Prof.dr.ing.

Iancu CEAPĂ Comunicații analogice și digitale

Introducere

STRUCTURA UNUI SISTEM DE COMUNICAŢII

Datorită faptului că transmiterea în BB a semnalelor corespunzătoare informaţiei se face în
cele mai multe situaţii cu dificultăţi, fie din cauza canalului, fie din necesitatea de a realiza
transmisiuni multiple, majoritatea sistemelor de comunicaţii au următoarea structură de bază:
Sursă de
perturbaţii
Sursa de Utilizator
informaţie Mesaj
Mesaj emis recepţionat informaţie
p (t)
me ( t ) mr (t)
se ( t ) sr ( t )
 T
M
ARF
As
D
T
1
•
ECHIP. DE EMISIE CANAL DE ECHIP. DE RECEPŢIE
(EMIŢĂTOR) COMUNICAŢII (RECEPTOR)

T - Traductor mesaj-semnal As - Amplificator selectiv de RF

M - Modulator D - Demodulator
ARF - Amplificator de radiofrecvenţă T1 - Traductor semnal-mesaj

Operația principală realizată de acest sistem este modularea-demodularea.

Modularea - este operația de a transpune semnalul corespunzător informației într-un alt
semnal, fără a afecta sensibil caracteristicile informației respective, cu
scopul de a facilita transmisia prin canalul dat, și/sau de a realiza
transmisiuni multiple prin același canal.
Demodularea - este operația inversă modulării. de radiofrecvenţă
Datorită perturbațiilor introduse de canalul de comunicații și distorsiunilor introduse de
circuitele reale, pe de o parte, și datorită imperfecțiunilor de reciprocitate dintre M - D, pe de altă
parte, mesajul de la recepție diferă de cel de la emisie:
s'm t   sm t 
Rolul sistemului de comunicații este de a pune la dispoziția utilizatorului un mesaj cu un grad
de deteriorare admis.
Pentru a aprecia calitatea sistemului se folosesc criterii de fidelitate:
• pentru SCA se utilizează - eroarea pătratică medie,
~~~~~~~~~~~
' 2
  sm t   sm t 

- raportul semnal/perturbație,
~~~~
S sm' 2  t 

P ~~~~
p2 t 

• pentru SCN se folosește rata erorii, adică probabilitatea de apariție a unui simbol eronat.
 Introducere

Tipuri de modulații
Se disting, conform unei împărțiri neoficiale, două mari categorii de modulații:
• Modulaţii analogice - care constau în varierea unui parametru al semnalului purtător
(amplitudine, frecvenţă, fază, durată etc.) în ritmul valorii instantanee a semnalului modulator.
Aceste modulaţii nu modifică natura informaţiei care poate fi analogică sau numerică.
Modulaţiile analogice se pot clasifica şi ele după:
• natura informației transmise,
• forma purtătoarei,
MODULATOR
• parametrul modulat al purtătoarei. ANALOGIC
s (t) sM ( t )
m

semnalul modulator semnalul modulat

sp ( t )
purtătoarea

• Modulaţii numerice - care constau într-o conversie A/N între semnalul modulator şi cel
modulat. În acest caz, operaţia de modulare devine o operaţie de codare numerică a informaţiei
analogice.

Clasificarea modulaţiilor

Natura Forma Parametrul Tipul de

informației purtătoarei purtătoarei modulat modulație

amplitudinea MA (BLD-PS, BLU, RBL)

sinusoidală frecvenţa MF
faza MP
• analogică amplitudinea MIA
(semnal audio,
frecvenţa MIF
video etc.) în impulsuri
Modulaţii faza MIP
analogice durata MID

amplitudinea OOK
• numerică sinusoidală frecvenţa FSK
(date) faza PSK

MIC (PCM)
Modulaţii
A/N semnal de ceas codul M (  M)
numerice
(tactul) M A (A  M)

Observaţie
Trebuie remarcat că modulaţiile analogice discrete corespunzătoare informaţiei numerice
(OOK, FSK, PSK) sunt considerate modulaţii analogice, deoarece există asemănări în ceea ce
priveşte procedeele şi proprietăţile în comparaţie cu modulaţiile analogice continue, corespunză toare
informaţiei analogice (MA, MF, sau MP).