CAPITOLUL VII

SPAȚIUL ROMÂNESC, ÎNTRE DIPLOMAȚIE ȘI CONFLICT, ÎN

EVUL MEDIU ȘI LA ÎNCEPUTURILE MODERNITĂȚII

Eseu

În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, Imperiul Otoman s-a apropiat de linia

Dunării după victoriile asupra sârbilor, bulgarilor și bizantinilor. Turcii intenţionau să
înainteze spre nord şi vest, spre Viena, ameninţând Ţările Române, Ungaria şi Polonia.
La rivalitatea ungaro-polonă pentru hegemonia în teritoriile româneşti extracarpatice se
adaugă, de acum înainte, deci, şi pericolul otoman. Domnitorii români au urmărit
menținerea existenței statale, apărarea integrității teritoriale și a identității creștine. În
scopul acesta au folosit atât rezistența armată, cât și soluția diplomatică .

➥Secolul XIV

ACȚIUNI MILITARE
LUPTA DE LA POSADA
Basarab I + armata maghiară, Carol Robert de Anjou
LUPTA DE LA ROVINE
Mircea cel Bătrân + armata otomană, Baiazid I
ACȚIUNI DIPLOMATICE
TRATATUL DE LA RADOM
Mircea cel Bătrân + regele Poloniei, Vladislav Iagello
TRATATUL DE LA BRAȘOV
Mircea cel Bătrân + regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg

VII. Spațiul românesc, între diplomație și conflict ⏐ 1

➥Secolul XV
ACȚIUNI MILITARE
CAMPANIA CEA LUNGĂ
Iancu de Hunedoara + Imperiul Otoman, Murad al II-lea
CAMPANIA DE LA DUNĂRE
Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș + Imperiul Otoman, Murad al II-lea
BĂTĂLIA DE LA BELGRAD
Iancu de Hunedoara + armată otomană, Mahomed al II-lea
ATACUL DE NOAPTE DE LÂNGĂ TÂRGOVIȘTE
Vlad Țepeș + armata otomană, Mahomed
LUPTA DE LA VASLUI
Ștefan cel Mare + armata otomană, Soliman-pașa
LUPTA DE LA RĂZBOIENI
Ștefan cel Mare + armata otomană, Mahomed al II-lea

ACȚIUNI DIPLOMATICE
TRATATUL DE LA SUCEAVA
Alexandru cel Bun + regele Poloniei, Vladislav Iagello
TRATATUL DE LA IAȘI
Ștefan cel Mare + regele Ungariei, Matei Corvin
TRATATUL DE LA OVERCHELĂUȚI
Ștefan cel Mare + regele Poloniei,Cazimir al IV-lea

VII. Spațiul românesc, între diplomație și conflict ⏐ 2

 ➥Secolul XIV
ACȚIUNI MILITARE

LUPTA DE LA POSADA ‒ 1330

A avut loc tot în secolul al XIV-lea între Basarab I, domnul Ț.R și armata maghiară
condusă de regele Carol Robert de Anjou. Motivele acestei lupte au fost neînțelegerile asupra
Banatului de Severin și pretențiile de dominație ale Ungariei asupra Ț.R. Basarab I a încercat
să evite lupta și a promis regelui maghiar 7000 de mărci de argint și Banatul de Severin. A
fost refuzat. Ca urmare, lupta a avut loc la Posada, încheindu-se cu victoria lui Basarab și cu
obținerea independenței Țării Românești.

LUPTA DE LA ROVINE ‒ 1394/1395

S-a desfășurat în secolul al XIV-lea între domnul Țării Românești, Mircea cel Bătrân
și armata otomană condusă de sultanul Baiazid I. Mircea cel Bătrân a folosit tactica
„pământului pîrjolit”. Lupta s-a desfășurat într-un loc încă neidentificat pe hartă, într-o zonă
mlăștinoasă din Țara Românească. Mircea cel Bătrân i-a învins pe turci, dar a fost trădat de
boieri, motiv pentru care s-a retras în Ungaria. Se presupune că a mai avut loc o a doua luptă
la Rovine în 1395.

ACȚIUNI DIPLOMATICE

TRATATUL DE LA RADOM 1389

A fost încheiat, prin mijlocirea lui Petru I Mușat, domnul Moldovei, de Mircea cel
Bătrân, domnul Țării Românești cu regele Poloniei, Vladislav Iagello. Era îndreptat împotriva
pretențiilor de suzeranitate ale Ungariei asupra Țării Românești.

TRATATUL DE LA BRAȘOV 1395

A fost semnat de Mircea cel Bătrân cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Era
primul tratat antiotoman din SE Europei. Regele Ungariei îi recunoștea lui Mircea cel Bătrân
titlurile de Ban de Severin și Duce de Făgăraș.

VII. Spațiul românesc, între diplomație și conflict ⏐ 3

 ➥Secolul XV
ACȚIUNI MILITARE

CAMPANIA CEA LUNGĂ 1443-1444

Iancu De Hunedoara, voievodul Transilvaniei, a participat la Campania cea Lungă

alături de regele Ungariei. Această acțiune militară a fost predicată de Papa Eugeniu al IV-lea.
Au fost ocupate orașele Niș si Sofia. După câteva luni de luptă, deoarece se apropia iarna,
Iancu a hotărât încetarea confruntărilor, sultanul Murad al II-lea a cerut pace, care s-a încheiat
la Seghedin.

CAMPANIA DE LA DUNĂRE 1445

Alături de Iancu de Hunedoara au participat domnul Țării Românești, Vlad Dracul și

flota burgundă. S-a încheiat cu recucerirea cetății Giurgiu.

ATACUL DE NOAPTE ‒ 1462

Vlad Țepeș, domnitorul Țării Românești, a fost nevoit să se confrunte cu expediția

otomană condusă de sultanul Mahomed al II-lea. Au contribuit la aceasta expediție refuzul lui
Vlad de a mai plăti tribut și distrugerile pe care românii le-au provocat turcilor la sud de
Dunare. Țepes a folosit „tactica pământului pârjolit”, astfel că turcii s-au apropiat de cetatea
Târgoviște pe care au găsit-o pustie. În noaptea de 16-17 iunie 1462, Vlad Țepeș împreuna cu
soldații săi deghizați în turci au pătruns în tabăra otomană. Scopul era atacarea cortului
sultanului și uciderea acestuia. S-a creat panica printre turci. În tabăra otomană se află și Radu
cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș, preferat de boieri. Vlad s-a retras în Transilvania unde a
așteptat ajutorul pe care regele Ungariei, Matei Corvin, il-a promis.

LUPTA DE LA VASLUI ‒ 1475

Ștefan cel Mare i-a învins pe turci în 1475. Armata otomană care a pătruns în Moldova
avea în jur de 120.000 de soldați și era condusă de Soliman Pașa. Ștefan a adunat în jur de
40.000 de oșteni și i-a atras pe turci pe Valea Bârladului, la Sud de Vaslui, într-o zonă strâmtă
și mlăștinoasă unde otomaii au fost înfrânți. La scurt timp după, printr-o scrisoare circulară
adesată curților europene, Ștefan cerea sprijin militar în perspectiva luptelor ce vor urma și
aducea vestea victoriei de la Vaslui.

VII. Spațiul românesc, între diplomație și conflict ⏐ 4

 LUPTA DE LA RĂZBOIENI ‒ 1476

În 1476, armata otomană condusă de sultanul Mahomed al II-lea însumând circa

100.000 de soldați s-a îndreptat către Moldova. În același timp a avut loc și atacul tătarilor,
astfel încât Ștefan a fost nevoit să-i lase pe țărani să-și apere gospodăriile și a rezistat la
Războieni cu forțe mai puține decât la Vaslui. Ștefan a fost înfrânt, însă turcii au fost nevoiți
să se retragă după ce asediile celor mai importante cetăți eșuaseră. Ștefan, prevăzând pericolul
otoman, întărise apărarea și aprovizionase cetățile.

ACȚIUNI DIPLOMATICE

Alexandru cel Bun ‒ 1400-1432

Ștefan cel Mare ‒ 1457-1504

TRATATUL DE LA SUCEAVA ‒ 1402

A fost încheiat de domnul Moldovei, Alexandru cel Bun cu regele Poloniei, Vladislav
Iagello. Alexandru cel Bun a recunoscut suzeranitatea regelui Poloniei pentru a se proteja de
pretențiile de dominație ale Ungariei. Prin urmare, această alianță avea caracter antimaghiar.
Regatul ungar era condus de regele Sigismund de Luxemburg care manifesta interes pentru
stăpânirea cetății Chilia, punctul final al „drumului [comercial] moldovenesc” care pornea din
Europa Centrală (Polonia) și ajungea la Marea Neagră.

TRATATUL DE LA OVERCHELĂUȚI ‒ 1459

Ștefan cel Mare a încheiat Tratatul de la Overchelăuți pe 4 aprilie 1459 cu regele

Poloniei, Cazimir al IV-lea. Ștefan i-a recunoscut suzeranitatea regelui Poloniei și, la rândul
său, era recunoscut domn al Moldovei renunțând temporar la Hotin, punctul nordic de apărare
al statului.

TRATATUL DE LA IAȘI ‒ 1475

A fost încheiat de Ștefan cel Mare, domnul Moldovei cu regele Ungariei, Matei
Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara. Cei doi își promiteau ajutor împotriva imperiului
Otoman. Matei Corvin se angaja să nu acorde azil politic dușmanilor lui Ștefan, iar voievodul
primea două cetăți din Transilvania, Ciceiul si Cetatea de Baltă. La rândul său, Ștefan
promitea libertate comercială negustorilor maghiari în Moldova.

VII. Spațiul românesc, între diplomație și conflict ⏐ 5

 ➥Secolul XVI
ACȚIUNI MILITARE

LUPTA DE LA CĂLUGĂRENI 1595

Armata otomană alcătuită din aproximativ 100.000 de soldați și condusă de marele

vizir, Sinan Pașa, a pătruns în Țara Românească. Mihai Viteazul a adunat în jur de 7000 de
secui conduși de Albert Kiraly. Lupta a avut loc la Călugăreni, pe 23 august 1595. Mihai
Viteazul a obținut o victorie strategică, dar, cum turcii erau în continuare numeroși, Mihai
Viteazul s-a retras la Rucăr unde a așteptat ajutorul promis de principele Transilvaniei,
Sigismund Bathory, prin Tratatul de la Alba Iulia.

LUPTA DE LA ȘELIMBĂR 1599

În 1599, cu acordul împăratului Rudolf al II-lea, Mihai Viteazul a trecut Carpații și în

apropiere de Sibiu, la Șelimbăr, l-a învins pe cardinalul Andrei Bathory, conducătorul
Transilvaniei după renunțarea la tron a vărului său, Sigismund Bathory. Pe 1 decembrie 1599,
Mihai Viteazul a intrat triumfal în Alba Iulia. În 1600, pentru scurt timp a unit Transilvania cu
Moldova cu Țara Românească, iar pe 27 mai 1600, Mihai Viteazul se intitula “domn al Țării
Românești, al Ardealului și al Țării Moldovei”

ACȚIUNI DIPLOMATICE

TRATATUL DE LA ALBA IULIA 1595

A fost încheiat de Mihai Viteazul cu principele Transilvaniei, Sigismund Bathory.

Delegația de boieri pe care domnitorul a trimis-o la Alba Iulia a încheiat un tratat nefavorabil
pentru Mihai Viteazul. Țara Românească urma sa fie condusă de un sfat alcătuit din 12 boieri,
iar Mihai Viteazul devenea locțiitorul lui Sigismund Bathory în propria țară. Singura
prevedere favorabilă era subordonarea bisericii ortodoxe din Transilvania Mitropoliei din Țara
Românească.

LIGA SFÂNTĂ

Mihai Viteazul, domnitorul Țării Românești a aderat la Liga Sfântă, o alianță

antiotomană care s-a format în perioada 1590-1592 la inițiativa Papei Clement al VIII-lea. Au
fost invitate Spania, Austria și ducatele italiene (Mantova, Toscana și Ferrara). Au mai
participat principele Transilvaniei, Sigismund Bathory și domnul Moldovei, Aron Vodă.

VII. Spațiul românesc, între diplomație și conflict ⏐ 6

 ➥Sfârșitul Evului Mediu și începuturile modernității
SECOLELE XVII-XVIII

● Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești

● Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești
● Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei

ACȚIUNI DIPLOMATICE

Șerban Cantacuzino

Acesta a purtat tratative cu austriecii, iar în 1688 a trimis o delegație la Viena pentru
încheierea unei alianțe antiotomane. Tot în 1688, Șerban Cantacuzino l-a trimis pe
arhimandritul Ioan în Rusia pentru a negocia cu țarii Ioan și Petru. Ambele acțiuni
diplomatice nu s-au finalizat din cauza morții neașteptate a domnitorului.

Constantin Brâncoveanu

Acesta a încheiat cu Rusia o alianță antiotomană, a obținut în 1699, din partea

Imperiului Otoman, recunoașterea domniei ereditare după pacea de la Karlowitz, iar în 1701
Împăratul Leopold de Habsburg i-a acordat protecție.

Dimitrie Cantemir

Domnul Moldovei a încheiat cu țarul Rusiei, Petru cel Mare, în 1711, Tratatul de la
Luţk, împotriva Imp. Otoman. Ca aliat al Rusiei, Dimitrie Cantemir a participat la războiul
ruso-turc, dar românii și rușii au fost înfrânți la Stănilești pe Prut.

ACȚIUNI MILITARE

Dimitrie Cantemir

Acesta a participat la războiul ruso-turc (1710-1711) de partea Rusiei. În lupta de la

Stănilești pe Prut, românii și rușii au fost învinși. Pacea s-a încheiat la Vadul Hușilor prin care
Hotinul, punctul nordic de apărare a Moldovei, devenea raia turcească. Dimitrie Cantemir s-a
retras la curtea țarului Petru I.

VII. Spațiul românesc, între diplomație și conflict ⏐ 7

 O asemănare între 2 acțiuni militare în care sunt implicate românii în secolul XIV
este lupta împotriva Imperiului Otoman. Exemplu de astfel de acțiuni sunt cele doua bătălii
care au avut loc în timpul lui Mircea cel Bătrân, la ROVINE și la NICOPOLE.

O altă asemănare a fost lupta împotriva aceluiași adversar, regatul Ungariei.

Basarab I la Posada și Bogdan, voievodul Moldovei au obținut independența Țării
Românești și Moldovei.

O asemănare între două acțiuni militare la care au participat romanii în secolul XV a

fost folosirea tacticii „pământul pârjolit”. Două acțiuni din acest secol au fost Lupta de la
Vaslui și de la Războieni, ambele din timpul lui Ștefan cel Mare.

VII. Spațiul românesc, între diplomație și conflict ⏐ 8