METc Curs 1-6 PDF

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Sisteme de măsurări electronice
www.comm.pub.ro/curs
 Majoritatea măsurătorilor necesită conectarea

1. Semnale şi instrumente între surse de semnal şi instrumente de achiziţie
pentru generarea lor
Prof. dr. ing. OCTAVIAN FRATU

Reguli de notare:
• 35% Laborator
• 15% Lucrare
• 50% Examen final (25+25)
Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii
Sisteme de măsurări electronice Semnale – definiţii, tipuri principale
 Sursele de semnal generează semnale electrice:  Semnalele reprezintă mărimi fizice utilizate
 semnale analogice  pentru transmiterea sau stocarea mesajelor
 secvenţe digitale  pentru testarea sistemelor
 semnale modulate  Din prin punct de vedere matematic semnalul
 semnale cu zgomot sau distorsionate intenţionat caracterizează o dependenţă de timp.
 Instrumentele de achiziţie  Semnalele utilizate pentru testarea sistemelor
 Osciloscoape sunt reprezentabile prin funcţii de timp.
 Analizoare logice, etc.
permit vizualizarea şi analiza semnalelor
generate şi modificate de circuitele testate
Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii
Semnale – definiţii, tipuri principale Semnalul sinusoidal – parametri
 Semnalele pot fi clasificate în două mari categorii x(t )  A cos(t  )

 Semnale deterministe, a căror evoluţie în timp este  A - amplitudinea
cunoscută, complet determinată şi care pot fi de semnalului. +A
regulă descrise prin funcţii de timp.  ω - frecvenţa
 Semnale aleatoare (întâmplătoare), care pot fi unghiulară t
caracterizate doar prin legi statistice. 0
[radiani/sec.]
T
 T - perioada –A
semnalului.
1
f    2f
T
Semnalul sinusoidal – parametri Semnalul sinusoidal – parametri
 φ este faza iniţială.  Valoarea eficace, în cazul semnalului sinusoidal

 Când se compară două semnale sinusoidale de este dată de
aceeaşi frecvenţă:
A
x1  t   A1 cos  t  1  Aef  Aef = 0,707 A
2
x2  t   A2 cos  t  2  A
t
 Amplitudinea AVV
 diferenţa φ = φ1 – φ2 vârf-vârf T
reprezintă defazajul φ
Avv  2 A
dintre cele două semnale
 Semnalele utilizate în electronică acoperă un  Semnalele de frecvenţe foarte mari necesită o tratare
domeniu foarte larg de frecvenţe: specifică, făcând apel la conceptul de circuite cu
constante distribuite. Acest concept se aplică în cazul
 Oscilaţiile cu frecvenţe cuprinse între câteva zeci de
c
Hz şi circa 20 kHz pot fi percepute de urechea umană, când lungimea de undă   devine comparabilă cu
motiv pentru care acest domeniu este considerat al f
frecvenţelor audio (AF – audiofrecvenţă). dimensiunile fizice ale circuitelor.
 Oscilaţiile de frecvenţe mai mari ca 100kHz pot fi Pentru circuitele de dimensiuni uzuale aceasta
folosite pentru transmiterea informaţiei prin mijloace înseamnă circa 0,5-1 GHz. Semnalele aparţinând
radio, putând fi radiate în spaţiu cu ajutorul unor acestui domeniu sunt frecvent numite microunde. În
antene. De aceea sunt uneori numite semnale de acest curs nu ne vom referi la acest domeniu
radiofrecvenţă (RF). Limita superioară este în
domeniul zecilor de gigahertzi.
 Aplicând un semnal sinusoidal de o anumită  Nu la fel stau lucrurile în cazul unui circuit neliniar
frecvenţă la intrarea unui circuit liniar, se obţine
la ieşirea acestuia tot un semnal sinusoidal, de
aceeaşi frecvenţă, dar eventual de altă CIRCUIT
amplitudine şi de altă fază NELINIAR
CIRCUIT - limitare -
LINIAR
y(x) = a·x + b

Semnalul sinusoidal – parametri Semnale periodice
 Nu la fel stau lucrurile în cazul unui circuit neliniar  Semnalele periodice sunt semnalele care se
repetă după un interval de timp T numit
perioada semnalului
CIRCUIT x  t  kT   x  t  , k  Z
NELINIAR
 EXEMPLE: +A
 Semnalul sinusoidal
y ( x)  1,2 x 2  0,6 x  0,1
t
este periodic cu 0
perioada T
T
–A
Semnale periodice Semnale periodice
 Semnal sinusoidal redresat mono-alternanţă  Semnal sinusoidal redresat dublă alternanţă

 Redresarea este operaţia de transformare a unui
curent alternativ într-unul continuu. REDRESOR
DUBLĂ-
ALTERNANŢĂ
REDRESOR
MONO-
ALTERNANŢĂ

Semnale periodice Semnale periodice
 Semnal dreptunghiular  Semnale triunghiulare şi dinte de fierăstrău

 caracterizat prin două niveluri
 reprezentarea în formă binară
t
a semnalelor numerice.
t t
 Cele două niveluri corespund
celor două valori logice: “0” şi “1”.
 Semnalul dreptunghiular simetric este  Impulsuri dreptunghiulare periodice
caracterizat prin A+ = A– şi durate egale pentru
cele două stări.
t
Parametrii semnalelor periodice Parametrii semnalelor periodice
 T – perioada de repetiţie;  Valoarea eficace (RMS – root mean square)

 A+ – amplitudinea vârfului pozitiv t T
1
Aef   x  t  dt
2
 valoarea maximă a semnalului raportată la nivelul de
zero; T t
 A– – amplitudinea vârfului negativ  Tensiunea eficace este tensiunea continuă care

 valoarea minimă a semnalului raportată la nivelul de dezvoltă aceeaşi putere medie printr-o rezistenţă de
zero; 1Ω ca şi semnalul periodic respectiv.
Pentru semnal sinusoidal
 Avv – amplitudinea vârf-vârf Avv  A  A 
A
 diferenţa între valoarea maximă şi valoarea minimă a Aef 
semnalului; 2
Parametrii semnalelor periodice Parametrii semnalelor periodice
 Valoarea medie t T  Pentru impulsuri dreptunghiulare:

1 
A0 
T  x  t  dt  η - factorul de umplere 
t T
 Reprezintă componenta continuă a semnalului  tc - timpul de creştere
τ
A+ A T
0.9A
A0 – valoarea medie
A
0
0.1A
t 0 tc
A– t
tc – timp de creştere
Semnale modulate Semnale modulate

Semnal modulator
 Pentru a putea fi transmis prin mijloace radio,  Tipuri de modulaţii:
un semnal de frecvenţe relativ joase va modifica  Modulaţie de amplitudine (MA);
Purtătoarea
unul din parametrii unui semnal sinusoidal de  Modulaţie de frecvenţă (MF);
frecvenţă mult mai mare, numit purtătoare.  Modulaţie de fază (MP).
 Procesul respectiv se numeşte modulaţie.
 Semnalul modulat astfel obţinut este de
Semnal modulat în amplitudine Semnal modulat în frecvenţă
frecvenţă mare si poartă şi informaţia asupra
semnalului util, pe care îl vom numi semnal
modulator.

Generatoare de semnal sinusoidal Generatoare de audio-frecvenţă
 Două categorii sunt frecvent întâlnite:  De cele mai multe ori acestea furnizează
 Generatoare de audio-frecvenţă semnale cu frecvenţe situate într-un domeniu
 Generatoare de radio-frecvenţă mult mai larg decât domeniul audio.
 Frecvent, ele acoperă domeniul de la 0,1 Hz la
1MHz (uneori chiar 10MHz).
 Sunt generatoare relativ simple, având de obicei
două elemente de reglaj:
 Frecvenţa, în trepte decadice şi continuu
 Amplitudinea, în trepte decadice şi continuu
Generatoare de audio-frecvenţă Generatoare de audio-frecvenţă
 Principalii parametri de calitate ai unui asemenea  Posibilitatea controlului amplitudinii generate. Variaţia
generator sunt: tensiunii generate se face cu ajutorul unui atenuator
variabil, care nu este întotdeauna etalonat în valori
 Factorul de distorsiuni, care caracterizează măsura în
ale amplitudinii. Prezintă interes constanţa
care semnalul generat se apropie de un semnal
amplitudinii semnalului generat în toată banda de
sinusoidal pur;
frecvenţe acoperită.
 Precizia şi rezoluţia gradării scării de frecvenţă.
 Impedanţa de ieşire, care în mod uzual este de
Evident, acest parametru poate fi controlat şi cu un
ordinul zecilor sau sutelor de ohmi.
frecvenţmetru extern;
 Stabilitatea frecvenţei generate;  Uneori, mai dispun şi de un formator de
impulsuri dreptunghiulare.

Generatoare de radio-frecvenţă Generatoare de radio-frecvenţă
 Aceste aparate generează semnale în domeniul

de frecvenţe cuprins între 100kHz şi în mod OMF ARF MA AC
curent circa 100MHz. Eventual, limita maximă
poate fi mai ridicată.
ASM FN VE
 Au posibilitatea de modulare în amplitudine şi în
frecvenţa. MOD.
EXT  OMF – oscilator cu modulaţie de frecvenţă
EXT INT
 GSM – generator pentru semnalul
GSM modulator
 ASM – amplificator pentru semnalul
modulator
Generatoare de radio-frecvenţă Generatoare de radio-frecvenţă
OMF ARF MA AC OMF ARF MA AC
ASM FN VE ASM FN VE
MOD. MOD.
EXT  ARF – amplificator pentru semnalul de EXT  FN – frecvenţmetru numeric
EXT INT EXT INT
radiofrecvenţă  VE – voltmetru electronic
GSM  MA – modulator de amplitudine GSM
 AC – atenuator calibrat
Generatoare de funcţii Generatoare de funcţii
 Generatorul de funcţii este un aparat capabil să  La aceste funcţiuni de bază se adaugă în mod
furnizeze o varietate de semnale periodice: frecvent:
 Semnal triunghiular simetric;  posibilitatea de modulare în amplitudine sau în
 Semnal sinusoidal; frecvenţă cu semnal modulator extern sau (uneori)
 Impulsuri dreptunghiulare, cu factor de umplere intern, produs de un al doilea generator;
reglabil;  controlul frecvenţei cu ajutorul unei tensiuni aplicate
 Semnal triunghiular nesimetric (dinte de fierăstrău) cu din exterior (oscilator cu frecvenţă comandată – în
ajutorul reglajului de simetrie. engleză voltage controlled oscillator – VCF);
 posibilitatea reglării nivelului, dar şi a tensiunii
continue suprapuse peste semnal.
 Eventual, frecvenţmetru numeric încorporat.
Generatoare de funcţii Generatoare de funcţii
 Domeniul de frecvenţe acoperit este de obicei

cuprins între 0,1 Hz şi câţiva MHz, eventual
câteva zeci de MHz.
 Observaţie: Un semnal sinusoidal de frecvenţă
audio poate fi generat atât cu un generator de
semnal sinusoidal, cât şi cu un generator de
funcţii.
 Semnalul sinusoidal produs de generatorul de
funcţii are factorul de distorsiuni mai mare decât
în cazul unui generator de semnal sinusoidal.
Vizualizarea semnalelor pe osciloscop Vizualizarea semnalelor pe osciloscop
 Semnal sinusoidal de amplitudine 1V  Semnal sinusoidal de amplitudine 1V

 Cy = 0.1V/div  10 diviziuni (iese din graticulă)  Cy = 0.2V/div  5 diviziuni (iese din graticulă)
 Semnal sinusoidal de amplitudine 1V  Măsurarea frecvenţei semnalului

 Cy = 0.5V/div  2 diviziuni  Se roteşte Cx până când se vede o perioadă
A=2div
=1V

 Măsurarea frecvenţei semnalului  Măsurarea frecvenţei semnalului

 Se roteşte Cx până când se vede o perioadă  Se roteşte Cx până când se vede o perioadă
Vizualizarea semnalelor pe osciloscop
 Măsurarea frecvenţei semnalului

 Se roteşte Cx până când se vede o perioadă
T=5,6 div.Cx
f=1/T
Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Prezentare generală
www.comm.pub.ro
Osciloscopul este un instrument având ca funcţie

principală vizualizarea semnalelor electrice în
2. Osciloscopul funcţie de timp. Intensitate
(Y) Tensiune
2.1 Prezentare generală
Tensiune
(X) Timp
(Z) Intensitate
Timp
Prezentare generală Prezentare generală
O altă utilizare - vizualizarea dependenţei unui Există în prezent pe piaţă o varietate destul de
semnal funcţie de alt semnal - Y(X). mare de osciloscoape. O primă clasificare le
Y(t) poate împărţi în două categorii:
Osciloscoape fără memorie, care sunt folosite în
t
principal pentru vizualizarea semnalelor periodice;
T/2 T Osciloscoape cu memorie, care permit
înregistrarea unui semnal într-o singură apariţie şi
memorarea lui pentru a fi vizualizat ulterior.
X(t)
T/2
T

Prezentare generală Prezentare generală
În funcţie de modul în care se face prelucrarea Domeniul de frecvenţă acoperit este

semnalelor, osciloscoapele pot fi: sute de MHz pentru osciloscoapele obişnuite (numite
analogice (osciloscopul ‘clasic’); şi ‘de timp real’).
digitale - semnalul este digitizat (transformat în zeci de GHz în cazul osciloscoapelor cu eşantionare,
formă numerică), iar apoi poate fi stocat, prelucrat, care se bazează pe caracterul repetitiv al semnalelor
afişat. În acest caz, osciloscopul este implicit cu vizualizate.
memorie.
Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Schema bloc a osciloscopului

www.comm.pub.ro
YA
Canal Y
2. Osciloscopul YB
Sistem
de afişaj
2.2 Schema bloc generală Sistem de
TRG sincronizare
EXT şi bază de
timp

Schema bloc a osciloscopului Schema bloc a osciloscopului
Canalul Y Sistem de sincronizare şi bază de timp

preia semnalele de la intrare (în figură s-a presupus asigură sincronizarea imaginii
un osciloscop cu două canale, deci există două intrări
notate cu YA şi YB),
le prelucrează pentru a produce tensiunea necesară
sistemului de deflexie pe verticală
livrează şi un semnal pentru sincronizarea internă
pentru baza de timp (BT). Imagine sincronizată
Imagine nesincronizată
creează o referinţă de timp pentru a se putea realiza

o scară de timp pe axa orizontală.
Schema bloc a osciloscopului Schema bloc a osciloscopului
Sistem de sincronizare şi bază de timp Sistemul de afişaj

asigură sincronizarea imaginii reprezintă grafic imaginea, pe un ecran gradat,
Pe ecran se reprezintă un segment de durată limitată al corelând informaţiile primite de la cele două blocuri
semnalului precedente.
Afişarea se reia la anumite intervale de timp mai pot fi afişate şi unele informaţii referitoare la
Pentru a crea o imagine stabilă, la fiecare reluare a afişării, semnalul vizualizat sau la setările aparatului.
ar trebui să fie reprezentat acelaşi conţinut
Semnal periodic => afişarea începe de fiecare dată în acelaşi osciloscop analogic -> afişaj cu tub catodic
moment de timp al perioadei semnalului. osciloscop digital -> afişaj cu ecran cu cristale lichide
creează o referinţă de timp pentru a se putea realiza (LCD)
o scară de timp pe axa orizontală.

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Schema bloc a osciloscopului analogic
www.comm.pub.ro
YA
YB Canal Y Tub catodic TK
TRG
2. Osciloscopul EXT
Canal X
BT ADX
2.3 Osciloscopul analogic. Schema bloc
X EXT
PAX
Z EXT Surse şi
CS AZ
alimentare TK
Tubul catodic Tunul electronic
Dispozitivul utilizat pentru afişarea imaginii în Are rolul de a genera un fascicol de

cazul osciloscopului analogic este tubul catodic electroni cu energii cinetice ridicate.
(TK) Zona de P Filament (F)
Zona de postaccelerare
Zona de deflexie
Catod (K) - generează fascicolul de electroni
Tun electronic
focalizare Grila (G) - controlul intensităţii fascicolului de
electroni (strălucirea imaginii). Tun electronic
F Anodul de accelerare (A1)
F
K este polarizat la o tensiune
G înaltă (300-5000V) de obicei K
DX fixă în raport cu catodul. G

A1 A2 A3 DY APA
A1
Zona de focalizare Zona de focalizare
Rolul acestei zone este de concentra fascicolul, Anodul (A3) – reglarea efectului de astigmatism
obţinându-se o convergenţă la nivelul ecranului. (spotul devine oval în anumite porţiuni ale ecranului).
– datorat diferenţei de potenţial
Anodul (A2) – este polarizat la o tensiune mai mică
între anodul A3 şi potenţialul mediu al
decât anodul (tipic 200-700V)
plăcilor de deflexie.
– prin modificarea acestei tensiuni Zona de Zona de
– potenţialul anodului A3 se reglează la
se realizează reglajul de focalizare. focalizare focalizare
potenţialul mediu al plăcilor de deflexie.
A2 A3 A2 A3
Zona de deflexie Deflexia pe verticală
Este alcătuită din perechile de plăci de deflexie Funcţionarea sistemului de deflexie se bazează
verticală şi deflexie orizontală. pe mişcarea electronului în câmp electrostatic.
Realizează devierea fascicolului de electroni şi viteza: vz
y
deplasarea spotului la nivelul ecranului. Zona de momentul: t = 0
Două posibilităţi de a realiza deflexia:
deflexie tensiunea între uy y(l+L)
plăci: uy
cu ajutorul unui câmp magnetic prin α
z
utilizarea unor bobine de deflexie Câmpul electric: d
Ey
situate în afara tubului, este folosită uy
la tuburile catodice din televizoare. Ey = −
d l L
la osciloscoape - deflexia electrostatică DX
deoarece se poate lucra la frecvenţe mari. DY
Deflexia pe verticală Deflexia pe verticală
Câmpul va acţiona asupra electronului cu o forţă Considerăm tensiunea uy constantă, egală cu Uy

u Prin rezolvarea ecuaţiilor de mişcare, rezultă:
Fy = − qE y Fy = q y
d d2y uy q U y t2
Acceleraţia imprimată pe direcţia y va fi: Fy = m 2 = q y (t ) =
dt d m d 2
d2y d2y u
z ( t ) = vz t
ay = 2 Fy = m 2 = q y
dt dt d
Eliminând timpul între cele două ecuaţii se
Pentru rezolvarea ecuaţiei diferenţiale vom
obţine:
presupune condiţiile iniţiale: q U y z2
dy y(z) =
y (0) = 0 , = vy ( 0) = 0 m d 2vz2
dt t =0
Deflexia pe verticală Deflexia pe verticală
Rezultă că în interiorul sistemului de deflexie electronul Ne interesează deplasarea la nivelul ecranului

se mişcă pe o traiectorie parabolică. care va avea deci două componente:
Electronul îşi continuă
mişcarea pe o traiectorie y y y ( L + l ) = y ( l ) + Ltgα =
rectilinie, pe direcţia
uy y(l+L) uy y(l+L)
tangentei la parabolă, q Uy l  l 
sub un unghi α: α α = 2 
+ L
d
z
d
z m d vz  2 
dy q Uy l Ey Ey
tgα = =
dz z =l m d vz2 q U y l2 q Uy l
l L l L y (l ) = tgα =
m d 2vz2 m d vz2

lL
Deflexia pe verticală Deflexia pe verticală S y0 ≅
2dU AC
Viteza vz este determinată de tensiunea de Din relaţia sensibilităţii se observă următoarele:

accelerare UAC conform ecuaţiei: Mărirea tensiunii de accelerare are efect negativ
asupra sensibilităţii.
mvz2 2qU AC Rezultă de aici necesitatea postaccelerării deoarece
= qU AC ⇒ vz2 =
2 m accelerarea în zona anodului A1 nu poate fi mărită
foarte mult.
Se defineşte sensibilitatea sistemului de deflexie Mărirea sensibilităţii se poate face prin mărirea lui L,
pe verticală în regim static adică prin alungirea tubului.
Deoarece se doreşte o sensibilitate mai mare pentru
y (l + L ) l l  lL sistemul de deflexie pe y, plăcile de deflexie verticală
S y0 = =  + L ≅
Uy 2dU AC  2  2dU AC se dispun înaintea celor de deflexie orizontală.
lL
Deflexia pe verticală S y0 ≅ Zona de postaccelerare
2dU AC
Mărirea raportului l /d ar fi o cale pentru mărirea În cazul tuburilor capabile să lucreze la frecvenţe
sensibilităţii. Apare însă pericolul ca electronii sa mai mari de 10 MHz, viteza de deplasare a
lovească plăcile de deflexie. Această situaţie se poate
fascicolului în planul ecranului este foarte mare
evita prin modificarea formei plăcilor:
durata incidenţei cu un anumit punct al ecranului şi
deci şi energia cinetică transmisă stratului luminiscent
este mică
rezultă o scădere a strălucirii imaginii.
Pentru a evita acest fenomen, este utilă o mărire
suplimentară a energiei cinetice a electronilor
poligonale trapezoidale paraboidale după sistemul de deflexie.

Zona de postaccelerare Ecranul
Aceasta se obţine prin introducerea unui Ecranul este format din stratul luminiscent P, din
anod de postaccelerare (APA) polarizat cu fosfor, depus pe faţa interioară a tubului.
o tensiune foarte înaltă (5÷15 kV).
Acest anod se realizează printr-o depunere Zona de P Transformă energia cinetică a electronilor în
metalică de formă elicoidală şi cu rezistenţă
postaccelerare energie luminoasă cu un randament cât mai bun.
foarte mare (de ordinul sute de MΩ) Fenomenele care stau la baza funcţionării
pe suprafaţa tronconică a tubului. ecranului:
Depunerea fiind elicoidală se formează Fluorescenţă – emisie luminoasă pe durata bombardării
suprafeţe echipotenţiale sferice, care cu electroni;
nu modifică traiectoria electronului
Fosforescenţă – emisie luminoasă care continuă după
în zona de postaccelerare.
încetarea bombardamentului cu electroni.
APA
Ecranul Graticula (caroiajul)
Persistenţa imaginii – intervalul de timp în care Grilă gradată în diviziuni şi subdiviziuni,

luminozitatea scade de la 90% la 10% din cea pe orizontală şi pe verticală.
iniţială după terminarea bombardamentului cu În mod frecvent, sunt:
Tensiune
electroni. Nx=10 diviziuni pe orizontală
Persistenţă redusă (sub 1 ms) – fosfor P11 (culoare Ny= 8 diviziuni pe verticală.
albastră);
Graticula poate fi:
Persistenţă medie (1ms ÷ 2s) – fosfor P31 (culoare
galben – verzuie) – foarte frecvent la osciloscoape; Internă - zgâriată pe sticla ecranului Timp
Persistenţă mare (mai mare de 2 ms) – fosfor P33 Externă - realizată pe o placă de plexiglas plasată în
(culoare oranj) – pentru radare, analizoare de spectru, faţa ecranului.
vobuloscoape.
Schema bloc a osciloscopului analogic Schema bloc a osciloscopului analogic
Canalul Y Canalul X (baza de timp)

preia semnalele de la intrare (s-a presupus un pe plăcile de deflexie orizontală, în modul y(t), trebuie
osciloscop cu două canale), aplicat un semnal care să asigure deplasarea pe
le prelucrează pentru a produce tensiunea necesară orizontală a spotului cu viteză constantă deoarece se
sistemului de deflexie pe verticală doreşte să se măsoare timpul.
livrează şi un semnal pentru sincronizarea internă se aplică o tensiune liniar variabilă (crescătoare), pe
pentru baza de timp (BT). durata unei curse directe, generată de baza de timp
(BT).
t
Canalul X (baza de timp)

O altă funcţiune a bazei de timp constă în generarea
unui semnal care să asigure stingerea spotului pe
durata cursei inverse (întoarcerea spotului).
t
Amplificatorul deflexiei pe orizontală (ADX) Amplificatorul de luminozitate (AZ)

preia semnalul dat de BT în modul de lucru Y(t) Permite controlul strălucirii imaginii vizualizate prin
sau semnalul dat de un preamplificator (PAX) reglarea tensiunii aplicate grilei tubului catodic.
în cazul când se lucrează în modul Y(X). Circuitele de control al strălucirii (CS)
stingerea spotului pe durata cursei inverse, utilizând
Canal X semnalul furnizat de BT. BT
BT ADX posibilitatea controlului strălucirii
X EXT
prin intermediul unui semnal
PAX extern, aplicat la borna Z EXT CS AZ
Rolul CS constă în combinarea
celor două tipuri de semnale.
Schema bloc a osciloscopului analogic Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

www.comm.pub.ro
Deoarece din variaţia intensităţii imaginii vizualizate

putem obţine informaţii despre semnal, intensitatea este
văzută ca o a treia dimensiune (Z).
EXEMPLU: pe intrarea Z se aplică un semnal
2. Osciloscopul
dreptunghiular, iar semnalul vizualizat este de tip
sinusoidal
2.4 Schema bloc a osciloscopului digital

Schema bloc a osciloscopului digital Schema bloc a osciloscopului digital
YA Blocul de eşantionare/memorare (E/M).

CS E/M CAN eşantionează semnalul analogic de intrare la intervale
YB
egale de timp (TS)
Monitor
TS Calculator LCD
Sistem de
TRG sincronizare şi
EXT bază de timp
t
CS este un bloc analogic de condiţionare a

TS
semnalelor de intrare
Schema bloc a osciloscopului digital Digitizarea semnalului
0000 0010 0100 0101 0110 0111 0110 0101

Convertorul analog numeric (CAN). UM
0111
compară amplitudinea fiecărui eşantion cu un pas de 0110
cuantizare. 0101
0100
Raportul celor două mărimi, rotunjit la un număr 0011
întreg, este rezultatul conversiei. 0010
0001
semnalul va fi reprezentat printr-o succesiune de 0000
1111
numere, scrise într-un cod binar. 1110
Pas de cuantizare
1101
Se spune că semnalul este digitizat (exprimat în 1100
formă numerică). 1011
1010
1001
1000
-UM
Schema bloc a osciloscopului digital Schema bloc a osciloscopului digital
Semnalul digitizat este aplicat unui microcalculator Microcalculatorul mai primeşte şi informaţiile de
care poate efectua operaţii de: timp şi de sincronizare de la sistemul de
memorare a unui număr de forme de undă, sincronizare şi bază de timp
prelucrări de semnal pentru îmbunătăţirea calităţii care lucrează ca şi în cazul osciloscopului analogic
imaginii, pornind de la semnalul de sincronizare analogic, dar
calculul unor parametri ai semnalului (valoare maximă, funcţionarea sa diferă în multe privinţe de aceea a
minimă, eficace, medie, frecvenţa de repetiţie, poziţiile blocului omolog din cazul precedent.
cursorilor de timp sau de tensiune etc.), Baza de timp furnizează şi semnalul de tact TS cu care
asigurarea operaţiilor de interfaţă cu utilizatorul sau cu face eşantionarea blocul E/M.
un calculator.
Schema bloc a osciloscopului digital
Afişarea se face pe un monitor video cu cristale

lichide monocrom sau color.
Având în vedere posibilităţile de afişare pe ecran,
elementele de reglaj nu mai sunt de regulă
inscripţionate pe panoul aparatului, ci sunt afişate
direct pe ecran.

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Rolul şi funcţiunile canalului Y
www.comm.pub.ro
Asigură impedanţa de intrare de valoare ridicată

a osciloscopului;
2. Osciloscopul Realizează amplificarea în tensiune, necesară
pentru a putea aduce tensiunea de intrare la
valoarea necesară
2.5 Canalul Y sistemului de deflexie (osciloscopul analogic)
sistemului de conversie CAN (osciloscopul numeric);
Această amplificare este calibrată, aşa încât să
existe o relaţie cunoscută între dimensiunea
imaginii pe ecran şi valoarea tensiunii de la
intrare; Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii
Rolul şi funcţiunile canalului Y Reglaje şi selecţii în canalul Y
Face trecerea de la intrarea de regulă Selecţia modului de cuplaj al semnalului de

nesimetrică (între un punct `cald` şi masă) şi intrare
ieşirea simetrică (spre plăcile de deflexie sau CAN); Cuplaj în curent continuu (CC)
Asigură protecţia la supratensiuni; Cuplaj în curent alternativ (AC);
Permite extragerea semnalului pentru Conectarea la masă a intrării (GND – ground)
sincronizare internă;
Uc – componenta continuă
Permite realizarea unor reglaje şi selecţii,
urmărind vizualizarea şi încadrarea convenabilă
în ecran a imaginii.
a) CC b) CA c) GND

Reglaje şi selecţii în canalul Y Reglaje şi selecţii în canalul Y
Coeficientul de deflexie pe verticală Exemplu:

reprezintă raportul dintre tensiunea Uy aplicată la pentru Cy = 1V/div
intrarea Y şi deviaţia rezultată a spotului, exprimată
prin numărul de diviziuni ny rezultă amplitudinea semnalului de 1,5V
suprapus peste o tensiune continuă Uc = 2,5V
Uy
Cy =
ny
Valorile calibrate întâlnite la majoritatea
osciloscoapelor sunt:
Cy=5-10-20-50-100-200-500 mV/div, 1-2-5 V/div.
a) CC b) CA c) GND
Reglaje şi selecţii în canalul Y Reglaje şi selecţii în canalul Y
Coeficientul de deflexie pe verticală Poziţia (deplasarea) pe verticală a imaginii -POZ Y

Există posibilitatea reglării continue a coeficientului de Utilizarea acestui reglaj este
deflexie pe verticală echivalentă cu suprapunerea
de exemplu: când dorim să încadrăm o imagine unei tensiuni continue peste semnalul măsurat.
între anumite gradaţii ale scării gradate. Acest fapt poate să conducă la erori în măsurarea
Atenţie! Dacă utilizăm reglajul continuu, nu mai tensiunilor continue suprapuse peste semnal.
putem citi nivele de tensiune pe gradaţia ecranului. Pentru a le evita este indicat ca mai înainte de
În cazul osciloscoapelor numerice, scările calibrate efectuarea măsurătorii să se verifice şi eventual
pot fi uneori mai dese, să se ajusteze în mod convenabil poziţia spotului pe
Reglajul continuu poate fi înlocuit cu unul „fin” (în
ecran, cu comutatorul modurilor de cuplaj pe poziţia
trepte foarte dese, de exemplu 1 : 1,1 : 1,2 : etc.) GND.

Reglaje şi selecţii în canalul Y Blocurile funcţionale ale canalului Y
Selecţia polarităţii imaginii +/– CC SINCR

Permite vizualizarea semnalului y sau –y YA GND
ACY PAY
CC ADY
Selecţia modului de vizualizare simultană CA
a semnalelor de pe cele două (sau mai multe) intrări. Cy POZ Y
Cy [V/div]
Pentru un osciloscop cu două canale avem opţiunile: INV Y
CH1 (numai semnalul YA);
CH2 (numai semnalul YB);
YB
ALT (ambele semnale, în modul alternat);
CHOP (ambele semnale, în modul comutat);
ADD (suma canalelor de pe cele două canale, sau diferenţa lor, S-a considerat cazul unui osciloscop cu două
dacă polaritatea unuia este inversată).
canale (YA, YB)
Blocurile funcţionale ale canalului Y Blocurile funcţionale ale canalului Y
CC SINCR Comutatorul modului de cuplaj

YA GND
ACY PAY permite vizualizarea semnalului cu sau fără
CC ADY
CA componentă continuă sau, pe poziţia GND (Ground),
Cy POZ Y permite vizualizarea nivelului de zero.
Cy [V/div]
INV Y
Comutatorul modurilor de cuplaj (CC, AC, GND)
YB
Atenuatorul calibrat (ACY)
Preamplificatorul canalului Y (PAY)
Comutatorul de canale (CC) a) CC b) CA c) GND
Amplificatorul de deflexie pe verticală (ADY)
Atenuatorul calibrat (ACY) Atenuatorul calibrat

permite modificarea în trepte calibrate a coeficientului Ex: UyMAX = 40mV yMAX = 4 div.
de deflexie pe verticală. Semnalul de intrare are amplitudinea:
astfel, se obţine o relaţie cunoscută între dimensiunea U = 40 mV, Cy=10mV/div ny = 4 div
imaginii pe ecran şi valoarea tensiunii de la intrare.
40mV
UyMAX U = 40 mV UyMAX
yMAX yMAX
YA YA
ACY ADY TK ACY ADY TK
Cy=10mV/div
1/1
Atenuatorul calibrat Atenuatorul calibrat

Ex: UyMAX = 40mV yMAX = 4 div. Ex: UyMAX = 40mV yMAX = 4 div.
Semnalul de intrare are amplitudinea: Semnalul de intrare are amplitudinea:
U = 40 mV, Cy=10mV/div ny = 4 div U = 0.1 V, Cy=10mV/div ny = 10 div > Ny
U = 20 mV, Cy=10mV/div ny = 2 div
U = 100 mV
40mV 40mV
U = 20 mV UyMAX UyMAX
yMAX yMAX
YA YA
Cy=10mV/div Cy=10mV/div
1/1 1/1
Atenuatorul calibrat Atenuatorul calibrat

Ex: UyMAX = 40mV yMAX = 4 div. Ex: UyMAX = 40mV yMAX = 4 div.
Semnalul de intrare are amplitudinea: Semnalul de intrare are amplitudinea:
U = 0.1 V, Cy=50mV/div ny = 2 div U = 4 V, Cy=1V/div ny = 2 div
U = 100 mV U = 4V
40mV 40mV
UyMAX UyMAX
yMAX yMAX
YA YA
Cy=50mv/div Cy=1V/div
1/5 1/100
Atenuatorul calibrat Se pot utiliza doar patru atenuatori elementari, cu

Dacă se doreşte realizarea unui atenuator cu treptele atenuările 1/2, 1/5, 1/10, 1/100 conectaţi în mod
Cy=10-20-50-100-200-500 mV/div, 1-2-5 V/div, convenabil în cascadă, când este necesar.
vor fi necesare atenuările din tabel. De exemplu, atenuarea 1/50 se poate realiza
conectând în cascadă un atenuator 1/10 cu unul 1/5.
10 20 50 100 200 500 1 2 5

Cy mV/div mV/div mV/div mV/div mV/div mV/div V/div V/div V/div
YA
1/10 1/2 PAY
Atenuare 1/1 1/2 1/5 1/10 1/20 1/50 1/100 1/200 1/500
1/100 1/5
Atenuatorul calibrat
Fiecare atenuator elementar ar putea fi realizat ca un Să presupunem atenuatorul ca un divizor rezistiv

divizor rezistiv. realizat cu rezistoarele R1 şi R2 şi având drept sarcină
Impedanţa de sarcină a unui atenuator poate fi impedanţa de intrare în preamplificator Zip(ω).
impedanţa de intrare în preamplifcator Zip(ω) sau R1
impedanţa de intrare a altui atenuator, Zia(ω).
Cum însă intrarea oricărui atenuator ar putea fi U1 R2 Rip Cip U 2
conectată chiar la intrarea osciloscopului, iar
impedanţa de intrare a osciloscopului nu trebuie să
depindă de treapta de atenuare, va fi necesar ca
U2 R2 Z ip (ω )
Z ip (ω ) = Z io (ω ) = Z ia (ω ) H (ω ) = =
U1 R1 + R2 Z ip (ω )
Ra
Evident, deoarece Zip(ω) scade cu frecvenţa din cauza
componentei capacitive, şi H(ω) va avea o tendinţă de
scădere. U1 U2
Pentru a compensa această tendinţă se poate Ca Rb Cb
introduce un condensator C1 în paralel cu R1, care să
favorizeze trecerea frecvenţelor înalte.
Ra
U2 Z b (ω )
H (ω ) = =
U1 U2 U1 Z a (ω ) + Z b (ω )
Ca Rb Cb

Ra
U2 Rb (1 + jωτ a )
H (ω ) = = =
U1 Ra + Rb + jω ( Raτ b + Rbτ a )
U1 U2
Ca Rb Cb
Rb 1 + jωτ a
=
Ra + Rb  R τ + Rbτ a 
1 + jω  a b 
1 Ra Ra  Ra + Rb 
Z a (ω ) = Ra || = = , τ a = RaCa
jωCa 1 + jω RaCa 1 + jωτ a La frecvenţe joase
1 Rb Rb Rb
Z b (ω ) = Rb || = = , τ b = RbCb H (0) = =k
jωCb 1 + jω RbCb 1 + jωτ b Ra + Rb
Rb 1 + jωτ a τa = τb = τ
H (ω ) =
Ra + Rb  R τ + Rbτ a  Aceasta este condiţia de compensare perfectă a
1 + jω  a b  atenuatorului.
 Ra + Rb 
Este foarte important ca această condiţie să fie
Este de dorit ca funcţia de transfer să nu depindă de îndeplinită. Îndeplinirea ei presupune nu numai
frecvenţă, ceea ce se întâmplă dacă constanţa atenuării cu frecvenţa, ci şi faptul că
Raτ b + Rbτ a răspunsul atenuatorului la un semnal complex nu este
τa = =τ distorsionat.
Ra + Rb
τ a = RaCa De exemplu, răspunsul atenuatorului compensat la
ceea ce implică τa = τb = τ semnalul treaptă u1(t) = σ(t) va fi tot un impuls treaptă
τ b = RbCb ponderat cu valoarea k, kσ(t)).
În cazul în care τ a ≠ τ b , atenuarea nu mai este Sunt posibile două situaţii:

constantă cu frecvenţa, deci vor apărea erori în τb > τa – atenuator subcompensat; în acest caz
măsurarea amplitudinii unor semnale sinusoidale. atenuatorul defavorizează semnalele de frecvenţe
În plus, semnalele cu o formă mai complexă vor fi mari, iar în răspunsul la treaptă, termenul al doilea
distorsionate. este negativ, având la efect o distorsionare a
Ca exemplu, în cazul impulsului treaptă aplicat la frontului.
intrare, se poate arăta că semnalul de la ieşirea x(t) = σ(t) y(t)
atenuatorului se obţine în acest caz 1
t
τ a −τb −
u2 ( t ) = kσ ( t ) + e σ (t )
τ τb>τa - subcompensat
( Cb + Ca )( Rb + Ra ) τb=τa - compensat
t
t
Sunt posibile două situaţii: EXEMPLU: În figură sunt prezentate imaginile care
se obţin pe ecranul osciloscopului, când la intrarea sa
τb < τa – atenuator supracompensat; atenuatorul
se aplică un semnal dreptunghiular periodic, în cele
favorizează semnalele de frecvenţe înalte, iar în
trei cazuri în care se poate afla atenuatorul, din
răspunsul la treaptă, termenul al doilea este pozitiv,
punctul de vedere al condiţiei de compensare.
conducând la o supracreştere.
x(t) = σ(t) y(t)

τb<τa - supracompensat
1
τb>τa - subcompensat
Atenuator Atenuator Atenuator
τb=τa - compensat
compensat subcompensat supracompensat
t t

Preamplificatorul canalului Y – Realizează o bună Comutatorul de canale

parte din funcţiunile specifice canalului Y: Este necesar în cazul în care osciloscopul are mai
realizează o primă amplificare a semnalului de la multe canale (posibilitatea de a afişa simultan mai
ieşirea atenuatorului multe semnale, cel mai frecvent două).
face trecerea de la intrarea asimetrică la ieşire În acest caz, dacă osciloscopul nu are decât un singur
simetrică (diferenţială) necesară pentru sistemul de fascicol de electroni, nu pot fi afişate mai multe
deflexie; imagini simultan.
asigură o impedanţă de intrare mare (Rin=1MΩ,
Cin=10÷80pF);
asigură protecţia la supratensiuni aplicate pe borna
de intrare;
Comutatorul de canale Modul alternat

Pentru a permite totuşi vizualizarea simultană a Semnalele sunt afişate alternat. La fiecare cursă se
semnalelor de pe mai multe canale, este folosit blocul afişează un semnal.
de comutare a canalelor. De exemplu, în cazul unui osciloscop cu două canale,
Acesta are rolul de a multiplexa semnalele care la cursele impare este afişat semnalul de pe canalul 1,
trebuie vizualizate. Exisă două moduri de vizualizare a la cursele pare este afişat semnalul de pe canalul 2.
mai multor canale: Să notăm cu Td perioada desfăşurărilor. Inseamnă că
modul alternat (ALT) imaginea corespunzătoare unuia dintre canale este
modul comutat (chopped - CHOP) afişată cu o perioadă de 2Td.
Dacă tp > 2Td, unde tp este persistenţa ecranului,
ochiul percepe cele două imaginii ca fiind afişate
simultan.
Modul alternat Modul comutat

Acest mod de lucru este util pentru semnale de Pe ecran sunt afişate eşantioane (fragmente) din cele
frecvenţe mari (perioadă mică). două imagini.
În acest caz perioada de afişare este mică şi implicit Comutatorul de canale comută de la o imagine la alta
alternarea celor două imagini este foarte rapidă. cu o frecvenţă de ordinul sutelor de kHz.
In cazul semnalelor de frecvenţe joase, este posibil să Dacă această comutare se face cu o frecvenţă
nu mai fie îndeplinită relaţia anterioară şi imaginea suficient de mare, mai precis cu o perioadă Tc << Td,
apare pâlpâitoare, alternarea devenind vizibilă. şi asincron cu desfăşurarea, discontinuitatea
imaginilor afişate pe ecran nu este sesizată de ochi.
Modul comutat
Modul de lucru comutat este util pentru frecvenţe
joase, unde inegalitatea de mai sus poate fi uşor
Cursa n
îndeplinită. Cursa n
Acest mod de lucru este în mod curent marcat pe Cursa n+1

osciloscoape prin prescurtarea CHOP (de lb. Engleză – Cursa n
chopped).
Modul ALT Modul CHOP

Blocurile funcţionale ale canalului Y Caracteristici şi performanţe ale canalului Y
Amplificatorul de deflexie Sensibilitatea osciloscopului

Amplificator diferenţial de bandă largă Poate fi caracterizată prin inversul coeficientului de
Are amplificare fixă deflexie pe verticală minim, Cym.
Funcţionează la nivel mare Pentru osciloscoapele obişnuite = 5 sau 10 mV/div.
Limitarea inferioară este cauzată de existenţa
zgomotului, inerent oricărui circuit electric.
Pentru trepte mai coborâte, (1 sau 2 mV/div), acestea
se realizează cu preţul reducerii lărgimii de bandă a
osciloscopului (de exemplu la 5-10 MHz) pe acele
trepte, prin introducerea unui filtru trece jos, care
limitează puterea zgomotului.
Caracteristici şi performanţe ale canalului Y Caracteristici şi performanţe ale canalului Y
Amplificarea în tensiune a canalului la Amplificarea în tensiune a canalului la

frecvenţe joase A0 frecvenţe joase A0
În cazul osciloscopului analogic: În cazul unui osciloscop numeric:
Cunoscând sensibilitatea deflexiei pe verticală Sy0 şi Cunoscând tensiunea maximă la intrarea CAN, UM
valoarea minimă a lui Cy, Cym care corespunde tensiunii necesare pentru acoperirea
1 întregului ecran pe treapta de Cym
A0 =
S y 0C ym UM
A0 =
N yC y
EXEMPLU: Pentru un tub având Sy0 = 0,1div/V
şi un osciloscop cu Cym = 10mv/div, rezultă A0 = 103

Caracteristicile de frecvenţă |A(jω)| indică dependenţa amplificării de

Amplificarea în tensiune a canalului Y, poate fi frecvenţă, deci reprezintă caracteristica
aproximativ reprezentată ca o mărime complexă ce amplitudine frecvenţă a canalului Y.
depinde de frecvenţă (sau pulsaţie ω=2πf):
Pentru o redare fără distorsiuni a semnalului, ar
jϕ ( ω ) A 0 ω0 trebui ca această caracteristică să fie constantă
A ( jω ) = A ( j ω ) e =
jω + ω 0 în toată banda de frecvenţe a semnalului
Modulul amplificării:

vizualizat.
A 0 ω0 A0 A0
A ( jω ) = = Constatăm însă o scădere A ( jω ) =
ω 2 + ω2 ω2 cu frecvenţa a amplificării. ω2
0 1+ 1+ 2
ω20 ω0
Caracteristica amplitudine frecvenţă a canalului Y Se obişnuieşte să se considere o scădere cu

în decibeli: 1  1 
 ω2  = 0,707 în dB: 20log10   = −10log10 2 = −3dB
A ( jω ) dB = 20log10 A ( jω ) = 20log10 A0 − 10log10 1 + 2  2  2
 ω  Aceasta apare la ω = ω0.
 0 

|A(jω)|[dB] Acceptând această scădere vom putea afirma că

A0 [dB] lărgimea de bandă la 3dB a canalului Y şi implicit
A0 a osciloscopului, este: A0
A ( jω ) = A ( jω ) =
ω2 ω ω2
1+ f 3dB = f 0 = 0 1+ 2
ω20 2π ω0
ω
Se observă că putem reprezenta aproximativ Pentru frecvenţe ω >> ω0

caracteristica amplitudine-frecvenţă ţinând ω 
A ( jω ) dB ≅ 20log10 A 0 − 20log10  
seama de următoarele aproximări: ω
 0 
|A(jω)|[dB] Pentru frecvenţe ω << ω0 |A(jω)|[dB] pe o scară logaritmică de
frecvenţe în abscisă,
A0 = 0dB A ( jω ) dB ≅ 20log10 A 0 A0 = 0dB caracteristica se
-3dB -3dB aproximează deci cu o
dreaptă, având o scădere
de –20 dB la o creştere a
frecvenţei de la ω la 10ω
(-20dB/decadă)
ω0 ω ω0 ω
Răspunsul la impuls treaptă Două elemente apar ca distorsiuni în cazul real

În mod ideal, aplicând la intrare o treaptă ar trebui să Existenţa unor oscilaţii amortizate în vecinătatea
rezulte la ieşire tot o treaptă, având o anumită tranziţiei. Sunt de nedorit în cazul osciloscopului şi pot
întârziere şi o modificare a amplitudinii faţă de cea de fi evitate printr-o proiectare şi realizare adecvată;
la intrare. Tranziţia între cele două nivele nu se mai face
instantaneu ci într-un timp de creştere (durata
frontului).
AI AO
AO
t t AI
t0 t t

Semnalul de ieşire: (
y ( t ) = A0U 1 − e − tω0
)σ ( t ) ( )
y ( t ) = A0U 1 − e − tω0 σ ( t )

( )
y ( t1 ) = A0U 1 − e − t1ω0 = 0,1A0U y(t)
y(t) 1 1
x(t)=σ(t) ⇒ t1 = ln A0
ω0 0,9 0,9A0
A0
1
0,9A0
( )
y ( t2 ) = A0U 1 − e − t2ω0 = 0,9 A0U
1 1 0,1A0
0,1A0
⇒ t2 = ln t1 t2 t
t t1 t2 t
ω0 0,1
1 2,2 0,35
tf = ln 9 = tf =
Durata frontului va fi: t f = t2 − t1 ω0 ω0 f0
Se constată că durata frontului este invers Dacă tv >> t f măsurarea făcută este valabilă fără
proporţională cu lărgimea de bandă a a face această corecţie, adică
amplificatorului. tv ≅ t s
De exemplu, pentru f 0 = 100 MHz rezultă t f = 3,5ns Dacă însă tv şi ts sunt comparabili, pentru calculul
Dacă semnalul aplicat la intrare nu este o lui ts trebuie aplicată formula
treaptă perfectă, ci are o durată a frontului ts , tv = ts2 + t 2f
durata frontului vizualizat poate fi determinată
aproximativ cu formula empirică
tv = ts2 + t 2f
Caracteristici şi performanţe ale canalului Y
Impedanţa de intrare
Are o componentă rezistivă
şi una capacitivă. Ri Ci
În mod frecvent,
Ri = 1 M Ω , Ci = 10 ÷ 80 pF
La frecvenţe mari, componenta capacitivă tinde să
şunteze componenta rezistivă şi impedanţa de intrare
devine puternic dependentă de frecvenţă.
De aceea, osciloscoapele destinate funcţionării la
frecvenţe mari (peste 100 MHz) au uneori şi o intrare
de impedanţă mică (50 sau 75 ohmi).
Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Caracteristici generale
www.comm.pub.ro/curs/metc
Funcţionarea în modul Y(t)

în acest caz osciloscopul reprezintă variaţia în timp a
2. Osciloscopul semnalului de intrare.
u y (t )
ny = (x,y)
2.6 Sistemul de sincronizare şi baza Cy
ny
de timp
t = nx C x
nx
Poziţionarea spotului pe orizontala Tensiunea generată de baza de timp
Osciloscopul analogic: tx – intervalul de timp

spotul trebuie să se deplaseze cu viteză constantă pe corespunzător întregii axe
orizontală, realizând astfel o scară liniară de timp orizontale gradate.
tensiunea care realizează acest deziderat este o Nx = 10 div.
tensiune liniar variabilă. Cx - coeficientul de deflexie pe tx
baza de timp este circuitul care are rolul de a orizontală ux(t)
genera această tensiune. t x = N x ⋅ Cx
=> Pe plăcile de deflexie pe orizontală trebuie aplicată
o tensiune liniar variabilă td – durata cursei directe
(osciloscop analogic)
td t
td = (1,1 ÷ 1,2) N x ⋅ C x
Poziţionarea spotului pe orizontala Caracteristici generale
Osciloscopul digital: pixel Imaginea este constituită pixel

afişajul poate fi considerat dintr-o serie de Nc puncte.
ca o mulţime de puncte de Fiecărei coloane i se asociază
tip matriceal cu Nl un moment de timp şi pentru Nl
Nl numărul de linii şi
o formă de undă, pe fiecare
coloană va exista un singur
Nc numărul de coloane
punct luminos, plasat pe linia
Ex: 240 x 320 la TDS1000 Nc corespunzătoare tensiunii la Nc
Informaţiile privind starea de strălucire şi de culoare acel moment de timp.
(în cazul afişajelor color) a punctului respectiv sunt Numărul de eşantioane
reţinute într-o memorie reactualizată periodic reprezentate pe ecran este
Ex: 180 ori/sec TDS1000 prin urmare egal cu Nc.
Caracteristici generale Caracteristici generale
Y(x) – În cazul osciloscopului analogic, în acest Y(x) – În cazul osciloscoapelor digitale, semnalul
mod, pe plăcile de deflexie orizontală nu se mai aplicat la X EXT, după amplificare, intră în blocul
aplică semnalul de la baza de timp ci se aplică de conversie, în locul semnalului YB.
un semnal extern aplicat la o intrare X EXT. Semnalul rezultat după digitizare, va controla,
imaginea obţinută pe ecran din compunerea celor pentru fiecare punct al imaginii, coloanele în
două mişcări, poartă numele de figură Lissajoux. care există puncte aprinse.
poate fi folosit pentru măsurarea defazajelor,
compararea frecvenţelor, sau atunci când se doreşte
utilizarea axei x pentru reprezentarea altei mărimi
decât timpul, de exemplu frecvenţa.

Reglajele bazei de timp Reglajele bazei de timp
Un reglaj esenţial al bazei de timp este cel Aplicarea extensiei pe X (x10) este echivalentă cu
referitor la coeficientul de deflexie pe orizontală, reducerea lui Cx cu factorul de multiplicare x10.
Cx, exprimat în secunde (milisecunde,
microsecunde, nanosecunde)/diviziune.
De obicei sunt trei reglaje pentru acest
parametru:
În trepte fixe (ex: 1ms/div, 0,5ms/div, 20µs/div)
Continuu (necalibrat)
Extensie pe X (de obicei în treptele x5, x10, x50)
Reglajele bazei de timp Sincronizarea osciloscopului
Există şi în cazul canalului X un reglaj Osciloscopul fără memorie este cel mai frecvent
al poziţiei pe orizontală (POZ X sau ↔) utilizat pentru vizualizarea unor semnale
Ca şi în cazul canalului Y, el se realizează prin repetitive, de regulă periodice.
însumarea unei componente continue reglabile peste Osciloscopul va capta şi afişa segmente de
tensiunea liniar variabilă. durată limitată (cadre):
Acest reglaj poate fi folosit pentru aducerea unui
anumit element al imaginii în dreptul unei gradaţii a Cadrul Cadrul Cadrul
ecranului în vederea măsurării unui interval de timp. n n+1 n+2
Când se foloseşte extensia pe X, prin acţionarea
acestui reglaj, se poate vedea detaliat orice porţiune
din semnalul afişat fără extensie.
Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Ts Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii
Sincronizarea osciloscopului Sincronizarea osciloscopului
Durata cadrelor tv (fereastra de timp vizualizată) Pentru a avea o imagine stabilă pe ecran, ar
osciloscopul digital: tv = t x trebui ca toate aceste cadre să fie identice.
osciloscopul analogic: tv = (1,1 ÷ 1, 2 ) N x C x În acest caz, se spune că imaginea este
Unde s-a notat cu tx timpul corespunzător scării sincronizată.
gradate pe orizontală: t x = N xCx Cadrele succesive vor fi şi ele periodice
Cadrul Cadrul Cadrul Tv perioada cadrelor sau perioada de vizualizare.
n n+1 n+2
Tv
tv ta Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii
Sincronizarea osciloscopului Sincronizarea osciloscopului tv N xCx
Dacă semnalul are perioada Ts , în situaţia în

care sincronizarea a fost realizată, avem relaţia:
Tv = kTs , k ∈ N tv ta
De exemplu: k=2
tv ta
Tv tv ta
Ts Ts
Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Ts Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii
tv N xCx
Observaţii.
Procesul de realizare a unui cadru implică două
tv ta operaţii:
Achiziţia segmentului semnalului ce urmează a fi
vizualizat (prelucrarea primară, analogică);
Afişarea propriu-zisă.
tv ta
În cazul osciloscopului analogic, cele două
procese decurg practic simultan.
tv ta
Ts Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii
Observaţii. La osciloscopul analogic pentru ca o imagine să

Procesul de realizare a unui cadru implică două fie afişată cu o strălucire aproximativ constantă
operaţii: în timp este necesar ca:
Achiziţia segmentului semnalului ce urmează a fi Desfăşurările succesive să se producă la intervale de
vizualizat (prelucrarea primară, analogică); timp mai mici decât durata persistenţei fosforului:
Afişarea propriu-zisă. Tv < t p
În cazul osciloscopului digital aceste procese
sunt succesive, imaginea afişată pe ecran fiind
una sintetizată, iar afişarea are loc după
completarea achiziţiei.
La osciloscopul digital, reactualizarea imaginii se Informaţia obţinută prin procesul de achiziţie

face cu o rată constantă (mai multă decât poate fi afişată pe ecran) este
de exemplu 180 cadre/secundă pentru TDS1000. utilizată în efectuarea de măsurători şi calcule,
Aceasta este aleasă suficient de mare pentru a cu o precizie mai bună decât cea oferită de
crea impresia că imaginea este invariantă în imaginea de pe ecran.
timp.
În acest caz, Tv reprezintă în realitate perioada
procesului de achiziţie a semnalului.
Realizarea condiţiei de sincronizare, Tv = kTs , k ∈ N Pentru a fi realizată sincronizarea desfăşurarea

depinde de reglarea lui Tv trebuie să înceapă întotdeauna în acelaşi punct
Tv = tv + ta
al perioadei semnalului.
tv este dependent de coeficientul de deflexie Cx. Pentru aceasta osciloscopul dispune de câteva
pentru realizarea sincronizării poate fi utilizat doar elemente de reglaj:
timpul de aşteptare ta.
Nivelul de declanşare (sau pragul triggerului, marcat
de obicei prin LEVEL) – Up
Frontul semnalului de sincronizare pe care are loc
declanşarea (marcat prin SLOPE).
tv ta
Tv Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii
Declanşarea se produce în momentul când semnalul Osciloscopul digital permite vizualizarea

atinge nivelul Up pe frontul precizat (+ crescător sau – semnalului parţial înainte (pretrigger) şi parţial
scăzător). Aceasta este aşa-numita condiţie de
după semnalul Sy (posttrigger).
declanşare a triggerului.
Triggerul din sistemul de sincronizare al osciloscopului Osciloscop analogic Osciloscop digital
este un circuit care generează un impuls, numit impuls
Sy SY
syncro (Sy), când sunt îndeplinite condiţiile anterioare
FRONT + FRONT -
Pre- Post-
tv - posttrigger trigger trigger
Up Up
tv
Sy Sy
1
EXEMPLU Perioada semnalului este T = = 1ms
f
Se dă un semnal sinusoidal de frecvenţă f=1kHz şi
amplitudine A=2V. Să se reprezinte imaginea care Cx=0,5ms/div tv = N x Cx = 5ms
apare pe ecranul unui osciloscop analogic dacă acesta pe ecran vor fi afişate 5 perioade ale semnalului.
are următoarele reglaje: Cx=0,5ms/div, Cy=1V/div, Amplitudinea exprimată în diviziuni va fi:
Up=1V, front pozitiv. Se consideră ta>0.
A[V ]
Cum va arăta imaginea pe ecranul unui osciloscop ny = = 2 div
digital cu aceleaşi reglaje dacă intervalele de C y [V / div ]
pretrigger şi posttrigger sunt egale (momentul
sincronizării corespunde jumătăţii ecranului)? Deoarece pragul triggerului Up = 1V, afişarea va începe
când nivelul semnalului atinge 1V pe front pozitiv.

u(t) u(t)
A=2V A=2V
1V 1V
t t
tv=5ms ta tv tv/2 tv/2 ta tv
Osciloscop analogic Osciloscop digital

Up=1V Cy=1V/div Up=1V Cy=1V/div
Cx=0,5ms/div Cx=0,5ms/div
Reglajul timpului de reţinere, tRET Daca tRET e ales incorect -> desincronizarea osc.
Cadrul Cadrul Cadrul Cadrul Cadrul Cadrul
n n+1 n+2 n n+1 n+2
tv ta tv ta
t RET t RET
RET RET
Sy Sy
Pentru un osciloscop numeric

Cadrul Cadrul Cadrul
n n+1 n+2
Prima afişare Prima afişare tv ta

A doua afişare A doua afişare t RET
RET
a) imagine nesincronizată b) imagine sincronizată
Sy
y(t) y(t)
Vp Vp
T t1 t2 2T t T t1 t2 2T t
uBT(t) Declanşare uBT(t) Declanşare
greşită greşită
tRET t tRET t
Din cauza intervalului de reţinere declanşarea nu se
poate face la momentul t1
ci la momentul t2, care corespunde unui alt moment din
perioadă decât cel la care s-a făcut prima declanşare.
Pe ecran se va obţine o imagine nesincronizată.
y(t) y(t)
Vp Vp
T t1 t2 2T t3 t T t1 t2 2T t3 t
uBT(t) uBT(t)
tRET tRET t tRET t
Dacă timpul de reţinere este reglat În cazul unui timp de reţinere mare afişarea se va face
corect, declanşarea se face la mai rar, imaginea obţinută având intensitate mai mică.
momentele t1 sau t3, caz în care pe De asemenea timpul de reţinere nu poate sa aibă o
ecran se obţine o imagine sincronizată valoare oricât de mare deci al doilea caz nu e posibil
mereu.
Moduri de lucru ale bazei de timp Moduri de lucru ale bazei de timp
A. După modul în care se face declanşarea bazei Automat (AUTO)

de timp Desfăşurarea are loc şi în absenţa semnalului.
Declanşat (Normal - NORM) În acest caz dacă semnalul de sincronizare nu este
O nouă cursă începe numai când există semnal de găsit, după un anumit interval de timp este
sincronizare şi acesta îndeplineşte condiţiile de prag şi declanşată automat afişarea obţinându-se o imagine
de front ale triggerului. nesincronizată.
În absenţa semnalului de sincronizare nu există Dacă semnalul există, el este cel care declanşează
desfăşurare. baza de timp.

Automat (AUTO) B. După modul de succedare a desfăşurărilor

Acest mod este util deoarece ne permite sa Desfăşurare continuă (CONT)
constatăm existenţa semnalului chiar dacă nu avem Cursa se reia automat după trecerea timpului de
sincronizare (în caz contrar nu ştim care este cauza reţinere, când sunt din nou îndeplinite condiţiile de
absenţei semnalului de pe ecran: lipsa lui sau lipsa declanşare.
sincronizării).
Este util de asemenea pentru reglarea nivelului de MONO
zero (când suntem pe modul de cuplare GND, nivelul Este afişată o singură cursă, la acţionarea unui buton
de zero apare doar în modul AUTO). de armare (RESET).
Acest mod de lucru este util în cazul osciloscoapelor
cu memorie, când se doreşte achiziţia semnalului într-
o singură trecere.
C. În funcţie de semnalul folosit pentru sincronizare VERT MODE – semnalul de sincronizare este luat
alternativ de pe canalul 1 respectiv canalul 2 în
Sincronizare internă
modul de vizualizare ALT. În modul CHOP sursa
Se foloseşte pentru sincronizare semnalul furnizat de de sincronizare este dată de suma semnalelor de
preamplificatorul canalului Y. pe cele două canale.
Dacă osciloscopul are două canale putem avea mai Sincronizare externă
multe cazuri de sincronizare externă
Se foloseşte pentru sincronizare semnalul aplicat la
CH1 – sursa de sincronizare este luată de pe
borna TRG EXT.
canalul 1
CH2 - sursa de sincronizare este luată de pe
canalul 2.

EXEMPLU: Semnalele periodice din figură se aplică pe a) Să se deseneze imaginea care apare pe ecran. Discuţie.
intrarea Y respectiv la intrarea TRG EXT a unui osciloscop Semnalul de sincronizare va fi u2
cu bază de timp simplă. Reglajele osciloscopului sunt: La momentul tStart=0,1 ms u1[V]
Up = 0,5V; u1[V] semnalul u2 atinge 2
2 valoarea Up=0,5V 1
Front = – ; 1 pe front negativ =>
tRET = 0,1ms; impulsul de sincronizare -1
-1 -2
Cx = 0,1ms/div; La declanşarea cursei
-2 u [V]
2 directe, semnalul u1 u2[V] Declanşare BT
Cy = 0,5V/div, 1 1
are valoarea 1V UP=0,5V
sincronizare externă. 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2 1,4 t[ms] Durata cursei directe 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2 1,4 t[ms]
La momentul iniţial a trecut intervalul de reţinere şi se este: tx=NXCx=1 ms tStart=0,1 tStop=1,1
aşteaptă declanşarea bazei de timp. şi se termină la momentul
tStop=tStart+tx=1,1 ms
în intervalul 1,1ms–1,2ms este activ semnalul de reţinere. Imaginea obţinută pe ecranul osciloscopului este:
După momentul t = 1,2ms semnalul de reţinere este dezactivat şi se
aşteaptă generarea impulsului
de pornire a bazei de timp. u1[V]
2
La momentul t = 1,3ms se Cursele 1,3,5…
1
va declanşa baza de timp
Semnalul u1(t) are la acest -1
moment valoarea –1V -2 Declanşare BT
=> imaginea obţinută u2[V] Declanşare BT cursa 2
Cursele 2,4,6…
nu este sincronizată U =0,5V 1
P
La următoarele curse
0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2 1,4 t[ms]
semnalul va repeta cursa 1
tStart=0,1 tStop=1,1 tRET
respectiv cursa 2, alternativ

b) Dacă u1, u2 se aplică la intrarea YA(CH1) 1) Când comutatorul se află pe poziţia CH1
respectiv YB(CH2) a unui osciloscop cu două sincronizarea se face după semnalul aplicat pe
canale să se reprezinte imaginea care apare pe intrarea 1 (canalul 1 – CH1), adică semnalul u1.
ecran pentru cele 3 poziţii ale comutatorului de
sincronizare: CH1, CH2, VERTICAL MODE. u2
Forma de vizualizare se consideră ALT (alternativ).
Reglajele bazei de timp rămân cele de la punctul
anterior. CyA=CyB=0,5 V/div.
u1
2) Pentru poziţia CH2 sincronizarea se face după 3) În modul ALT semnalele sunt afişate alternativ
semnalul de la intrarea 2, adică semnalul u2. pe ecranul osciloscopului, dar, datorită vitezei
mari de alternare, utilizatorul are senzaţia că
apar simultan pe ecran.
Pentru poziţia VERTICAL MODE sincronizarea se
face după semnalul de la intrarea 1 (CH1),
u2
când pe ecran se afişează semnalul de la
u1 această intrare, şi după semnalul de la intrarea
2 (CH2), când pe ecran se afişează semnalul de
la intrarea 2.
Moduri de lucru ale bazei de timp
3) VERTICAL MODE
u2
u1

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Baza de timp. Schema bloc
www.comm.pub.ro
PAY
CC CS
Cx EXT X
INT + Sf
CA Sy CD uf(t)
AS CF CP GTLV
– y(t)
2. Osciloscopul EXT
FTS
LF REJ
VALAUTO
RET
ADX
FTJ NIVEL FRONT CDA CR y(x)
HF REJ
TRG EXT PAX
NORM AUTO CONT MONO tRET
2.5 Canalul X al osciloscopului RESET
Selectorul modului de cuplaj - selectează modul în

care se face cuplarea semnalului de sincronizare
DC/AC – semnalul de sincronizare cu sau fără
componentă continuă.
Baza de timp. Schema bloc Baza de timp. Schema bloc
PAY PAY
CC CS CC CS
Cx EXT X Cx EXT X
INT + Sf INT + Sf
CA Sy CD uf(t) CA Sy CD uf(t)
AS CF CP GTLV AS CF CP GTLV
FTS – VALAUTO
y(t) FTS – VALAUTO
y(t)
LF REJ RET LF REJ RET
EXT ADX EXT ADX
FTJ NIVEL FRONT CDA CR FTJ NIVEL FRONT CDA CR
y(x) y(x)
HF REJ HF REJ
TRG EXT PAX TRG EXT PAX
NORM AUTO CONT MONO tRET NORM AUTO CONT MONO tRET
RESET RESET
LF REJ – rejectează frecvenţele joase din semnalul de HF REJ – rejectează frecvenţele înalte din semnalul de
sincronizare. sincronizare.
Este util când semnalul de sincronizare conţine şi un Este util când semnalul de sincronizare conţine şi
semnal parazit de frecvenţă joasă (ex: semnal pe zgomot de înaltă frecvenţă, care ar influenţa
frecvenţa reţelei de alimentare). momentul de declanşare al cursei directe.
PAY PAY
CC CS CC CS
Cx EXT X Cx EXT X
INT + Sf INT + Sf
FTS – VALAUTO
y(t)
EXT ADX EXT ADX
y(x) y(x)
HF REJ HF REJ
RESET RESET
Amplificatorul semnalului de sincronizare (AS) Circuitul de formare (CF) – Are rolul de a marca
Permite reglarea nivelului de declanşare prin însumarea unei momentele când semnalul de sincronizare îndeplineşte
componente continue, reglabilă din butonul „NIVEL TRIGGER – condiţiile de prag şi de front impuse pentru declanşare.
LEVEL” peste semnalul de sincronizare. În aceste momente, generează un impuls de scurtă
Tot aici se realizează şi selectarea tipului de front după care se durată, pe care îl vom presupune de polaritate negativă
face declanşarea, printr-o simplă inversare de polaritate a
semnalului de sincronizare.
(sau de nivel logic ‚0’) şi îl vom nota cu Sy
PAY PAY
CC CS CC CS
Cx EXT X Cx EXT X
INT + Sf INT + Sf
FTS – VALAUTO
y(t)
EXT ADX EXT ADX
y(x) y(x)
HF REJ HF REJ
RESET RESET
Circuitul poartă (CP) – Are rolul de a comanda Comanda generatorului de tensiune liniar variabilă se
generatorul de tensiune liniar variabilă şi de a genera realizează prin intermediul semnalului notat cu CD. Cursa
semnalul pentru controlul strălucirii (CS) care asigură directă, deci rampa crescătoare, are loc atât timp cât
aprinderea spotului numai pe durata cursei directe. acest semnal are nivel logic „1”. Acelaşi semnal este
utilizat şi pentru controlul strălucirii.
Pornirea cursei directe.

Baza de timp. Schema bloc Baza de timp. Schema bloc poate începe,
O desfăşurare
(semnalul CD este activat),
y(t)
PAY Up
CD=1, numai dacă RET=0 (a
CC CS
Cx EXT X trecut perioada de reţinere) şi
INT + Sf
CA
AS CF
Sy
CP
CD
GTLV
uf(t) este îndeplinită una din
EXT
FTS
LF REJ
– VALAUTO
RET
y(t)
Sy condiţiile:
ADX
Sy=0 (s-a primit impuls de
HF REJ declanşare).
TRG EXT PAX CD,
NORM AUTO CONT MONO tRET VALAUTO=1 (se lucrează în
RESET
modul AUTO şi nu există
Semnalele de intrare în CP sunt: RET impulsuri de sincronizare).
semnalul de sincronizare Sy,
uf(t)
semnalul de reţinere RET şi UfM
semnalul de validare a modului automat (AUTO),
VALAUTO. tRET tRET t

Tv=3 Ts
Oprirea cursei directe,

Baza de timp. Schema bloc
CD=0, se produce când se Baza de timp. Schema bloc
primeşte semnalul RET=1.
y(t)
Up PAY
CC CS
Cx EXT X
INT + Sf
CA Sy CD uf(t)
AS CF CP GTLV
FTS – VALAUTO
y(t)
Sy LF REJ RET
EXT ADX
HF REJ
TRG EXT PAX
CD,
NORM AUTO CONT MONO tRET
RESET
RET Circuitul de reţinere (CR) – are următoarele funcţii:

asigură oprirea cursei directe când tensiunea liniar
uf(t)
UfM
variabilă atinge valoarea maximă UfM care corespunde
marginii din dreapta a ecranului.
Aceasta se realizează punând RET=1.
tRET tRET t
Tv=3 Ts
PAY PAY
CC CS CC CS
Cx EXT X Cx EXT X
INT + Sf INT + Sf
FTS – VALAUTO
y(t)
EXT ADX EXT ADX
y(x) y(x)
HF REJ HF REJ
RESET RESET
Circuitul de reţinere (CR) – are următoarele funcţii: Dacă baza de timp funcţionează în modul de lucru CONT,
după trecerea timpului reglabil tRET. Acest timp se reglează
permite o nouă declanşare a cursei directe, prin
din butonul HOLDOFF.
aducerea semnalului RET în starea 0, în următoarele Dacă baza de timp funcţionează în modul MONO, după
situaţii, depinzând de modul de lucru selectat (CONT trecerea timpului tRET, când este acţionat butonul RESET.
sau MONO):
PAY
CC CS
Cx EXT X
Generatorul de tensiune liniar variabilă
INT + Sf
CA
AS CF
Sy
CP
CD
GTLV
uf(t) are rolul de a genera tensiunea liniar variabilă, care
EXT
FTS
LF REJ
– VALAUTO
RET
y(t)
va fi aplicată pe plăcile de deflexie orizontală în modul
ADX
de funcţionare y(t).
HF REJ
TRG EXT PAX Generarea tensiunii liniar variabile se face de obicei
NORM AUTO CONT MONO
RESET
tRET
prin încărcarea unui condensator sub curent constant
Circuitul de declanşare automată (CDA) – are rolul
de a activa semnalul VALAUTO, dacă s-a selectat modul
de lucru AUTO şi nu există impulsuri Sy într-un anumit CD
I0 C K
interval de timp - util pentru a avea imagine pe ecran chiar şi
atunci când nu există semnal de sincronizare şi pentru a putea
vedea pe ecran poziţia nivelului de zero.
Presupunem iniţial condensatorul descărcat şi Când tensiunea pe condensator ajunge la valoarea

comutatorul K închis. maximă (corespunzătoare marginii din dreapta a
Tensiunea pe condensator va fi: ecranului) semnalul CD comandă deschiderea
comutatorului K.
1 t I
C ∫0
uc ( t ) = I 0 dt = 0 t Condensatorul C se va descărca rapid, tensiunea pe
C
condensator ajungând la valoarea 0.
uf(t) uf(t)
CD CD
I0 C K I0 C K
CD CD

Baza de timp. Schema bloc Baze de timp duble
În realitate tensiunea liniar variabilă este simetrică Sunt necesare pentru a da posibilitatea
fată de axa OX, fiind cuprinsă între –UM/2 şi UM/2, vizualizării unor detalii ale unei imagini, prin
pentru ca la tensiune zero spotul să treacă prin
extinderea lor pe orizontală, realizând astfel un
centrul ecranului.
efect de „lupă în domeniul timp”.
Aceasta se realizează prin sumarea unei componente
continue peste tensiunea obţinută pe condensator. Zona detaliată poate fi deplasată oriunde, pe
conţinutul unei imagini vizualizate cu viteza
normală (fără detaliere).
Baze de timp duble Baze de timp duble
Vor fi necesare următoarele elemente: Există câteva configuraţii utilizate.

bază de timp principală (BTA), care permite Baze de timp duble cu vizualizare separată (cu comutare
vizualizarea semnalului în ansamblu, cu un coeficient manuală de pe imaginea de ansamblu, pe zona
de deflexie CxA. detaliată, cele două imagini nefiind vizualizate simultan)
bază de timp secundară (BTB), mai rapidă ca prima, Baze se timp duble alternate. Cele două imagini sunt
folosită pentru vizualizarea zonei detaliate. Evident, vizualizate aparent simultan. În realitate, ele sunt
coeficientul de deflexie al acesteia satisface condiţia reprezentate alternat, în două desfăşurări succesive ale
CxB < CxA. BTB.
Declanşarea bazei de timp B trebuie să se producă Baze se timp duble mixate. În acest caz o primă parte a
după un interval de timp (întârziere) reglabil în raport desfăşurării are loc cu baza de timp A, iar de la un
cu declanşarea bazei de timp A, pentru a putea moment ce poate fi reglat, cu viteza bazei de timp B,
deplasa zona vizualizată extins. deci dilatat în timp.
Baze de timp duble cu vizualizare separată Baze de timp duble cu vizualizare separată
1 1
AS,CF, GTLV u fA AS,CF, Baza
GTLVde timp
u fA
B are în plus două
2 2
CP,CR
CD A 3 ADX
CP,CR
CD A intrări: 3 ADX
Intrarea notată „arm” (armare): un impuls
COMP COMP
U pA C xA UC K2 U pA de
C xA sincronizare
UC are accesK 2 spre circuitul
1
Uf
- +
Uf poartă numai - +
după aplicarea 1unui front
2 CS 2 CS
K1 P Σ K1 pozitivP pe această intrare.Σ Acţiunea
arm start 3 arm start acestui semnal este analogă cu 3 aceea a
butonuluiu fB de RESET în cazul funcţionării

AS,CF,
CP,CR
GTLV u fB
Sunt două baze de timp, AS,CF,
CP,CR
GTLV
MONO a bazei de timp simple.
CD B CD B
fiecare cu reglajele Intrarea notată ”start”: un front pozitiv
proprii. aplicat pe această intrare are ca efect
U pB C xB U pB C xB
pornirea imediată a bazei de timp B.
1 1
AS,CF, GTLV u fA AS,CF, GTLV u fA
2 2
CP,CR CP,CR
CD A 3 ADX CD A 3 ADX
COMP COMP
U pA C xA UC K2 U pA C xA UC K2
- + 1 - + 1
Uf Uf
K1 Σ 2 CS K1 Σ 2 CS
P P
arm start 3 arm start 3
COMP este un comparator (un circuit cu două intrări, a
cărui
AS,CF,ieşire are nivel
GTLV logic
u fB „1” dacă semnalul de pe intrarea AS,CF, Comutatorul
GTLV u fB K2 are două secţiuni, prin care
CP,CR CP,CR
+ este mai CD Bmare decât cel de pe intrarea – şi nivel logic CD B se selectează semnalele aplicate amplifi-
„0” în caz contrar). catorului deflexiei pe orizontală (ADX) şi
Blocul
U pB notat cu ΣCeste un sumator analogic. U pB
circuitelor
C
de control a strălucirii (CS).
xB xB
Vizualizare cu baza de timp B pornită cu

Baze de timp duble cu vizualizare separată
întârziere faţă de baza de timp A
1
U pAA
1 U pAA C D B
AS,CF, GTLV u fA B AS,CF, GTLV u fA
2 2 U fM
CP,CR U fM CP,CR
CD A 3 ADX u fA CD A 3 ADX u fA
UC
COMP COMP
C xA UC K2 C xA UC K2 ti td
U pA
- + 1 ti td U pA
- + 1 ufA= UC U fM
Uf Uf u fB
K1 Σ 2 CS K1 Σ 2 CS
P P
arm start 3 arm start 3
AS,CF, GTLV u fB AS,CF, GTLV u fB COMP=1

COMP
CP,CR CP,CR
CDB CDB
A B CD A
U pB C xB U pB C xB
CD B
C D
Comutatorul K2=1 K1= start;
=> se lucrează practic cu baza de timp A K2 = 3
CD A + CD B
Vizualizare cu baza de timp B pornită cu Vizualizare cu baza de timp B pornită cu

întârziere faţă de baza de timp A întârziere faţă de baza de timp A
Din asemănarea ti U U pAA Citind valoarea parametrului p pe potenţiometrul

= C C D B
triunghiurilor: td U fM u fA
U fM
P, U
UC p = 10 C
Durata cursei directe: ti td
Uf
U fM
td = (1,1 ÷ 1,2 ) t x u fB se poate calcula întârzierea ti :
O relaţie similară va exista între ti ti U
= = C = 0,1 p
tensiunile ce produc aceste deplasări COMP
t x N xC xA U f
U fM = (1,1 ÷ 1,2 )U f CD A
Pentru Nx = 10 rămâne:
CD B
ti U t U ti = pC xA
= C ⇒ i = C
td U fM tx U f CD A + CD B

Vizualizare cu baza de timp B armată cu Vizualizare cu baza de timp B armată cu
întârziere faţă de baza de timp A întârziere faţă de baza de timp A
UpB
U pAA
Baza de timp
AS,CF, GTLV B ue armată când ufA= UC fA
1
U fM
E F B
Spre deosebire de cazul precedent, când zona
2 u fA

CP,CR
Pornirea
CD
vizualizării se face3 atunci
A ADX UC detaliată putea fi deplasată continuu, în acest
când se îndeplineşte
COMP condiţia de
U fM
ti td caz, manevrând potenţiometrul P, se poate sări
U C U K
declanşare pentru -BTB (nivel = U1 pB) de le un impuls la altul, adică de la un punct în
pA xA C 2
+ u fB
U f
Σ 2 CS
arm
K1
start
P
3 care este îndeplinită condiţia de declanşare a
AS,CF, GTLV u fB COMP BTB, la următorul.
CP,CR
CDB
CD A Totuşi, această configuraţie are avantajul de a
U pB C xB CD B
asigura o sincronizare mai bună a imaginii
E F vizualizate.
K1= arm; CD A + CD B
K2 = 3
Vizualizare cu baza de timp A intensificată

de baza de timp B
PAY
1 U pAA C BS 0 Σ
pentru controlul
AS,CF,
CP,CR
GTLV u fA
2 U fM
D B ADY
u fA 1 CE1
strălucirii
CD
se aplicăA 3 ADX
UC
Comutatoare
se aplică
suma ufA pentru
semnalelor CD
COMP AS,CF, GTLV u fA
U C U K2 ti td CP,CR 0 electronice CE1
deflexia
ale
pA
celor pe orizontală
două baze- + xA C
1 U fM CD A
U f
2 CS u fB
1 CE2 ADX – CE3 pentru
de
K1 timp P Σ
arm start 3 COMP vizualizarea
U pA C xA UC
AS,CF, GTLV u fB
COMP Uf
- + concomitentă a
CP,CR
CDB K1 P desfăşurărilor
0
CD A arm start realizate cu
U pB C xB
CD B AS,CF, GTLV u fB
1 CE3 CS cele două baze
K1 = start/arm CP,CR
CDB
de timp
CD A + CD B
K2 = 2
Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii U pB C xB Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii
PAY PAY
BS 0 Σ BS 0 Σ
ADY ADY
1 CE1 1 CE1
CE1 – CE3 sunt Comutatorul CE2
AS,CF, GTLV u fA comandate de un AS,CF, GTLV u fA selectează una
CP,CR 0 CP,CR 0
CD A semnal generat de CD A dintre tensiunile
1 CE2 ADX 1 CE2 ADX
bistabilul BS. liniar variabile ufA,
COMP COMP
C xA UC Acesta este C xA UC
ufB generate de
U pA U pA
- +
comandat de - + cele două baze de
Uf Uf
K1 P semnalul CDA al K1 P
timp, pentru
arm start
0 bazei de timp arm start
0 amplificatorul
CE3 CS principale şi îşi CE3 CS deflexiei pe X
1 1
AS,CF, u fB u fB
GTLV schimbă starea la AS,CF, GTLV
CP,CR CP,CR
CDB începutul fiecărei CDB
curse directe.
U pB C xB Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii U pB C xB Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii
PAY
BS 0 Σ Ca urmare, se vor afişa alternativ, imaginea vizualizată
ADY
1 CE1 cu BTA (ansamblul) şi cu BTB (detaliul).
Comutatorul CE3 Dacă perioada desfăşurării BTA este relativ mică în
AS,CF, GTLV u fA selectează
CP,CR 0
raport cu persistenţa, tp>2Tv , cele două imagini apar
CD A semnalul pentru
1 CE2 ADX
controlul concomitent.
COMP
U pA C xA UC
strălucirii, unul Cele două imagini ar apare însă suprapuse. Pentru ca
- + dintre CDA şi CDB acest lucru să nu se întâmple, se introduce o deplasare
Uf
K1 P
0
pe verticală, prin însumarea unei tensiuni continue în
arm start
canalul Y, pe durata uneia din desfăşurări. Acest lucru
1 CE3 CS
AS,CF, GTLV u fB este realizat de comutatorul CE1.
CP,CR
CDB
U pB C xB Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

U pAA C D B
PAY U fM
u fA
BS 0 Σ UC
ADY
1 CE1
ti td
U fM
AS,CF, GTLV u fA u fB
CP,CR 0
CD A
1 CE2 ADX
COMP COMP
U pA C xA UC
- +
Uf CD A
K1 P
0
arm start CDB
1 CE3 CS
AS,CF, GTLV u fB
CP,CR BS
CD B
ADX
U pB C xB
CS

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Procesul de măsurare
www.comm.pub.ro
A măsura înseamnă a compara o mărime

3. Măsurarea tensiunilor şi a necunoscută, X, cu o alta, de aceeaşi natură, Xu,
curenţilor electrici luată drept unitate:
X = m ⋅ Xu
unde m reprezintă valoarea mărimii necunoscute
3.1 Aspecte generale X exprimată în unităţi de măsură Xu.
Mărimea de măsurat se mai numeşte măsurand.
Indicaţia aparatului de măsură (valoarea m) este
percepută de un operator uman sau automat.
Procesul de măsurare Unitatea de măsură
Din cauza Unitatea de măsură este definită nu numai ca

imperfecţiunii aparatului de măsură, natură a mărimii (aceeaşi cu cea a măsurandului),
a operatorului sau ci şi cantitativ.
a prezenţei unor factori perturbatori, Unităţile de măsură sunt grupate într-un sistem
rezultatul măsurătorii este întotdeauna afectat de unităţi, care cuprinde
de o eroare iar nivelul acesteia defineşte precizia un set de unităţi de măsură pentru mărimile
cu care se realizează acea măsurătoare. fundamentale (primare) şi
Rezultatul unei măsurători nu prezintă nici un fel unităţile de măsură pentru mărimile derivate (definite
pe baza legilor fizicii pornind de la cele fundamentale)
de importanţă practică dacă nu se cunoaşte şi
precizia acestuia.
Unitatea de măsură Unitatea de măsură
Sistemul internaţional (SI) de unităţi, având 7 Ansamblul mărimilor de natură electrică şi a

unităţi fundamentale: unităţilor de măsură corespunzătoare au la bază
metrul – m pentru distanţă, Curentul electric ca mărime fundamentală şi
kilogramul – kg pentru masă, Amperul ca unitate fundamentală corespunzătoare.
secunda – s pentru timp, Celelalte mărimi electrice şi unităţi sunt derivate
amperul – A pentru curentul electric, din acesta şi una sau mai multe alte mărimi
gradul Kelvin – K pentru temperatură, fundamentale, respectiv din Amper şi unităţile
candela – cd pentru intensitatea luminoasă, fundamentale corespunzătoare
molul – mol pentru cantitatea de substanţă
şi unităţile derivate conform legilor fizicii.
Unitatea de măsură Unităţi de măsură de nivel
Amperul (A) se defineşte ca: Anumite măsurători presupun furnizarea

intensitatea unui curent electric constant care, rezultatului unei măsurători prin comparaţie cu o
menţinut în două conductoare paralele, rectilinii, cu valoare de referinţă a mărimii respective.
lungime infinită, aşezate în vid la o distanţă de 1 m
se măsoară nivelul mărimii respective nu la modul
unul de altul, ar produce între aceste conductoare o
absolut, ci prin raportare la un nivel de referinţă ales
forţă de 2.10-7 N/m.
conform unui set de criterii specific.
Voltul (V), ca unitate de măsură derivată pentru
valoarea mărimii respective este complet determinată
tensiune, se defineşte ca: dacă se furnizează valoarea raportului şi valoarea
diferenţa de potenţial ce se stabileşte între două referinţei.
puncte ale unui fir conductor parcurs de un curent
electric constant de 1 A, când puterea disipată între
aceste două puncte este egală cu 1 W.
Unităţi de măsură de nivel Unităţi de măsură de nivel
De multe ori această raportare nu este De aceea nivelul sonor se defineşte prin relaţia
percepută de operator în mod proporţional, Y
liniar, ci conform unei legi neliniare. qs = 10log10
Y0
De exemplu: nivelul sonor perceput pentru care,
unde Y este intensitatea sonoră,
datorită faptului că urechea umană are o
caracteristică neliniară (logaritmică, conform legii iar Y0 este intensitatea sonoră de referinţă
Weber-Fechner), percepţia intensităţii sonore variază (Y0 = 10-16 W/cm2) şi corespunde pragului de
diferit la variaţia intensităţii sonore respective. audibilitate a urechii umane medii în banda de
sensibilitate maximă a acesteia (1,5 – 2,5 kHz).
Prin generalizare, nivelul Prin generalizare, ori de câte ori este utilă
P compararea unor puteri, tensiuni sau curenţi
n = 10log10 conform unei scări logaritmice, măsurarea se
Pref
face în raport cu o mărime de referinţă de
definit ca raportul unei puteri necunoscute la o aceeaşi natură şi rezultatul este dat în dB.
putere de referinţă de aceeaşi natură exprimă
această dependenţă de natură logaritmică şi se Atunci când se măsoară o căderea de tensiune
exprimă în decibeli (dB). pe o impedanţă sau un curent care trece printr-o
impedanţă, atunci trebuie luată precauţia ca şi
Denumirea a fost dată în onoarea lui Graham mărimea de referinţă să fie măsurată riguros
Bell. folosind aceeaşi impedanţă.
De exemplu, în cazul evaluării puterii P disipate În cazul unui curent alternativ:

I
pe rezistorul R R ⋅ I ref 2 U ref 2
Rg R⋅I2 U2
P P= = ; Pref = =
n = 10log10 [dB ] E U R 2 2R 2 2R
Pref
unde I şi U sunt amplitudinile curentului, respectiv
Se preferă evaluarea puterii tensiunii alternative aplicate rezistorului, iar Iref şi Uref
prin intermediul tensiunii sau a curentului. amplitudinile de referinţă corespunzătoare
În cazul unui curent continuu ce trece prin rezistenţa Rezultă:
R: 2
U 2
U U I
P = R⋅I2 = ; Pref = R ⋅ I ref 2 = ref n = 20log10 = 20log10 [dB]
R R U ref I ref
În cazul în care mărimea de referinţă se În comunicaţii s-a generalizat referirea la

evaluează pe o alta rezistenţă (notată Rref), puterea de referinţă Pref = 1mW
atunci relaţia nu mai este valabilă: Unitatea de măsură se notează cu dBm (şi se
citeşte „decibel raportat la 1 mW”).
U R
n = 20log10 − 10log10 = Se spune, de exemplu, că o staţie radio are nivel
U ref Rref
al puterii de emisie de 40 dBm dacă aceasta este
I R P
= 20log10 + 10log10 [dB ] n = 10log10 = 40 dBm
I ref Rref Pref
40
⇒ P = Pref ⋅10 10 = 10000mW = 10W
În telefonie s-a încetăţenit utilizarea unei O altă unitate de măsură de nivel utilizată
rezistenţe de referinţă de 600Ω. deseori este neperul (Np), de la numele lui John
La o putere de referinţă Pref = 1 mW rezultă Naper, inventatorul logaritmului natural.
tensiunea de referinţă 1 P
n = ln [ Np ]
U ref = Rref ⋅ Pref = 0,775V 2 Pref
În cazul măsurării căderii de tensiune sau a
În radiocomunicaţii se preferă Rref = 50Ω, la o
curentului printr-o rezistenţă R
putere de referinţă Pref = 1 mW rezultă
U I
n = ln = ln [ Np ]
U ref = Rref ⋅ Pref = 0, 224V U ref I ref
1 Np = 8,686 dB.
Diporţi Diporţi
Diportul (sau cuadripolul) este un circuit având o În cazul în care diportul D este alimentat în
poartă de intrare şi una de ieşire, caracterizat de curent alternativ la o frecvenţă dată, vom
un curent de intrare I1 şi o tensiune de intrare U1, considera fazorii tensiunilor şi curenţilor la
un curent de ieşire I2 şi o tensiune de ieşire U2. poarta de intrare, respectiv de ieşire
1 I1 I2 2 1 2
I1 I2
U1 D U2 U1 D U2
1’ 2’
1’ 2’
Aceste mărimi sunt accesibile la bornele diportului, deci
pot fi măsurate chiar dacă nu se cunoaşte structura de
circuit a diportului.
Diporţi Diporţi
U1
În general intrarea diportului se conectează la o sursă impedanţa de intrare Z in =
(un generator) de semnal (de exemplu un semnal în I1
tensiune Ug, generatorul având impedanţa internă Zg),
U2
iar ieşirea se poate conecta la o impedanţă de sarcină Zs, impedanţa de ieşire Zo =
care poate fi şi impedanţa de intrare într-un alt etaj. I2
1 I1 I2 2 1 I1 I2 2
Zg Zg
Ug U1 D U2 Zs Ug U1 D U2 Zs
1’ 2’ 1’ 2’
U1 = U g − I1 ⋅ Z g U2 = I2 ⋅Zs
Diporţi Diporţi
raportul de transfer în tensiune (definit ca Rapoartele de transfer definite anterior sunt mărimi
j arg(T )
transfer de la intrare la ieşire) complexe de forma: T =| T | e
U Dacă |T|>1 se spune că diportul amplifică, iar
TU = 2
U1 |T| reprezintă raportul de amplificare în tensiune,
în curent sau, respectiv, în putere.
raportul de transfer în curent
I Dacă |T|<1 atunci 1/|T| reprezintă raportul de
TI = 2 atenuare în tensiune, în curent sau, respectiv, în
I1 putere.
raportul de transfer în putere
arg(T) reprezintă defazajul pe care diportul îl
U ⋅I introduce în tensiunea, curentul, respectiv în
T P = 2 2 = T U ⋅T I
U1 ⋅ I1 puterea transferată.
Diporţi Diporţi
De multe ori se preferă exprimarea raportului de U2 ⋅I2 U ⋅I

g p = 10log10 = 10log10 2 2 [dB]
transfer în putere în dB, sub forma nivelului U1 ⋅ I1 U1 ⋅ I1
puterii de ieşire raportate la cea de intrare:
U ⋅I U ⋅I În cazul în care gP < 0, atunci diportul
g p = 10log10 2 2 = 10log10 2 2 [dB] atenuează, iar nivelul atenuării în putere (sau,
U1 ⋅ I1 U1 ⋅ I1
unde mărimile nesubliniate reprezintă modulul pe scurt, atenuarea) este
fazorilor complecşi respectivi. U2 ⋅I2 U ⋅I
a p = −10log10 = −10log10 2 2 [dB], a p > 0 dB
Dacă gP > 0, atunci expresia de mai sus U1 ⋅ I1 U1 ⋅ I1
reprezintă nivelul amplificării în putere sau, pe
scurt, amplificarea.
Diporţi Diporţi
U2 ⋅I2 U ⋅I Se poate defini amplificarea în tensiune

g p = 10log10 = 10log10 2 2 [dB]
U1 ⋅ I1 U1 ⋅ I1 U2 U
gU = 20log10 = 20log10 2 [dB]
Ştiind că între curenţii şi tensiunile de intrare, U1 U1
respectiv de ieşire, se poate aplica legea lui Ohm respectiv amplificarea în curent
U 1 = Z in ⋅ I 1 I2 I
U2 = Zs ⋅I2 g I = 20log10 = 20log10 2 [ dB]
I1 I1
nivelul transferului în putere este
U Z I Z
g p = 20log10 2 − 10log10 in = 20log10 2 + 10log10 in [ dB ]
U1 Zs I1 Zs
Diporţi Diporţi
precum şi atenuarea în tensiune g p = 20log10

U2 Z I Z
− 10log10 in = 20log10 2 + 10log10 in [ dB ]
U2 U U1 Zs I1 Zs
aU = −20log10 = −20log10 2 [dB]
U1 U1 Se constată că amplificările în tensiune şi în
curent nu sunt egale între ele şi nici egale cu
respectiv atenuarea în curent
amplificarea în putere decât dacă se îndeplineşte
I2 I condiţia Zin = Zs.
aI = −20log10 = −20log10 2 [dB]
I1 I1 În mod similar pentru atenuare.

Diporţi Diporţi
În general, avem relaţiile În condiţiile în care se pot evalua atât

Z Z amplificarea sau atenuarea în tensiune, cât şi
g p = gU − 10log10 in = g I + 10log10 in [dB ] cea în curent, prezintă interes relaţiile
Zs Zs
1
respectiv g p = ( gU + g I ) [dB]
2
Z in Z
a p = aU + 10log10 = aI − 10log10 in [ dB ] respectiv
Zs Zs 1
a p = ( aU + aI ) [dB]
2
valabile pentru orice valori ale impedanţei de
intrare, respectiv de sarcină.
Caracteristica de frecvenţă Caracteristica de frecvenţă
Impedanţele condensatoarelor sau bobinelor au EXEMPLU: Circuitul RC de integrare

valori care variază cu frecvenţa semnalului aplicat. poate fi considerat ca un Z2
Vom considera un diport pasiv la intrarea căruia divizor de impedanţe, U o = U in ⋅ =

scrise sub formă complexă: Z1 + Z 2
se aplică
uin (t ) = U in ⋅ cos (ω t + ϕ ) ; ω = 2π f 1
1 2 1 R1 jω C2
sau, reprezentată în
2
= U in ⋅ e jϕ ⋅ =
1
formă complexă prin R1 +
uin(t) D uo(t) uin(t) C2 uo(t) jωC2
U in = U in ⋅ e jϕ 1
1’ 2’ = U in ⋅ e jϕ ⋅
1’ 2’ 1 + jωC2 R1
1 1 Raportul de transfer în tensiune depinde de

⋅e (
j ϕ − arctg (ωC2 R1 ) )
U o = U ine jϕ = U in ⋅ frecvenţa unghiulară ω şi se notează cu H(ω)
1 + jωC2 R1 1 + (ωC2 R1 )
2
U o U o j(ϕo −ϕ ) U o = U o ⋅ e jϕo
Se constată că amplitudinea şi faza tensiunii de H (ω ) = TU = = ⋅e
U in U in
ieşire variază cu frecvenţa unghiulară ω U in = U in ⋅ e jϕ
1
⋅e (
1 j ϕ − arctg (ωC2 R1 ) )
U o = U in ⋅ ϕo = ϕ − arctg (ωτ ) U o = U in ⋅
2
1 + (ωτ )
2
1 + (ωC2 R1 )
unde τ = C2 R1 se numeşte constanta de timp a 1 − j ⋅arctg (ωC2 R1 )

H (ω ) = ⋅e
2
circuitului. 1 + (ωC2 R1 )
H(ω) se mai numeşte funcţie de transfer în Reprezentarea modulului funcţiei de transfer în

tensiune, având modulul şi argumentul funcţie de frecvenţă sau de frecvenţa unghiulară
1 reprezintă caracteristica de amplitudine, iar cea
H (ω ) = arg { H (ω )} = −arctg (ωτ ) a argumentului este caracteristica de fază.
2
1 + (ωτ ) Pentru orice circuit RC de integrare având
constanta de timp τ se poate reprezenta grafic
Reprezentarea grafică funcţie de frecvenţa caracteristica de frecvenţă în funcţie de ωτ
unghiulară ω sau frecvenţa f se numeşte (frecvenţa unghiulară multiplicată cu constanta
caracteristica de frecvenţă a circuitului. de timp).

Caracteristica de amplitudine |H(ω)| Caracteristica de fază arg(H(ω)) [rad]
reprezentată în scară liniară reprezentată în scară liniară
ωτ ωτ

Caracteristica de amplitudine (în dB) funcţie de frecvenţa
Se constată că reprezentările în scară liniară nu unghiulară reprezentată în scară logaritmică
sunt foarte adecvate:

graficele variază foarte rapid la valori reduse ale
frecvenţei şi apoi se concentrează la valori mici.
O reprezentare mai adecvată a aceloraşi
caracteristici utilizează
scara logaritmică pentru frecvenţă,
caracteristica de amplitudine este reprezentată în dB,
adică în unităţi de nivel.
ωτ
Caracteristica de fază în funcţie de frecvenţa
unghiulară reprezentată în scară logaritmică
Se observă că circuitul RC de
integrare are o caracteristică
de amplitudine aproximativ
constantă la frecvenţe mici
1
ω <<
τ 1
ω=
τ
ωτ
ωτ
3 dB eroare maximă
1
la frecvenţe mari, ω >>
constatăm o scădere τ La o frecvenţă unghiulară egală cu
practic liniară cu logaritmul 1 octavă
inversul constantei de timp numită
frecvenţei, cu o pantă de şi frecvenţă unghiulară de tăiere f 1
-20 dB/decadă
o octavă reprezintă intervalul ωt = t =
de frecvenţe pentru care se constată o scădere a 2π τ
sau de -6 dB/octavă aceasta creşte de 2 ori caracteristicii de amplitudine
1 decadă cu aproximativ 3dB,
o decadă reprezintă intervalul iar caracteristica de fază are
de frecvenţe pentru care valoarea π/4.
aceasta creşte de 10 ori
ωτ ωτ
1 Din acest motiv se utilizează pentru caracteristica de

H (ω ) = amplitudine şi reprezentarea aproximativă marcată cu
2
1 + (ωτ ) linie roşie (numită diagrama Bode a circuitului respectiv).
Astfel, pentru frecvenţe mai mici decât frecvenţa de
1 1
H (ωt ) = H  =
τ  2
(
⇒ 20log10 H (ωt ) = −3 dB ) tăiere caracteristica se aproximează cu o constantă (o
dreaptă orizontală), iar pentru valori mai mari decât
frecvenţa de tăiere caracteristica se aproximează cu o
oblică având panta de -20 dB/decadă.
arg { H (ω )} = −arctg (ωτ )
În această reprezentare aproximativă se face o eroare
maximă de 3 dB la frecvenţa de tăiere.
  1  π
arg { H (ωt )} = arg  H    = −
  τ  4
Dacă la intrarea circuitului RC de integrare se se poate demonstra că la ieşire se obţine

aplică o succesiune de impulsuri periodice de semnalul
tensiune de durată T0, cu perioada de repetare T
  t − kT 
 1 −
U 0 ; kT ≤ t < kT + T0 U 0 1 − e τ 
; kT ≤ t < kT + T0
uin ( t ) =  ; k ∈Z   −
T

0 ; kT + T0 ≤ t < ( k + 1) T   1− e τ


uin(t) u0 ( t ) =  k ∈Z
U0  T0
−
T −T0
 e τ − 1 − e τ − t −τkT
U 0 T
e ; kT + T0 ≤ t < ( k + 1) T
−
t
 1− e τ
0 T0 T T+T0
Caracteristica de frecvenţă
T0 T
−
τ
1− e − eτ
u0(t) α= T
U0 −
τ
α U0 1− e
T0 T −T0
−
β U0 e τ −1− e τ
t
β= T
0 T0 T T+T0 −
τ
1− e
Graficul semnalului de ieşire se apropie pentru
τ ≅ T0 de un semnal triunghiular, ceea ce
justifică denumirea de circuit de integrare

METc Curs 1-6 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

METc Curs 1-6 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Sisteme de măsurări electronice

 Majoritatea măsurătorilor necesită conectarea

Prof. dr. ing. OCTAVIAN FRATU

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

Sisteme de măsurări electronice Semnale – definiţii, tipuri principale

 Semnalele pot fi clasificate în două mari categorii x(t )  A cos(t  )

Semnalul sinusoidal – parametri Semnalul sinusoidal – parametri

 φ este faza iniţială.  Valoarea eficace, în cazul semnalului sinusoidal

Semnalul sinusoidal – parametri Semnalul sinusoidal – parametri

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

Semnale periodice Semnale periodice

 Semnal sinusoidal redresat mono-alternanţă  Semnal sinusoidal redresat dublă alternanţă

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

 Semnal dreptunghiular  Semnale triunghiulare şi dinte de fierăstrău

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

Parametrii semnalelor periodice Parametrii semnalelor periodice

 T – perioada de repetiţie;  Valoarea eficace (RMS – root mean square)

 A– – amplitudinea vârfului negativ  Tensiunea eficace este tensiunea continuă care

 Valoarea medie t T  Pentru impulsuri dreptunghiulare:

Semnale modulate Semnale modulate

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

Generatoare de audio-frecvenţă Generatoare de audio-frecvenţă

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

 Aceste aparate generează semnale în domeniul

Generatoare de radio-frecvenţă Generatoare de radio-frecvenţă

OMF ARF MA AC OMF ARF MA AC

Generatoare de funcţii Generatoare de funcţii

 Domeniul de frecvenţe acoperit este de obicei

 Semnal sinusoidal de amplitudine 1V  Semnal sinusoidal de amplitudine 1V

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

Vizualizarea semnalelor pe osciloscop Vizualizarea semnalelor pe osciloscop

 Semnal sinusoidal de amplitudine 1V  Măsurarea frecvenţei semnalului

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

 Măsurarea frecvenţei semnalului  Măsurarea frecvenţei semnalului

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

Vizualizarea semnalelor pe osciloscop

 Măsurarea frecvenţei semnalului

Osciloscopul este un instrument având ca funcţie

Prezentare generală Prezentare generală

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

În funcţie de modul în care se face prelucrarea Domeniul de frecvenţă acoperit este

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Schema bloc a osciloscopului

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

Canalul Y Sistem de sincronizare şi bază de timp

creează o referinţă de timp pentru a se putea realiza

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

Schema bloc a osciloscopului Schema bloc a osciloscopului

Sistem de sincronizare şi bază de timp Sistemul de afişaj

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

Tubul catodic Tunul electronic

Dispozitivul utilizat pentru afişarea imaginii în Are rolul de a genera un fascicol de

DX fixă în raport cu catodul. G

Zona de deflexie Deflexia pe verticală

Câmpul va acţiona asupra electronului cu o forţă Considerăm tensiunea uy constantă, egală cu Uy

Deflexia pe verticală Deflexia pe verticală

Rezultă că în interiorul sistemului de deflexie electronul Ne interesează deplasarea la nivelul ecranului

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii

Viteza vz este determinată de tensiunea de Din relaţia sensibilităţii se observă următoarele:

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii