Literatura în popoarele antice

De Morcov-Măcărescu Ioana

Pentru a putea începe corect acest eseu, este nevoie să dezvoltăm mai întâi subiectul ales, în acest
caz literatura. Nu putem să vorbim despre istoria ei și modul în care s-a dezvoltat fără să stabilim mai
întâi ce este literatura și de ce este important să vorbim despre ea.
Dacă ne uităm în dicționar, literatura constă în totalitatea operelor scrise care se referă la un
anumit domeniu (al cunoașterii). Practic, literatura se referă la texte scrise menite să dezvolte un subiect.
Articolul despre ultima crimă ce s-a petrecut în orașul tău? Este literatură. Poveștile pe care le spunea
bunica la ora de culcare? Literatură. Legendele pe care le citești sau le auzi? Ghici ce, sunt și ele
literatură. Literatura ne înconjoară peste tot, iar rolul ei este de o importanță majoră în societatea noastră.
Fie că vorbim despre extinderea orizonturilor, formarea unei gândirii bine definită sau o viziune asupra
condiției umane, toate aceste lucruri, precum și altele, sunt dezvoltate sub influența textelor citite de o
persoană.
Acum că avem un minim de cunoștințe legat de acest subiect, haide să vorbim despre ce nu am
aflat încă- istoria literaturii, mai precis literatura în popoarele antice.

Literatura în Mesopotamia.
Am ales să încep cu Mesopotamia, regiunea dintre fluviile Tigru și Eufrat. Ocupată în antichitate
de mai multe populații diferite și locul în care a apărut scrierea. Ocupată la sud de către sumerieni, un
popor mesopotamian de o mare importanță, Mesopotamia are o frumoasă istorie a literaturii.
Mare parte din textele mesopotamiene descoperite au parte de caracter administrativ, comercial,
juridic, politic, istoric și religios. Încărcate de o importanță literară remarcabilă, majoritatea textelor sunt
scrise sub formă de poezie. Deși textele din perioada respectivă sunt unice în
stilul lor, ele pot fi împărțite în trei mari categorii- rugăciuni, imnuri și poeme
sau mituri epice.
Capodopere literare pe care le putem nota în această lucrare sunt
Coborârea zeiței Iștar în infern (un poem realizat cu scopul de a interpreta
mitul morții și reînvierii lui Tammuz, zeul vegetației), Epopeea lui
Ghilgameș (cea mai veche scriere păstrată până în prezent, un poem epic
scris de către Ghilgameș, un rege din Uruk. Tema poemului este reprezentată
de prietenia strânsă dintre Ghilgameș și Enkidu, un uriaș trimis de către zei
pentru a avea o luptă cu regele.) și multe alte opere cu un caracter literar
remarcabil.
Texte frumos scrise, în scrierea cuneiformă (prima scriere știută,
inventată de către sumerieni), constituie literatura civilizației mesopotamiene.

1
 Literatura în Egiptul Antic.
Egiptul antic este unul dintre cele mai frumoase popoare din acea perioada. Cu o cultură
superbă și plină de legende ce te captivează încă de la început, discuția despre literatura
egiptenilor este una lungă și plină de informații. Încurajați de existența papirusului, un material
răspândit, care ajuta la producerea unor foi asemănătoare cu hârtia de astăzi, egiptenii erau cei
mai cuprinși de patima scrisului în antichitate.
Primul tip de text pe care îl voi nota aici este reprezentat de scrierile funerare. Aceste
inscripții se puteau găsii pe mobilierul funerar, pe pereții mormintelor, pe sarcofage și, uneori, pe
papirusuri puse lângă mort. Textele erau de obicei compuse din ritualuri și formule magice.
Uneori se puteau găsi și sfaturi pentru viața ce va urma, viața de dincolo.
Dintre toate textele găsite legate de Egiptul antic, textele piramidelor sunt cele mai vechi,
fiind scrise în perioada faraonilor din dinastiile a IV-a și a VI-a. încadrate și ele la scrieri
funerare, textele piramidelor erau poziționate pe partea inferioară a pereților piramidei și se
refereau la viața de după a faraonilor, fiind alcătuite din vrăji și descântece ce urmau să îl ajute
pe faraon în călătoria sa spre a deveni un zeu nemuritor.
Ulterior, aceste texte au fost preluate de nobilii din
dinastiile a IX-a și a XI-a, care au ordonat ca aceste texte
să fie scrise de mai multe ori în interiorul sicrielor mari de
lemn în care erau înmormântați. Prin decizia acestor
conducători s-a dat naștere la un nou tip de literatură,
reprezentat de categoria Textele sarcofagelor, care cuprind
și ele la rândul lor descântece și vrăji.
Egiptul antic a transmis și un număr considerabil
de opere de proză și versuri, literatura egipteană reprezentând o sursă de inspirație pentru mulți
din autorii contemporani. Povestea Cenușăresei spre exemplu, apare în majoritatea țărilor, cea
mai cunoscută adaptare fiind cea a Fraților Grimm. Ce mulți nu știu este că originea acestei
povești își are locul în Egiptul Antic, multe din papirusurile găsite având scrise pe ele povești
asemănătoare.
Literatura Egiptului antic este alcătuită din multe ramuri, care însă se termină mereu în
același loc- prezentarea unor opere literare de mare calitate, scrise într-un stil total aparte.

Literatura în Grecia Antică.

Următoarea destinație la care ne vom oprii este Grecia antică, un popor plin de istorie, la
fel ca și celelalte. Cele mai cunoscute opere din literatura Greciei sunt Iliada și Odiseea, poeme
creditate lui Homer, un mare poate grec.

2
 Scopul celor două opere este de a
reda realitatea vieții din două perioade
diferite, respectiv secolul al XIII-lea î.
Hr (Iliada) și secolul al VIII-lea î. Hr
(Odiseea). Este considerat că secolul al
XIII-lea este perioada în care se petrece
Războiul Troian, redat sub forma
poemelor ce alcătuiesc Iliada. În secolul
Odiseei, poemele își iau forma cunoscută
în prezent, datorită pierderii artei
scrisului în secolele imediate Războiului
Troian.
Importanța secolului VIII î. Hr în discuția despre literatura grecească este jucată de
întoarcerea scrisului în popor. Deși textele erau scrise atunci, asta nu înseamnă că oamenii puteau
să le și citească. Textele homeriene erau păstrate de adepții săi, care le învățau până când puteau
să le interpreteze din memorie, coerent.
Din fericire, anul 425 î. Hr reprezintă anul în care se dezvoltă comerțul cu cărți în Atena,
oamenii educați având posibilitatea de a achiziționa scrieri pe papirus ce puteau fi citite acasă.
Metoda asta a fost îndrăgită de mulți, până când, în anul 365 î. Hr., Platon își exprimă
dezaprobarea față de cititul singur. Astfel, literatura este acum interpretată publicului, această
întâmplare ducând și la invenția teatrului.
Ideea de teatru începe să se dezvolte în Grecia antică, mulți oameni începând să se axeze
pe această ramură artistică. Din dorința de a realiza mai multe piese de teatru, oamenii cu
educația necesară încep să scrie piese, astfel începând o nouă categorie literară pentru greci.

Literatura În Roma Antică.

Avându-și începuturile în secolul VIII î. Hr., literatura romanilor era majoritar compusă
din poezie și scrieri cu caracter istoric. Folosind limba latină, romanii scriau pe papirus (planta
folosită în principal de egipteni) sau pe pergament, foi realizate din piele de animal.
Literatura romană poate fi împărțită în trei etape majore: de la începutul romei până la
contactul cu lumea greacă (secolul III î. Hr), din secolul III până la sfârșitul Republicii, perioada
lui Augustus, iar din 14 d.Hr. până la căderea Imperiului Roman de Apus.
De la originile Romei până la contactul cu lumea greacă.- În această perioadă, care se
întinde pe aproximativ 500 de ani, latina este consolidată ca limba poporului roman și, deși
foarte puține texte din acea perioadă au supraviețuit, au fost scrise legi și s-au păstrat fragmente
de cântece religioase.
Din secolul al III-lea până la sfârșitul republicii.- Această perioadă se caracterizează prin
întâlnirea cu cultura greacă, pe care romanii au adoptat-o în mai multe moduri, de la lege și

3
filosofie la modul de a face literatura. Este o perioadă bogată din punct de vedere cultural și în
care se dezvoltă principalele genuri literare importate din Grecia, iar cele de origine romană,
precum satira, istoria și retorica, apar și cresc. Figurile referențiale ale acestei perioade sunt
poeții Catullus și Lucretius, politicianul și oratorul Marco Tulio Cicero, precum și autorii de
comedie Plautus și Terence.
Perioada lui Augustus- El este primul
împărat roman și în timpul domniei sale există o
lungă perioadă de pace -Pace Augusta - și
prosperitate care se reflectă în arte. În literatură,
toate genurile importate din Grecia înfloresc și sunt
latinizate, iar artele spectacolului și proza înfloresc.
Este considerată epoca de aur a literaturii romane,
deoarece în timpul Păcii augustene își dezvoltă
opera poeți precum Virgilio, Horacio, Ovidio și
Tibulo, cât și prozatori precum Liviu și Vitruvius.
Perioada post-clasică- Este o perioadă în care
literatura romană se eliberează parțial de influența dominantă a culturii grecești și se dezvoltă cu
o mai mare libertate tematică. Cu toate acestea, este și perioada de dezvoltare a creștinismului,
care va sfârși prin a marca noi direcții pentru cultura romană, ce se va dezvolta în Evul Mediu. Ei
sunt autorii remarcabili ai acestei perioade, înainte ca creștinismul să predomine, Fedru, Seneca,
Petronio, Persio, Marțial și Apuleyo, printre altele.

Comparație între literatura popoarelor antice.

Bazat pe cuvintele scrise mai sus, cred că avem destule informații cât să determinăm care
sunt diferențele între popoarele antice din punct de vedere al literaturii.
Majoritatea literaturii din Mesopotamia este bazată pe interpretarea unor legende și
povești mitologice utilizând versuri, pe când egiptenii foloseau rime și versuri pentru a realiza
scrieri funerare menite să ajute faraonii în viața de după. Grecii și romanii au foarte multe în
comun, romanii adaptând mare parte din cultura grecească la a lor.
Prin urmare, popoarele antice prezentate în această lucrare au în comun modalitatea de a
povestii întâmplări reale (greci) sau fictive (mesopotamieni) prin intermediul versurilor și ideea
de a scrie despre zeități și entități divine. Ca și diferențe prezente, excluzând limba în care
operele sunt scrise, putem observa diferite interpretări a anumitor teme oarecum comune și
prezența unor zeități diferite.

4
5