Cursul 2: FUNCȚIILE SIISTEMELOR DE RADIOCOMUNICAȚII.

Componentele de camp electromagnetic.

Lt. col. conf. univ. dr ing. Florin POPESCU

popescuveve@gmail.com
0721266097

Obiective:

Dupa parcurgerea acesteie unitati de invatare studentii vor fi in masura:

 Sa cunoască funcțiile sitemelor de radiocomunicații
 Sa cunoască și să explice componentele de camp electromagnetic
 Sa cunoacă limitele domeniilor de frecventa
 Sa scrie relatiile de conversie frecventa - lungime de unda

Elementele componente ale sistemului de radiocomunicaţii îndeplinesc următoarele funcţiuni:

Generarea oscilaţiilor de radiofrecven ţă (semnalul RF). Oscilatoarele sunt circuite
electronice capabile să genereze semnale periodice de o anumită formă (sinusoidale,
dreptunghiulare, triunghiulare, etc.). În funcţie de circuitul utilizat, semnalele produse de un
oscilator pot avea amplitudinea şi frecvenţa constante sau reglabile. Până în anii ’70 în construcţia
oscilatoarelor s-au folosit circuite de acord cu condensatoare variabile. La emiţătoare unde se
impune stabilitatea ridicată a frecvenţei de lucru se foloseau aproape exclusiv oscilatoare cu
rezonatoare (cu cristale) de cuarţ. Odată cu apariţia primelor circuite cu calare pe fază (PLL)
acestea au început să se utilizeze tot mai mult atât în instalaţiile de emisie cât şi în instalaţiile de
recepţie.
 Modulaţia este procesul de grefare a semnalului de informaţie pe semnalul purtător
(semnalul de RF). Prin modulaţie spectrul semnalului de intrare este transformat într-o bandă de
frecvenţă plasată în jurul frecvenţei purtătoare. Acest semnal având frecvenţă mult mai mare decât
frecvenţa semnalului de audiofrecvenţă, se poate transmite prin unde electromagnetice prin
intermediul unor instalaţii de antenă.
Multiplexarea reprezintă procesul de transmitere a semnalelor de intrare de la mai multe
surse pe acela şi semnal purtă tor, prin construirea unui semnal modulator complex. Banda de
frecvenţă care corespunde acestui semnal este mai largă decât banda fiecărui semnal de intrare luat
separat.
De exemplu, un semnal complex este cel de televiziune care conţine informaţii
multiplexate de la mai multe surse: imagine, sunet şi sincronizare şi a cărui bandă este de (6 – 8)
MHz.
Filtrarea constă în ajustarea domeniului de varia ţie a semnalelor de informaţie transmise
pentru încadrarea caracteristicilor de amplitudine şi frecvenţă în anumite limite. Astfel, pentru
semnalele de audiofrecvenţă şi de videofrecvenţă se filtrează spectrul pentru încadrarea lor în benzi
tipizate de frecvenţă conform indicaţiilor din tabelul 1.3.
Amplificarea de putere constituie procesul de creştere al puterii semnalului de emisie până
la nivelul necesar injectării în antenă. Antena de emisie radiază în spaţiu puterea injectată de către
etajul final al emiţătorului (parţial sau total) sub formă de câmp electromagnetic.
Realizarea unei comunicaţii pe un canal radio (o bandă de RF) presupune transmiterea prin
radiere în spaţiu de la emiţător spre receptor a undelor electromagnetice. Pe canalul de comunicaţie
se produce atenuarea progresivă a semnalului transmis, adică descreşterea progresivă a puterii
odată cu creşterea distanţei de la sursă. În acelaşi timp semnalul util este alterat prin:
- zgomote datorate unor fenomene atmosferice care generează impulsuri electrice
perturbatoare având spectru de putere cu bandă largă;
- interferenţă datorată pătrunderii în canal a unor semnale cu altă destinaţie, dar cu
parametri asemănători celor ai semnalului util.

Unda electromagnetică se caracterizează prin componentele de câmp, inseparabile ş i

perpendiculare între ele: câmpul electric –E -, şi câmpul magnetic – H. Unda electromagnetică se
propagă după o direcţie perpendiculară pe planul determinat de componentele de câmp magnetic
şi câmp electric şi este caracterizată prin lungime de undă (l), perioadă de repetiţie (T) şi frecvenţă
(f).
Conversia lungime de undă-frecvenţă constă în transformare lungimii de undă a undelor
radio folosite în radiocomunicaţii în frecvenţă [2].
Lungimea de undă - l -, reprezintă spaţiul parcurs de unda electromagnetică în decurs de o
perioadă – T – si se determină cu relaţia:
l =c×T unde: c - viteza luminii (3x108 m/s) (1.1)

T = 1/f
f – frecvenţa ;
Relaţia de legătură dintre lungimea de undă şi frecvenţa de propagare a undei
electromagnetice poartă denumirea de ecuaţia de conversie lungime de undă-frecvenţă [1].
Aceasta poate fi scrisă sub una din relaţiile:
l=c/f
Pentru efectuarea conversiei lungime de undă-frecvenţă şi frecvenţă-lungime de undă, se are în
vedere sistemul de unităţi de măsură. În practică se folosesc relaţiile:

300000 300 30
l[m]= l[m]= l[cm]= (1.3)
f [Hz] f [MHz] f [GHz]

Conversia lungime de undă- frecvenţă poate fi realizată ş i cu ajutorul diagramei de

conversie (fig.1.4.), în care prin utilizarea adecvată a factorului de multiplicare prezentat în tabelul
alăturat diagramei, este acoperit spectrul undelor electromagnetice cuprins între 0,03 MHz
¸300GHz, respectiv 10Km ¸ 1 mm.
Undele electromagnetice fac parte din categoria radiaţiilor electromagnetice in care sunt
incluse:
· Radiaţiile in infraroşu, având lungimea de undă l = 0,04 cm ¸ 0,00007cm;
· Radiaţiile luminoase, având lungimea de undă l = 7000 A0 ¸ 40000A0 (A0 este
unitatea de măsură denumită angstron, 1 A0 = 10-8 cm) ;
· Radiaţiile in ultraviolet, având lungimea de undă l = 4000 A0 ¸ 120 A0 ;
· Razele X, având lungimea de undă l = 120 A0 ¸ 0,06 A0;
· Razele gama, având lungimea de undă l = 1,4 A0 ¸ 0,01A0;
· Radiaţiile cosmice, având lungimea de undă de aproximativ 0,0001 A0.

Exemplu:

Să se determine frecvenţa de emisie a unei staţii care lucrează pe lungimea de undă de

351 m.
Rezolvare:
Cu relaţia (1.2) se determină frecvenţa corespunzătoare de emisie a staţiei.

v[km / s] 300000
f [kHz]= = = 854,70kHz
l[m] 351

Tabelul 1.2. Benzile de frecvenţă ale spectrului radio

Abrevi Domeniul
Nr. Simbol Domeniul Subdiviziunea erea lungimilor de
Ban frecvenţelor metrică metrică undă l [m]
da
4 VLF 3-30 kHz Unde miriametrice B. Mam *
5 LF 30-300 kHz Unde kilometrice B. km *
6 MF 300-3000 kHz Unde hectometrice B. hm *
7 HF 3-30 MHz Unde decametrice B. dam *
8 VHF 30-300 MHz Unde metrice B. m *
9 UHF 300-3000 MHz Unde decimetrice B. dm *
10 SHF 3-30 GHz Unde centimetrice B. cm *
11 EHF 30-300 GHz Unde milimetrice B. mm *
12 - 300-3000 GHz U. decimilimetrice B. dmm *