Semnale și Sisteme II

Modulații de amplitudine și frecvență

Napruiu Raluca Oana 8310

1. Scopul lucrării

Studierea modulațiilor de amplitudine și frecvență, observarea modificării formei

semnalului purtător în funcție de forma semnalului modulator și de tipul de modulație. Studierea
modului de funcționare a modulatoarelor și demodulatoarelor AM..

2. Noțiuni teoretice

2.1 Modulația

Transmiterea directă a unui semnal util la o distanță mare întâmpină dificultăți datorită
pierderilor de energie care au loc. Acest fenomen, denumit atenuare, are ca rezultat reducerea
treptată a amplitudinii semnalului până când aceasta este zero. Modulația reprezintă transmiterea
unui semnal util prin intermediul unui semnal purtător ce are o frecvență mult mai înaltă, și
implicit o atenuare mult mai scăzută. Cele trei semnale implicate în procesul de modulație sunt:

• Semnalul purtător – baza pe care se construiește semnalul modulat

• Semnalul modulator – conține informația utilă
• Semnalul modulat – semnalul transmis ce rezultă din modificarea semnalului purtător de către
semnalul modulator.

În funcție de parametrul semnalului purtător care este modificat de semnalul modulator se disting
următoarele tipuri de modulații:

• Modulația de amplitudine (AM)

• Modulația de frecvență (FM)
• Modulația de fază (PM)

2.2 Modulația de amplitudine (AM)

Modulația de amplitudine reprezintă modificarea amplitudinii semnalului purtător de

către semnalul modulator. Cele trei semnale au următoarele forme:

1
Semnale și Sisteme II
𝑥𝑝 = 𝐴𝑝 cos(𝜔𝑝 𝑡) (1)

𝑥𝑚 = 𝐴𝑚 cos(𝜔𝑚 𝑡) (2)

(3)

unde m reprezintă gradul de modulație și se calculează ca fiind raportul dintre

amplitudinea semnalului modulator și amplitudinea semnalului purtător.

(4)

Un alt mod de a exprima matematic semnalul modulat este ca sumă de trei semnale:

(5)

2
Semnale și Sisteme II
Spectrul de frecvențe al unui semnal modulat în amplitudine este caracterizat de simetrie în jurul
frecvenței purtătorului. De ambele părți ale acestuia, se regăsesc componentele semnalului modulator
cu amplitudini mai mici, determinate de indicele de modulație. În stânga frecvenței purtătoare
componentele sunt amplasate la frecvențe rezultate din diferența frecvenței purtătoare și

(6)

2.3 Modulația de frecvență (FM)

Modulația de frecvență reprezintă modificarea frecvenței semnalului purtător de către

semnalul modulator. Cele trei semnale au următoarele forme:

𝒙𝒑 = 𝑨𝒑 𝐜𝐨𝐬(𝑚𝒑𝒕) (7) 𝒙𝒎 = 𝑨𝒎 𝐜𝐨𝐬(𝑚𝒎𝒕) (8)

𝒙𝑴𝑭 = 𝑨𝒑 𝐜𝐨𝐬 ((𝑚𝒑𝒕) + 𝖰 𝐬𝐢𝐧(𝑚𝒎𝒕)) (9)

unde β reprezintă gradul de modulație și se calculează ca fiind raportul dintre diferența

frecvențelor extreme ale semnalului purtător (deviația de frecvență) și frecvența semnalului
modulator.

3
Semnale și Sisteme II

(10)

Spre deosebire de semnalul modulat în amplitudine, spectrul semnalului modulat în frecvență

are o infinitate de componente în apropierea frecvenței purtătoare cu amplitudini diferite. În
practică se ignoră componentele cu o amplitudine mai mică de 2% din cea a purtătoarei.

4
Semnale și Sisteme II

Cel mai simplu modulator este realizat pe baza amplificatorului emitor comun

Semnalul purtător este amplificat de tranzistor, iar semnalul modulator influențează

amplitudinea semnalului amplificat, rezultând astfel semnalul modulat.

Dacă se dorește amplificarea mai puternică a unei purtătoare de o anumită frecvență,

rezistența din colector se poate înlocui cu un circuit rezonant paralel LC a cărui frecvență de
rezonanță (fc) este cea dorită a fi amplificată. Formula frecvenței de rezonanță este dată mai jos,
urmată de un exemplu de modulator în frecvență acordat pe 100 kHz.

5
Semnale și Sisteme II

1 (11)

Demodularea semnalelor modulate în amplitudine se poate realiza cu un număr foarte

mic de componente electronice. Cea mai simplă variantă este prezentată mai jos.

Demodulatoarele pentru acest tip de modulație mai poartă denumirea de detectoare

Dioda lasă să treacă doar partea pozitivă a semnalului modulat, iar rezistența R6 și
condensatorul C4 alcătuiesc un filtru trece-jos care extrage semnalul util. Simplu din punct de
vedere al proiectării, acest tip de demodulator are dezavantajul unor semnale de amplitudine foarte
mică la ieșire.

O variantă mai performantă de demodulator cu o structură mai complexă este prezentat

mai jos.

6
Semnale și Sisteme II

Se va folosi placa a cărui montaj este prezentat mai jos.

Montaj

Montajul se alimentează montajul cu 12 V (Figura 10). Se determină frecvența semnalului

purtător cu ajutorul osciloscopului (Pinul Filtru 2).

Semnalul modulator se configurează cu o tensiune vârf la vârf de 50 mV (Figura 11). Se

vizualizează formele de undă ale semnalului modulat și ale semnalului demodulat pentru
următoarele scenarii:

• Semnal sinusoidal 100 Hz;

• Semnal dreptunghiular 100 Hz (50% factor de umplere);
• Semnal triunghiular 100 Hz;
• Semnal sinusoidal 300 Hz;
7
Semnale și Sisteme II
• Semnal dreptunghiular 300 Hz (50% factor de umplere);
• Semnal triunghiular 300 Hz; Pentru fiecare scenariu se vizualizează cele
două forme de undă, se salvează sub formă grafică cele două semnale și se determină
frecvența și amplitudinea semnalului demodulat. Rezultatele se trec într-un tabel de
forma:
Tip semnal Frecvență modulator [Hz] Amplitudine demodulat Frecvență demodulat
modulator [mV] [Hz]

Sinusoidal 100 140 100

Dreptunghiular 150 110 133
Triunghiular 200 100 200
Sinusoidal 250 90 250
Dreptunghiular 300 120 294
Triunghiular 350 70 333

8
Semnale și Sisteme II

Aparatură

9
Semnale și Sisteme II

Osciloscop

10
Semnale și Sisteme II

Figura 12- Montaj

11