. In timp se mitul se materializa tot mai mult intr-o proza istorica, poezia corala aparuta in #estul )reciei , in "icilia, da o noua forma artistica legendei eroice, transferand-o gin genul epc in liric. "ogos-ul, rhytmos si harmonia erau elementele constitutive ale odei corale2 logos-ul era cel mai putin important. -entativele recente de stabilire a originilor tragediei si de determinare a naturii sale, acute sub aspect filologic, negli&eaza aceasta chestiune. -ragedia antica - spun filologii - n-ar fi nimic altceva decat un episod din saga eroica , reprezentat ca drama de un cor de cetateni atenieni. Poezia medievala a tuturor popoarelor occidentale civilizate este plina de dramatizari ale "fintelor "cripturi si totusi din ele nu s-a dezvoltat nici o tragedie, pana la influenta modelelor antice devenite cunoscute. -ragedia antica a avut parte incontestabil de un intreg secol de hegemonie, ale carui epoca si destin conincid cu ascensiunea, inflorirea si declinul pe pamant a statutului atenian. Privita dpdv strict artistic sau psihologic, evolutia tragediei de la Eschil la Euripide, trecand in "ofocle, trebuie sa fie apreciata ce totul altfel, dar istoria culturii umane, in sensul cel mai profund al cuvantului, faca ca procesul evolutiei sa para a fi cel de mai sus, asa cum il reflecta comedia contemporana, care erste o oglinda a constiinte publice, fara sa-i pese de posteritate. aca ne gandim la perceperea poeziei in epoca lui Pisistrate ca un simpu divertisment, ea s-aformat abia odata cu tragediile lui Eschil, caci umbra acestui poet este cea care o evoca *ristofan, chemand-o din Infern, ca unic mi&loc de a resuscita poezia la veritabila ei misiune intr-o epoca lipsita de cenzura platoniciana. e cand statul organiza reprezentatiile la sarbatorile lui ion6sos, tragedia devenise tot mai populara. 0itul lui ion6sos era rareori trata, ca in "ycurgia lui Eschil, care reprezenta leganda homerica referitoare la ofensa adusa de regele trac $6curg zeului ion6sos, dupa cum mai tarziu Euripide va trata in #acantele legenga lui Penteu. e fapt , comportamentul dionisiac era mia apt de a fi tratat in teatrul satiric, cu comicul lui

burlesc, care se mentine alaturi de tragedie, ca forma originara a sarbatorilor dramatice ale lui ion6sos, si pe care poporul il cere la sfarsitul fiecarei trilogii tragice. Corurile au fost cea mai inalta scoala a )reciei antice, cu mult inainte de aparitia profesorilor de poezie. In stitutul de chorodidascalie pastreaza pe buna dreptate in denumirea sa ideea de scoala si invatamant. Corul a devenit , din povestitor liric, actor, purtator el insusi de acum inainte al suferintelor pe care pana acum doar le relata cu compasiune si simpatie In $ugatoarele lui Eschil, corul anaidelor este inca unicul actor propriu-zis. -ot aici intelegem cum a aparut necesitatea de a adauga corului un actor recitativ. Innca din acesta forma originara de tragedie, care nu era actiune , ci doar pasiune pura, spectatorul trebuie determinat .printr-o puternica sympatheia care produce compasiune pentru suferintele corpului/ sa isi indrepte atentia asupra destinului trimis de zei si responsabil de intreaga tragedie umana. Efectul specific religios al experientei destinului uman , asa cum il postuleaza tragedia lui Eschil in reprezentarea evenimtului spre a-l trezi in inima spectatorului, este cea ce putem defini ca tragic in sensul artei sale. *ctualizarea mitului prin tragedie nu este numai senzoriala, ci si radicala. Ea nu se aplica numai dramatizarii exterioare, care face dintr-o relatare un conflict trait, ci cuprinde si aspectul spiritual aca urmasii lui Eschil, in special Euripide, mergi si mai departe in aceasta directie, pana cand tragedia mitica se vulgarizeaza in cel edin urma intr-o drama comuna, gemenii acestei evolutii existau de&a in forma primitiva a ei, caci si Eschil modeleaza caracterele legendei dupa imaginea pe care o poarte in sine. *stfel regel Pilasgos din $ugatoarele este un om de sta modern, ale carui acte sunt determinate de deciziile adunarii populare si care se refera la acesta adunare, de cate ori este silit sa intervina rapid. +ici Agamemnon a lui schil nu mai este deloc homeric, ci un veritabil fiu al epocii religiei si eticii delfice, traind cu teama permanent a ca ar putea comite vreun hybris. din orgoliul puterii si al fericirii sale de invingator. El este pe deplin convins de crezul solonian conform caruia bogatia excesiva naste hybris-ul , iar hybris-ul duce la ruina. Eschil nu schimba fara motiv evenimentele mitului, dar trasnformand un simplu nume legendar in persona, mitul trebuia sa se adapteze ideii sale. :elc8er a remarcat pentru prima oara ca Eschol nu compunea tragedii distincte, ci trilogii. 'biceiul de a prezenta la rand cate trei piese ale unui poet s-a pastrat si mai tarziu , cand se renuntase la forma trilogiei. +u se stie daca triada a fost de la origini forma normala a tragediei sau daca Eschil, transformand in nevoie de virtute, a asamblat cele tri drame cerute de stat , pe baza unui subiect comun -rilogia este punctul ideal de pornire pentru intelegerea artei lui Eschil, pentru ca ea arata clar ca poetul nu se intereseaza de un persona&, ci de un destin , al carui purtator nici nu este in mod obligatori un singur individ, poate fi si o intreaga familie.

In drama lui Eschil omul nu este inca problema capitala, el este purtatorul destinului, iar destinul este problema. Inca din primul vers, atmosfera lui Eschil este incarcata, furtunoasa. Intre toti tragicii literaturii universale, Eschil este marele maestru al expozitiei tragice. In 3ugatoarele, Persii, Cei sapte impotriva -ebei, *gamemnon, auditoriul este introdus imediat in atmosfer unei fatalitate care planeaza amenintator pentru a se dezlantui apoi cu o violenta irezistibila. +u oamenii sunt actorii propriu-zisi, ci puerile supraumane. !neori ca in episodul final din 'restia, ele intra chiat f;pti< in &oc. -ocmai in interventia permanenta a divinitatii si a destinului se recunoaste mana poetului tragic In mit lucrurile nu se petreceau asa. Inca din stratul cel mai recent al epopeii homeric, in primul cand din 'disea, poetul incearca o delimitare a responsabilitatii divine si a celei umane in nefericirile abatute asuprea omului si degrveaza guvernarea divina de povara integrala a acestei resposabilitati, remarcand ca omul alearga singur catre calamitate. Cat de nemi&locit inradacinate sunt in tragediile lui Eschil aceste conceptii o arata cel mai clar o drama ca Persii. Este remacabil faptul ca rama nu face parte dintr-o trilogie. Persii este un unicat in dramaturgia lui Eschil prin lipsa materialului mitic. Persii reprezinta orice altceva, dar nu o =storie dramatizata,. Este reprodusa ideea soloniana conform careia tocmai cel care poseda mai mult ravneste sa-si dubleze proprietatea. ivinitatea este pentru Eschil sacra si &usta, iar guvernarea ei eterna asupra lumii este ireprosabila. Ideea de destin a lui Eschil este roice altceva decat statuarea unui exemplu : intelegem aceasta din limba&ul imaginilor macabre trezit in fantezia sa de defectele lui ate. Pana si cel care crede cu toata taria in forta morala a cunoasterii va trebui sa admita ate ramane intotdeauna ate. Intreaga conceptie a lui Eschil despre destin se rezuma la opozitia intre cele doua idei: credinta poetului in ordinea universala coerenta si &usta si viziunea cutrumuratoare a cruzimii demonice si a vicleniei lui ate. In 'restia, nu numai fantezia creatoare lingistica si arta de a construi a poetului ating apogeul ci si tensiunea conflictual. *gamemnon ca opera de arta este tot ata de putin autonom ca si 3ugatoarele. 2 el reprezinta doar o treapta pentru ceea de-a doua piesa. 'reste ca terta piese si *gamemnon ca drama centrala. #ina lui 'reste nu decurge in niciun caz din caracterul sau, poetul nu intentioneaza sa o prezinte astfel. E$ este pur si simplu fiul nefericit care are datoria sa-si razbune tatal. Ideea sononiana potrivit careia cei inocenti trebuie sa ispaseasca vina parintilor lor este prezenta in Cei "apte impotriva -ebei, un finala al trilogiei regilor tebani. epaseste tragicul sumbru al 'restiei.

Cura&ul acestei drame consta tocmai in antonimia ei. In Prometeu, suferinta a devenit marca intregii specii umane. Chiar daca Eschil l-a conceput in primul rand ca pe o figura dramatica vie, in ideea de baza a persona&ului a existat inca de la bun inceput un element filosofic, un ideal profund si generos pe care spiritul uman nu va reusi niciodata de-a lungul timpului sa-l epuizeze. +u degeaba Prometeu a fot dintotdeauna tragedia greaca preferata de poetii fi filosofii tuturor popoarelor si va ramane astfel cate vreme o scanteie de foc prometeic va mai licari in spiritul uman. "Piritele luminate din toate timpurile veseaza la un triumf al cunoasterii si al artelor asupra tuturor fortelor interioase si exterioare ostile omului . *stfel, prin forta suferintei, sufletul pios are sentimentul splendorii triumfului divin. +u a cunoscut cu adevara decat cel care si-a unit toata inima galsul cu strgatul de victorie prin care intreaga suflare il saluta pe (eus cucerituorul. *cesta este sensul ordinii . harmonia/ stabilite de (eus si rometeu pe care niciun muritor nu trebuie s-o incalce vreodata. #iata si opera lui Eschil se termina - in scena finala - cu tabloul kosmos-ului-cetate in care toate contrastele trebuie sa se reconcilieze si care se bazeaza la randul ei pe kosmosul eten. Plasata in aceasta ordine universa, noua figura a >mului tragic,creata de arta tragediei isi reveleaza armonia secreta cu ansamblul vietii si se inalta, printr-o energie vitala pe o treapte superioare de umanitate.

Omul tragic al lui Sofocle Cand vorbim despre influenta educativa a tragediei antice, numele la care ne gandim in egala masura sunt "ofocle si Eschil. "ofocle si-a asumat in mod constient rolul de succesor al poetului mai varstnic. $ui "ofocle si Euripide, ca succesori ai lui Eschil, li se impune un etalon incompatibil cu ei si u epoca lor. "uccesorul ideal este cel care isi urmeaza propria sa cale, promovat de geniul sau creator. "ofocle pare ca nu se incadreaza in evolutia liniara si ramane oarecum deoparte. $ui pare sa ii lipseasca violenta pasiunii si experienta personala profunda a celorlalti doi mari colegi de breasla si faptul ca &udecata clasicismului a admirat in el culmea dramaturgiei grecestei , gratie perfectiunii formei artistice si obiectivitatii sale lucide, a primit ulterior o explicatie istorica, crezandu-se in necesitatea de a epasi aceasta consideratie, ca pe o pre&udecata. 0esa&ul reliios al lui "ofocle nu are vigoarea celui al lui Eschil. "ofocle poarta in sine o religiozitate linistita si profunda, dar operele sale nu constituie in primul rand expresia acestei credinte. Ceea ce traditia a numir impietatea lu Euripida, ne apare mai curand drept crez in comparatie cu aceasta religiozitate placida a lui "ofocle *bilitatea pur artistica formata inca din tinerete la marea scoala de dramaturgie, al carei

zeu fusese Eschil In tragedia lui "ofocle, ceea ce produce aceeasi impresie de neuitat asupra omului modern, asigurandu-o locul in istoria literaturii universale, sunt persona&ele sale5. +u este nimic sofisticat la aceste caracterr, nimic artificial exagerat. Epocile ulterioare s-au straduti in van sa atinga grandiosul prin violenta, proportii colosale si efecte senzationatele. El apare in mod firesc la "ofocle prin proportiile naturale "-a stabilit de multe ori o paralela intre poezie si sculptura si fecare dintre cei trei tragici a fost pus in legatura cu o alta etapa din evolutia formei plastice. F'rma si norma se unesc intr-un mod special in tragedia lui "'focle, mai cu eama in persona&ele sale, despre care poetul insusi a afirmat, concis si pertinent, ca sunt figuri ideale si nu oameni din realitatea ordinara, asa cum ii prezinta Euripide. "ofocle - creatorul de figuri omenesti - ocupa in istoria formarii omului grec un lco total diferic de al celorlalti poeti si intr-un sens cu totul nou, caci arta sa apare pentru prima oara constiinta treaza aformarii omului prin cultura. Ea este ceva cu totul diferit de influenta educativa a lui %omer si de intentiile educative ale lui Eschil .Caci presupune existenta unei societati umane pentru care ,cultura,, procesul in sine de formare a omului a devenit idealul suprem . *rta lui "ofocle de a crea caractere se inspira deliberat din idealul de conduita umana produs in mod particular de societatea si civilizatia epocii lui Pericle.

*sa cum Eschil a ramas intotdeauna pentru posteritate luptatoruo de la 0araton si cetateanul atenian loial, tot astfel ata si anecdota intrupeaza in "ofocle si Pericle cel ami nobil idea atenian de kalos kagathos, corespunzator spiritului epocii lor. $a intrebarea asupra naturii si a sensului acestei existente "ofocle nu raspunde ca Eschil cu o conceptie despre lume, o teodicee, ci pur si simplu cu forma discursului sau, cu caraterele persona&elor sale. +u degeana corul tragediei lui "ofocle vorbeste de fiecare data despre lipsa de masura care este cauza tuturor relelor. Problema unei arete umane este abordata cu o energie uriasa, din punctul de vedere educativ. "ofocle, urmand tendintele educative ale epocii, se intoarce catre omul in sine si isi plaseaza idealul in reprezentarea caraterului uman. Inceputurile acestei evolutii le gasim de&a in ultimele piese ale lui Eschil, unde pentru a intensifica tragismul , el opune destinului figuri puternic idealizate ca Eteocle, Prometeu, *gamemnon, 'reste 'amenii lui "ofocle sunt nascuti dintr-un simt al frumosului care provine dintrnemaintalnita spiritualizare a persona&elor. In ei se manifesta un nou ideal de arete., care pentru prima oara fara din psyche .suflet/ punctul de purnire al intregii clturi umane.

+umai in )recia clasica ideea de cultura purea sa izvorasca din ideea de sculptura. +umeroasele personae feminine ale lui "ofocle: *ntigona, Electra, eianira, -ecmesa, Iocasta , sau cele secundare: Ismena, Clitemnestra, Chr6sothemis, pun in cea mai clara lumina nobletea si amploarea umanismului lu "ofocle. Escoperirea femeii decurge ca o consecinta necesara din descoperirea omului ca obiect propriu-zis al tragediei. in acest punct de vedere intelegem metamorfoza arte tragediei de la Eschil la "ofocle. $a "ofocle, pretentia de teodicee care domina gandirea epocii cuprinse intre "olon, -eognis si Eschil trece intr-un plan secund. %egel a avut ideea profunda de a vedea in *ntigona conflictul dramatic intre doua principii morale : legea statal si dreptul familiei. -ot ce se spune la "ofocle despre h6bris este mult mai periferic si nu reprezinta centrul dramei, ca la Eschil . In timp ce Eschil incearca sa rezolve problema, "ofocle aceepta ate ca pe un fapt. Comparate cu tragediile lui Eschil, operele lui "ofocle prezinta o crestere uriasa a efectului dramatic "uferinta persona&elor lui "ofocle este o parte a naturii lor. 'edip rataceste cersing prin lume , dus de mana de fiica sa *ntigona. +imic ni caracterizeaza mai bine natura ragediei lui "ofocle decat convietuirea poetului cu propriile sale persona&e. *&uns pe culmea carierei sale, "ofocle a avut orgolioasa astisfactie sa il prezinte pe 'edip drept victima in mi&locul prapadului nimicitor. "ofocle a reluat subiectul 'edip cu putin inainte de propriul sau sfarsit. "uferinta il face pe 'edip demn de veneratie. Corul este sensibil la nefericirea lui , dar si mai mult la grandoarea lui. 0oartea lu 'edip este insasi invaluita in mister. +einsotit de nimeni, el se piede singur int-run desis si nimeni nu il va mai vedea vreodata.

Euripide si epoca sa Puternica influenta a influentelor si a artei retorice sofiste. 'ricat de mare ar fi influenta, ea nu reprezinta decat un fragment limitat al spiritului sau. "ofistica are capul lui Ianus: unul dintre chipuri privestei catre "ofocle, altul catre Eurpide. Ei sunt reprezentati ai aceleiasi *tene si ai aceleiasi epoci. ?umatate de secol ii desparte. Ce i-a facut sa apartina unor genratii diferite a fost diferenta lor. "ofocle se cantoneaza in inaltimi. Euripide produce revelatia ruinei tragice a unei civilizatii care imbatraneste.

eceniile de razboi au accelerat peste masura distrugerea tututor principiilor pe care se fondase gandirea greaca. -ucidide vorbeste despre transmutatia tuturor valorilor , recognoscibila si in limna&, unde exista cuvinte care isi schimba compet sensul -emeritatea nebuneasca trece acum drept cura& camaraderesc, reflecita clarvazatoare drept lasintate care se disimuleaza in cuvinte frumoase. ecadenta sociala era numai semnul exterior si vizibil al disolutiei morale a omului. "i vicisitudinile razboiului afecteaza in mod diferit o natiune cu un spirit sanatos si un popor ale carui valori sunt minate de individualism. isputa dintre Eschil si Euripide din 4roastele lui *ristofan in care prologurile si alte framente #iata cetateanului atenian, concentrat in agora, in Ph6x si in teatru, deosebita de cea a taranului , a dus la aparitia coceptului de rural, sinonim in cele din urma cu notiunea de ,cultivat,. +i se dezvaluie intregul contrast dintre cultura noua, urbana si civica si veche cultura aristocratica, in cea mai mare parte a stapanirilor de pamanturi. %ymposia1adevaratele locuri de intrunire ale veritabilei camaraderii spirituale grave, ca loc al bauturii euforiei si placerii. Pe langa ionianul *naxagoras di Clazomene, mentionar de&a , si pe langa discipolul sau *rchelaos din *tena, 0ai ramanea loc, alaturi de "ofocle , pentru un alt gen de tragedie, caci o noua generatie crescuse intre timp pregatita sa reia problemele dramen schiliene, abordandu-le intr-un sens cu totul nou. -oate aceste probleme, care la "ofocle se retrasesera intr-un plan secund , in spatele altor centru de interes poetic. 0itul , in care primii mari tragici greci isi gasisera inspiratia cea mai autentica la fel ca intreaga poezie inalta de pana la ei , devenise un dat pentru toti poetii, un univers traditional de personae, o data pentru totdeauna fix. +ici Euripide cu toata patima sa revolutionara, nu s-a gandit sa abata Intre el si mit se interpune acum realitatea vietii *tunci cand Euripide concura cu ceilalti pretendenti la premiul tragediei cu dramele sale mitice in maniera traditionala, el nu isi putea convinge auditoriul ca invovatiile sale nu erau decat un par pe calea modernizarii persona&elor mitice. , corespuncatoare tendinteei generale a epocii5 Ca in cazul oricerui poet grec care produce vita de vie, si la Euripide forma creste in mod organic din natura suiectului tratat +oile elemente de stil care dau forma dramei lui Euripide sunt realismul burghez, retorica si filosofia. *ceasta evolutie stilistica este de cea mai mare importanta in istoria spiritului uman . Caci in ea se anunta celei trei forte ulturale.

in fiecare scena a poetului reiese ca o opera se care vor domina intreaba ume Propagarea idealurilor burgheze a insemnat pentru epoca lui Euripide cam acelasi lucru ca pentru noi proletarizarea , de altfel Euripide poate fi acuzat de copulism Femeile ateniene din epoca lui Euripide nu erau 0edee : erau fie prea frumoase pentru acest rol , fie prea cultivate. ar poetul prefera sa isi aleaga drept persona& pe barbara cu ochi rataciti, care isi ucide copii pentru a-l lovi prin eo pe sotul tradator. 2 ea simbolizeaza natura feminina elementara neingradita de conventiile moralei grecesti . Iason, in care grecii vedeau cu unanimitate un erou impecabil , chiar daca nu era un sot ideal, devine un oportunist las. El nu ationaza din pasiune ci dintr-un calcul rece.

0edea filosofeaza pe tema situatiei. sociale a femeii, constrangerii dezordonate de a se darius seul, *cest gen de arta ne poate trezi doar sentimente contradictorii , dar ea a fost totusi revolutionara pentru timpul ei si atesta din plin fecunditatea noi arte. In primele sale piese de batranete, Euripide nu se multumeste sa incorporeze problemele vietii cotidiene burgheze in material mitic, ci face adesea din tragedie ceva apropiat comediei. In 'reste - care nu seaman intru nimic cu subiectul tratat de Eschil si "ofocle - 0enelaos si Elena , reuniti dupa o lunga despartire, se intorc din calatorie chiar in clipa in care 'reste, doborat de o criza de nervi dupa crima comisa asupra mamei sale , este terorizat de gandul linsa&ului cu care il ameninta concetatenii sai . 'reste isi implora unchiul sa il a&ute . 0enelaos isi scoate punga, dar este prea las sa isi puna in &oc pentru nepotul sau si pentru nepoata sa, Electra, toata averea poaspat facuta cu truda. .... Invazia retoricii in poezie este un proces cu consecinte tot ata de profunde si importante. E$ va duc la disolutia completa a artei poetice in retorica. -eoria retoricii din antichitatea tarzie considera poezia o ramura secundara, o aplicatie speciala a retoricii. Poezia greaca creasa inca din cele mai vechi timpuri din sine elementele retorice. *ceasta proza imprumutase mi&loacele artistice ale poeziei, arta prozei a influentat ulterior la randul ei , poezia. *propierea limba&ului de limba vorbita in viata de zi cu zi urma aceeasi inie ca si transformarea mitului in viata cotidiana. ialogul si discursul tragic au invatat artificiie elocventei &uridice, noua arta a argumentatiei logice sclipitoare, care il tradeaza pe Euripide, discipiol al retoricii mai mult decat simplat arta a cuvantului. si a figurilor de stil. "tim prea putin despre aceasta epoca de inceput a retoricii , fragmente neinsemnate pe care la detinem ne permit sa stabilim o legatura intre ele si elocventa poetica a lui Euripide. *lcatuirea unor discursuri pentru persona&ele mitice era un exercitiu practicat in mod curent de scoala retorica.

3etorica sofista isi asuma dreptul de a reprezemta vederile subiective ale unui acuzat , utilizand mi&loacele cele mai persuasive. Elocventa &uridiciara si cea a eroilor tragici ai lui Euripide, contemporane, au o radacina comuna: transformarea permanenta a idee greceste de responsabilitate si culpabilitate care se petrece in aceasta perioada sub influenta unei individualizari progresive. Conceptia veche de reponsabilitate era pur obiectiva: omul putea sa poarte un blestem sa o pata fara sa stie si fara sa vrea. aimonul blestemului se abatea asupra lui din dorinta divina, dar aceastea nu il scutea de consecintele nefericite ale faptei sale. la Eschil si "ofocle intamlnim din plin aceasta idee religioasa, totusi ei incearca sa o atenueze, dand omului urmarit de blestem posibilitatea. de a interveni mia activ in propriul sa destin, dar lasand neatisn conceptul de ate. *bia Euripide va inventa acest tip de drama care corespunde atitudinii esential subiective a epocii lui, in care toate problemele sunt privite dpdv al individului. Cand "ofocle il pune pe 'edip sa protesteze impotriva decretului de expulzare.....se arata un fel de elev al lui Euripide. Pentru Euripide constiinta nevinovatiei are o importanta capitala si se exprima pretutindeni in dramele lui, in &ustificarile personale si pasionate ale eroilor In fine, &iloso&ia. -oti poetii greci sunt filosofi autentici. e aceea Euripide nu aduce nimic nou in poezie cand eroii si corurile sale vorbesc in maxime. In realitate este vorba despre altceva Filosofia, care in poezia greaca primitiva avea o existenta subliminala, iesise intre timp la lumina. 'amenii pieselor lui Euripide simt o nevoie irepesibila de a analiza, folosindu-si ratiunea. Constatarea acestei inovatii in structura interioasa a persona&elor sale este esentiala., iar intrebarea in ce masura autorul poate fi facut responsabil pentru afrimatiile persona&elor sale este de ordin secundar. Euripide este tot ata de putin reprezentantul credintei traditionale, pe cat de putin era in celelalte piese profetul indepartarii de zei. Critica necrutatoare pe care persona&ele sale o aplica zeilor este un leitmotiv al intregii tragediim dar ramane totusi o tema secundara. Prin ea, Euripide se situeaza pe linia spiritului nonconformist. +u numai zeii sunt atinsi de critica sa, ci mitologia in ansamblul ei , in masura in care ea reprezenta pentru gandirea greaca un univers de modele ideale demne de imitat 3eflectia critica a lui Euripide nu are scop didactic, ea exprima numia atitudiea subiectiva a persona&elor dramei fata de ordinea cosmica Euripide este unul dintre cei mai mai poeti lirici. +umai cantecul ii permite sa rezolve in armonie disonantele ireconciliabile pentru ratiune . El ramane inegalabil in sesizarea atmosfere lirice a realitatii, fie ca este vorba despre devotiunea tandra si pasionata

manifestata pentru zeita virgina *rtemis de cate %ippolit, fie imnul matinal al lui Ion. *rta noului lirism a lui Euripide creste din profunzimi nemaintalnite ale intelegerii empatice, capabile sa mearga pana la sursa emotiilor celor mai subtile, secrete si tranii chiar pana in abisul anormaltatii. Euripide ste primul psiholog. El este descoperitorul sufletului intr-un sens nou al cuvantului, cercetatorul lumii agitate, nilinistite a emotiilor si pasiunilor umane. ' poezie de acet fel nu era posibila decat intr-o epoca in care omul invatase sa despoaie toate aceste lucruri de valul care le acoperea pana atunci si sa cerceteze labirintul sufletului la lumina unei observatii care vedea in toatea aceste suferinte si obsesii demonice fenomene logice si necesare ale ,naturii umane,. Euripide crede ca geniul isi permite orice si fara indoiala el a oferit poisbilitati cu totul noi tragediei prezentand maladiile spiritului uman care provin din lumea instinctelor ca forte susceptibile. In universul sau poetic forma din emotii si reflectii subiective nu exista niciun punct absolut fix. +u mai existanicio &ustificare religioasa a mersului lumii Puterea detestabila a Fortunei .-6che/ a luat locul venerabililor zei. 3ealitatea ei diabolica creste pentru Euripide pe masura ce realitatea zeilor dispare. +atura era ambiguu si inconstata si proteica. +orocul se schimba de la o zi la alta .-6che il poate inalta maine pe cel pe care azi in tine in dizgratie. In unele drame ale sale, -6che apare ca puterea care guverneaza lumea si actioneaza oamenii ca pe niste marionete. Este o imagine a slabiciunii omului. ' fertilitate nelimitata, o cauta si experimentare mereu reinnoita si stapanire a mi&loacelor artistice caracterizeaza opera lui Euripide. In 'enicienele Euripide concepe o drama a destinului care prezinta in forma si structura o maiera puternic eschiliana, un colosal tablou sumbru, infiorator, in care apra figuri gigantice in intamplari pe masura. "-a incercat interpetarea 4acantelor.opera de batranete, reprezentata postum/ ca o regasire de sine a poetului, o evaziune delibera din constiinta rationala a Euli in experienta religioasa, in extazul mistic. Euripide este creatorul unei arte originale, care nu mai poata masca rescpectabilitatii burgheze, ci isi croieste o cale proprie. El nu a mai putut mentine rangul traditionalal artei sale *rta lui Euripide este o minunata prefigurare a viitorului. *0 atra atentia in noile elemente ale stilului sau, asupra fortelor cuturale ale secolelor care il vor urma:societatea burgheza .mai mult in sens social, decat politc/, retorica si filosofia *dversarii lui Euripide au simtit ce se intampla si au ncercat sa contracareze aceasta. ar el nu facea decat sa indeplineasca un destin istoric superior, o noua etapa in viata natiunii.