ROMANITATEA ROMANILOR.

In S-V Olteniei sunt atestate comunitati ale ilirilor. VIII-VII i.Hr.

Primele colonii grecesti in spatiul daco-getic.Ridicarea de catre greci a coloniilor Histria,Tomis si Callatis pe tarmul
VII-VI i.Hr.
Pontului Euxin
Hecataios(grec) din Milet aminteşte de geţii de la sud de Dunăre. VI-V î.Hr.
Prima menţiune a geţilor dobrogeni. VI i.Hr.
Constituirea etnosului trac. V i.Hr.
Herodot(grec),in lucrarea „Istorii”, vorbeşte despre rezistenta dacilor impotriva lui Darius(persan) la trecerea lui prin V î.Hr.
Dobrogea pentru a-i infrange pe sciti(513-514 i.Hr.),numindu-i „Cei mai cinstiti si mai viteji dintre traci" .El mentioneaza
si o serie de hidronime localizate pe teritoriul dacilor:Maris(Mures),Porata(Prut) etc.
Tucidide(grec) in „Războiul Peloponesiac" menţionează pe geti ca fiind aliaţi ai Atenei.Getii-„dincoIo de Munţii Balcani V-IV î.Hr.
si pana la Marea Neagra".
Civilizatia geto-daca incepe sa fie influentata de celti. IV i.Hr.
Campania lui Alexandru Macedon impotriva triburilor geto-dace a tribalilor de la S de Dunăre. 335 i.Hr.
Grupari scito-iraniene patrund in Transilvania. III i.Hr.
Inscripţiile de la Histria. III-II î.Hr.
Iustinus,istoric roman,oferă informaţii despre geţii din secolul al IV-lea i.Hr. II î.Hr.
Flavius Arianus.istoric si geograf grec.in „Anabasis”, relateaza expediţia lui Alexandru Macedon(335 i.Hr.) impotriva II î.Hr.
dacilor de la N de Dunăre.
Geto-dacii intra in contact cu lumea romana.Patrunderea primelor elemente de civilizaţie romana in spaţiul locuit de II î.Hr
daco- geti (spaţiul daco-moesian intra in orbita civilizaţiei romane).
In fruntea geto-dacilor se afirma Burebista,"cel dintâi si cel mai mare dintre regii din Tracia”. 82-44 î.Hr.
Incepe epoca clasica a civilizaţiei geto-dace.
Individualizarea geto-dacilor in marea familie tracica (82 i.Hr.).
Iulius Cezar.in „De bello Gallico" aminteşte numele unui trib celt „volcae".care pare sa stea la originea numelui de I î.Hr.
vlah.Tot de la el vine cea mai veche informaţie sigura despre etnonimul „daci".
Trogus Pompeius oferă informaţii despre geţii din Dobrogea din sec. al IV-lea i.Hr. si din Transilvania si Moldova din I î.Hr.
sec. al II-lea i.Hr.
Diodor din Sicilia aminteşte despre existenta dacilor in Campia Dunării in sec. IV-II î.Hr. I î.Hr.
Prima unificare politică a geto-dacilor. I î.Hr.
63/60-21/26
Strabon(lat.-„Saşiul").geograf grec afirmă că: „getii si dacii vorbesc aceeaşi limbă".
i.Hr.
Războiul civil dintre Cezar si Pompei. 50-48 i.Hr.
Moartea lui Burebista. 44 î.Hr.
Cezar e asasinat in senat. 44 i.Hr.
Incepe etapa preliminară a romanizării. Mij. sec. I i.Hr.
a doua jum. a
Primele campanii militare ale statului roman la Dunărea de Jos.
sec. I î.Hr.
Se intensifica tendintele expansioniste ale Romei la Dunarea de Jos. I i.Hr. – I d.Hr.
Civilizatia geto-daca atinge apogeul. I d.Hr. – II d.Hr.
Crearea provinciei romane Moesia. 15 d.Hr.
Dobrogea este cucerită de romani. 28 d.Hr.
Dobrogea este anexată provinciei romane Moesia. 46 d.Hr.
Sfîrsitul etapei preliminare a romanizării. mij. sec. I d.Hr.
Inceputul celei de-a doua faze a romanizării (romanizarea organizată) ,în dreapta Dunării. mij. sec. I d.Hr.
Domnia lui Vespasian. 69-79
La conducerea Imperiului Roman urmeaza Domitian. 81-96
Invazia dacilor si aliaţilor lor in Moesia, sub Duras,predecesorul lui Decebal. 85-86
Domitian reorganizeaza Moesia in Moesia Superior si Moesia Inferior. 87
Decebal preia tronul regatului dac, numit de Iorga, "noua confederaţie daca". 87
Decebal reuneşte formaţiunile neocupate de romani. 87
Domitian trimite in Dacia o armata condusa de Cornelius Fuscus.Aceasta e infranta de către Decebal la Tapae. 87
O noua armata e trimisa in Dacia,sub comanda lui Tettius Iulianus,care,de data aceasta,il invinge pe Decebal,tot la 88
Tapae.
Incheierea păcii dintre Decebal si Domitian.Decebal accepta statutul de rege clientelar Romei.=>primeste subsidii 89
băneşti si asistenta din partea romanilor.
Moare Domitian. 96
Marcus Ulpius Traianus devine imparatul Romei. 98-117
Primul război daco-roman din timpul imparatului Traian(batalia de la Adamclisi). 101-102
=>tratat ->daramarea zidurilor cetatilor dacice.
->cedarea Banatului,Olteniei si Munteniei către romani.
->anularea politicii externe a lui Decebal.
Construirea Podului lui Traian de către Apollodor din Damasc. 103-105
Traian declanseaza un nou război daco-roman. 105-106
O mare parte a Daciei e transformata in provincie romana.Statul,ca forma de organizare politica,se mentine in Dacia 106
pana in acest an.
Incepe romanizarea propriu zis-a a teritoriilor nord-dunarene(stanga Dunării). 106
In provincia Dacia sunt aduşi colonişti din intreaga lume romana. 106
Inaugurarea,la Roma,a Columnei lui Traian,inaltata de Apollodor din Damasc. 113
Se incheie domnia lui Traian. 117
Pentru a evita persecutiile imperiale,crestinii apeleaza la simboluri din mitologia greco-romana. II-III
Inflorirea vieţii urbane in provincia Dacia. II-III
Monumentele funerare cu insemne palocrestine de la Potaissa,Apulum,Micia si Caseiu(jud.Cluj). III
Constitutio Antoniana stabileste normele dreptului roman care se vor regăsi in normele dreptului romanesc de mai 212
târziu (a acordat cetatenie romana tuturor locuitorilor)
Imparatul Lucius Domitius Aurelian retrage armata si administraţia romana din Dacia. 271-275
Se incheie a doua etapa a romanizarii. 275
Incepe ultima etapa a romanizarii. 275
Grupuri de daci liberi pătrund in Oltenia. Pe teritoriul fostei provincii vin si se asaza grupuri de daci liberi. dupa 275(III-IV)
In timpul domniei lui Diocletian,persecutarea creştinilor a atins cel mai inalt nivel. 284-305
Diocletian organizeaza provincia Scythia Minor in Dobrogea. 284
Desfasurarea etnogenezei romanesti + Desavarsirea procesului de romanizare la Dunarea de jos. III-VII/VIII
Prin edictele emise de Diocletian se atinge apogeul reprimării creştinismului in Imperiul Roman. 303-304
Domnia imparatului Constantin cel Mare. 306-337
Prin Edictul de la Mediolanum(Milan)imparatul C-tin cel Mare acorda libertate de cult creştinismului. 313
Reinstaurarea temporara a autoritatii imperiale la nord de Dunăre in timpul lui Constantin cel Mare. IV
Are loc sinodul de la Niceea care,printre altele,condamna arianismul. 325
Eutropius,istoric roman,susţine ca la data colonizării Daciei de către romani,teritoriul era pustiit ,iar,odata cu retragerea IV
Aureliana,aceste locuri au ramas nelocuite si depopulate.El spune si despre romani ca au adus in Dacia colonisti din
toate colturile lumii romane.
Raidurile de prada ale migratorilor,care vizau in special orasele determina retragerea populatiei urbane in zone mai IV
ferite si stingerea vietii urbane la nord de Dunare(fenomenul demografic de reconversie rurala).Practic,pana in sec.
XI,la N de Dunare nu vor mai exista orase,asa explicandu-se de ce,in limba română,terminologia referitoare la viata
urbana nu este de origine latina,ci,in special,de origine slava.
Este atestata Basilica de la Slaveni. IV
Creştinarea masiva a daco-romanilor. IV-V
Limba latina vulgara s-a transformat in limba protoromana. IV-VIII
Imparatul Theodosius(379-395) interzice cultele pagane(crestinismul devine religie de stat). 391
Secolul din care dateaza piesele paleocreştine de la Biertan.(„Ego Zenovius votum posui") - judetul Sibiu. IV sau V
Este construita o noua Basilica,la Sucidava. V
La Drobeta este atestata o noua Basilica. V-VI
In fruntea Imperiului Roman de Răsărit se afirma Iustinian.Acesta restabileşte ,temporar,autoritatea imperiala la N de 527-565
Dunăre.
In spaţiul extracarpatic si intracarpatic pătrund slavii. Acestia trec prin Moldova,ajungand in Campia Romana(Vlașca - VI (560-570)
„tara românilor”) si patrund in sud estul Transilvaniei.
In lb. romana pătrund unele cuvinte din slava veche. VI-VII
Theofilact din Simocatta povesteste in Istoriile sale despre indemnul „torna,torna,fratre" - dovezi ale evoluţiei limbii VI-VII
daco-romane.Multi istorici socotesc aceste prime cuvinte drept o prima menţiune a protoromanei.

Ruperea romanitatii balcano-carpatice (prabusirea limesului danubian).Imperiul Roman paraseste Dobrogea de 602
astazi.Odata cu ruperea romanitatii balcano- carpatice,romanii din Pen.Balcanica au fost dislocaţi si s-au regrupat in
zone montane sub numele de vlahi sau aromani.
Trecerea masiva a slavilor la S de Dunăre. dupa 602
Slavii pătrund in restul spatiului intracarpatic (Transilvania), apoi in Banat si Oltenia. VII
Limba greaca devine limba oficiala in Imperiul Bizantin. VII
Autohtonii nord-dunareni incep sa fie menţionaţi in izvoarele documentare ale vremii ca un popor romanic distinct VII
constituit.
Tratatul militar „Strategikon", scris de imparatul bizantin Mauricius,in care este mentionat elementul VII
romanic,romanitatea,este prima atestare a locuitorilor in nordul Dunarii.Populatia este desemnata cu numele de latini.
Incheierea,in linii generale ,a procesului de formare a limbii romane. VII-VIII
Cultura Dridu evidentiaza incheierea,in linii generale,a procesului de formare a poporului roman(etnogeneza). VII-IX
La Brateiu(jud.Sibiu),Poian(jud.Covasna),Izvoru(jud.Giurgiu) si Alba lulia sunt atestate obiecte apartinand autohtonilor VII-XI
romanici nord-dunareni nord-dunareni.
Actele de la manastirea Costa Monitu care ii atesta pe vlahii rinchini.Acestea dovedesc continuitatea de locuire a VIII
românilor pe teritoriul pe care ei s-au format.
Incepand cu
Slavii preiau termenul de „vlah”.
sec.IX
Geografia armeana a lui Moise Chorenati aminteşte de "tara necunoscuta ce-i zic Balak-Valahia". IX
Cronica turca Oguzname scrie despre „o tara a vlahilor,Ulak-Ili". IX
Legenda despre Oguz Han: locuitorii formaţiunilor teritoriale est-carpatice sunt numiţi „ulakes" IX
Theophanes Confessor mentioneaza in „Chornoarafia” despre cuvintele „torna,torna,fratre" – prima mentiune privitoare IX
la limba romana (sau protoromana)
Formarea adstratului slav al limbii romane. IX-X
Limba slavona devine limba liturgica si,mai tarziu,de cancelarie. IX-X
Se incheie asimilarea slavilor ramaşi in spaţiul carpato-danubiano-pontic. X
In "Despre administrarea imperiului",imparatul bizantin Constantin al VII-Iea Porfirogenetul utilizeaza termenul de X (912-959)
romani pentru autohtonii nord-dunareni.El spune: „se mai numesc si romani cei de la N de Dunăre",iar pe bizantini ii
numeşte romei.El spune ca locuitorii tarii noastre se mai numesc romani pentru ca au venit din Roma.
Inscripţia de la Mircea Voda.care vorbeşte despre un jupan Dimitrie din Dobrogea. X (934)
Cronicarul Kendrenos(bizantin) ii aminteşte pe vlahii „ chervanagii" (carausi) din apropierea lacului „Prespa”. X
971/1018- 1204
Imperiul Bizantin revine la Dunarea de Jos.[thema Paristrion.(Paradunavon)]
(X-XI)
Corespondentele imparatului bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul care amintesc pe romani sub numele de „vlahi". X-XI (980 I si
1020 a Il-a)
Inscripţia de la Basarabi-Murfatlar care il atesta pe Gheorghe,conducător in spaţiul istro-pontic. X (982 si 992)
In „Sfaturile si Povestirile lui Kekaumenos" sunt menţionaţi vlahii ce traiau „langa Dunăre si Saos,numit acum Sava”. XI
In tratatul „Podoaba istoriilor” , geograful persan, Gardizi, ii asaza pe romani intre Dunăre si un "munte mare".Vorbeste XI
despre populaţia romanica de la noi din tara.
Cronica ruseasca „Povestea anilor care au trecut" ii mentioneaza pe vlahi. XI
„Alexiada"(sau „Alexanda") scrisa de Ana Comnena(printesa bizantina),pomeneşte despre formaţiunile politice XI
conduse de Thatos,Satza si Seslav.dar si pe un conducător al vlahilor din anul 1094,Pudila.
Ioan Kynnamos,secretar al imparatului bizantin Manuel Comnenul,descriind o campanie bizantina impotriva XII (1167)
maghiarilor,afirma despre vlahi ca „sunt coloni veniţi demult din Italia”.
Poemul german. „Cântecul Nibelungilor", prezintă evenimente din secolul al X-lea ,si ii aminteşte pe „vlahi" si „tara XII
vlahilor".Ar putea fi cel mai vechi indiciu referitor la existenta numelui de „roman".
Cronica lui Nestor ii mentioneaza pentru prima oara pe locuitorii est-carpatici cu termenul de „volohi".Atesta si faptul ca XII
la trecerea ungurilor spre campia Panoniei,i-au găsit in Carpatii Păduroşi pe vlahi si pe slavi.
Cronica notarului anonim(Anonymus) al regelui Bela al III-lea al Ungariei „Gesta Hungarorum" (Faptele Ungurilor) in Sf. sec. XII (pe
care amintea ca la venirea hunilor conduşi de Arpad in Panonia erau aici slavi,bulgari si „blachi,adica pastorii la 1200)
romanilor".=>cea mai bogata si completa relatare despre stările găsite de unguri la patrunderea lor in teritoriile locuite
de romani.
In corespondenta dintre Ionita cel Frumos si Papa Inocentiu al Ill-lea,ideea romanitatii romanilor ocupa un loc central. Incep. sec. XIII
Cronica lui Simon de Keza „Gesta Hunnorum et Hungarorum" (Faptele Hunilor si ale Ungurilor),scrisa in jurul anului Sf. sec. XIII (pe
1283,in care spune ca pe timpul lui Attila,"vlahii,care au fost pastorii si agricultorii romanilor,au ramas de bunăvoie in la 1283)
Pannonia”.El admite prezenta vlahilor inaintea cuceririi lui Arpad.
Cronica lui Ioan de Tarnave aminteşte despre Bogdan in Moldova XIV
„Cronica pictata de la Viena" aminteşte de succesul bătăliei de la Posada din 9-12 noiembrie 1330 a lui Basarab I XIV
impotriva regelui Ungariei,Carol Robert de Anjou.

Odata cu lupta antiotomana a Tarilor Romane,creste interesul umaniştilor europeni fata de originea si istoria romanilor. XIV-XV
Poggio Bracciolini(1380-1459) este unul dintre primii umanişti italieni care afirma originea romana a romanilor(poate Prima jum. a
chiar primul). sec. XV
Flavio Biondo(1392-1463 afirma despre romani ca "invoca cu mândrie originea lor romana". Mij. sec. XV
Demetrie Chalcocondil este primul care dupa veacuri de gândire medievala,revine la teoria antica elina,care identifica Mij. sec.XV
limba cu neamul.
Odata cu Enea Silvio Piccolomini(1405-1464),devenit papa sub numele de Pius al II-lea(1458-1464),ideea originii Mij. sec. XV
romane a romanilor intra definitiv in circuitul stiintific european.El a contribuit cel mai mult la raspandirea teoriei originii
romane a poporului roman.Si-a cules informaţiile de la misionarii dominicani si franciscani.
Laonic Chalcocondil(1423-1490),grec stabilit in Italia,afirma originea latina a romanilor,numindu-i "daci”pe cei din Mij. sec. XV
nordul Dunării si "vlahi” pe cei din sudul fluviului.Revine la teoria antica elina.impreuna cu Demetrie.Scrie „Expuneri
istorice in 10 carti".
Antonio Bonfini(1427-1503),umanist italian.,a comanda regelui Matei Corvin, a scris o istorie a ungurilor „Rerum A doua jum a
Hungaricum Decades” (Decadele),in care spunea: „romanii s-au luptat pentru pastrarea limbii mai mult decât pentru sec. XV
apararea vieţii”.
Antonio Bonfini,trăind la curtea regelui Ungariei,preciza ca,"din legiunile si din coloniile duse in Dacia de Traian si
ceilalţi imparati s-au tras romanii",exprimandu-si totodata admiraţia pentru modul cum a supravieţuit "vechea limba a
Romei printer romani".
Filippo Buonaccorsi Callimaco(1438-1496),consilier la curtea iagellona,a călătorit in Moldova,unde afla despre A doua jum a
"descendenta romanilor din colonişti romani". sec. XV
Enea Silvio Piccolomini scrie in lucrarea sa, „Cosmoarafia" ca,inainte ca tara noastra sa se numeasca „Valahia",s-a 1501
numit „Flacchia", dupa numele unui conducător roman, Flaccus.
Jan Laski,episcop de Gnezno,vorbind in Conciliul din Lateran despre Moldova,semnaleaza originea romana a 1514
moldovenilor, "caci ei spun ca sunt ostenii de odinioara ai romanilor".
Afirmarea limbii romane scrise ; aparitia tiparului => dovada constientizarii romanitatii. XVI
Francesco della Valle isi bazeaza afirmaţiile despre romanitatea romanilor pe cunoaşterea directa a acestora. 1530-1540
Francesco della Valle redacteaza lucrarea „Insemnări despre originea,obiceiurile si oraşele romanilor " . Scrie ca 1532
romanii „se mai numesc si romani in limba lor”.Mai departe el citeaza chiar si o scurta expresie romaneasca: „Sti
rominest ?”
In lucrarea sa, „Hungaria”,Nicolaus Olahus(1493-1558 ; arhiepiscop de Strigoniu,primat al Bis.Cat. maghiare si 1536
vicerege al Ungariei),umanist transilvanean de faima europeana ,el insusi de origine romana,este primul care susţine
unitatea de neam,limba,obiceiuri si religie a romanilor.Sustinea si ca romanii din cele tre tari romane sunt descendenţii
coloniştilor romani. Corespondeaza cu Erasmus de Rotterdam.
Johannes Honterus,umanist sas originar din Braşov,inscrie pe harta sa numele „Dacia” pentru intreg teritoriul locuit de 1542
romani.
Anton Verancsics(1504-1573),Arhiepiscop de Strigoniu si vicerege al Ungariei,de origine dalmata,a scris „Descrierea 1549
Transilvaniei,Moldovei si Tarii Romaneşti", dupa 1549 : „cand intreaba ei pe cineva daca stie sa vorbeasca pe limba
valaha spun: oare stii romaneste? Sau cand intreaba daca este valah ,il intreaba daca este roman.”
Georg Reicherstorffer – „Chronografia Transilvaniei”. 1550
Anton Verancsics scrie ca „romanii se numesc romani". 1570
In Psaltirea sa,diaconul Coresi justifica tiparirea de cârti romaneşti spunând ca „mai toate neamurile au cuvântul lui 1570
Dumnezeu in limba lor,numai noi romanii n-avem".
Franco Sivori,secretarul italian al domnitorului Petru Cercel,descria constructia curtii domnesti : „facu gradini frumoase 1584
in stil italian.
Johannes Leunclavius (1533-1593),istoric german,a scris „Istoria Imperiului Otoman” ,opera ce contine informatii 1588
pretioase despre Tarile Romane si istoria lor in secolele XV-XVI. Il socotea pe domnitorul muntean Mircea cel Batran,
„barbatul cel mai puternic si mai viteaz dintre crestini.
Szamaskosy Istvan(1565-1612),intr-o lucrare din 1593 susţinea ca romanii sunt urmaşii coloniştilor romani. 1593
Nicolae Istvanffy ,istoric si diplomat al imparatului Rudolf al II-lea,considera ca romanii nu puneau in pericol privilegiile Sf. sec.XVI –
nationale ale maghiarilor. Incep. sec. XVII
Se incheie domnia lui Mihai Viteazul. 1601
Szamaskosy Istvan,isi schimba opinia,susţinând ca romanii nu pot fi urmaşii coloniştilor romani,aceştia fiind mutati la 1601-1602
sudul Dunării de imparatul Gallienus(253-268).E primul care neaga,in scris,autohtonia si continuitatea romanilor in
Dacia.
J. Troster isi afirma convingerea ca "romanii de azi...sunt cei mai vechi locuitori ai acestei tari". 1602
Apogeul culturii medievale romaneşti scrise (apariţia primelor cronici in limba romana). XVII
Martin Schmeitzel,istoric sas,afirma originea latina a romanilor.E istoricul sas care a contribuit cel mai mult la XVII
raspandirea ideii originii romane a romanilor.
Valentin Frank von Franckenstein,comitele sasilor,desfiinteaza ideea confuziei dacilor cu goţii. XVII
L.Toppeltinus,erudit sas din Mediaş scrie „Origines et occasus Transilvanorum",in care spune ca ,in limba 1641-1670
sasilor,romanii sunt denumiţi „blachi".
Grigore Ureche(1590-1647) in Letopisetul Tarii Moldovei,vorbeşte despre originea latina a romanilor („de la Ram ne 1647
tragem si cu a lor cuvinte ni-i amestecat graiul ").In concepţia sa,istoria romanilor incepe cu aceea a dacilor cuceriţi de
romanii lui Traian care au ramas in Dacia.
Cronica lui loan Lucius(Lucie),scrisa la Amsterdam, in care acesta si-a exprimat anumite dubii si rezerve cu privire la 1666
românii nord-dunareni.El nu a negat continuitatea elementului roman in Dacia traiana ,dar a sustinut ca el a fost sporit
printr-o imigrare provocata de catre bulgari de la sud la nord de Dunare.Teoria sa a trecut neobservata timp de un
secol.
Johann Troster scrie la Nurnberg „Vechea si Noua Dacie". Autorul,originar din Sibiu,face si el confuzia dintre geti si 1666
goti.
Miron Costin(1633-1691),a studiat in Polonia.In „De neamul moldovenilor" : vorbeşte despre originea latina a 1686
romanilor.
David Hermann afirma ca „ atat cei de dincolo de Carpati,cat si cei din Transilvania,isi trag originea si numele,ba chiar XV1I-XVIII
si limba romana,din coloniştii aduşi de Traian."
Apar primele semne ale unei constiinte naţionale modern in intreaga Europa (chestiunea originii popoarelor se Sf. sec. XVII-
transforma dintr-o problema istorica intr-una politica). XVIII
Unirea unei parti a clerului si a romanilor ortodocşi cu biserica Catolica (apariţia Greco-catolicismului sau a Bisericii 1699-1701
Unite realizata de către Habsburgi ).Aceasta oferea populaţiei de origine latina o superioritate de civilizaţie si de traditie
greu de acceptat pentru naţiunile privilegiate(unguri,sasi,secui),care considerau ca s-au aşezat primii pe aceste
meleaguri).
Continuitatea populatiei romanice in tinuturile carpato-dunarene nu a fost pusa la indoiala,fiind considerata un fapt Pana in
normal si logic. sec.XVIII
Etnogeneza romanilor devine problema politica.Pentru populatia majoritara a Transilvaniei ,acest secol a reprezentat XVIII
momentul luptei pentru drepturile politice refuzate secole de-a randul de natiunile privilegiate
Mulţi erudiţi ,mai ales germani, se străduiesc sa demonstreze ca este cu neputinta ca romanii din Transilvania sa fie XVIII
urmaşii direcţi ai populaţiei romane si romanizate din provincia Dacia.
Intr-o scriere iezuita despre secui se afirma in doua randuri ca toti românii din cele trei tari romanesti nu sunt altceva XVIII
decat urmasii romanilor.
In „Descriptio Moldaviae”,lucrare scrisa in latina la cererea Academiei din Berlin,Dimitrie Cantemir(1673-1722) 1714-1716
abordeaza in treacat problema romanitatii romanilor.
Stolnicul C-tin Cantacuzino,autor muntean,a studiat in Italia.In „Istoria Tarii Romanesti",subliniaza continuitatea de 1716
viata a dacilor sub stapanirea romana,unitatea si continuitatea romanilor.El afirma ca romanii cred ca sunt urmaşi ai
romanilor si se mândresc cu aceasta descendenta glorioasa.
In „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor", D.Cantemir reia ideea latinitatii romanilor,amplificand-o si tratand-o 1719-1722
intr-o lucrare de dimensiuni impresionante.Este cea mai ampla lucrare istorica de analiza a originii romanilor,cu ajutorul
careia voia sa fixeze locul romanilor in istoria universala (anticipeaza purismul latin).
Debuteaza lupta de emancipare naţionala si politica a romanilor ardeleni sub conducerea episcopului unit Inochentie 1728/1732
Micu.
Inochentie Micu-Klein(1692-1768),episcop unit si unicul roman in Dieta Transilvaniei,scrie „Supplex Libellus" prin care 1744
a cerut drepturi romanilor in Transilvania.A activat pentru recunoaşterea drepturilor poporului sau,utilizând argumentele
romanitatii romanilor : vechimea,numărul si continuitatea urmaşilor Romei in Transilvania.Primele teorii tendenţioase
cu privire la originea romanilor au aparut ca reacţie la activitatea lui Inochentie Micu-Klein.
S-a descoperit valoarea documentara a teoriei lui Lucius(1666) pentru sustinerea unor teorii care reprezentau arme dupa 1750
ideologicein combaterea revendicarilor politice ale românilor.Istoricul I.C. Engel a turnat teoria lui Lucius in tipare
noi,falsificand-o insa,in buna parte,prin eliminarea afirmarii staruintei elementului roman in Dacia postaureliana,printr-o
deplasare cronologica a amintitei implantari romane din initiativa bulgara.El i-a adaugat si nuanta peiorativa din „Teoria
exilatilor si raufacatorilor” lansata de istoriografia umanista poloneza.

Martin Felmer a scris un tratat despre originea romanilor,publicat exact la 100 de ani dupa moartea sa. 1760-1810
Descoperirea Donariului de bronz de la Biertan. 1775
In lucrarea „Transilvania,sive magnus Transilvaniae Principatus",Benko lozsef arata ca la abandonarea provinciei 1778
traiane "mulţi romani impreuna cu dacii indigeni au ramas pe loc”.
Se constituie Şcoala Ardeleana care dovedeşte latinitatea limbii romane si a poporului roman si existenta sa 1778
neîntrerupta ca populaţie autohtona in Transilvania si in celelalte teritorii locuite de romani.Reprezentatii Scolii
Ardelene resping teoria imigrationista considerand-o nefondata.In sec. XIX au aparut noi teorii tendenţioase despre
originea neromana a romanilor.Scoala Ardeleana a răspuns prin noi argumente istorice.
Iosif al ll-lea(1741-1780) ii socotea pe romani "aceşti saraci,supusi romani,care sunt incontestabil,cei mai vechi 1780-1790
si mai numeroşi locuitori ai Transilvaniei".
Prin lucrarea sa, „Istoria dacilor Transalpini” .Franz loseph Sulzer ,ofiţerul de iustitie al armatei austriece pune bazele 1781
teoriei imigrationiste.In lucrare, susţinea ca romanii nu se trageau din coloniştii romani si ca poporul roman s-ar fi
format in sudul Dunării,de unde ar fi imigrat prin secolul XIII.
E prima teorie care sfideaza parerea unanima din cultura si stiinta istorica europeana din sec. XVIII.
La aceasta lucrare au aderat si istoricii I.C. Eder.Bolla Marton, l.Ch. Engel .
Atat lucrarea lui Sulzer,cat si cea a lui Roesler nu au găsit ecou in lumea stiintifica.Aceasta teorie urmarea clar scopuri
politice.
Rascoala lui Horea,Cloşca si Crisan. 1784
Invatatul sas,Michael Lebrecht afirma ca romanii,ca urmaşi ai romanilor,sunt "cei mai vechi locuitori ai acestei 1784
regiuni".
Istoricul englez E.Gibbon autor al unei celebre „Istorii a Imperiului Roman”,arata ca in Dacia,dupa retragerea 1787
aureliana,a ramas "o parte insemnata din locuitorii ei,care mai mare groaza aveau de migrare decât de
stapanitorul got”.
Contele Teleki,preşedinte al Cancelariei Aulice Transilvane,recunoştea ca "romanii sunt locuitorii cei mai vechi ai 1791
Transilvaniei”.

Huszti Andras afirma ca: "nici o naţiune nu are limba atat de apropiata de acea veche romana ca naţiunea 1791
valahilor,ceea ce este un semn sigur si care nu poate insela ca ei sunt in Transilvania urmaşii vechilor colonii romane".
Supplex Libellus VaIachorum(primul program politic al Scolii Ardelene) sintetizează revendicările romanilor 1791
ardeleni,subliniind ca romanii sunt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei,urmaşi ai coloniştilor lui Traian.(In
aceasta,ideea romanitatii romanilor din Transilvania s-a transformat intr-o arma politica.)
Istoriografia din principate ,intrata odata cu domniile fanariote in etapa influentei grecesti,aborda ca pe un fenomen cumpana sec.
natural fuziunea daco-romană.Aceste puncte de vedere se regasesc la istoricii greci stabiliti in Principate: Daniel XVIII - XIX
Philliphide,Dionisie Fotino,dar si la românii Ienachita Vacarescu sau Naum Ramniceanu.
Istoricii lingvişti romani:M.Kogalniceanu,A.D. Xenopol,Bogdan Petriceicu Hasdeu,Grigore Tocilescu , au adunat dovezi XIX
referitoare la vechile populaţii getice.Ei au demonstrat şubrezenia multora dintre argumentele invocate de istoriografia
oficiala maghiara.Au adus informatii referitoare la continuitatea popoarelor romanizate in Dacia si Moesia.
Se constituie limba romana literara.pe baza graiului din Muntenia,dar cu o importanta contributie a operelor literare Prima jum.
create in Moldova. sec.XIX
Netemeinicia afirmaţiilor lui Sulzer este demonstrata de Gheorghe Sincai,in Hronica romanilor si a mai multor neamuri. 1808
Prima publicaţie istorica in spaţiul romanesc: ..Arhiva romaneasca" 1840-1841
Intr-un discurs,M. Kogalniceanu a făcut un elogiu lui Decebal, „cel mai insemnat riga barbar care a fost vreodata". 1843
Netemeinicia afirmaţiilor lui Sulzer a fost reliefata si de marele slavist Paul Ioseph Schafarik ,care susţinea ca "valahii 1844
de la nord si de la sud de fluviu au toti aceeaşi origine" evoluând din "amestecul tracilor si a geto-dacilor cu romanii".
George Baritiu(1812-1893),editorul Gazetei de Transilvania,arata ca „disputa originii romane nu a fost din dorinţa de a 1848
descoperi adevarul,cat mai vârtos din tendinte curat politice."
B.P. Hasdeu e primul istoric orman care a luat atitudine fata de teoria imigrationista si fata de exagerarile latiniste.A 1860
afirmat in studiul „Pierit-au dacii?" ca,odata cu formarea statului naţional roman,teza originii pur latine a poporului
roman a inceput sa fie considerata o eroare.Hasdeu a demonstrat ca substratul dacic nu poate fi contestat.E
intemeietorul folcloristicii comparate.
Theodor Mommsen (1817-1902) ,scrie „Corpus inscriptiones Latinarum”.In cadrul sferei de cercetare s-a situat si 1863
teritoriul Daciei romane,mai exact Transilvania.
Instituirea dualismului austro-ungar. 1867
Preluând argumentele lui Sulzer ,istoricul si geograful austriac Robert Roesler ,citand izvoare latine tarzii,realizeaza 1867-1871
formularea categorica a teoriei imigrationiste,baza ideologica a dominaţiei maghiare asupra Transilvaniei.
Apare lucrarea lui Roesler „Dacien und Romanen” (Dacii si romanii). 1868
Apare principala lucrare a lui Roesler, „Romanische Studien” (Studii romaneştii). 1871

Au loc Sarbatorile de la Putna. 1871

Tanarului Xenopol afirma ca „marea unire” era un fapt inevitabil. 1871
Istoricii si lingviştii romani (M.KogalniceanU;A.D. Xenopol.B.P. Hasdeu, Gr. Tocilescu) demonstrează şubrezenia dupa 1871
argumentelor teoriei imigrationiste.
Apare dicţionarul limbii romane care a constituit apogeul Scolii Latiniste.Augistin Treboniu Laurian(considera ca istoria 1871-1876
romanilor incepe cu Fondarea Romei) a scos din dicţionar elementele nelatine si a adoptat un sistem ortografic
etimologic,care nu mai semana decât vag cu limba romana autentica.Tentativa de a crea o limba artificiala a
discreditat definitiv Şcoala Latinista.
Apare la Iasi lucrarea „Teoria Iui RoesIer.Studii asupra staruintei romanilor in Dacia Traiana” (A.D.Xenopol) , care 1884
combate cu argumente logice argumentele teoriei imierationiste: "popoarele nomade se strămută inaintea unei
năvăliri,cele aşezate raman lipite de teritoriul lor si navalirea trece peste ele."
Dimitrie Onciul,in „Scrieri istorice", respinge cu argumente logice teoria migratiunii medievale a romanilor din Pen. 1885
Balcanica emisa de unii istorici austrieci precum:Sulzer,Roesler,Engel.

Al.Phillipide(1859-1933) ,in „Introducere in istoria limbii si literaturii romane” demonstreaza caracterul latin al limbii 1888
romane.
Teoriile roesleriene , criticate in mediile academice contemporane,au fost preluate nu numai de alte lucrari savante,ci XIX - XX
si de manualele scolare din Ungaria sec. XIX-XX,alimentand imaginarul nationalist maghiar.
Nicolae Densusianu(1846-1911) , in lucrarea aparuta postum „Dacia Preistorica" , reconstituia istoria unui presupus 1913
imperiu pelsagic care s-ar fi intins pe o mare parte a globului(Imperiul Dac).A exagerat valoarea , importanta si rolul
civilizaţiei dacice.
Mişcările de extrema dreapta(legionarii) dezvolta un discurs autohtonist care supraevalua importanta elementului 1920-1930
dacic in contrast cu civilizaţia mediteraneana,considerata decadenta.
Vasile Parvan publica „Inceputurile vieţii romane Ia gurile Dunării”. 1923
Vasile Parvan scrie „Getica” ,Iucrare arheologica. 1926
C-tin C. Giurescu afirma ca, „in Dacia romana, majoritatea populaţiei o constituiau dacii, iar romanizarea s-a produs 1935
datorita superiorităţii culturii romane”.
Nicolae Iorga publica Istoria romanilor (10 volume) . Sustine autohtonia romanilor si romanitatea lor : „am ramas 1936-1939
romani pentru ca nu ne-am putut desparţi de amintirea Romei".
Gheorghe Bratianu publica „O enigma si un miracol istoric: poporul roman”.Prin aceasta,ii da un răspuns bine 1937
documentat lui Densusianu cu privire la continuitatea si romanitatea romanilor.El demonstrează fara drept de apel,in
context european,ca romanitatea si continuitatea romanilor sunt procese reale si nu miracole.
Gheorghe Bratianu scrie lucrarea „Tradiţia istorica despre intemeierea statelor romaneşti". 1943
Gheorghe Bratianu scrie la Munchen lucrarea „Marea Neagra.De Ia origini pana la cucerirea otomana”. 1945
Satelizarea României fata de URSS modifica dramatic teoriile istoriografice.Se impune teoria stalinista(slavista)care 1945-1964
accentueaza rolul elementului slav in formarea poporului si a limbii romane,criticând caracterul "imperialist" al stapanirii
romane.
In manualul sau de istorie a Romaniei,Mihail Roller,istoric oficial al regimului communist,neaga romanitatea 1947
romanilor,exagerand rolul elementului slav in etnogeneza romaneasca.In condiţiile in care comuniştii romani s-au
indepartat treptat de URSS,aceasta teza a fost abandonata.
Al. Rosetti(1895-1990) scrie „Istoria limbii romane". 1964-1966
Nicolae Ceausescu declanseaza o opera de reinviere a sentimentului naţional al romanilor,fiind reevaluata contributia 1965-1970
limbii latine si a civilizaţiei romane in cristalizarea civilizaţiei vechi romaneşti.
Al. Rosetti publica „Istoria limbii romane”.(de la origini pana in secolul al Vll-lea) 1968
Ideologia si istoriografia oficiala incep sa fie dominate de teorii care minimalizau aportul factorului roman,din nou dupa 1971
denuntat ca asupritor,de asta data in favoarea civilizaţiei locale a geto-dacilor(teoriile protocroniste).
Apare lucrarea „Romanitatea romanilor.Istoria unei idei" ,apartinand istoricului originar din Transilvania ,Adolf 1972
Armbruster,tipărită la Bucureşti.
C. C. Giurescu in „Formarea poporului roman si a limbii romane" afirma lipsa temeiurilor teoriilor imigrationiste=> 1973
romanitatea romanilor.
O polemica tot mai acerba cu istoricii maghiari si bulgari traduce tendinta regimurilor comuniste in declin de a folosi anii 1980
instrumentele naţionalismului agresiv pentru salvarea dominaţiei exercitate de partidele comuniste.
Serban Papacostea, „Geneza statului in Evul Mediu romanesc”. 1988
Istoriografia postcomunista a readus echilibrul in problemele romanitatii românilor.Importante sinteze de istorie dupa 1989
publicate indeosebi dupa 1996 au evidentiat cu argumente solide romanitatea românilor.
Vlad Georgescu – „Istoria romanilor”. 1992
Apariţia lucrării „Romanitatea romanilor.Istoria unei idei” ediţia a Il-a,scrisa de Adolf Armbruster tipărită tot la Bucureşti. 1993
Serban Papacostea,in „Românii in secolul al XII-lea” , sugereaza ca textul lui Keza nu doar recunoaste legatura dintre 1993
romani si vlahi,dar si evidentiaza continuitatea romanitatii in acest spatiu.
Lucian Boia in „Istorie si mit in conştiinţa romaneasca" susţine ca: „singura raportare incontestabila la origini este 1996
oferita pana la urma de limba...esenta romanica a limbii romane".
C.Durandin – „Istoria romanilor”.
Aderarea României,Bulgariei si Ungariei la Uniunea Europeana lipsesc de valoare politica argumentul intaietatii 2007
istorice.