Românii au însemnat pentru politica expansionistă otomană o piedică serioasă iar prin

victoriile obținute au putut să încheie pace, când nu s-a putut altfel, dar ”nu ca învinși ci ca
învingători”, cum spunea cronicarul polon Jan Dlugosz despre Ștefan cel Mare. Primul dintre
aceşti domnitori care s-a cunfruntat cu pericolul otoman a fost Mircea cel Bătrân.

1. Mircea cel Batran (1368-1418) – Tara Romaneasca

1388 – 1389, iarna – Mircea cel Batran a participat cu un corp de oaste la batalia de la
Kossovopolje (Campia Mierlei) impotriva turcilor si a anexat Dobrogea la Tara
Romaneasca(despotul Dobrogei, Ivanco, pierise în 1388, în luptele cu otomanii).
1389 – a incheiat alianta cu domnul Moldovei, Petru I (1374-1391), pentru a contracara
pretentiile Ungariei de a-si extinde stapanirea asupra tarilor romane, mai ales ca regele
Ungariei Sigismund de Luxemburg (1387-1437) era nemultumit de preluarea Banatului
Severinului, Amlasului si Fagarasului de catre Mircea.
1389, 10 decembrie – la Radom s-a incheiat, prin mijlocirea domnului Moldovei, tratatul de
alianta cu regele Poloniei, Wladislav Jagello, impotriva Ungariei.
1394, 10 octombrie – batalia de la Rovine incheiata cu infrangerea armatei otomane
condusa de Baiazid Ilderim (Fulgerul). Totuși, o parte a țării va fi ocupată de turci care
instalează pe tron pe Vlad ”Uzurpatorul”. Neizbutind singur să-și recupereze țara și tronul
Mircea își schimbă opțiunea politică, mizând pe alianța cu ungurii.
1395, 7 martie – Brasov, tratat de alianta cu regele Ungariei Sigismund de Luxemburg,
impotriva turcilor. Tratatul de la Brasov (7 martie 1395): pentru a-si consolida pozitia in
perspectiva unei invazii otomane, Mircea cel Batran a incheiat un tratat cu Sigismund de
Luxemburg, primul tratat de alianta antiotomana din S-E Europei. vizand modalitatea de
cooperare militara impotriva turcilor, alianta cu Ungaria s-a incheiat pe baza recunoasterii
stapanirii domnului Tarii Romanesti in Amlas si Fagaras, in sudul Transilvaniei, cu titlu de
feuda fiind si Banatul de Severin. In acelasi timp, tratatul prevedea ca biserica ortodoxa din
Transilvania sa fie asezata sub jurisdictia Mitropoliei de la Targoviste.
1396 – cruciada antiotomana de la Nicopole, organizata de Sigismund de Luxemburg cu
participarea lui Mircea cel Batran si a cavalerilor occidentali (in special a celor burgunzi):
- 1396, vara – cruciatii au cucerit Vidin, Rahova, Nicopole;
- 1396, 25 septembrie – a avut loc lupta de la Nicopole incheiata cu un dezastru pentru
cruciati care s-au retras in dezordine. Mircea a pierdut cetatea Turnu. Acum fortifică cetățile
dobrogene de la Enisala, Isaccea (la N) și Caliacra (la sud).
1397, septembrie-octombrie – a avut loc infruntarea cu turcii in Campia munteana incheiata
cu izgonirea turcilor si recuperarea cetatii Turnu. Cu sprijinul voievodului transilvănean
Știbor, Mircea este reînscăunat pe tronul de la Târgoviște iar Vlad este alungat.
1403, 23 septembrie – a reinnoit prin intermediul lui Alexandru cel Bun, alianta cu
Wladislav Jagello, regele Poloniei, de pe poziții de egalitate.
1406, noiembrie – initiativa lui Sigismund de Luxemburg de a organiza, impreuna cu Mircea
cel Batran, o noua cruciada antiotomana.
1402-1413 – Mircea cel Bătrân s-a amestecat in luptele pentru tron in Imperiul Otoman,între
fiii lui Bayazid, după capturarea acestuiade către căpetenia mongolă Timur Lenk. Mircea a
sustinut mai intai pe Musa, apoi pe Mustafa, dar amandoi au pierdut in fața lui Mahomed care
va deveni sultanul Mahomed (Mehmet) I Celebi.
1417 –Rămas fără aliați, Mircea a platit tribut Portii in schimbul protectiei acordate de sultan
si recunoasterii de catre acesta a independentei Tarii Romanesti. Probabil acum Dobrogea va
fi cucerită de turci și va deveni provincie.
Iancu de Hunedoara – Transilvania(1441-1456)
Fiul cneazului român Voicu, din Țara Hațegului, trecut la catolicism și care a urcat pe rând
treptele ierarhiei nobiliare, remarcându-se ca un războinic strălucit. Regele Ungariei,
Sigismund de Luxemburg i-a dăruit ca feudă domeniul Hunedoarei, cu 40 de sate.
Ioan- Iancu, fiul lui Voicu, a pășit pe urmele tatălui, dovedind la rându-i calități militare
deosebite. În 1438, Albert de Austria, nepotul şi urmaşul lui Sigismund la tronul Ungariei, i-a
conferit demnitatea de Ban al Severinului, cu misiunea de a asigura apărarea graniţei de sud
pe linia Dunării, mereu încălcată de turci. Sprijinind pe Vladislav I să ocupe tronul după
moartea lui Albert, Iancu de Hunedoara este răsplătit de acesta pentru sprijinul său cu înalta
demnitate de voievod al Transilvaniei, în 1441, adăugată titlurilor de comite al Timişoarei şi
Ban al Severinului, pe care o va deține până la moartea sa, în august 1456. De asemenea, în
condițiile morții lui Vladislav în luptele cu turcii și a minoratului prințului moștenitor, Iancu
va deține, între 1446- 1453 și titlul de guvernator al Ungarie, altfel spus, regent. În contextul
pericolului otoman și al eforturilor papalității de a relua cruciadele creștine antiotomane,
Iancu a devenit căpetenia militară și victoriile sale i-au conferit titlul de ”athletus Christi”, o
speranță pentru Balcani și pentru Europa. De menționat că Iancu, spirit pragmatic, nu s-a
implicat în apărarea Constantinopolului, cucerit de turci în 1453, deși i s-a cerut ajutorul. De
asemenea, strategia sa antiotomană a avut în vedere asigurarea sprijinului celor două țări
românești de peste munți, intervenind atât în Moldova cât și în Țara Românească pentru a
pune pe tron domni credincioși lui (Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare în Moldova și
Basarab al II-lea și Vladislav al II-lea în Țara Românească) dar a avut relații tensionate atât
cu Vlad Dracul cât și cu fiul acestuia, Vlad Țepeș, pe care totuși îl ajută să ocupe tronul
Valahiei. Cronicarul polon Jan Dlugosz credea chiar că Iancu aspira la tronul Valahiei! Se
pare că, pentru o vreme, însuși Ștefan cel Mare ar fi stat ascuns la curtea lui Iancu de
Hunedoara, pe care Bogdan al II-lea îl numea ”părintele” său și spunea că ”țara domniei tale
și țara domniei mele una să fie”, referindu-se la efortul comun pentru independență.
Campanii militare
1441, octombrie – incursiune a lui Iancu de Hunedoara in Serbia unde a provocat o grava
infrangere turcilor.
1442, 18 martie – incursiune turceasca in Transilvania; Iancu a fost infrant la Santimbru.
1442, 22 martie – turcii in retragere, urmariti de Iancu de Hunedoara au fost infranti
langa Sibiu.
1442, primavara – dupa alungarea trupelor turcesti din Tara Romaneasca a adus pe tronul
tarii pe Basarab II si a creat astfel un front antiotoman.
1442, 2 septembrie – victoria impotriva turcilor pe raul Ialomita.
1443 – ‘Campania cea lunga’ la care au participat Ungaria, despotul sarb Brancovici si
oastea Tarii Romanesti:
· 1443, septembrie – crestinii au trecut Dunarea in Peninsula
Balcanica provocand infrangeri turcilor, ocupand orasele Niş si
Sofia. Trupele lui Iancu au fost oprite la trecatorile Balcanilor;
· 1443, 12 decembrie – dupa lupta de la Zlatiţa, in conditiile iernii,
oastea crestina s-a retras.
1444, iulie – Pacea de la Seghedin pe 10 ani, incheiata de sultanul Murad al II-lea cu
regele Ungariei, Vladislav I, la insistentele Papei, a renuntat la pacea cu turcii.
1444 – alianta antiotomana la care au participat Ungaria, Venetia si oastea Tarii
Romanesti condusa de Vlad al II-lea.
1444 – ‘Cruciada de la Varna’:
· 1444, 20 septembrie – cruciatii au trecut Dunarea, indreptandu-se spre
Nicopole si Varna. Au cucerit Vidin, Nicopole;
· 1444, 10 noiembrie – in batalia de la Varna, campania s-a incheiat cu
infrangerea cruciatilor si moartea regelui Ungariei, Vladislav I.
1445 – o noua alianta la care au participat Ungaria, Tarile Romane si Gheorghe
Kastriotul, conducatorul albanezilor.
1445, august – Campania de la Dunare: a provocat infrangeri grave turcilor, a fost cucerit
Giurgiul.
1448 – alianta cu Vlad Tepes si Bogdan II pe care i-a ajutat sa ocupe tronul Tarii
Romanesti, respectiv al Moldovei;
1448, 18-20 octombrie – lupta de la Kossovopolje s-a incheiat cu victoria turcilor.
1456, 21-22 iulie – la Belgrad, victoria lui Iancu de Hunedoara.
Iancu moare, de ciumă, câteva zile mai târziu, în tabăra de la Zemun. La cererea papei, pe
piatra sa tombală din catedrala catolică de la Alba Iulia s-a inscripționat textul ” S-a stins
lumina lumii!”
Importanța lui Iancu de Hunedoara
-A fost oprita, pentru 75 de ani, expansiunea Imperiului Otoman spre
Centrul Europei.
- s-a materializat pentru scurtă vreme ideea unui front românesc antiotoman (cu toate cele 3
țări românești)
Fiul lui Iancu de Hunedoara, Matei va deveni unul din marii regi ai Ungariei: Matei (Matias)
Corvinul(1458-1490).
4. Vlad Tepes (1456-1462; 1467) – Tara Romaneasca
Confruntarile cu Imperiul Otoman:
1459 – a refuzat plata tributului.
1461 – alianta cu regele Ungariei, Matei Corvin.
1461-1462, iarna – a atacat punctele fortificate turcesti de la sudul Dunarii, intre Rahova
si Chilia.
1462, 16 iunie – ‘Atacul de noapte’ de langa Targoviste asupra taberei turcesti incheiat cu
retragerea armatei turcesti condusa de Mahomed al II-lea.
1462 – incheierea unei reglementari (capitulatie) intre sultan si Radu cel Frumos (noul
domn) care consemna cresterea tributului de catre Poarta dar si pastrarea
independentei Tarii Romanesti, protejarea acesteia de catre sultan. Poarta respecta
suveranitatea statului roman.