IOAN DE HUNEDOARA

Ioan de Hunedoara a fost un mare aristocrat al regatului Ungariei, care își avea domeniul feudal la
Hunedoara. A devenit ulterior ban al Severinului, comite de Timișoara, voievod al Transilvaniei și
regent al Ungariei. Era unul dintre cei mai bogați nobili ai Europei timpului său.

Tinereţea și-a petrecut-o în slujba regelui maghiar Sigismund de Luxemburg. Iancu îşi desăvârșește
educaţia militară în străinătate, pe plaiurile Serbiei, Cehiei şi ale ducatelor italiene. La moartea regelui
Sigismund trece în slujba lui Albert de Habsburg. În 1438 devine ban al Severinului, având misiunea
de a apăra graniţa de sud a regatului maghiar pe linia Dunării. Deţine această funcție până în anul
1441.

Moartea regelui Albert de Habsburg face din Ungaria un teatru al luptelor civile în care se înfruntau
două tabere. Cea a reginei Elisabeta și a fiului său, Ladislau Postumul, și cea a regelui polon Vladislav.
Iancu de Hunedoara l-a sprijinit pe cel din urmă. Alături de Nicolae Ujlaki reuşeşte să elibereze
cetăţile Gyor, Buda şi Alba Regală de trupele adversare. Drept răsplată, cei doi sunt numiți voievozi ai
Transilvaniei.

Iancu de Hunedoara a fost unul dintre cei mai de temuți adversari ai otomanilor. Primele lupte ale
acestuia împotriva turcilor au avut loc în toamna anului 1441, când lancu învinge, în Serbia, trupele lui
Ishak, bey-ul de Semendria. Câteva luni mai târziu, la începutul anului 1442, Mezid, bey-ul de Vidin, îşi
face apariţia în sudul Transilvaniei, unde îl învinge pe lancu de Hunedoara la Sântimbru, însă
voievodul Transilvaniei reuşeşte să-şi mobilizeze forţele şi să transforme eșecul într-o victorie,
surprinzând armatele otomane între Alba Iulia și Sibiu, unde Mezid bey şi fiul său cad în luptă. După
bătălie, lancu îl înscăunează domn în Ţara Românească pe Basarab, fiul lui Dan al II-lea.