Iancu de Hunedoara

Ioan de Hunedoara cunoscut și ca Iancu de Hunedoara n. Ca. 1407 – d. 11 august 1456) a fost ban al
Severinului între 1438-1441, voievod al Transilvaniei între 1441-1446, guvernator și regent al
Ungariei între 1446-1453 și căpitan general al regatului între 1453-1456, mare comandant militar,
tatăl regelui Matia Corvin.

Ioan de Hunedoara a fost una dintre cele mai importante personalităţi din istoria poporului român. A
fost numit „atletul lui Hristos”, de Papa Calixt al III-lea, pentru modul în care armatele sale au apărat
lumea creştină de invaziile otomanilor, iar adversarul său cel mai de temut, Mehmed al doilea
Cuceritorul, a spus, la moartea voievodului, că „lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea
om”.

Ioan de Hunedoara, cunoscut şi ca Iancu de Hunedoara, (1407 - 1456), a rămas în istoria Europei
drept unul dintre cei mai importanţi voievozi români. Ioan de Hunedoara a fost Ban al Severinului din
1438, Voievod al Transilvaniei între 1441 - 1456 şi guvernator al Ungariei între 1446 - 1452, iar cea
mai mare parte a vieţii şi-a petrecut-o în fruntea armatelor creştine implicate în apărarea hotarelor
Europei de invaziile otomanilor.

A rămas în istorie ca omul care a salvat Belgradul asediat de armatele sultanului Mehmed al doilea
Cuceritorul Constantinopolului, iar Papa Calixt al III-lea l-a numit „atletul cel mai puternic, unic al lui
Cristos”.

Există lucruri mai puţin cunoscute publicului larg despre Ioan de Hunedoara, relatate de istoricul
Camil Mureşanu, membru titular al Academiei Române, în volumul „Ioan de Hunedoara şi vremea
sa”, publicat de Editura Tineretului, în 1957.

1. Ioan de Hunedoara a avut un frate cu acelaşi nume

Potrivit istoricilor, Ioan de Hunedoara s-a născut în 1407, fiind fiul cneazului Voicu şi al unei tinere, pe
nume Clara, din mica nobilime hunedoreană, cel mai probabil de origine maghiară şi de religie
catolică. Ioan de Hunedoara a mai avut un frate care purta acelaşi nume, născut în 1409, un frate pe
nume Voicu şi două surori. Ioan, fratele mai mic al viitorului voievod al Transilvaniei, i-a fost alături în
campaniile militare şi a murit în luptele de pe lângă Belgrad, în 1441. „În documentele medievale se
întâlnesc multe cazuri care doi fraţi poartă acelaşi nume”, scria istoricul Camil Mureşanu, în volumul
„Ioan de Hunedoara.

2. A copilărit în Hunedoara, înainte de a pleca la oaste

Cel mai probabil, Ioan de Hunedoara şi-a petrecut copilăria în ţinuturile Hunedoarei şi în castelul pe
care avea, mai târziu, să îl transforme într-unul dintre cele mai impunătoare monumente medievale
din Europa. Tatăl său Voicu a murit când Ioan era copil. Viitorul comandant al armatelor creştine şi-a
însuşit educaţia militară de tânăr, la fel ca mai toţi fiii de nobili din vremea sa.

„A servit ca aprod la familiile Csanâdi şi Csâky şi a trecut apoi în serviciile despotului sârb Ştefan
Lazarevici, probabil pe una din moşiile pe care le avea acesta în sudul Ungariei. Astfel s-au putut
naşte tradiţiile populare sârbeşti despre îndrăzneaţa faptă a lui Ioan, care, la o vânătoare ar fi reuşit
să ucidă un lup fioros sau chiar despre descendenţa lui din despotul sârb”, relata istoricul Camil
Mureşanu. Ioan de Hunedoara s-a căsătorit în 1430 cu Elisabeta Szilagyi şi a avut doi fii: Ladislau,
născut în 1431, şi matei Matei, născut în 24 februarie 1443.

3. A fost Ioan fiul nelegitim al regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg?

O legendă păstrată până în zilele noastre spune că regele Sigismund de Luxemburg, aflat în trecere
prin Transilvania, s-ar fi îndrăgostit de o româncă din părţile Hunedoarei, căreia, la despărţire, i-a
dăruit un inel, ca semn de recunoaştere pentru copilul cel avea să se nască din dragostea lor şi pe
care mama trebuia să-l trimită, când va fi mare, la curtea regală. Acest copil ar fi fost Ioan de
Hunedoara.

„Mai târziu fata s-a căsătorit cu un nobil de prin partea locului. Odată, la o vânătoare, un corb ispitit
de strălucirea inelului cu care se juca micul Ioan, cum fusese numit copilul, i-l fură şi zbură cu el pe
craca unui copac. Tatăl vitreg, atras de ţipetele băiatului, săgeta corbul şi salvă inelul preţios pentru
viitorul familiei. Astfel se putu prezenta tinărul Ioan, mai târziu, la curtea regală, unde fu recunoscut
mulţumită inelului, luat sub protecţia regelui şi dăruit cu moşii întinse”, relata academicianul Camil
Mureşanu. Originea regală a lui Ioan de Hunedoara era o închipuire, potrivit istoricului.

„Dacă Ioan de Hunedoara ar fi fost fiu nelegitim al regelui n-ar fi avut nici un motiv să nu declare el
însuşi acest fapt, care pe atunci nu era deloc înjositor, ci dimpotrivă i-ar fi justificat, în unele ocazii,
chiar pretenţii asupra tronului, pe care Ioan nu le-a formulat niciodată”, scria autorul volumului „Ioan
de Hunedoara şi vremea sa”.

4. Portretul lui Ioan de Hunedoara

Ioan de Hunedoara a intrat de tânăr în serviciile directe ale regelui Sigismund, iar ascensiunea sa l-a
adus în atenţia cronicarilor vremii. Istoricii îl descriau ca fiind un om de înălţime mijlocie, bine legat,
cu gât puternic, cu un păr castaniu sclipitor, ochii mari, faţa rumenă, cu un aer de seriozitate în
ţinută. „Meseria armelor însemna pentru el totul în viaţă. Viaţa de ostaş, spun cronicile, însemna
pentru el ceea ce e apa pentru peşti sau pentru cerbii cei iuţi hăţişul pădurilor umbroase”, îl descria
Camil Mureşanu.

5. Cât de bogat era Ioan de Hunedoara

Familia lui Ioan de Hunedoara a fost răsplătită în 1409, pentru serviciile aduse regelui Sigismund de
Luxemburg, cu un domeniu feudal întins, ce cuprinde castelul şi 40 de sate, dar şi mine de aur, argint,
fier şi ocne de sare. Familia de Hunedoara a primit şi un blazon noibiliar, având drept emblemă un
corb cu aripile uşor desfăcute şi purtând în plisc un inel. Cu timpul, Ioan de Hunedoara a reuşit să îşi
sporească averea, datorită carierei sale militare strălucitoare şi serviciilor aduse regelui Sigiismund.

„În jurul anului 1440, moşiile sale aveau o întindere de aproximativ 500.000 de jugăre. Ca răsplată
pentru victoriile sale din anii următori, pentru cheltuielile suportate de el în acele ocazii, este dăruit
de rege mereu cu alte şi alte moşii. Primeşte marile domenii ale cetăţilor Deva şi Gurghiu, apoi
domeniul Şiriei, din regiunea Aradului, moşii în Ungaria. După campania de la Vama sunt confiscate
toate moşiile pe care le deţinea Brancovici în Ungaria. În 1446, când este ales guvernator, suprafaţa
totală a domeniilor sale atingea peste cinci milioane de jugăre”, scria Camil Mureşanu.

6. Avea o armată de mercenari

Ioan de Hunedoara avea propria armată de mercenari, iar mulţi dintre cnezii care l-au urmat în
campaniile militare anti-otomane, din care s-a întors victorios, au primit titluri nobiliare şi proprietăţi.
Sub steagul lui Ioan de Hunedoara luptau mercenari rcehi, polonezi, nemţi şi unguri.

„Pentru a putea duce această luptă ofensivă împotriva otomanilor, el s-a folosit mai cu seamă de
armata de mercenari, care, dacă era plătită, îl urma oriunde, în vreme ce nobilii feudali, trebuind să
întreţină armata pe cheltuiala lor, refuzau să lupte mai departe de hotarele regatului. Nucleul
armatei consta din aşa-zisele banderii regale, compuse din ostaşi plătiţi din veniturile regale, pe care
Ioan, ca guvernator, primise dreptul de a le folosi în asemenea scopuri”, informa autorul cărţii „Ioan
de Hunedoara şi vremea sa”. Pe lângă oastea de mercenari, la care se alăturau soldaţi din popor, Ioan
de Hunedoara se baza şi pe numeroasele tunuri cu care pornea la luptă.

„Se spune că armata sa ducea cu sine vreo 2.000 de căruţe, din care multe trăgeau după ele şi tunuri.
Printre acestea este chiar arătat un model aparte, numit „zarobotana”, cuvânt deformat din limba
italiană („eerbottana”) şi care însemna un tun ce bătea la distanţă mai mare, întrucât avea o ţeava
mai lungă deoît se întâlnea pe atunci în mod obişnuit”, afirma Camil Mureşanu.