Iancu de Hunedoara

Iancu de Hunedoara a fost o personalitate dominantă a istoriei românești în secolul al XV-lea.

Acesta s-a născut în jurul anului 1407.  
Tatăl său, Voicu, a luat numele ”de Hunedoara” în 1409 când a primit de la Sigismund de
Luxemburg (regele Ungariei) domeniul și castelul Hunedoarei, drept răsplată pentru faptele sale
de arme în luptele cu turcii. Acest castel este locul în care Iancu a copilărit.

În anul 1430 a intrat în serviciul regelui Sigismund. A fost o perioadă în care cunoștințele sale
militare și experiența i s-au îmbogățit semnificativ.
Dacă în timpul lui Sigismund a ajuns să facă parte din anturajul militar al regelui, abia în vremea
lui Albert de Austria a început adevărata ascensiune a lui Iancu de Hunedoara. Iar ascensiunea a
început la scurt timp după încoronarea noului rege. 
Albert intenționa să pună capăt incursiunilor otomane, să întărească zona de graniță și să
pregătească o mare ofensivă antiotomană. De aceea a avut nevoie de un om de încredere, bun
cunoscător al artei militare și capabil de o sarcină de asemenea amploare. Încredințat cu prima

1
sa demnitate mai importantă, în 1438 Iancu începea și cariera sa politică în funcția de ban al
Severinului.

După moartea regelui Albert, Iancu îl susține pe Vladislav pentru a ocupa tronul Ungariei. După
instalarea acestuia, Iancu este numit Voievod al Transilvaniei în anul 1441.
Pentru a-și întări autoritatea, a adoptat o tactică de îmbunare a marilor nobililor și de atragere
de partea sa a micilor nobili. Pe de altă parte, se ocupă cu organizarea și întărirea economiei
transilvane. Instituie un control abil asupra ocnelor de sare, aducătoare de mari venituri.
Armata o organizează în vederea viitoarelor lupte antiotomane.
În 1441 intră în Serbia și îi alungă pe turci.
În 1442 Iancu înfrânge armata otomană în lupta de râul Ialomița.
Încurajate de victoria lui Iancu, în 1443, mai multe țări din Europa pornesc o campanie armată
comună cu scopul îndepărtării otomanilor de pe continent. Turcii suferă o înfrângere
usturătoare în Balcani, iar faima lui Iancu de Hunedoara se răspândește în toată Europa.
În 1444 se Ungaria decide organizarea unei noi campanii antiotomane. Împotriva sfaturilor lui
Iancu, regele Vladislav, tânăr și lipsit de experiență, atacă frontal oastea turcească. Acesta este
ucis în timpul bătăliei. Înfrângerea de la Varna a descurajat Europa.

2
În 1445, împreună cu Vlad Dracul, Iancu organizează o campanie militară pe Dunăre care, deși
nu a avut rezultatele scontate, a dus la consolidarea relațiilor între Iancu și Țara Românească.
În 1446 Iancu de Hunedoara este ales guvernator al Ungariei. Acesta păstrează și funcția de
guvernator al Transilvaniei.
Începând cu 1447 Iancu plănuiește o nouă campanie de alungare a turcilor din Europa. În
bătălia de la Câmpia Mierlii Iancu abia scapă cu viață, iar campania eșuează.
În 1453 Iancu și-a dat demisia din funcția de guvernator pentru a face loc restaurării puterii
regale în Ungaria.
În 1456 turcii asediază Belgradul iau cetatea rezistă datorită concepțiilor strategice moderne ale
lui Iancu.
La Belgrad creștinătatea obține cea mai mare victorie împotriva otomanilor de până atunci.
În 1457 Iancu de Hunedoara moare de ciumă în tabăra de la Zemun.
Iancu de Hunedoara este înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Sf. Mihail. Pe piatra sa
funerară stă înscris „s-a stins lumina lumii”. Până și sultanul Mahomed al II-lea i-a adus omagiul
său: „Cu toate că a fost inamicul meu, la moartea lui, m-am întristat, pentru că lumea nu a mai
cunoscut, niciodată, un asemenea om.”