Sunteți pe pagina 1din 43

Capitolul 3

Antene

Obiective

Obtinerea antenei in semiunda din linia de transmisie Reprocitatea si polarizarea antenei Campul de radiatie si inductie al antenei, diagrama de radiatie, castigul, rezistenta de radiatie Definitia si calculul randamentului antenei Caracteristicile fizice si electrice ale principalelor tipuri de antene Orientarea electronica a caracteristicii de radiatie a ariilor (sistemelor) de antene Largimea de banda si largimea fascicolului de radiatie al antenei Antena log-periodica.

3 1. Teoria de baza a antenelor.


In sistemele de transmisie radio semnalul este aplicat antenelor unde circulatia curentului de radio frecventa produce campul electromagnetic care este radiat in atmosfera. La nivelul sistemului de receptie campul electromagnetic intersecteaza antena acestuia in care induce curent alternativ de RF care este prelucrat apoi de etajele receptorului. Reciprocitatea antenei este abilitatea acesteia de a transfera energia campului electromagnetic din atmosfera la receptor cu aceeasi eficienta ca si transferul de energie de la emitator spre atmosfera. Reciprocitatea antenei este posibila deoarece caracteristicile electrice ale antenei sunt aceleasi indiferent daca receptioneaza sau transmite energia campului electromagnetic. Polarizarea este directia campului electric emis sau receptionat, data de configuratia fizica a antenei. Asadar, o antena verticala va transmite o unda polarizata vertical. Un sistem de radiocomunicatii eficient presupune ca antenele de emisie si receptie sa aiba aceeasi polarizare. Semnalul receptionat este teoretic nul daca un camp electric polarizat vertical ajunge la o antena de receptie polarizata orizontal.

3 2.

Antena dipol in semiunda

O antena care are lungimea fizica egala cu jumatate din lungimea de unda a semnalului transmis sau receptionat se numeste antena dipol in semiunda, fiind utilizata la frecvente mai mari de 2 MHz. Obtinerea antenei dipol in semiunda. In cazul unei linii de transmisie bifilare in gol, tensiunea la capatul liniei este maxima, curentul fiind zero, indiferent de relatia dintre lungimea fizica a liniei si lungimea de unda. Curentul circula in linie in mod continuu fiind evidenta prezenta undelor stationare. Daca lungimea fizica a liniei este /4, la nivelul sursei curentul va fi maxim si tensiunea minima. Asadar, impedanta este maxima la capatul liniei si minima in zona sursei, Fig. 3-1. In practica se urmareste maximizarea randametului antenelor, astfel incat cea mai mare parte a energiei aplicate lor sa fie convertita in energie electromagnetica a undelor radiate. Aceasta maximizare nu se poate realiza cu o line de transmisie bifilara normala deoarece campurile magnetice create in jurul conductoarelor se anuleaza reciproc in zona externa liniei, ci prin modificarea unui tronson de linie in /4, constand in indoirea la 90 a celor doua conductoare, Fig. 3-2. Se obtine astfel antena in semiunda (dipolul in /2), compus din doua sectiuni in /4. Distanta electrica dintre capetele celor doua sectiuni este /2, curentul este maxim la intrare si minim la capete, iar tensiunea este maxima la capete si minima la nivelul terminalelor de intrare.

Fig. 3-1. Segment de linie de transmisie in sfert de unda (terminat in gol).

Fig. 3-2. Antena dipol in semiunda.

Impedanta antenei dipol in /2. Impedanta este maxima la capetele dipolului si minima la intrare, Fig. 2-3, variind intre aproximativ 2500 si 73 .
Campul de inductie si de radiatie. Campul de radiatie este acea parte a campului electromagnetic din jurul antenei a carui energie nu se mai intoarce pe conductorul antenei ci se propaga sub forma de unda electromagnetica, fiind denumit si camp indepartat. Campul de inductie este acea parte a campului electromagnetic a carui energie se reintoarce pe elementele antenei, fiind cunoscut sub forma de camp apropiat al antenei, efectul sau devenind neglijabil la o distanta mai mare decat /2 fata de antena. Campul indepartat incepe la:

a) b) c)

R ff 1,6 R ff 5 D R ff 2D
2

0,32

0,32 D

(3-1a) (3-1b) (3-1c)

2,5

2,5

unde Rff = distanta campului indepartat fata de antena (m) D = dimensiunea antenei (m) = lungimea de unda a semnalului transmis (m)
Regiunea campului apropiat se intinde la distante mai mici decat Rff

Fig. 3-3. Variatia impedantei de-a lungul antenei in semiunda.

Diagrama de radiatie. Diagrama de radiatie indica intensitatea campului radiat de catre antena de emisie sau raspunsul antenei de receptie ca functie de directie. Fig. 3-4(a) arata ca intensitatea maxima a campului de radiatie a dipolului in /2 este pe o directie perpendiculara pe antena, in timp ce zero energie este radiata in dreptul capetelor. Dipolul in /2 este directional deoarece concentreaza energia radiata in anumite directii pe seama altora. Deschiderea fasciculului electromagnetic este definita ca separarea unghiulara dintre punctele corespunzatoare jumatatii de putere de pe diagrama de radiatie, Fig. 2-4(a). O sectiune transversala prin diagrama de radiatie in trei dimensiuni a dipolului in /2 vertical polarizat apare in Fig. 3-5. Castigul antenei. Dipolul in /2 prezinta un castig in raport cu radiatorul izotrop teoretic. Castigul antenei este o masura a cat de multa putere in, dB, va radia o antena intr-o anume directie in raport cu puterea care ar radia-o o antena de referinta (o sursa izotropa punctiforma sau un dipol). Dipolul, asadar, are un castig relativ la radiatorul izotrop intr-o anume directie, care in cazul dipolului in /2 este de 2,15 dB (pe directia perpendiculara pe mijlocul antenei) comparativ cu radiatorul izotrop. Totusi, deoarece un radiator izotrop perfect nu poate fi realizat practic, antena dipol in /2 este considerata o referinta standard fata de care se apreciaza castigul tuturor celorlalte antene. Produsul dintre castigul unei antene si puterea la intrarea sa este denumit putere efectiv radiata ERP (effective radiated power).

Fig. 3- 4. Diagrama de radiatie


Unghi de deschidere

Putere maxima

Putere cu 3dB mai mica decat maximul (punctul A)

Antena

a) Dipol in /2

b) Sursa izotropa punctuala

Castigul unei antene raportat la radiatorul izotrop este exprimat in dBi (pentru dipolul in /2 acesta este asadar 2,15 dBi), iar castigul antenei raportat la un dipol in /2 este exprimat in dBd. Prin urmare castigul unei antene exprimat in dBi este cu 2,15 dB mai mare decat cel exprimat in dBd. Puterea receptionata de o antena in spatiul liber poate fi apreciata cu relatia:
2 P G G Pr t t 2 r 2 16 d

(3-2)

unde

Pr = puterea receptionata (W) Pt = puterea transmisa (W) Gt = castigul antenei de emisie referitor la radiatorul izotrop (raport nu dB) Gr = castigul antenei de receptie referitor la radiatorul izotrop (raport nu dB) = lungimea de unda (m) d = distanta dintre antene (m)

Fig. 3- 5. Diagrama de radiatie tridimensionala pentru un dipol.

Antena dipol in /2

3 3. Rezistenta de radiatie a antenei


Rezistenta de radiatie, Rr , este o parte a impedantei de intrare ce corespunde puterii radiate in spatiu. Asadar, Rr nu este rezistenta conductoarelor antenei ci este o rezistenta efectiva legata de puterea radiata de catre aceasta antena. Deoarece exista o relatie intre puterea radiata de catre o antena si curentul de RF prin acea antena, rezistenta de radiatie poate fi definita matematic ca:

P Rr 2 I

(3-3)

unde Rr = rezistenta de radiatie () I = valoarea efectiva a curentului din antena in punctul ei de alimentare (A) P = puterea totala radiata de catre antena.
Nu toata energia absorbita de catre antena va fi radiata, o parte va fi disipata in conductoarele antenei, in dielectricul imperfect din vecinatatea antenei, de curentii indusi in obiectele metalice plasate in campul de inductie al antenei sau prin descarcarea corona. Efectul de arc electric numit si descarcare corona este o descarcare electrica luminoasa in jurul suprafetelor conductoare produsa prin ionizarea aerului. Daca pierderile totale sunt reprezentate prin rezistenta, Rd, si suma dintre Rr si Rd este rezistenta totala a antenei, RT, randamentul antenei este:

Pemisa Rr R r Pintrare Rr Rd RT

(3-4)

Fig. 3- 6. Rezistenta de radiatie a antenelor in spatiul liber reprezentata in functie de lungimea de unda.
R []

Lungime de unda ()

Efectele lungimii antenei. Rezistenta de radiatiei a antenei variaza cu lungimea fizica a antenei, Fig. 3-6. Pentru antena in semiunda rezistenta de radiatie masurata in punctul de curent maxim (in centrul antenei) este de aprox. 73 , iar in cazul antenei in sfert de unda rezistenta de radiatie masurata in aceleasi conditii este 36,6 . Acestea sunt valori pentru spatiul liber, adica in situatia cand antena este complet degajata nefiind afectata de vecinatatea solului sau a altor obstacole. Efectele solului. Inaltimea antenei deasupra solului afecteaza rezistenta de radiatie, variatiile acestei rezistente fiind generate de undele reflectate de pe sol prin modificarea curentul din antena. In functie de faza lor la momentul intersectarii antenei (faza care depinde de inaltimea si orientarea antenei), undele reflectate pot duce la crestera sau descresterea curentului in antena. La o putere de intrare data, daca curentul din antena creste rezistenta de radiatie scade si viceversa. In Fig. 3-7 se observa ca rezistenta de radiatie a unei antene orizontale dipol in semiunda creste in mod constant cu inaltimea pana la 90 , cand acesta inaltime atinge 3/8 din lungime de unda. In continuare valoarea rezistentei variaza cu amplitudini din ce in ce mai mici in jurul unei valori medii de 73 , valoare corespunzatoare spatiului liber. Variatia rezistentei de radiatie pentru un dipol in semiunda vertical este mai redusa decat in cazul antenei orizontale. Ea prezinta un maxim de 100 atunci cand centrul antenei este la /4 de sol si un minim de

Fig. 3- 7. Rezistenta de radiatie a antenei in /2 pentru diferite inaltimi.

Rezistenta de radiatie []

Antena verticala

Rezistenta de radiatie in spatiul


liber pentru antena in /2

Antena orizontala

Inaltimea deasupra solului []

70 cand acesta inaltime devine /2, continuand sa varieze in limitele a cativa ohmi in jurul unei valori medii usor mai ridicata decat pentru antena orizontala. Deoarece intensitatea curentului din antena este influentata de inaltimea acesteia, intensitatea campului radiat de acea antena sufera si ea modificari. In general, daca rezistenta de radiatie se reduce intensitatea campului radiat creste si invers. Lungimea electrica si lungimea fizica. Daca antena este construita dintr-un conductor foarte subtire si este izolata in spatiu, lungimea sa electrica este foarte aproape de cea fizica. In practica insa, o antena nu poate fi complet separata (izolata) de influenta obiectelor inconjuratoare, iar r , constanta dielectrica relativa a aerului este considerata cu aproximatie a fi 1. Prin urmare, viteza de propagare a undei de-a lungul conductorului antenei este intotdeauna usor mai mica decat viteza luminii in spatiul liber, iar lungimea fizica a antenei este mai redusa (cu aproximativ 5%) decat cea corespunzatoare lungimii de unda in spatiul liber, lungimea fizica putant deci fi aproximata la 95% din lungimea electrica calculata. Daca lungimea antenei nu este cea optima, impedanta sa de intrare apare ca fiind capacitiva sau inductiva in functie de cum lungimea sa fizica este mai scurta sau mai lunga de cat cea impusa de lungimea de unda. Compensarea se poate face adaugand o inductanta sau o capacitate in serie pentru realizarea unei impedante de intrare rezistive.

Fig. 3- 8. (a) Alimentare in curent si (b) alimentare in tensiune.

Alimentare centrala

Generator

(a) Generator plasat la curent maxim inseamna alimentare in curent

Alimentare laterala

Generator

(b) Generator plasat la tensiune maxima inseamna alimentare in tensiune

3 4. Linii de alimentare ale antenelor


Modul de conectare a liniei de alimentare la antena le imparte pe acestea in doua categorii:
antena alimentata in tensiune atunci cand semnalul se aplica in punctul unde tensiunea este maxima (antena cu alimentare laterala) antena alimentata in curent atunci cand semnalul se aplica in punctul unde curentul este maxim (antena alimentata central).

Liniile de transmisie (de alimentare - feed line) alte antenelor, fac legatura dintre acestea si generator, respectiv receptor. Liniile de alimentare se impart in trei categorii: rezonante, nerezonante, combinatie a celor doua tipuri. Linia de alimentare rezonanta. Linia de transmisie rezonanta nu este utilizata pe scara larga caci impune conditii de functionare critice relativ la lungimea ei fizica functie de frecventa de lucru. Sunt insa aplicatii in RF pentru care utilizarea unei astfel de linii de alimentare devine convenabila. Antena alimentata in curent din Fig. 3-9, este conectata la o linie de transmisie in semiunda. Atat antena cat si linia de transmisie sunt sediul unor unde stationare si amandoua prezinta o impedanta scazuta in planul de conexiune. Se conecteaza un circuit rezonant serie la capatul dinspre generator al liniei de alimentare pentru a furniza curentul de mare intensitate necesar excitarii liniei. Condensatoarele variabile permit compensarea abaterilor lungimilor fizice ale antenei se liniei de la relatia lor cu .

Fig. 3- 9. Alimentare in curent prin linie rezonanta.

Antena

Linia de transmisie

Linia de transmisie poate fi cu doua conductoare (de tip panglica) sau coaxiala, ultima varianta fiind cea preferata in RF datorita pierderilor de radiatie mici. Avantajele conectarii liniei de alimentare rezonante la antena: nu mai este necesara adaptarea de impedanta abaterile antenei si liniei de la lungimea fizica data de relatia cu pot fi compensate prin includerea la intrarea liniei a unui circuit rezonant serie acordabil Dezavantajele utilizarii unei astfel de linii sunt: cresterea pierderilor de putere in linie din cauza amplitudinii mari a undelor stationare de curent cresterea probabilitatii de aparitie intre conductoare a descarcarii prin arc electric din cauza amplitudinii mari a undelor stationare de tensiune lungimea critica (stabilita cu mare precizie) generarea campurilor de radiatie din cauza existentei undelor stationare Linia de alimentare nerezonanta. Acest tip de linie de transmisie este larg folosit pentru alimentarea antenelor utilizate in radiocomunicatii. Ea prezinta unde stationare nesemnificative ca amplitudine, atunci cand este terminata pe impedanta sa caracteristica la capatul conectat la antena. Acesta constituie un mare avantaj in raport cu unda rezonanta, conditiile de functionare eficienta fiind practic independente de lungimea fizica.

Fig. 3- 10. Alimentarea antenelor prin linii nerezonante.

Antena

Linie din pereche torsadata Cablul coaxial

(a) Alimentare prin cablu coaxial

(b) Alimentare prin pereche torsadata

(c) Adaptare Delta

(d) Transformator de adaptare in sfert de unda

Principalele tipuri de linii de alimentare nerezonante sunt: linia bifilara simpla (panglica) linia bifilara ecranata linia coaxiala Fig. 3-10, prezinta antena in semiunda exicitata cu linii nerezonante. Daca impedanta de intrare a antenei din Fig. 3-10(a) este 73 , iar impedanta caracteristica a liniei coaxiale de alimentare este 73 , atunci se poate recurge la conectarea directa, adaptarea de impedanta la nivelul antenei fiind asigurata. In situatia in care linia este adaptata si la generator (de regula printr-un transformator), pe tot traseul spre antena nu apar unde stationare. Un alt tip de linie de alimentare, mult folosit la frecvente joase unde pierderile raman reduse, este linia torsadata, Fig. 3-10(b), cu impedanta caracteristica 70 Adaptorul delta este un dispozitiv utilizat pentru adaptarea de impedanta prin extinderea liniei de transmisie astfel incat impedanta ei caracteristica sa corespunda impedantei de intrare a antenei Fig. 3-10(c). Linia de transmisie bifilara are o impedanta caracteristica Z0 cuprinsa intre 300 si 700 , asadar mult mai mare decat impedanta de intrare a dipolului in semiunda alimentat central care este Zin = 73 . Alimentarea dipolului cu o astfel de linie presupune adaptarea de impedanta cu o sectiune in delta, Fig. 3-10(c), care realizeaza cresterea treptata a distantei dintre conductoarele liniei pe masura ce se apropie de antena.

In exemplul din figura, antena are impedanta de intrare de 73 , iar impedanta caracteristica a liniei este 600 . Pe masura ce punctele de conectare a liniei la antena se deplaseaza spre capetele dipolului, impedanta de iesire a segmentului in delta creste, dar creste si impedanta de intrare a dipolului corespunzator noilor puncte de contact. Se poate gasi asadar o pozitie pentru care adaptarea de impedanta se realizeaza. Segmentul delta devine prin urmare o parte intrinseca a antenei, introducand insa pierderi de radiatie (un dezavantaj). Un alt dezavantaj major este obtinerea adaptarii prin incercari, lungimea segmentelor variable A si B stabilindu-se prin testari practice ce pot fi uneori dificile. Adaptarea in sfert de unda. Un alt dispozitiv de adaptare este transformatorul in sfert de unda (transformatorul de adaptare), Fig. 3-10(d), care adapteaza impedanta de intrare scazuta a dipolului la impedanta de iesire ridicata a liniei.
' Z0 Z0 RL

(3-6)

unde

Z0 = impedanta caracteristica a liniei de adaptare Z0 = impedanta caracteristica a liniei de alimentare RL = impedanta de intrare rezistiva a dipolului.

Aceasta tehnica de adaptare este potrivita pentru aplicatiile de banda ingusta pe cand sectiunea delta este dedicata sistemelor de banda larga.

3 5. Antena monopol
Antena monopol (antena verticala) este folosita in domeniul de frecventa pana la 2 MHz. Diferenta dintre antena verticala si dipolul in semiunda este aceea ca monopolul necesita la baza un plan conductor conectat la Pamant. In general, antena verticala este o antena in sfert de unda sau multiplu de sfert de unda, sursa (emitatorul) fiind conectata intre antena si planul conductor de masa, Fig. 3-11. Efectul reflexiilor pe sol. Solul este un bun conducator de electricitate, iar reflexiile pe care le produce sunt echivalente cu radiatia unei alte sectiuni de antena in sfert de unda, pozitionata in imagine fata de suprafata Pamantului (asa numita antena imagine o antena simulata in /4 rezultand din prezenta solului conductor la baza monopolului initial in sfert de unda). Cu o antena monopol avand lungimea fizica /4, se obtin caracteristicile unui dipol in semiunda, distributia tensiunii, curentului, relatiile impedantei fiind similare. Singura diferenta este valoarea impedantei de intrare de aproximativ 36,6 , la baza. Curentul efectiv al monopolului conectat la masa este maxim la baza si minim in varf, iar distributia tensiunii efective prezinta un maxim la varf si un minim la baza. Functionarea eficienta a monopolului necesita un teren cu o conductivitate ridicata pentru maximizarea reflexiilor, in caz contrar producand-se atenuari semnificative ce altereaza caracteristica de radiatie. Remediul implica mentinerea unui sol umed sau ingroparea la baza antenei a unui ecran metalic cu raza /4.

Fig. 3- 11. Antena monopol conectata la Pamant.

Pmnt

Curent

Tensiune

Antena imagine

Contragreutatea este o suprafata reflectanta artificiala, creata pentru antena monopol atunci cand solul nu poate fi utilizat in acest scop. Consta dintr-o retea de conductoare sau un ecran metalic plasate la o mica distanta deasupra Pamantului, bine izolate de acesta si avand raza de cel putin /4. Contragreutatea poate inlocui legarea direct la Pamant a monopolului, ea si suprafata solului formand un condensator, iar curentul periodic din antena reprezentand un curent de incarcare respectiv descarcare al acestui condensator. Capatul inferior al antenei monopol, in mod normal legat la Pamant, este conectat acum la suprafata solului prin intermediul acestei capacitati. Daca contragreutatea nu este bine izolata fata de Pamant, efectul care apare este similar celui al curentilor de pierderi din condensatori, putand sa se produca pierderi chiar mai mari decat in cazul in care contragreutatea nu ar fi utilizata deloc. Forma si dimensiunea contragreutatii nu sunt neaparat critice, dar ea trebuie sa se extinda in mod egal in toate directiile. Pentru antena verticala contragreutatea poate sa aiba orice forma geometrica simpla, Fig. 3-12, si este construita pentru a fi nerezonanta la frecventa de lucru. Functionarea antenei in sfert de unda, fie ca este in mod riguros conectata la Pamant, fie ca foloseste o contragreutate corespunzatoare, este identica cu cea a dipolului in semiunda cu aceeasi polaritate.
Caracteristica de radiatie. Caracteristica de radiatie a monopolului, Fig. 3-13(a), este omnidirectionala in planul Pamantului si scade la zero spre varful antenei. O mare parte din energie este radiata sub forme de unda de sol, existand insa si o

Fig. 3- 12. Contragreutati (vedere de sus).


Antene

Suporti

semnificativa unda spatiala. Marind dimensiunea antenei la /2, unda terestra devine mai importanta, Fig. 3-13(b). Maximumul de intensitatea pentru unda terestra radiata se obtine atunci cand lungimea fizica a antenei este un pic mai mica decat 5/8. O crestere in continuare a lugimii antenei duce la marirea unghiului de radiatie si reducerea componentei orizontale. La o inaltime egala cu nu mai exista unda terestra.
Antene cu sarcina. In multe aplicatii de joasa frecventa nu este practica sau chiar realizabila utilizarea antenei in /4. Pe de alta parte, monopolul cu o lungime sub /4 are o impedanta de intrare puternic capacitiva, fiind un radiator ineficient, deoarece o sarcina reactiva nu accepta energie de la emitator, aceasta este reflectata, iar linia de alimentare devine sediul unor importante unde stationare. Solutia este obtinerea unei inaltimii efective a antenei egala cu /4: O bobina (sarcina) conectata in serie cu antena, Fig. 3-14, este utilizata pentru a compensa comportarea capacitiva a monopolului, antena rezultanta avand o impedanta de intrare rezistiva si deci putand absorbi intreaga putere provenita de la emitator. Bobina poate fi reglabila, permitand astfel acordul antenei intr-o gama larga de frecvente. Unda stationara de curent are un maxim in dreptul bobinei, Fig. 3-14, energia corespunzatoare puterii consumate in infasurare, I2R, reprezinta pierderi in loc sa se adauge energiei radiate. Totusi, pe linia de alimen tare nu apar unde stationare daca bobina este corespunzator acordata. O solutie mai eficienta consta in montarea unei sarcini capacitive in varful antenei, Fig. 3-15(a). De remarcat unda stationara de curent de mare amplitudine

Fig. 3- 13. Diagrama de radiatie pentru antena monopol.

Fig. 3- 14. Antena monopol cu bobina de sarcina.

Antena

Bobina de sarcina

Emitator
Linie de transmisie pentru alimentarea antenei

existenta si la baza antenei si a carei energie poate fi acum integral radiata. Roata metalica cu spite plasata in varful antenei reprezinta o capacitate de scurtcircuitare in raport cu Pamantul, reducand semnificativ caracterul capacitiv al impedantei de intrare, antena devenind practic rezonanta. In aceasta, desi radiatorul este mult mai eficient, nu se poate modifica insa frecventa de lucru a antenei. antena in L inversat, Fig. 3-15(b), are aceleasi caracteristici cu antena precedenta, chiar si o oarecare directivitate, dar dimensiunile ei pot fi uneori incomode.

Fig. 3- 15. Antene monopol cu sarcini capacitive conectate in partea superioara.

3 6. Arii de antene
Antena dipol in semiunda cu elemente neconectate electric (parazite). Aria (sitemul) de antene este alcatuita din mai multe elemente sau componente, iar daca unele dintre acestea nu sunt conectate electric avem o arei de antene cu elemente parazite. Aria elementarea apare in Fig. 3-16(a), consta dintr-un dipol in semiunda si un element in /2 nealimentat (necomandat) care nu este conectat electric (parazit), plasat la /4 in spatele dipolului. Dipolul radiaza energia electromagnetica conform diagramei sale de radiatie bidirectionala. Campul care se propaga catre elementul parazit induce in acesta unde de tensiune si de curent ce prezinta un defazaj de 180 fata de unda incidenta. Datorita acestui sistem de unde de curent si tensiune pe care le gazduieste, elementul parazit radiaza la randul sau o unda bidirectionala ce pastreaza acest decalaj de 180. Defazajul mentionat face ca unda directa (de la dipolul in semiunda) si unda radiata de elementul parazit sa se anuleze in timpul propagarii lor la distanta de aria de antene. Unda generata de elementul parazit ce se propaga catre dipolul in semiunda il intalneste in faza si dubleaza energia radiata de catre aria de antene, Fig. 3-16(b) Elementul parazit poarta numele de reflector, datorita rolului pe care il joaca. De remarcat ca acest sistem de antene are o directivitate superioara fata de dipolul in semiunda, adica prezinta un castig in raport cu el de aproximativ 3 dB.

Se poate demonstra usor efectul de crestere a intensitatii campului electromagnetic pe directia de radiatie a ariei de antene: Energia radiata de catre dipolul in semiunda strabate /4 pana sa atinga reflectorul acest drum fiind echivalent cu un defazaj de 90 Un defazaj suplimentar de 180 apare la inductia tensiunii si curentului in reflector. Energia radiata inapoi spre dipol de catre reflector, sufera un alt defazaj de 90 parcurgand iarasi /4 inainte sa atinga dipolul in semiunda. Deplasarea totala de faza este 90 + 180 + 90 = 360, asadar unda radiata de catre reflector ajunge in faza la dipol. Antena Yagi-Uda consta dintr-un dipol in semiunda si doua sau mai multe elemente parazite, iar in Fig. 3-17(a) este prezentata varianta cu un reflector si un director. Directorul este elementul parazit care directioneaza in mod efectiv energia spre azimutul dorit, diagrama de radiatie fiiind prezentata in Fig. 3-17(b). Se observa prezenta unor lobi laterali, lobii reprezentand radiatia unor mici cantitati de energie pe directii in general nedorite (conform diagramei de radiatie). Diferenta dintre castigul antenei in dB pe directia dorita si cel corespunzator directiei opuse se numeste raport fata-spate (F/B) (front-to-back ratio). Antena Yagi prezentata furnizeaza un castig in putere de aproximativ 10 dB in raport cu dipolul in semiunda. In practica antena Yagi consta intr-un reflector si mai multe directoare ceea ce ii asigura un castig superior, proiectarea ei bazandu-se insa mai mult pe rezultate experimentale. Se foloseste in benzile HF, VHF si UHF.

Fig. 3- 16. Retea elementara de antene.

Reflector Dipol in semiunda

Dipol cu reflector

Dipol singular Axa de radiatie

Linia de alimentare (a) (b)

Fig. 3- 17. Antena YagiUda.

Reflector Director Lobi laterali

Antena Radiator primar in /2 (dipol in /2) (a) (b)

Arie de antene cu elementele coliniare comandate. Acest sistem (Fig. 3-18(a) prezinta o arie cu patru elemente coliniare), este o combinatie de dipoli in semiunda, plasati cap la cap si formand o linie dreapta. Fiecare element este excitat prin linia de transmisie astfel incat campurile pe care le radiaza sunt toate in faza (aditive) pe directia perpendiculara pe arie. Linia de transmisie de legatura dintre dipoli are lungimea de /2 (pereche torsadata de /4). Diagrama de radiatie a acestei arii de antene apare in Fig.3-18(b) si denota un castig in raport cu dipolul in semiunda (linia punctata). Cu cat numarul de antene coliniare este mai mare cu atat creste castigul si directivitatea (ingustarea lobului principal). Aria de antene cu radiatie transversala este formata dintr-un grup de dipoli in semiunda montati unul deasupra celuilalt, Fig. 3-19. O asemenea retea de antene prezinta o directivitate superioara atat in plan vertical cat si in plan orizontal in comparatie cu reteaua coliniara. Topologia din figura arata o separare de /2 intre diferitele nivele, iar alimentarea incrucisata asigura ca tensiunea si curentul din fiecare element a fiecarui etaj sa fie in faza. Rezultatul este o diagrama de radiatie directiva in plan orizontal (la fel ca si la antena cu elemente coliniare) si de asemenea directiva in plan vertical (spre deosebire de reteaua coliniara).

Fig. 3- 18. Retea coliniara cu patru elemente.

/4

/4
Linia de conexiune

Diagrama de radiatie a dipolului in /2

Linia de alimentare

Diagrama de radiatie a retelei coliniare

(a)

(b)

Fig. 3- 19. Retea de antene cu radiatie transversala (antena brad) cu opt elemente.

/2

/2

Element Element individual individual

Linia de alimentare

Fig. 3- 20. Diagramele de radiatie pentru o retea de antene comandata in faza. (Henry Jaski, Ed., Antenna Engineering Handbook, 1961)
Distanta dintre elemente in lungimi de unda ()

Diferenta de faza (perioade T)

Fig. 3- 21. Antena log-periodica (Retea log-periodica).


Antena independenta de frecventa, constituita din elemente radiante similare, coplanare, omotetice fata de varf, cu distantele intre ele si frecventele de rezonanta in progresie geometrica. Directia fasciculului

Linie de transmisie

Dipoli

(a)

(b)

Fig. 3- 22. Antena cadru.

Nul

Diagrama de radiatie sau de receptie

Vedere laterala a cadrului

Linie de alimentare (a) (b)