Romanul greco-latin

 Apărut în aceeași perioadă cu romanul grec, acesta are multe asemănări, dar
și diferențieri față de acesta, motiv pentru care vorbim de romanul greco-
latin.
 Se spune că romanele latine sunt superioare celor grecești la nivel de
construcție, de psihologie a personajelor și la nivel de comentariu filosofic și
social: datorită structurii de mentalități a romanelor:
-romanii: mult mai raționali, lucizi, practici.
-grecii: sentimentali, contemplativi, mai lipsiți de inițiativă.
 Romanul latin este de multe ori văzut ca o replică, o parodie prin care sunt
ironizate anumite scene erotice din romanele grecești și erau parodiate
comportamentul unor personaje( romanul lui Petronius- Satyricon).
Personajele parodiate sunt numite astăzi anti-eroi, deoarece se comportă
nefiresc.
 Romanul latin are ca punct de plecare cărți de istorie precum cele scrise de
Cezar, cărți de satire, cărți monografice despre oameni iluștri din care autorii
de romane vor extrage scene semnificative.
 Perioada în care se scriu romane latine coincide cu o etapă specială din Roma
Antică = DECADENȚĂ
 Perioada de existență a romanului greco-latin= sec. I-IV D. Hr.
! Diferența este pentru cine s-a scris opera:
-Grecii: pt publicul comod, leneș
-Romanii: analitici, raționali
 Aventura de tip grecesc nu lăsa semne deosebite asupra comportamentului
personajului, implicit aceste personaje erau plate, lineare și nu puteau
convinge prea mult pe cititorii cerebrali.
 În imp. Roman de D.Hr. cu toții erau interesați de ceea ce numim astăzi
,,CONDIȚIE UMANĂ''
 Romanul latin va impune pentru totdeauna o poetică a sa, bine definită, ce va
străbate veacurile.

SATYRICON- Petronius
MĂGARUL DE AUR- Apuleius
Cele două au trăsături evident distanțate de ceea ce a însemnat romanul grec:
a) Sunt redactate din perspectiva unui personaj-narator(autobiografie
imaginară)
b) Mult mai elaborate/organizate decât romanele grecești
c) Autorii introduc spații mari de comentarii, inclusiv filosofice și economice
prin care aflăm detalii despre societatea timpului
d) Personaje mult mai complexe, analizate psihologic și după faptele lor bine
motivate
e) Predomină elementele care țin de satira socială, de parodie și de comic în
general
f) Interesul pt latura erotică e trecut într-un plan secundar, de multe ori e
prezentată parodic
g) Limbajul e simplu și devine coroziv/licențios.

PRIMUL MARE ROMAN AL CONDIȚIEI UMANE: SATYRICON-

PETRONIUS

 Perioada în care se dezvoltă romanul latin coincide cu începutul căderii

marelui imperiu= DECADENȚĂ
 Ca și multe alte cărți din trecut, și aceasta a avut o soartă vitregă, s-au păstrat
doar fragmente din ceea ce se numea cartea nr. 15 și cartea nr. 16
 Titlul cărții e legat de acele compoziții populare/libere în care găseam ,,de
toate'' și în special uman și parodie.
 Titlu complet: Satyricon Liber=o carte de satire ce a avut drept intenție
declarată descrierea unei societăți în decadență.
 Remarcăm faptul că autorul a ales să scrie la persoana I, pentru a se îndepărta
de stilul grav din epopee; intenția declarată a lui Petroniu a fost de a scrie și
a comenta comportamentul uman.
 Fragmentele din roman:
1. Aventurile lui Encolpius
2. Aventurile lui Trimalchio
3. Aventurile lui Eumolpus
  Partea cea mai importantă a romanului este faimoasa CENA- banchet; în
literatură i s-a mai spus ospățul fără sfârșit sau teroarea abundenței vulgare,
deoarece în numele ospeției acolo se desfășoară o întreagă comedie proastă
a opulenței.
 Imaginile sunt grotești: Trimalchio e extravagant și arogant, atât prin
înfățișare cât și prin fapte; el și soția sa sunt îmbogățiți, lipsiți de orice
manieră. Felurile de mâncare sunt însoțite de surprize, iar Trimalchio îi
oripilează pe toți invitații, inclusiv într-un moment de apogeu când vrea să le
arate cum își va face înmormântarea.
 Ultima secvență din textul romanului este numită convențional ,,Aventurile
lui Eumolpus'' (Encolpiys narează povestirea de la un capăt la altul).
 Cei trei prieteni, inițial, sunt descriși mai întâi într-o scenă care e o parodie a
romanului grec: E vorba de comedia satirică a trădării, în sensul că Asciltos
înțelege să-l fure pe Giton, iar Encoplius va pleca în căutarea lor.
 În pelerinajele sale Encolpius îl va descoperi pe poetul vagabont Eumolpiu,
îl vor recupera pe călătoresc pe mare, naufragiază (repetând şi parodiind
scene similare din drum şi pe romanele greceşti).

 În final, personajele ajung undeva în sudul Italiei în oraşul numit Crotona.

 Particularitatea locuitorilor din Crotona este că furau averile bogatilor, de aici

se naşte ideea lui Eumolpius de a se prezenta drept mare bogătaş, iar vânătorii
de testamente din oraş intra într-o adevărată competiție de daruri şi de mese
sărbătoreşti ca să-i câştige bună voinţa.

 Textul atât cât s-a păstrat se încheie cu prezentarea faimosului testament al

lui Eumolpus.
 Romanul,,Satyricon" rămâne în istoria literaturii universale drept primul
mare roman satiric de factura realistă; în timp, foarte mulți scriitori au fost
continuaturi ai romanului lui Petronius ca procedeu literar: Bocacio, Rable,
Swift şi Balzac, iar în literatura română în mod deosebit Nicolae Filimon în
romanul ciocoii vechi şi noi.

MĂGARUL DE AUR- APULEIUS

 Apuleius este considerat un precursor al intelectualului renascentist,
deoarece era un poligot, filozof, poet, astronom matematician, preot etc.
  Totodată Apuleius a fost şi un mare aventurier și a colindat lunea la fel ca și
personajul din romanul său, ,,Măgarul de aur".

 În cultura timpului au existat scriitori sau filozofi care au fost și ei interesați

de tematica abordată de Apuleius.

 Titlul complet al romanului este: ,,Cele 11 cărți de Metamorfoze", iar

,,Măgarul de aur" este un subtitlu.

 Prin urmare, autorul a preluat multe elemente de la înaintaşii săi mai cu

seama cele care ţin de mitologie, religie, filosofie și vrăjitorie; De exemplu:
cifra 11 era o cifra magică care îl reprezenta pe zeul egiptean Set; Fiind vorba
de iniţierea personajului se ajunge la un cult religios faimos în antichitate,
cultul zeiţei Isis; Există însă şi trimiteri către mari cărturari şi filozofi ai
timpului precum Pitagora sau Platon.

 Ca şi la Petronius tema esențială a romanului este CONDIȚIA UMANĂ (o

temă care va deveni fundamentală în secolele al XIX-lea şi al XX-lea).

 Apuleius începe romanul său cu o formă specială de captare a cititorilor adică

ascultarea unor întâmplări puse pe seama unor vrăjitoare.

 În noua sa ipostază Lucius trece prin tot felul de episoade care îi relevă
asprimea vieții reale.

 În finalul romanului are loc scena eliberării lui Lucius printr-o vrajă specifică
zeiţei Isis adică prin puterea benefică a florilor de trandafiri. Lucius devine
inițiat în misterele lui Isis, apoi merge la Roma şi se iniţiază şi în misterele
lui Osiris şi devine preot și avocat.

Descrierea condiției umane în, ,Satyricon" şi în „Măgarul de aur":

 Romanul grec excela la nivel de intrigi sentimentale în timp ce romanul latin
descrie comportamentul uman în diferite registre: realist, satiric şi parodic.

 Romanul latin a căutat să sa releve tainele sufletului omenesc deschizând

astfel drumul spre următoarele romane psihologice.
  Romanele latine sunt mai complexe decât cele greceşti deoarece pun
întrebări, dar dau şi răspunsuri.

 Petronius şi Apuleius transformă romanul ca specie literară într-o narațiune

în care vedem o aventură existenţială desfăcută şi interpretată.

 ,,Satyricon" romanul lui Petronius a adăugat faţă de rețeta grecească foarte

multă ironie, foarte mult comic de calitate, absurd şi grotesc. Parodiind ideea
de cuplu sau de triunghi erotic.

 Ambele romane sunt surprinzător de moderne şi din acest motiv ele au rămas
în gustul modernității, deoarece dezvoltă mereu modele şi discuții despre
civilizația omenească.

CONDIȚIA UMANĂ ȘI ANTICIPAREA ROMANULUI MODERN

 Atât personajele lui Petronius, cât și cele ale lui Apuleius, sunt mai puțin
obișnuite pentru paradigma literară a timpului; ei s-au îndepărtat mult de
fondul mitic și legendar pentru că țin de prezentul foarte pragmatic; putem
vorbi de un adevărat principiu existențial care echivalează ideea de aventură
chiar cu condiția umană; practic personajele de roman sunt surprinse în
căutarea sensului vieții.
 O altă imagine pre-modernă este legată de comportamentul personajelor:
acestea poartă uneori conversații filosofice și interpretează cu sânge rece
întâmplările de peste zi.
 Unele personaje preiau o parte din personalitatea autorilor și se transformă
în instrumente abile care observă și ironizează societatea, de aici se nasc
primele note de realism critic care vor fi mai apoi la modă în literatura
sec.XIX.
 Un alt element modern în romanul lui Apuleius: naratorul surprinde mai
multe aspecte din intimitatea personajului; în acest fel, asistăm la ceea ce se
va numi mai târziu BILDUNGSROMAN.
 Tot din romanul latin se desprinde o rețetă pentru viitoarele romane moderne:
Există un nivel de suprafață al romanului pe care îl poate înțelege oricine și
un nivel de PROFUNZIME, mai puțin accesibil pe care îl poate înțelege doar
un cititor cu experiență, calificat.