Noțiuni elementare despre antene

NOȚIUNI ELEMENTARE DESPRE ANTENE

1. Principiile de funcționare ale antenelor de emisie

Antena este un dispozitiv, capabil să radieze sau să capteze unde radio; antena este
dispozitivul de interfaţă dintre spaţiul de propagare al undelor EM şi circuitele electronice – ARF
final la radioemiţătoare sau circuitele de intrare la radioreceptoare. Obişnuit, antenele sunt metalice,
dar există şi antene din materiale dielectrice.
Pentru a sugera cum o antenă transformă oscilaţiile electrice (curent, tensiune) în unde EM,
se consideră o linie din două conductoare, în gol, ca în Fig. 1.a. Dacă lungimea liniei este λ/4
(echivalentă cu un circuit LC serie la rezonanţă), în linie apare o undă staţionară; la capătul în gol
curentul este nul iar tensiunea maximă. Intre conductoare se distribuie câmpul EM concentrat în
cea mai mare parte în spaţiul dintre conductoare şi în apropierea acestora. Dacă se rabat
conductoarele ca în Fig. 1.b, liniile de câmp electric se închid pe trasee din ce în ce mai lungi, pe
măsura îndepărtării de conductoare – câmpul EM se propagă sub formă de unde EM (câmpul
electric şi magnetic variabile în timp se generează unul pe altul). Linia a devenit o antenă de emisie
tip dipol în semilungime de undă (în λ/2).
linii de câmp

u
E

E
i(x) λ/2
i

x H

l = λ/4

a)

b)
Fig. 1. Transformarea oscilațiilor electrice în unde electromagnetice prin rabatarea
conductoarelor unei linii de transmisie
O analogie cu undele mecanice este potrivită. Introducând un vibrator în apă, se formează valuri – unde
mecanice, care se depărtează de sursă; amplitudinea acestora scade cu distanţa. Dacă sursa de oscilaţii
dispare, undele continuă să existe şi să se propage sub forma de tren de unde, dar după un timp dispar
deoarece a dispărut sursa de energie. Aşadar, undele au această proprietate, de a se separa de sursă şi a se
propaga în mediu, transportând energie. Exact în acelaşi fel se formează şi se comportă undele EM.
Înţelegerea fenomenului este uşurată folosind liniile de câmp electric (într-o secţiune în
spaţiul din jurul antenei se reprezintă liniile la care vectorul E este tangent şi are acelaşi modul).
Vectorul H al câmpului magnetic este în plan perpendicular pe al vectorului E iar liniile de câmp
magnetic sunt curbe închise (Fig. 1.b).
Folosind această reprezentare, considerând oscilaţiile sinusoidale, de forma cosωt, în primul
sfert de perioadă (t = T/4), liniile lui E se distribuie aproximativ ca în Fig. 2.a. În următorul sfert de
perioadă (t = T/2) liniile create în primul sfert se îndepărtează şi apar linii de sens opus (tensiunea
79
Radiocomunicații avansate

a schimbat de semn) – Fig. 2.b; şi aceste noi linii se depărtează. După o perioadă întreagă, liniile
create în intervalele (0 – T/2) şi (T/4 – T/2) sunt destul de departe şi formează curbe închise – Fig.
2.c.
linii de câmp electric
λ/4
λ/4

distribuția tensiunii
a) (t = T/4) b) (t = T/2) c) (t = T) d) (t = nT)
Fig. 2. Distribuția câmpului electric în jurul antenei dipol în λ/2: a, b, c – schematizare; d – măsurat
În cazul unei linii (Fig. 1.a), apar pierderi de putere activă în rezistenţa (distribuită) s
conductoarelor şi în conductanţa1 (distribuită) dintre conductoare. Se obişnuieşte a se reprezenta
aceste pierderi sub forma:
PP  RP I max
2
2 , RP este rezistenţa de pierderi (loss resistance) (1)
În cazul antenei (Fig. 1.b), întreţinerea câmpului EM radiat se face pe seama unui consum
de putere activă din sursă – aceasta este puterea radiată, care ca orice putere activă se poate pune
sub forma:
PR  RR I max
2
2 , RR este rezistenţă de radiaţie (radiation resistance) a antenei (2)
Rezistenţa de radiaţie RR nu există ca atare – este un model.
Antena este un convertor de putere: din puterea sursei PS o parte se pierde pe rezistenţa
conductoarelor (PC) iar parte utilă este radiată (PR). Ca urmare, se poate defini eficienţa energtică:
PR 1
A   (3)
PR  PP 1  RP RR
ceea ce arată că, cu cât rezistenţa de radiaţie este mai mare decât rezistenţa de pierderi, cu atât
eficienţa transferului de energie în câmp EM este mai mare.
O linie se comportă ca un circuit rezonant serie la frecvenţa la care lungimea este l = λ/4; în
acest caz, linia este echivalentă cu o rezistenţă. Ca urmare şi antena dipol în λ/2, provenită din linia
cu l = λ/4 se comportă ca un circuit rezonant serie, având numai o rezistenţă a antenei:
R A  RP  RR (4)
Această rezistenţă este ceea ce „vede” generatorul ca sarcină când debitează putere în antenă, deci
RA este rezistenţa de intrare a antenei la rezonanţă.
Ca şi în cazul liniilor, rezonanţe apar şi pentru alte lungimi:
 linia cu l = λ/2 este echivalentă cu circuit rezonant paralel, deci antena dipol în λ se comportă
rezistiv, dar cu rezistenţă mare;
 linia cu l = 3λ/4 este echivalentă cu circuit rezonant serie, deci antena dipol în 3λ/2 se comportă
rezistiv, dar cu rezistenţă mică (ca şi antena în λ/2);
 linia cu l = λ este echivalentă cu circuit rezonant paralel, deci antena dipol în 2λ se comportă
rezistiv, dar cu rezistenţă mare;

1
Conductanţa distribuită dintre conductoarele unei linii de transmisie se numește și perditanţă.
80
 Noțiuni elementare despre antene

În general, linia cu lungime diferită de nλ/2, prezintă şi o

componentă reactivă, capacitivă sau inductivă, deci penstru sursă
apare ca o impedanţă. La fel şi antenele prezintă faţă de sursă, deci

XA
XG
la intrare, o impedanţă de intrare:

sursa
Z A  R A  jX A , R A  RP  RR

antena
(5)

RG

RR
Impedanţă de intrare a antenelor este importantă, deoarece
transfer de putere cu eficienţă mare se poate face numai la adaptare

VG
cu impedanţa generatorului ( ZG  RG  jX G ) adică atunci când

RP
RG  R A şi X A   X G (rezistenţe egale şi reactanţe
compensate). Fig. 3. Circuitul echivalent al
Pentru sursa de excitaţie, antena se prezintă ca o sarcină antenei în regim de emisie
ZA – Fig. 3.

2. Diagrama de radiație a antenelor de emisie

Una dintre caracteristicile esenţiale ale oricărei antene, de emisie sau de recepţie, este
diagrama de radiaţie (radiation pattern).
Diagrama de radiaţie este reprezentarea grafică a proprietăţilor de radiaţie în funcţie de
coordonatele spaţiale. Frecvent, diagrama de radiaţie este determinată în câmp îndepărtat şi este
reprezentată în funcţie de direcţie. Proprietăţile de radiaţie includ: puterea radiaţiei (densitatea de
putere), intensitatea câmpului (electric, de obicei), faza şi polarizarea.
Diagrama de radiaţie se realizează măsurând proprietăţile radiaţiei sub diferite unghiuri fată
de o direcţie dată, la distanţă constantă faţă de antenă. Dacă se măsoară puterea, se obţine o
diagramă de putere; dacă se măsoară intensitatea câmpului, se obţine o diagramă de câmp.
Evident, reprezentarea spaţială este dificilă. De aceea, se folosesc reprezentările unor
secţiuni plane prin spaţiu. Această reprezentare este utilă şi deoarece diagramele de radiaţie au cam
întotdeauna o simetrie faţă de o axă sau un plan, dacă acestea sunt alese corespunzător.

z z
θ

z z H R
E
y
y y H

x
x y
E

y y diagrama de
radiaţie

x
φ
x
a) b)
Fig. 4. Diagrame de radiație: a) – antenă izotropă; b) – directivă (omnidirectivă)

81
Radiocomunicații avansate

x
antenă x
horn R
y θ z

lobi
secundari

E
lobul
principal y
H R
φ z
z

Fig. 5. Antenă directivă, cu diagrama de radiație cu lobi

Dacă proprietăţile de radiaţie sunt identice în toate direcţiile, se spune că antena este
izotropă; aceasta înseamnă că în orice punct aflat la aceeaşi distanţă faţă de antenă, proprietăţile de
radiaţie sunt aceleaşi. O astfel de antenă nu este fizic realizabilă, dar se poate folosi ca model
imaginar un punct radiant.
Dacă proprietăţile de radiaţie (emisie sau recepţie) diferă pe diferite direcţii, se spune că
antena este directivă.
În Fig. 4.a, apare diagrama de radiaţie a antenei izotrope, care este sferică. În orice plan prin
origine, intersecţiile cu sfera apare ca un cerc.
În Fig. 4.b, apare diagrama de radiaţie a antenei dipol simetric (dimensiuni neglijabile în
raport cu distanţele). Se observă că în plan orizontal (Oxy) intersecţiile supafeţei cu planul este un
cerc; în acest plan, proprietăţile de radiaţie nu depind de direcţie, de unghiul φ. În schimp, în plan
vertical (Oyz) proprietăţile depind de direcţie, de unghiul θ. Aşadar, antena este directivă. O
asemenea antenă, a cărei diagramă de radiaţie este nedirectivă într-un plan dar directivă în altul
perpendicular, se numeşte omnidirectivă (un caz particular de antenă directivă).
În Fig. 5 apare diagrama de radiaţie θ 0º θ
a unei alte antene directive. Se observă că 30º 30º
într-o regiune din spaţiu, în jurul direcţiei M
N
(adoptate) Ox, câmpul EM este intens, iar
în jur practic nu există câmp. O asemenea 60º 60º
zonă spaţială în care exită câmp radiat şi
care este înconjurată de o regiune spaţială
practic fără câmp, se numeşte lob. Se
–20 –10 0dB
observă că exită un lob principal (major), în 90º
90º
care câmpul este mult mai intens decât în
alte regiuni care formează lobi secundari
(minori).
De obicei, diagramele de radiaţie se 120º 120º
prezintă normate, adesea logaritmice astfel
ca proprietatea de radiaţie specificată să
depindă numai de direcţie. Un exemplu este 150º 150º
în Fig. 6: diagrama amplitudinii câmpului 180º
electric la antena dipol în λ/2, în planul Fig. 6. Diagrama de radiație normată a amplitudinii
dipolului. Curbele sunt trasate în câmpului electric pentru dipol mic în λ/2 izolat

82
 Noțiuni elementare despre antene

coordonate logaritmice, normate la nivelul maxim Emax realizat pe axa prin centrul dipolului,
normală pe direcţia sa:
E r ( dB )  20 logE E max  (dB)
Pe direcţia θ = 45º (în M) Er(45º) = –3dB, deci E(45º) = 0,707∙Emax; pe direcţia θ = 15º (în N) Er(15º) =
–10dB, E(15º) = 0,1∙Emax.
Se trasează astfel de diagrame şi pentru puteri, câştig, polarizări şi alte mărimi care
caracterizează radiaţia, în unul sau două planuri.

3. Câștigul antenelor
Din puterea furnizată de sursă la intrarea antenei – puterea de intrare Pin, o parte se pierde
pe rezistenţa de pierderi (puterea pierdută PP) iar restul este radiat (puterea radiată PR).
O mărime importantă, legată de puterea radiată este intensitatea radiaţiei IR, definită ca
puterea radiată într-un unghi solid egal cu unitatea (steradian); <IR> = W/steradian. Dacă wR este
densitatea de putere a radiaţiei (în W/m2), intensitatea radiaţiei este:
I R  R2wR (6)
Evident, puterea radiată totală este 4π∙IR.
În cazul antenei izotrope, intensitatea radiaţiei este aceeaşi în orice direcţie. În cazul
antenelor directive, intensitatea depinde de direcţie: I R  I R ( ,  ) .
Intensitatea radiaţiei este de regulă folosită pentru caracterizarea câmpului depărtat şi
depinde de pătratul amplitudinii câmpului electric (E).
Pentru caracterizarea antenelor se foloseşte frecvent mărimea numită câştig, care se
defineşte în mai multe moduri.
Câştigul în putere al unei antene este raportul dintre 4π∙(intensitatea radiaţiei într-o
direcţie specificată) şi puterea de intrare:
I ( ,  )  I ( ,  ) 
G P  4 R sau G P (dB)  10 log 4 R  (dB) (7)
Pin  Pin 
Dacă direcţia nu este specificată, se subînţelege că este direcţia pe care IR este maximă.
Se observă că 4π∙(intensitatea radiaţiei într-o direcţie specificată) este puterea totală care ar fi
radiată de antenă dacă aceasta ar fi izotropă, cu IR specificat.
Mai frecvent, se foloseşte câştigul relativ G, care este raportul dintre câştigul în putere al
antenei într-o direcţie, raportat la câştigul unei antene de referinţă în direcţia proprie specificată:
G P ( 0 ,  0 )  G ( ,  ) 
G( 0 ,  0 )  sau G(dB) ( 0 ,  0 )  10 log P 0 0  (8)
G P ref ( 1 ,  1 )  G P ref ( 1 ,  1 ) 
 
Antena de referinţă poate fi un dipol rezonant, o antenă horn sau de alt tip, al cărei câştig în
putere este cunoscut sau poate fi calculat.
În multe cazuri, antena de referinţă este o antenă izotropă fără pierderi (alimentată cu aceeaşi
putere ca şi antena studiată), în care caz, din rel. (6.7) şi (6.8) rezultă:
4  I R ( ,  ) 4  I R ( ,  )
G( ,  )  , sau G( ,  ) (dB)  10 log (9)
Pin (antena izotropa fara pierderi) Pin ( AIFP)
Aşdar uzual, prin câştigul antenei se înţelege raportul dintre puterea emisă într-un unghi solid
unitar (intensitatea radiaţiei) pe o direcţie dată (definită prin unghiurile θ şi φ – Fig. 5 şi 6) şi
puterea care ar fi emisă tot într-un unghi solid unitar dar în mod izotrop (dacă antena ar fi
izotropă).
În general, când se vorbeşte despre „câştigul” unei antene, se înţelege câştigul definit faţă
de o antenă izotropa fără pierderi – rel. (6.9) pe direcţia de câştig maxim:
83
Radiocomunicații avansate

4  I R ( ,  ) max 4  I R ( ,  ) max
G 0  G ( ,  ) max  sau G 0(dB)  10 log (10)
Pin ( AIFP) Pin ( AIFP)
Adesea, se folosesc diagrame de radiaţie pentru câştig.

4. Antene de emisie tip dipol asimetric. Influenţa Pământului

În paragraful precedent s-a discutat numai despre antena dipol simetric, dintre cele mai
folosite. Se pot realiza însă şi antene asimetrice, după cum se arată mai jos.
Se ştie că o sarcină +Q plasată la distanţa d faţă de +Q
un plan perfect conductor, crează un câmp electric identic +
cu cel creat de două sarcini +Q şi –Q plasate la distanţa 2d
– Fig. 7. La fel, distribuţia câmpului (şi circulaţia curen- 2d
tului) într-un conductor deasupra unui plan conductoar are
loc ca şi cum ar exista încă un conductor, conductorul
imagine – Fig. 7. –Q –
Astfel, se poate realiza o antenă cu numai o jumă- Sarcină Conductor
tate de dipol, plasat deasupra unei suprafeţe conductoare, imagine imagine
ca în Fig. 8 – este antena dipol asimetric. Consideraţiile Fig. 7. Sarcină și conductor deasupra unei
asupra rezistenţei de radiaţie din §1 sunt valide, cu suprafeţe conductoare
deosebirea importantă că rezistenţa de radiaţie a dipolului
asimetric este 1/2 din a dipolului simetric. Aceasta se întâmplă
deoarece unul din terminalele sursei este întotdeauna la potenţial nul, u
al planului conductor. λ/4
Adesea, în cazul antenelor asimetrice, planul conductor este
numit şi contragreutate (countrepoise). Dacă acest plan lipseşte,
emisia de câmp este foarte redusă, practic inexistentă. Ideal este ca
acest plan să fie infinit, adică cu dimensiuni mai mari ca lungimea
de undă (cu o rază de cel puţin λ/2) şi cât mai bun conductor i
Realizarea fizică a contragreutăţii diferă în funcţie de
frecvenţa de lucru.
În gama frecvenţelor joase şi medii (până la ≈3MHz) Pă- Fig. 8. Antena dipol
mântul se comportă în general ca un bun conductor şi este de regulă asimetric
folosit ca contragreutate. La frecvenţe mai mari, (până la sute de MHz), contragreutatea este planul
de masă, şasiul, carcasa aparatului şi corpul omenesc în cazul emiţătoarelor portabile. Aceste
consideraţii se aplică şi în microunde, dar în acest domeniu se pot folosi şi alte tipuri de antene, care
funcţionează pe principii diferite.
În general, antenele tip dipol asimetric sau asemănătoare cu acestea, plasate vertical sunt
omnidirecţionale, aşa cum se vede în Fig. 9; în plan orizontal, diagramele de radiaţie sunt cercuri.
În plan vertical, apar lobi al căror număr si formă depinde de lungimea antenei.
l = 3λ/4
l = λ/4

l = λ/2

Fig. 9. Diagrame de radiație în plan vertical pentru dipoli asimetrici cu diferite lungimi

Pământul, în general suprafeţele mari conductoare plasate în apropierea antenelor dipol

influenţează esenţial radiaţia, mai ales diagrama de radiaţie – Fig. 10.
84
 Noțiuni elementare despre antene

Dat find ca pământul nu este conductor prea bun, o parte din energie este pierdută pe
rezistenţa acestuia; intensitatea radiaţiei este redusă. De aceea, în zonele cu sol nu prea bun
conductor, se iau măsuri de creştere a conductibilităţii prin instalarea unor reţele (plase) sau plăci
conductoare.
Discuţia de mai sus relevă şi faptul că pământul, contragreutatea în general, influenţează şi
rezistenţa de radiaţie.

h = λ/4 h=λ h = λ/4 h=λ

h = λ/2 h = 3λ/4 h = λ/2 h = 3λ/4

h h

Fig. 10. Diagrame de radiație la dipolul simetric în λ/2 plasat la diferite înălțimi deasupra planului bun
conductor, în două plane verticale reciproc perpendiculare

5. Variația radiației cu lungimea dipolului. Dipoli complecși

În §1 s-a arătat că emisie cu eficienţă mare se obţine când lungimea dipolului este astfel
încât să se formeze unde staţionare, deci când lungimea este număr întreg de semilungimi de undă:
l = nλ/2. În acest caz, dipolul – ca şi linia de transmisie, se comportă ca un circuit LC rezonant,
oferind sursei o impedanţă rezistivă, formată din rezistenţa de pierderi (RP) şi rezistenţa de radiaţie
(RR). Eficienţa emisiei este cu atât mai mare, cu cât raportul RR/RP este mai mare.
Emisie se rea- sensurile curenţilor
lizează şi cu alte lun- l = λ/4 reactanţă capacitivă 300
RR (Ω)

gimi ale dipolului, dar

eficienţa este mai redu- l = λ/2 rezonanţă serie
să iar dipolul prezintă 200
l = 3λ/4 reactanţă
faţă de sursă o impe- inductivă
danţă, a cărei reactanţă
poate fi capacitivă sau l=λ rezonanţă
paralelă 100
inductivă, în funcţie de
rezonanţă
lungime – Fig. 11. l = 3λ/2
serie
. Trebuie subli- l/λ
niat că în orice antenă rezonanţă 0 1 2 3 4
l = 2λ
există, pe lângă unda paralelă
staţionară şi o undă
progresivă („travelling Fig. 11. Distribuția curentului în dipol (semnal cosinusoidal, t = nT) și
wave”) datorată pierde- rezistența de radiație în funcție de lungimea dipolului
rilor de putere activă în

85
Radiocomunicații avansate

rezistenţa de pierderi şi de radiaţie. Cu excepţia antenelor care funcţionează în regim de undă

progresivă, această undă are nivel redus faţă de unda staţionară.
Eficienţa antenelor dipol creşte pe măsura creşterii lungimii. Fizic, aceasta se explică prin
faptul că prin creşterea lungimii, tot mai multe puncte de pe conductor radiază. În acelaşi timp, dacă
l = nλ/2, radiaţiile pe direcţia preferenţială de propagare din diferite puncte se sumează şi câmpul
radiat devine mai intens. Ca urmare, şi rezistenţa de radiaţie creşte. În concluzie, este bine ca
lungimea antenelor să fie mare.

A B C D E F G
a)
A C E G
A C E G

B D F B D F
b) c)
λ/2 λ/2 λ/2 λ/2
/ /
C B C B D A A
B/ C/ B
A B A B C
B C D

d) e) f) g)
Fig. 12. Antene tip dipol îndoit: a – unda staţionară într-o antenă cu l = nλ/2; b – antenă cu segmente la 90º
(Chireix – Mesny); c – antenă cu segmente la 180º; d, e, f, g – antene utilizate practic cu dipoli în λ/2 îndoiţi
(repliaţi) (d, e – cu 2 elemenţi, f, g – cu 3 elemenţi) [Săgeţile indică fazele oscilaţiilor pe diferite segmente.]

Una din posibilităţile de creştere a lungimii antenelor dipol fără a creşte dimensiunile în
mod exagerat, constă în folosirea dipolilor îndoiţi (pliaţi) – Fig. 12. Ideea este de a îndoi conductorul
în punctele de nod ale undei staţionare.
În cazul unei antene cu l = 6λ/2 ca în Fig. 12.a, oscilaţiile din segmente adiacente sunt în
antifază şi undele generate în direcţia normală pe antenă se compensează (anulează) reciproc.
Dacă se rabat segmentele la 90º ca în Fig. 12.b, în nici o direcţie undele nu sunt în opoziţie
şi nu se anulează.
Rotind elementele cu 180º, ca în Fig. 12.c şi plasându-le la mică distanţă (mult sub λ/2),
oscilaţiile undei staţionare din toate segmentele sunt în fază, ceea ce înseamnă că radiaţiile pe
direcţia normală pe segmente se sumează. Se obţine astfel o antenă cu mare directivitate în direţia
normală pe segmente. După acest principiu, se realizează antene ca în Fig. 12.d, e, f şi g, cu 2 sau 3
elemente (segmentele AC, BB/ din Fig. 12.d, BB/ din Fig. 12.e, ... sunt scurte faţă de λ/2).

6. Antene cu dipoli în fază şi în antifază. Reflectori şi directori

Diagrame de radiaţie directive se pot obţine cu un sistem de dipoli aranjaţi într-o anumită
ordine relativă. Se folosesc dipoli în care curenţii sunt în fază sau în antifază, de aceea aceste
sistemele se numesc în fază sau în antifază.
Antenele cu dipoli în antifază, sunt formate din dipoli dispuşi în paralel la o distanţă D,
apropiată de λ/2 cum sunt cei doi dipoli din Fig. 13. Fiecare dipol emite unde, în toate direcţiile, cu
faza corespunzătoare fazei curentului care îl parcurge. Unda 1, radiată de dipolul 1 ajunge la dipolul
2 după timpul Δt = D/c. Dacă D = λ/2, această undă ajunge la dipolul 2 după T/2, moment în care
86
 Noțiuni elementare despre antene

unda 2 emisă de dipolul 2 a ajuns în fază cu unda 1 (Fig. 13). Ca urmare, undele (vectorii E) se vor
suma. În alte direcţii, diferenţa de drum între cele două unde este mai mică decât λ/2, există diferenţă
de fază, deci câmpul radiat pe direcţii diferite decât în planul dipolilor va fi mai mic; pe direcţia
normală pe planul dipolilor, undele se anulează – Fig. 13. Se observă (Fig. 13) că la unghiuri mici
faţă de axă, diferenţa de drum şi în consecinţă diferenţa de fază nu este prea mare; ca urmare nici
directivitatea nu este foarte mare.

Nu este neapărat necear ca distanţa dintre dipoli să fie λ/2; această distanţă poate fi mai
mică, iar rezultatul este o directivitate crescută. Aceasta se explică prin faptul că, chiar pe axa
dipolilor, între unde există o diferenţă de fază destul de mare. Ca urmare, chiar pe o direcţie cu
unghi mic faţă de axă, apare un defazaj mare care duce la anularea câmpului. Cu cât dipolii sunt
mai apropiatî, cu atât directivitatea este mai mare. Totuşi, dipolii nu trebuie apropiaţi sub 0,1∙λ/2,
deoarece apar inflenţe reciproce între curenţi, se schimbă distribuţie undelor staţionare din dipoli.

diferenţa
1 de drum

2 1 2
axa
dipolilor b)

1 2
D = λ/2

câmpurile câmpurile
se sumează se sumează
c)
a)
Fig. 13. Sumarea undelor la antene cu dipoli în antifază (a) şi diagramele de radiaţie pentru 2 dipoli (b) şi 4
dipoli (c)
Antenele cu dipoli în fază au radiaţia maximă pe direcţia perpendiculară axei. Modul de
funcţionare rezultă din Fig. 14.
câmpurile
se adună
1 2 axa
dipolilor
D = λ/2

câmpurile 1 2
2 se adună

Fig. 14. Sumarea undelor la antene cu dipoli în fază şi diagrama de radiaţie

Ambele sisteme de antene, cu dipoli în antifază şi în fază, radiază în ambele direcţii ale axei,
respectiv perpendicularei pe axă, deci sunt bidirecţionale. Există posibilitatea realizării unor antene
unidirecţionale, folosind reflectori şi directori.

87
Radiocomunicații avansate

Reflectori
Dacă se folosesc doi dipoli distanţaţi la D = λ/4 (sfert de undă), iar curenţii sunt în cuadratură
(defazaţi cu T/4, deci cu π/2): în dipolul 1 i1 = Icosωt, iar în dipolul 2 i2 = Icos(ωt + π/2), se obţine
un sistem unidirecţional – Fig. 15. Considerând o secţiune prin axa dipolilor, distribuţia undelor la
un moment t = T/4, apare ca în Fig. 15 (sensurile vectorilor E sunt aceleaşi în ambele sensuri de
propagare ale undelor faţă de dipolul care le emite).

1 2
D = λ/4

i2 = Icos(ωt+π/2)
i1 = Icos(ωt)

reflector
A câmpurile câmpurile B
se adună se scad antena

Fig. 15. Antenă unidirecţională reflector: compunerea undelor şi diagrame de

radiaţie în două plane perpendiculare

Urmarea este că, pe direcţia axei, într-un sens (+) câmpurile se sumează iar în sensul opus
(–) se scad. Aşadar, energia se propagă în direcţia „+”;
sistemul este unidirecţional. Deoarece al doilea dipol se
comporta ca şi cum ar „reflecta” câmpul, el se numeşte reflector
reflector sau oglindă, iar primul dipol este numit antenă. pasiv
Unda emisă de dipolul 1 către reflector induce în
acesta un curent apreciabil. Dacă acest curent indus este
defazat cu π/2 faţă de curentul inductor, sistemul
funcţionează ca o antenă directivă chiar dacă reflectorul nu
este alimentat – se spune că este un reflector pasiv, spre a-l
deosebi de flectorul alimentat, numir reflector activ.
Defazajul de π/2 poate fi realizat aranjând corespunzător
lungimea reflectorului: dacă aceasta este mai mare decât λ/2 λ/4
(lR > λ/2), dipolul se comportă inductiv şi curentul indus este Fig. 16. Diagrama de radiaţie pentru
defazat cu π/2 faţă de inductor. Deoarece în acest caz, antenă cu reflector pasiv
curentul indus este ceva mai mic decât cel inductor, există
oarecare readiaţie şi în direcţie opusă lobului principal – Fig. 16.

Directori
Se poate folosi un sistem de doi dipoli, dintre care unul pasiv cu l < λ/2, numit director.
Fiind scurt, directorul se comportă capacitiv şi curentul indus este defazat cu –π/2. Ca urmare,
câmpurile de compun ca în Fig. 17: se sumează în sensul de propagare antenă → director şi se scad
în sensul de propagare opus (director → antenă); din acest motiv, dipolul scurt este numit director.
Prin modificarea distanţei dintre dipoli şi a lungimii (deci a defazajului curentului indus) se
pot obţine o verietate de diagrame de radiaţie. Din aceste motive, împreună cu uşurinţa acordării
dipolilor, acest tip de antene este foarte mult folosit.

88
 Noțiuni elementare despre antene

1 2 antena

i2 = Icos(ωt–π/2)
D = λ/4
director

i1 = Icos(ωt)
A câmpurile câmpurile B
se scad se adună

antena director
λ/4

Fig. 17. Antenă unidirecţională cu director: compunerea undelor şi diagrama de radiaţie

7. Antene cadru
Un tip aparte de antenă, derivat din dipolii îndoiţi, este antena cadru (loop antenna), care
poate fi de diverse forme: circulară, ovală, pătrată sau dreptunghiulara – Fig. 18.
Datorită formei, inductanţa cadrului este y
mai mare decât a unui dipol cu aceeaşi lungime
de conductor; lungimea de undă a cadrului este x
de 4 – 6 ori mai mare decât aceea
corespunzătoare lungimii conductorelor. z
Diagrama de radiaţie (Fig. 18) în plan
z
perpendicular pe planul cadrului are forma unui
„8”; pe axa perpendiculară pe cadru, prin centru,
nu există radiaţie. Aceasta se datorează
x
curenţilor de sens opus care circulă prin secţiuni
diametral opuse ale antenei.
Deoarece rezistenţa de radiaţie a ante-
nelor cadru este mică şi eficienţa scăzută, acestea
nu se prea folosesc în radioemiţătoare; de obicei
Fig. 18. Antene cadru şi diagrama de radiație pentru
se utilizează în emiţătore de puteri mici (mW), cadrul circular
de exemplu pentru alarme, telecomezi radio,
jucării etc.
În schimb, astfel de antene sunt mult folosite pentru receptoare, la care contează mai mult
raportul semnal/zgomot decât eficienţa energetică. Frecvent, pentru a lungi antena, cadrul este
realizat cu mai multe spire.
Pentru a mări şi mai mult lungimea de undă a antenei cadru de recepţie, se măreşte
inductanţa folosind miezuri din ferită – antene magnetice, mult utilizate în unde lungi şi medii, mai
rar în unde scurte (până pe la 10MHz).

8. Antene reflectoare
Se ştie că la suprafaţa de discontinuitate dintre două medii cu proprietăţi electrice şi
magnetice diferite, undele EM se reflectă (aceasta rezultă din teoria câmpului EM, din ecuaţiile lui
Maxwell). În special, pe suprafaţa de separaţie dintre un dielectric şi un conductor (metal), reflexia
este deosebit de intensă dacă adâncimea de pătrundere δ este mică. Dar,   2  , ceea ce

89
Radiocomunicații avansate

înseamnă că, cu cât frecvenţa undelor incidente este mai mare, cu atât reflexia este mai intensă,
adică o parte tot mai mare din energie este reflectată.
Reflexia undelor EM are loc cu respectarea legilor reflexiei undelor luminoase, adică
unghiurile de incidenţă şi de reflexie sunt egale. De aici, ideea de a folosi oglinzi reflectoare
pentru undele EM, realizând astfel antene reflectoare.
Există o varietate de forme de antene reflectoare pentru unde EM cu frecvenţe în FIF
(capătul de sus), UIF şi EIF (de pe la 100MHz la zeci de GHz). Acestea sunt suprafeţe metalice cu
diferite forme – paraboloizi, hiperboloizi etc.; de obicei se folosesc folii de aluminiu.
Un tip de antenă reflectoare frecvent folosit este antena hiperbolică, a cărei suprafaţă
reflectantă este un hiperboloid (hiperbolă în secţiunea principală). Funcţionarea se bazează pe
proprietatea hiperboloidului de a concentra în focar radiaţia incidentă paralelă cu axa polară sau,
invers, de a forma un fascicul paralel din radiaţiile provenite din focar – Fig. 19.
paraboloid
–3dB
0dB
focar
θ0
D
axa
polară

Fig. 19. Antenă parabolică și diagrama de radiație

Pentru realizarea unei antene pa- dipol activ reflector
rabolice, în focar se plasează iluminato- principal
rul, adică sursa de unde, care poate fi un reflector reflector
secundar
dipol (de regulă simetric) sau o antenă
horn, în general o sursă sau un receptor de
unde EM. antenă
adaptor de horn
Din diverse motive, undele nu impedanţă
sunt paralele, radiaţia este distribuită într- a) b)
un lob principal cu o deschidere θ02 (Fig.
20) mică, dar nenulă. Fig. 20. Antene parabolice cu reflector: a) – cu dipol
reflector pasiv, b) – tip Cassegrain
Pentru ca radiaţia să fie cât mai
paralelă cu axa polară (deschidere mică), trebuie evitată difracţia, deci dimensiunile antenei, adică
diametrul D trebuie să fie mare (de cel puţin 10 ori) faţă de λ:  0  60  D . Pentru deschideri mici
se construiesc antene cu diametre mari. Diametrele de ordinul metrilor se folosesc frecvent (cea mai
mare antenă, de 100m diametru este la radiotelescopul Institutului Radioastronomic Max Plank din
Germania). Construcţia antenelor parabolice de mari dimensiuni este dificilă, orice imperfecţiuni
ale suprafeţei (aberaţii sferice) reducând directivitatea. La aceasta se adaugă necesitatea unui sistem
de orientare, de deplasare a antenei în 3 direcţii, compensarea efectelor variaţiilor de temperatură,
protecţia la intemperii etc.
Unul dintre motivele dispersiei undelor este faptul că iluminatorul nu este punctual. Un alt
motiv constă în aceea că un simplu dipol emite bidirecţional. De aceea, de regulă se folosesc dipoli
cu reflectori plasaţi în direcţia de propagare (Fig. 20.a). O soluţie bună pentru reducerea radiaţiei
parazite constă în folosirea unei surse în vârful paraboloidului şi a unui reflector secundar în focar;

2
Deschiderea unei antene este unghiul θ0 la care puterea ajunge la 1/2 (–3dB) din puterea maximă.
90
 Noțiuni elementare despre antene

aşa sunt antenele tip Gregorian (reflector secundar elipsoidal) şi Cassegrain (reflector secundar
parabolic, foarte utilizată) – Fig. 20.b.

9. Antene fantă, antene ghid de undă şi horn

În cazul dipolior metalici folosiţi ca radiatori de câmp electric, radiaţia EM este determinată
de câmpul electric produs de curentul variabil prin dipol. Există
însă şi posibilitatea de a produce unde EM prin radiaţie de câmp
magnetic, după aceeaşi idee: să se realizeze un „dipol magnetic”
care să radieze energie ca şi dipolul electric. În acest scop, în H
peretele terminal al unui ghid de undă rectangular se practică o
fantă îngustă, paralelă cu latura lungă, cu lungimea λ/2, ca în Fig. λ/2
21. Într-un dispozitiv de acest fel, liniile de câmp magentic sunt în
lungul fantei, ca şi liniile de câmp electric la dipolul electric, motiv Fig. 21. Antenă fantă în λ/2 (dipol
magnetic)
pentru care dispozitivul este numit dipol magnetic. Se obţine astfel
o antenă fantă (slot antenna), care poate fi acordată.
Emisia de unde EM folosind fante în ghiduri de undă se poate explica şi prin mecanismul
de propagare al undelor imaginat de Huygens (principiul lui Huygens): fiecare punct al unei
suprafeţe de undă se comportă ca un oscilator elementar care emite unde elementare în toate
direcţiile şi care se compun; un nou front de undă este înfăşurătoarea fronturilor de undă elementare.
Aceasta este de fapt o primă formulare a unui principiului general de echivalenţă a distribuţiei
câmpurilor, introdus în 1936 de către S. A. Schelkunoff.
Pe baza acestui principiu, se poate explica şi
funcţionarea antenelor ghid de undă, care nu sunt altceva decât
un ghid de undă rectangular sau circular, cu fanta terminală
(apertura) extinsă pe toată, sau aproape toată, dimensiunea
ghidului – Fig. 22. În interior se află sursa primară de oscilaţii,
de regulă un dipol. apertură
Antena ghid de undă funcţionează ca un dipol magne- Fig. 22. Antenă ghid de undă
tic, ca şi antena fantă. Ce urmare are directivitate slabă, lobul
principal având deschidere mare. Directivitatea poate fi îmbunatăţită prelungind apertura cu un
horn, ca în Fig. 23. Antenele horn au un lob principal îngust şi câţiva lobi secundari (Fig. 5).
Deschiderea lobului principal este cu atât mai mică cu cât lungimea hornului este mai mare faţă de
λş din acest motiv, astfel de antene se folosesc în microunde, de la cira 1GHz în sus.

H H

E
a)

b)

c) d)

Fig. 23. Antene horn: a) – sectorială, b) – piramidală, c) – conică, d) – distribuţia câmpurilor în

apertură
91
Radiocomunicații avansate

10. Antene de recepție

Antenele sunt sisteme reciproce, adică au aceleaşi caracteristici, când sunt folosite pentru
emisie sau pentru recepţie. Astfel, au aceleaşi caracteristici de directivitate, aceeaşi impedanţă,
polarizare etc. Deosebirile provin din diferenţa obiectivelor urmărite. De exemplu, în cazul emisiei,
eficienţa energetică este esenţială, în timp ce la recepţie contează esenţial transferul maxim de
putere, raportul semnal – zgomot şi nivelul t.e.m. induse. De asemenea, antenele de recepţie
lucrează cu semnale mici.
Toate tipurile de antene descrise mai sus se folosesc

XA
şi pentru recepţie. În regim de recepţie, câmpul EM induce
în conductorul antenei o t.e.m. EA iar antena se comportă în

receptorului
XIN
intrarea
general, ca un circuit RLC cu impedanţa ZA, aceea descrisă

RP
antena
în §1. Schema echivalentă a antenei în regim de recepţie este

RA

RIN
VA RR
ca în Fig. 24.

Fig. 24. Circuitul echivalent al

antenei în regim de recepție

92
 Excitatoare

EXCITATOARE

1. Introducere
Orice radioemiţător include un excitator - subansamblu a cărui principală funcţie este de
a controla frecvenţele semnalelor radiate de sistem.
În prezent, excitatoarele sunt de o mare varietate, de la cele mai simple - un oscilator cu
frecvenţă stabilă, la cele mai complexe - cu sinteză de frecvenţă şi diferite tipuri de modulaţie.
Excitatoarele se diferenţiază prin numărul şi gamele frecvenţelor generate, prin modul de
stabilire a frecvenţei de lucru (continuu sau în trepte), prin modul de realizare a controlului
(manual sau automat), prin stabilitatea frecvenţei şi puritatea spectrală a semnalului generat etc.
Indiferent de tip, orice excitator include o sursă de oscilaţii de RF cu mare stabilitate,
care poate fi unul sau mai multe oscilatoare cu frecvenţă foarte stabilă (de exemplu cu cuarţ) sau
un sintetizor de frecvenţă (în care se află cel puţin un oscilator cu mare stabilitate).
Principalii parametri ai unui excitator se referă la caracteristicile sale ca sursă de oscilaţii
de RF utilizate pentru controlul frecvenţelor de emisie ale radioemiţătorului, în legătură cu care
se utilizează terminologia recomandată de CEI.
Oricărui emiţător i se alocă o bandă – banda alocată, în care trebuie să se afle spectrul
semnalului RF emis. Orice semnal emis în afara benzii alocate este considerat perturbator şi se
numeşte radiaţie neesenţială (spurious). Banda se alocă în funcţie de domeniul de frecvenţă în
care emite, tipul emisiei (modulaţie, semnal util, ...), destinaţia emiţătorului etc.
frecvenţa
deriva frecvenţei
limita superioară
1h frecvenţa de
B G
H A referinţă
F C timp
0
1 2 C 3 4 5 (zile)

E
limita inferioară
D

Fig. 1. Variaţia frecvenţei în timp (exemplu).

A - eroarea de frecvenţă instantanee; B,C - variaţia frecvenţei în 1 oră şi 1 zi; D,E,F - durata, eroarea şi
variaţia iniţială a frecvenţei; G - deriva frecvenţei pe zi; H - dublul toleranţei frecvenţei
Banda alocată este caracterizată de: frecvenţa centrală (medie) a benzii, variaţia
frecvenţei centrale şi banda ocupată. Conform recomandărilor, în legătură cu frecvenţele de
emisie se folosesc o serie de termeni, dintre care mai importanţi (Fig. 1) sunt:
 frecvenţa alocată - valoarea centrală a benzii alocate unui radioemiţător (valoare ideală);
 frecvenţa caracteristică - valoarea reală a frecvenţei a cărei valoare nominală este frecvenţa
alocată; este o mărime măsurabilă;
 toleranţa frecvenţei - diferenţa maximă admisă între frecvenţa alocată şi frecvenţa centrală a
benzii alocate sau între frecvenţa caracteristică şi frecvenţa de referinţă.
Alţi termeni utilizaţi sunt:
frecvenţa de referinţă - o frecvenţă cu valoare fixă, determinată, având faţă de frecvenţa alocată acelaşi
decalaj (în valoare şi semn) ca şi frecvenţa caracteristică faţă de mijlocul benzii alocate;
variaţia frecvenţei - diferenţa dintre valorile maximă şi minimă ale frecvenţei într-un timp dat (1oră, 1zi,...);
eroarea de frecvenţă - diferenţa între frecvenţele de referinţă şi caracteristică măsurată la un moment dat;

93
Radiocomunicații avansate

În prezent, creşterea puterii şi a numărului de emiţătoare, în condiţiile unor disponibilităţi

de frecvenţe limitate, impun reglementări drastice privind stabilitatea frecvenţelor şi puritatea
spectrală a semnalelor emise, caracteristici determinate esenţial de calităţile excitatoarelor.
Toleranţele frecvenţelor (caracteristice) admise de reglementările actuale sunt mici, de
ordinul a 10 – 300Hz, în funcţie de tipul şi destinaţia emiţătorului, de putere, de gama
frecvenţelor emise. Aceasta implică utilizarea unor oscilatoare cu stabilitate mare, cu abateri
relative ale frecvenţei de 10-6 ... 10-8. Din acest motiv, în excitatoare se folosesc cu precădere
oscilatoare cu rezonatori: cu materiale piezoelectrice (materiale piezoceramice sau cuarţ, cu undă
de volum sau cu undă de suprafaţă) su cu undă magnetostatică.
Printre cele mai folosite, la frecvenţe până la circa 1MHz: simple (XO – „crystal
oscillator”), cu compensare termică (TCXO – „Temperature-compensated crystal oscillator”)
sau termostate (OCXO — „Oven-controlled crystal oscillator”). Se mai utilizează oscilatoare cu
linii de transmisie, cu cavităţi rezonante, cu dispozitive cu undă elastică (acustică) de suprafaţă
(dispozitive SAW).

2. Perturbaţii în semnalele surselor de oscilaţii

2.1. Stabilitatea frecvenţei

În esenţă, un excitator este un generator de oscilaţii de RF. Aceste oscilaţii, eventual după
prelucrări (de exemplu multiplicări sau deplasări de frecvenţă), se regăsesc în subansamblul
modulator şi constituie purtătoarea de RF. Această purtătoare trebuie să fie, ideal, sinusoidală, cu
o singură componentă spectrală. În practică aceasta nu se realizează, în general spectrul semnalu-
lui generat de orice sursă de oscilaţii ocupă o bandă în jurul unei frecvenţe centrale.
Calitatea semnalelor surselor de oscilaţii de RF utilizate în radiotehnică este determinată
esenţial de cum şi cât variază frecvenţa semnalului.
În primă etapă, se va considera o sursă perfect izolată electromagnetic, astfel că semnalul
nu conţine nici un alt semnal pertrubator de la altă sursă, indiferent de natura acesteia.
Frecvenţa semnalului poate fi măsurată cu un frecvenţmetru, ceea ce implică un timp de
măsură τm = (10-3 ... 100)secunde.
Dacă se fac măsurători din 1s în 1s (τm < 1s) frecvenţa Δf(t1) MHz
1,001
timp de 1 ... 5min şi se înregistrează valorile, se spune
că se face o măsurătoare pe termen scurt (TS). fmed 1,000
Rezultatul este un grafic de tipul celui din Fig. 2.
Frecvenţa variază aleator în jurul unei valori medii
0,999
fmed, cu o abatere Δf variabilă în timp, situată între
limite ±Δfmax. timp
O primă apreciere a calităţii frecvenţei semna- 0 10 20 30 t1 40 50 (s)
lului se poate face prin abaterea relativă a frecvenţei:
Fig. 2. Variaţia frecvenţei pe termen scurt
f  f f med (1)
Când măsurătoarea se execută un timp scurt, de ordinul 1 ... 5minute, se poate vorbi
despre o stabilitate pe termen scurt, definită ca abaterea relativă maximă a frecvenţei faţă de
valoarea medie pe termen scurt fmed(TS), calculată prin medierea frecvenţelor măsurate în inter-
valul precizat:
f max(TS )  f max f med (TS ) (2)
Expresia uzuală este: abaterea relativă a frecvenţei în 5min.: δf  0,01%.
Se poate măsura frecvenţa şi un timp mai lung, 1zi ... zeci de zile, la intervale de minute
sau ore. Înregistrarea valorilor arată şi în acest caz, o variaţie aleatoare în jurul unei valori medii,
numită acum pe termen lung fmed(TL). Se poate vorbi despre o stabilitate pe termen lung, definită
ca abaterea relativă maximă a frecvenţei faţă de valoarea medie pe termen lung fmed(TL), calculată
prin medierea frecvenţelor măsurate în intervalul (cel puţin 1zi) precizat:
94
 Excitatoare

f max(TL )  f max f med (TL ) (3)

Expresia uzuală este: abaterea relativă a frecvenţei în 24ore.: δf  0,02%.
Dacă se măsoară frecvenţele medii pe termen lung la intervale mari, pe durata a cel puţin
1an, se constată modificarea acestora, de regulă într-un singur sens – fenomenul se numeşte
deriva frecvenţei. Problema derivei se pune numai atunci când frecvenţa se poate prescrie cu
suficientă precizie – cazul oscilatoarelor pe frecvenţe fixe (cu / fără cuarţ) sau al sintetizoarelor
de frecvenţă. Uzual, se procedează la măsurători ale frecvenţei medii pe termen lung (cel puţin 1
zi) şi se compară rezultatele din primele măsurători cu cele efectuate după 1an, 2ani, ...; diferenţa
dintre rezultatele obţinute la începutul şi la sfârşitul unui an, raportată la frecvenţa medie de la
începutul anului reprezintă deriva anuală – aceasta este valoarea indicată în cartea (fişa) tehnică
a produsului.
Stabilitatea frecvenţei generatoarelor de oscilaţii depinde de foarte mulţi factori: tipul osci-
latorului, tipul circuitului selectiv, calitatea tuturor componentelor (active şi pasive), calitatea
execuţiei, influenţa mediului (temperatură, umiditate, solicitări mecanice diverse, influenţe EM,
...). Foarte aproximativ, stabilitatea (TS şi TL) realizabilă cu diverse tipuri de generatoare este:
 oscilatoare RC sinusoidale: δfmax = 10-3 ... 5·10-4;
 oscilatoare LC sinusoidale: δfmax = 10-4 ... 5·10-5;
 oscilatoare cu cuarţ: δfmax = 10-5 ...·10-6 (netermostatate), δfmax = 10-7 ... 10-8 (termostatate).

2.2. Spectrul semnalelor surselor de oscilaţii. Zgomot de fază

Vizualizând semnalul unei surse nemodulate semnal “ideal” sinω0t semnal real
(în mod intenţionat) comparativ cu un semnal
„ideal”, se constată că există o variaţie continuă şi timp
aleatoare a fazei şi a frecvenţei – Fig. 3, unori apar
salturi. Spectrul unui semnal real, vizualizat pe
analizor, arată ca în Fig. 4 şi este format din: 0 1 2 3 4 5 6 7 8 (μs)
 o componentă corespunzătoare unei frecvenţei
medii ω0 conţinând cea mai mare parte (obişnuit Fig. 3. Variaţia frecvenţei / fazei semnalului
mult peste 90%) din puterea totală a semnalului; real al unei surse comparativ cu semnalul ideal
 doi lobi laterali simetrici. dB 10log[S (f) /P0]
Se poate considera că amplitudinea U este destul 0
de constantă, ceea ce este realist în cazul semnalelor de la
sursele de RF folosite în radiotehnică, aşadar lobii laterali -10
din spectru au altă cauză. Existenţa componentelor
-20
spectrale laterale se poate explica numai prin variaţia
fazei şi implicit a frecvenţei semnalului, în jurul frecven- -30
ţei medii. Aşadar, un semnal real, nemodulat în mod
intenţionat, aşa cum este semnalul de purtătoare, trebuie -40
descris de o expresie de forma: f
f0
u(t )  U cos[ (t )]
-50 MHz
(4) 39,9 40 40,1
care poate fi scris explicitând frecvenţa medie ω0, defini-
Fig. 4. Spectrul de puteri al semnalului
tă ca valoarea medie (pe o durată Δt) a funcţiei ω(t), generat de un oscilator LC aşa cum este
variabilă aleator: văzut pe analizor spectral
t
1
t 0
0   ( ) d  (5)

u(t )  U cos 0 t   (t )  0  (6)

95
Radiocomunicații avansate

O relaţie de tipul (6) este expresia unui semnal modulat exponenţial. Astfel, semnalul real
(nemodulat în mod voit), poate fi considerat ca rezultat în urma unei modulaţii unghiulare
efectuată asupra unei sinusoide perfecte U0cosω0t de către un semnal perturbator aleator, de către
un zgomot. Rezultatul acestei modulaţii constă în variaţii aleatoare ale fazei, − fluctuaţii de fază,
un zgomot de fază şi ale frecvenţei − fluctuaţii de frecvenţă.
Ca semnal aleator, zgomotul de fază are valoarea medie nulă. Ca urmare, funcţia densităţii
spectrale complexe a zgomotului determinată pe un timp de observare realist (aceasta
înseamnă foarte multe perioade 2π/ω0) este nulă. Spectrul complex al semnalului real,
determinat pe o perioadă de observare destul de mare, conţine numai linia corespunzătoare
frecvenţei medii. Aşadar, funcţia densităţii spectrale (amplitudini + faze) nu “spune” mare
lucru despre zgomot.
În schimb, funcţia densităţii spectrale de putere S(f), S(ω) (spectrul de puteri) a
zgomotului nu este nulă; aceasta este evident măcar pentru că zgomotul este un semnal cu
realitate fizică – curent, tensiune şi deci vehiculează o putere măsurabilă – de exemplu
încălzeşte un rezistor, se aude în difuzor etc.
Astfel, caracterizarea semnalului unei surse din punct de vedere a zgomotului se face cu
ajutorul funcţiei densităţii spectrale de putere S(f) sau S(ω), care indică cum variază puterea din
1Hz bandă în jurul unei frecvenţe date în funcţie de frecvenţă (În cazul unui semnal aleator este
vorba de o putere mediată pe durata observării.) Reprezentarea grafică a funcţiei densităţii
spectrale de este numită spectrul de puteri al semnalului.
Precizare. Funcţia densităţii spectrale de putere („power spectral density function”, psd,
PSD) este definită (şi există) pe intervalul de frecvenţe   ( ,   ) , ca şi transformata Fourier
sau seria exponenţială. Ca şi în cazul transformatei, PSD are realitate numai în domeniul
frecvenţelor pozitive şi în acest domeniu se poate determina prin măsurători cu un analizor spectral,
de exemplu.
În cazul semnalelor reale S(ω) = S(−ω), deci în reprezentarea unilaterală, cu ω în [0, +∞),
apare Su(ω) = 2·S(ω) şi aceasta este ceea ce se vede pe ecranul analizorului spectral.
Considerând densitatea de putere S(f), S(ω) definite în (−∞, +∞) şi Su(f), Su(ω) în domeniul
frecvenţelor pozitive [0, +∞), puterea totală a semnalului este:
  
P   S ( f )d f  2 S ( f )d f   Su ( f )d f ; S ( f )  1 2  S ( ) (7)
 0 0
(7) este o „definiţie” a PSD, în sensul că există o funcţie S(f) / Su(f) care satisface relaţiile (7). Ca
semnificaţie fizică, S(f) reprezintă puterea concentrată în 1Hz lărgime de bandă în jurul frecvenţei
f.
În discuţiile de mai jos, utilizarea S(ω) sau Su(ω) reiese din context, notaţia va fi aceeaşi.

Spectrul de puteri poate fi reprezentat în unităţi absolute (W/Hz, mW/Hz, ... = W·s, ...) sau în
unităţi relative – dB/Hz (dB·s):
S[ dB ] ( f )  10 log  S ( f ) P0  (dB/Hz), P0 – putere de referinţă (8)
Frecvent, puterea de referinţă în (8) este puterea componentei medii (cu ω0). În cazul analizoarelor
spectrale P0 este stabilită în sistem şi este reglabilă în trepte.
Între transformata Fourier a semnalului (aleator sau nu) şi funcţia densităţii spectrale de putere
există o relaţie deductibilă pe baza teoremei lui Parseval. Considerând semnalul x(t) existent pe o
durată T mare dar finită (pentru ca transformata să existe), cu transformata XT(ω), funcţia densităţii
spectrale de putere este:
S ( )  2  XT ( ) XT(ω) – definită pe toată axa, (  ,   )
2
T (9)

96
 Excitatoare

2.3. Perturbaţii în semnalele surselor de oscilaţii

a. Aprecierea cantitativă a zgomotul de fază

În prima etapă se consideră o sursă de oscilaţii cu amplitudine constantă, bine izolată

electromagnetic de mediu. Spectrul de puteri arată ca în Fig. 5 (asemănătoare cu Fig. 4) şi
cuprinde:
 puterea componentei medii P0 şi
 puterea de zgomot corespunzătoare lobilor laterali
 S(f)
Pz   S ( f )d f  P0  P  P0 (10)
0
În locul frecvenţei f este convenabil să se utilizeze de-
plasarea frecvenţei faţă de frecvenţa medie: fm = f – f0
şi lobii fiind simetrici, puterea de zgomot este:
 
Pz  2 Sz ( f )d f  2 Sz ( f m )d f m (11)
f0  f f Sz(fm) fm fm
( f - foarte mic: xHz … x10Hz) f0 – fm f0 f0 + fm f
S-a arătat că un semnal cu spectrul de puteri ca
Fig. 5. Spectrul de puteri al semnalului
în Fig. 4, 5, poate fi descris de (6), în care se poate unei surse de RF
explicita frecvenţa instantanee:
u( t )  U cos 0 t    ( )d   0   U cos  0 t  2   f ( )d   0 
t t

 0   0 
   (t )  0  m (t )  2 f m (t ) , deci
u( t )  U cos  0 t  2  f m ( )d   0 
t

  (12)
0

Deoarece:
a) abaterile frecvenţei Δf sunt foarte mici faţă f0, adică Max{Δf(t)} << f0,
b) Sz(f) = Sz(fm) la o frecvenţă f = f0 ± fm (±fm = ±Δf) este o putere (în 1Hz bandă) mediată pe
durata observării şi
c) curba este simetrică faţă de f0,
este posibil să se considere că fiecare pereche de componente spectrală situate la ± fm, este pro-
dusă prin modulaţie de frecvenţă (de bandă îngustă) de către o sinusoidă cu frecvenţa fm. Aceste
componente poartă o putere egală cu valoarea PSD la frecvenţa respectivă Sz(−fm) = Sz(fm).
Amplitudinea semnalelor modulatoare este diferită la fiecare fm, deci modulaţia se face
cu deviaţii de frecvenţă maxime dependente de fm: Δfp(fm); (12), neglijând φ0, (12) devine:
u( t )  U cos  0 t  2 f p ( f m )  cos( m )d  sau
t

 0 
  f p ( fm ) 
u( t )  U cos 0 t  sin m t   U cos 0 t   p ( f m )sin m t  (13)
 f m 
 f p ( f m )  2 f ef ;  p ( f m )  2 ef   f p ( f m ) f m ;  ef ( f m )   f ef ( f m ) f m (14)
Δfp(fm) şi Δfef(fm) sunt valorile maximă şi eficace ale deviaţiei frecvenţei la frecvenţa fm iar
Δφp(fm) este deviaţia maximă a fazei la frecvenţa fm.
Semnalul din (13) este un semnal MF de bandă îngustă deoarece
f p ( f m ) f m   p ( f m )  1 şi se poate scrie sub forma:
 1 f p ( f m ) 1 f p ( f m ) 
u MF ( t )  U cos 0 t  sin( 0   m )t  sin( 0   m )t  (15.a)
 2 fm 2 fm 

97
Radiocomunicații avansate

 1 1 
u MF ( t )  U cos 0 t   p ( f m ) sin( 0   m )t   p ( f m ) sin( 0   m )t  (15.b)
 2 2 
în care sunt evidenţiate componentele spectrale laterale, cu amplitudini egale. Pe o sarcină de
1Ω, purtătoarea disipă o putere P0 = U2/2 iar componentele laterale disipă o putere P(fm):
 f p ( f m )  U 2   p ( f m ) 
2 2
U2
P( f m )       . Rezultă, ţinând seama şi de (14):
 2f  2  
2  m  2 
P ( f m ) f p ( f m )   p ( f m ) P ( f m ) f ef ( f m )  ef ( f m )
2 2 2 2

  sau   (16)
P0 4 f m2 4 P0 2 f m2 2
Dar puţin mai sus, s-a considerat că puterea (mediată pe un timp) în 1Hz bandă în jurul
±fm, adică Sz(fm) se datorează modulării unghiulare a purtătoarei ( f0)de către semnalul sinusoidal
perturbator. Este justificat să se considere că P(fm) reprezintă densitatea de putere la fm= f – f0:
 f ef2 ( f m )  ef2 ( f m )
S z ( f m )  S z ( f )  P0  P0 , fm = f – f0 (17)
2 f m2 2
P0 este puterea purtătoarei (componenta cu frecvenţa medie f0) sau, în termenii densităţii
spectrale de putere, P0 este densitatea de putere la frecvenţa medie f0.
Relaţia (17) este esenţială în înţelegerea semnificaţiei noţiunilor de densitate spectrală a
fluctuaţiilor de frecvenţă şi densitate spectrală a zgomotului de fază.
Faza semnalului real are o componentă
neliniară aleatoare, adică variază în jurul valorii medii Ф(t) = ω0t + φ(t) ω0t
ω0t cam ca în Fig. 6. Variaţiile (fluctuaţiile) aleatoare
ale fazei Δφ(t) = Ф(t) – ω0t, pot fi caracterizate, ca
orice mărime aleatoare1, prin:
 valoare medie, în acest caz nulă2 (Δφmed = 0):
1 T /2
 ( t )   med  lim   ( t ) d t (18)
timp
T  T T / 2
Fig. 6. Variaţia fazei unei oscilaţii
 valorile: medie pătratică  2 ( t ) şi eficace Δφef:
1 1

T /2

T /2
 2 ( t )  lim  2 ( t ) d t ;  ef   2 ( t )  lim  2 ( t ) d t (19)
T  T T / 2 T  T T / 2

 2
 deviaţia medie pătratică (varianţa):  2   2 (t )   (t )   ef2   med
2
(20)
 deviaţia standard:     2 . (21)

Ca orice mărime variabilă în timp, Δφ(t) admite o transformată Fourier. Fiind o funcţie
aleatoare cu Δφmed = 0, transformata mediată pe un timp de observaţie este nulă. În schimb,
valoarea eficace nu este nulă şi prezintă interes distribuţia în frecvenţă a acestei mărimi.
Interpretând zgomotul de fază ca provenind din modularea în frecvenţă a purtătoarei
cu semnal perturbator sinusoidal ca mai sus, din relaţia (17) rezultă că se poate defini o
densitate spectrală unilaterală a fluctuaţiilor de fază Sφ(fm):
S( f m )
S ( f m )   ef2 ( f m )  2 (radiani2/1Hz bandă) (22)
P0
Sφ(fm) nu reprezintă putere sau densitate de putere - este un raport densitate de putere
– putere purtătoare (raportul „zgomot/purtătoare”). Faza nu este purtătoare de putere – numai

1
Procesul este considerat staţionar şi ergodic.
2
Aceasta rezultă din chiar definiţia fluctuaţiilor de fază.
98
 Excitatoare

semnalul fizic vehiculează putere. Totuşi, uneori se foloseşte termenul densitate de putere a
zgomotului de fază pentru expresia S ( f m )   ef2 ( f m ) , ceea ce este incorect; densitatea de
putere a zgomotului de fază este Sz(fm) = 2P0Sφ(fm) sau, în reprezentare unilaterală (ambii lobi
suprapuşi în banda f > f0): 2Sz(fm) = = 2P0Sφ(fm). În practică, ceea ce se poate măsura este
densitatea spectrală de putere, din care, cu rel. (22), se poate calcula densitatea spectrală a
fluctuaţiilor de fază.
Fluctuaţiile de frecvenţă Δf(t) pot fi, ca şi cele de fază, caracterizate prin valoare medie
(nulă), valoare medie pătratică, valoare eficace, varianţă şi deviaţie standard.
Se poate defini şi în acest caz, o densitate spectrală (unilaterală) a fluctuaţiilor de
frecvenţă Sf(fm): Sφ(fm)
2 Sz ( fm )
S f ( f m )   f ef ( f m )  2 f m
2
(Hz2/1Hz bandă) (23)
P0
Relaţia dintre densităţile spectrale ale fluctuaţiilor de fază şi
frecvenţă, după (14), este:
S f ( f m )  f m2 S ( f m ) ; S f ( m )   m2 S ( m ) (24) 0 f1 f2 fm
Fig. 7. Densitatea spectrală
Cea mai bună, în orice caz cea mai completă, caracterizare a a fluctuaţiilor de fază
unei surse de RF din punct de vedere al zgomotului de fază este
curba densităţii spectrale a fluctuaţiilor de fază – mai des folosită, sau densitatea spectrală a
fluctuaţiilorde frecvenţă. De obicei se foloseşte o reprezentare unilaterală, ca în Fig. 7, cu lobii
laterali suprapuşi − fm este “distanţa” faţă de frecvenţa medie, considerată a purtătoarei.
Pentru caracterizarea fluctuaţiilor fazei sau frecvenţei se pot folosi şi varianţele sau
deviaţiile standard care, ţinând seama că valorile medii sunt nule, sunt:
 
 2   S ( f m ) d f m ,     2 ;  2f   S f ( f m ) d f m ,  f   2f (25)
0 0
Deoarece uneori Sφ(fm) sau Sf(fm) nu sunt integrabile pe tot intervalul (0, ) , calculele se fac pe
un interval de frecvenţe de interes, în care funcţiile au valori semnificative:
f2 f2
 
~ 2  S ( f ) d f , ~  ~ 2 ;
f1
 m m   f 
~ 2  S ( f ) d f , ~  ~ 2
f1
f m m(26) f f

De obicei, pentru sursele folosite în excitatoare, în funcţie de tip şi destinaţie, standardele impun valori
limită ale deviaţiilor standard. De exemplu, pentru sintetizoarele de frecvenţă utilizate în radiocomunicaţiile
navale (gama 1,5 – 60MHz, modulaţii multiple, inclusiv BLU) se impune: ~  3o ... 10o ,
~ f  3 ... 6 Hz în banda fm = 30 ... 3400Hz.

b. Nivelul perturbaţiilor (radiaţii

neesenţiale, „spurious outputs”)
10log(S(f)/P0
)
Caracterizarea semnalelor numai din punct de pd3
vedere al zgomotului de fază nu este suficientă, pd1 S(f)
deoarece adesea există şi componente discrete, sursele
nefiind perfect izolate electromagnetic de mediu. Ca pd2
urmare, spectrul de puteri arată adesea ca în Fig. 8.
Componentele discrete – perturbaţii discrete
(pd) apar în spectrul de puteri ca vârfuri – Fig. 8.
Unele, ca pd1, plasate simetric faţă de f0, sunt cauzate f0 f
de interferenţe cu semnale cu frecvenţă apropiată şi 0 fm1 fm2 fm
care apar ca modulaţii parazite ale purtătoarei. Altele, Fig. 8. Spectrul de puteri al semnalului
ca pd2, pd3 se datorează “pătrunderii” unor semnale în unei surse de RF cu perturbaţii diverse

99
Radiocomunicații avansate

circuitele generatorului.

Puterea tuturor perturbaţiilor (într-o bandă de frecvenţe de interes) este suma puterii
zgomotului – caracterizat prin densitatea spectrală de putere (de zgomot) S(f) sau S(fm) şi a
puterii perturbaţiilor discrete (Pdk):
S ( f m )df m   Pdk
fm 2
Pt pert  2 (27)
fm1

Frecvent, se foloseşte reprezentarea (nivelul) în dB, considerând puterea de referinţă P0:

o putere stabilită prin standarde (de ex. 1W, 1mW sau 1μW), puterea de referinţă a analizorului
(dată în cartea tehnică sau prin reglaje) în W, mW, ..., puterea componentei medii (purtătoarea)
sau puterea totală a semnalului (purtătoare + perturbaţii) în W, mW, ...:
PT pert [W ,mW ,...]
PT pert [dB]  10 log (dB) (28)
P0 [W ,mW ,...]
În termeni de tensiune, ştiind că P  U ef2 RL (RL – sarcina), din (28), nivelul tensiunii
perturbatoare rezultă:
U ef pert [V ,mV ,...]
U ef pert [dB]  20 log (se precizează sarcina RL, uzual 50Ω sau 75Ω) (29)
U ef 0 [V ,mV ,...]
Standardele impun valori minime pentru nivelele de perturbaţii, de obicei pentru nivelul
total, uneori şi pentru perturbaţiile discrete. Se impun atât nivele faţă de nivelul total (P0, Uef0 –
valorile pentru puterea/tensiunea eficace a semnalului) cât şi faţă de referinţă standard – P0 =
1W, 1mW, 1μW. În funcţie de tip, putere şi destinaţie, nivelele admise ale perturbaţiilor,
raportate la puterea totală a semnalului, sunt de ordinul –90 ... –60dB.

În condiţiile actuale de saturare a spectrului RF, în nici o ţară civilizată nu se admite utili-
zarea sau comercializarea echipamentelor de radioemisie – sau care emit în mod parazit, fără
satisfacerea cerinţelor privind radiaţiile neesenţiale (perturbaţii radioelectrice).

Fluctuaţiile frecvenţei semnalelor au loc cu “viteze” foarte diferite, de la x1Hz/an la

x1Hz/10-6s sau şi mai rapid. Ca urmare, aprecierea acestor fluctuaţii se face:
 în domeniul timp, prin stabilitatea pe termen scurt şi lung, în cazul fluctuaţiilor lente şi
 în domeniul frecvenţă, prin densităţile spectrale (de putere, ale fluctuaţiilor de frecvenţă
sau de fază) în cazul variaţiilor rapide.
Modalităţile diferite de apreciere sunt impuse de procedeele de măsurare accesibile:
 fluctuaţiile lente, produse cu sub 1 − 10Hz/secundă, se pot măsura în timp, cu frecvenţ-
metre, dar nu pot fi decelate în domeniul frecvenţă de exemplu cu un pe analizor spectral;
 fluctuaţiile rapide se pot măsura în domeniul frecvenţă, cu analizoara spectrale (care pot
măsura fluctuaţii de ordinul 1 − 100Hz/s, aceasta fiind banda minimă a filtrelor3), dar nu
şi în domeniul timp, cu frecvenţmetre.
Modalităţile diferite de apreciere şi de măsurare nu afectează utilizarea sistemelor de
radiocomunicaţii, deoarece variaţiile frecvenţei au efecte diferite în funcţie de cum sunt: lente sau
rapide; de asemenea şi măsurile de compensare a efectelor diferă substanţial.

3
Cu filtre analogice banda minkimă este de 10 – 30Hz, cu filtre digitale ajunde sub 1Hz.
100
 Excitatoare

2.4. Transmisia zgomotului prin sisteme liniare. Bandă de zgomot

Dacă la intrarea unui sistem liniar invariant în timp, cu funcţia de transfer H(ω), se
aplică zgomot cu DSP Sz in(ω) [sau Su z in(ω) = 2 Sz in(ω)], PSD şi puterea zgomotului la ieşire,
Sz out(ω), Pz 0 sunt:
1 
 S z in ( ) H ( ) d 
2
S z 0 ( )  S z in ( )  H ( ) , Pz 0 
2
(30)
2 

Dacă zgomotul este alb, adică Sz in(ω)= Sz in = constant, puterea la ieşire este:
1 
 H ( ) d 
2
Pz 0  S z in  (31)
2 
Dacă sistemul este tip trece-jos sau trece-bandă, integrala reprezentând aria de sub
curba |H(ω)|2, converge şi este finită – Fig. 9.
Este convenabil să se considere aria de sub |H(ω)|2 ca fiind aria unui dreptunghi cu
înălţimea egală cu maximul funcţiei |H(ω)|2 şi lăţimea Bz ω= 2πBz, numită bandă de zgomot
(Fig. 9). Obişnuit, maximul se realizează la o frecvenţă ω0, adică Max{|H(ω)|2}= |H(ω0)|2. Cu
aceasta, se poate scrie:

0
2
H ( ) d   Bz H (0 ) şi în consecinţă, banda de zgomot este:
2

 
1 1 1 Bz
Bz       
2 2
| H ( ) | d sau B | H ( f ) | d f (32)
| H (0 ) |2 2 0 2
z
| H ( f0 ) |2 0
iar puterea zgomotului la ieşire este:
1 xz in xz 0
Pz 0  W z Bz   W z B z (33) Pz in
Sz in(ω) H(ω) P
Sz 0(ω) z 0
2
Avantajul utilizării benzii de zgomot |H(ω)|2 |H(ω)|2
constă în posibilitatea determinării tensiunii sau
|H(ω0)|2
curentului de zgomot la ieşirea circuitelor fără Bz
efectuarea integralei din (31), deoarece există arii
egale
tabele cu aceste integrale calculate pentru o
mare varietate de funcţii de transfer.
De regulă, în cazul sistemelor trece-jos, banda ω0 ω ω0 ω
de zgomot este ceva mai mare decât banda circuitului
la –3dB şi se apropie de aceasta în cazul mai multor Fig. 9. Banda de zgomot
circuite cascadate. Ca urmare, în cazul a mai mult de
3 amplificatoare cu caracteristică trece-jos cascadate, se consideră Bn ≈ B-3dB.
Un FTJ tip RC are Bz = 1,57B-3dB; FTJ cu 2 etaje RC (2 poli) are Bn =
0
1,22B-3dB; FTJ cu 3 poli are Bn = 1,16B-3dB; un filtru Butherworth cu −3
4 poli are Bn = 1,11B-3dB; iar cu 6 poli are Bn = 1,05B-3dB. −6
20log|H(ω)| (dB)

În cazul filtrelor cu caracteristică Gaussiană ca în Fig. 10,

banda de zgomot, în funcţie de banda la −3dB (de regulă
cunoscută), este indicată în tabelul de mai jos.

FTB cu 4 FTB cu 5 FTB digital

celule celule gaussian
Banda la −6dB (B−6dB) 1,480∙B−3dB 1,464∙B−3dB 1,415∙B−3dB
−60
Banda de zgomot (Bz) 1,129∙B−3dB 1,114∙B−3dB 1,065∙B−3dB

f0
Fig. 10. Caracteristica unui filtru
Gaussian (de tipul utilizat în
analizoarele spectrale analogice)

101
Radiocomunicații avansate

3. Oscilatoare controlate cu rezonatori

3.1. Aspecte generale

În prezent, pentru obţinerea oscilaţiilor cu frecvenţă stabilă de la circa 1kHz până la peste
50GHz, practic în întreg domeniul undelor de radiofrecvenţă exploatat pentru radiocomunicaţii,
se folosesc generatoare de oscilaţii care includ dispozitive numite rezonatori. Aceştia pot fi:
 rezonatori piezoelectrici, funcţionând pe baza efectului piezioelectric (rezonatori cu cuarţ
şi piezoceramici cu undă de volum, rezonatori cu undă de suprafaţă);
 rezonatori magnetostatici, funcţionând pe baza undelor magnetostatice.
Rezonatorii sunt dispozitive formate dintr-o substanţă cu însuşiri speciale plasată între
doi electrozi. Când între electrozi se aplică tensiune sinusoidală, în general trece un curent
determinat de capacitatea C0 a condensatorului cu dielectricul respectiv. Există însă anumite
benzi foarte înguste de frecvenţă, în jurul unor frecvenţe de rezonanţă, în care dispozitivul se
comportă ca un circuit selectiv cu caracteristici de amplitudine şi fază tipice pentru circuitele
L1C1 serie, cu o rezistenţă echivalentă serie R1 foarte mică. Pe de altă parte, capacitatea C0
există, astfel încât schema echivalentă a acestor dispozitive în jurul frecvenţei de rezonanţă
este ca în Fig. 11 iar impedanţa, reactanţa şi faza variază ca în Fig. 11. Rezonatorii se folosesc
numai la frecvenţe apropiate celor de rezonanţă.

|Zech| Rp φech
capacitiv inductiv capacitiv
Xech
90º

|Zech|
Rs
L1
C0 0
0 fs fp f
fs fp f
C1

R1 Xech
Δfsp
–90º

Fig. 11. Simbolul, schema echivalentă în jurul rezonanţei şi variaţia cu frecvenţa a impedanţei, reactanţei şi
fazei la rezonatori piezoelectrici şi cu undă magnetostatică

L1, C1 şi R1 se numesc elemente intrinseci şi modelează comportarea dispozitivului în

jurul frecvenţelor de rezonanţă iar C0 este capacitatea extrinsecă. Ca regulă generală, pentru
frecvenţele de lucru: C1 este foarte mică x(0,1 ... 100)∙10-3 pF, L1 este mare iar R1 în general
mică; obişnuit C0 = 5 − 25 pF.
Un circuit ca cel din Fig. 11 are 2 frecvenţe de rezonanţă:
 o frecvenţă de rezonanţă serie
f s  1 2 L1C1  s 1 L1C1  (34)
la care dispozitivul se comportă ca o rezistenţă mică practic egală cu R1 şi
 o frecvenţă de rezonanţă paralelă
f p  f s 1  C1 2C0  ....  p   s  1  C1 2C0   (35)
foarte apropiată de fs deoarece C1/C0 = 10-4 ... 10-3, la care dispozitivul se comportă ca
o rezistenţă foarte mare.

102
 Excitatoare

La circuitul rezonant intrinsec L1C1 se defineşte factorul de calitate intrinsec Qs:

1 L
Qs   s 1 (36)
 s C1 R1 R1
Qs este foarte mare (uzual 103 ... 106), cu 1 ... 4 ordine de mărime mai mare decât valorile
realizabile cu bobine şi condensatoare „convenţionale”.
Factorul de calitate determină esenţial selectivitatea circuitului (banda de trecere
raportată la frecvenţa centrală) şi mai ales viteza de variaţie a fazei în jurul frecvenţeor de
rezonanţă.
Viteza de variaţie a fazei, foarte mare la rezonanţe, determină marea stabilitate a
frecvenţei, iar selectivitatea ridicată determină conţinutul redus în zgomot de fază al semnalelor
generate de oscilatoarele cu rezonatori. Din aceste motive rezonatorii sunt foarte utilizaţi în
prezent în toate instalaţiile de radioemisie.

3.2. Impedanţa echivalentă a rezonatorului cu cuarţ. Frecvenţele de rezonanţă

Folosind schema echivalentă din Fig. 11, se notează:
1
s  - frecvenţa de rezonanţă intrinsecă, a circuitului serie, relaţia (34);
L1C1
1  L
Qs   s 1 - factorul de calitate intrinsec, relaţia (36);
 s C1 R1 R1
p  C1 C0 - factorul de cuplaj;
    s - dezacordul relativ (β << 1);
Z 1 , Z ech - impedanţele circuitului serie şi echivalentă totală, date de relaţiile:
 1  Z 1 j C 0
Z 1  R1  j   L1   ; Z ech  (a)
  C1  Z 1  1 j C 0
 1    2   2 
Z 1  R1  j L1  1  2   R1  j s (1  ) L1  1  2s   R1  j(1   )  s L1  1  2 s 2 
  L1C1  s      s (1   ) 
 1   1  
Z 1  R1  j Qs R1  1      R1  j Qs R1  1      R1  j Qs R1 1    1   
 1     1 2 
Z 1  R1 1  j 2Qs   (s-a neglijat β2) (b)
Z1 R1 1  j 2Qs   R1 1  j 2Qs  
Z ech   
Z 1 j C0  1 1  j C0 R1 1  j 2Qs   1  jC0 s (1   ) R1 1  j 2Qs  
R1 1  j 2Qs   R1 1  j 2Qs  
Z ech  
1 1
1  j(1   )C0 1  j 2Qs   1  j(1   ) 1  j 2Qs  
Qs C1 Qs p
R1 1  j 2Qs   R 1  j 2Qs  
Z ech   1 (s-a neglijat β) (c)
1 2 2 1
1  j(1   )  (1   ) 1 j
Qs p p p Qs p
Din (c), raţionalizând numitorul, rezultă expresia impedanţei echivalente a cuarţului în jurul frecvenţelor de
rezonanţă sub forma:

Z ech 

R1Qs2 p 2  jR1Qs p 4Qs2  2  2 pQs2   1  (d)
4Qs2  2  4Qs2   p 2 Qs2  1
Impedanţa echivalentă poate fi pusă sub forma: Z ech  Rech  jX ech şi, din (b), neglijând 1 2Qs  1 , se obţine:
R1 2Qs   2 p  1
Rech  ; X ech   R1 (e)
 2 p  1  1 Q p  2 p  1  1 Qs2 p2
2 2 2 2
s

103
Radiocomunicații avansate

1
 
X ech
tan ech    4Qs2  2  2 pQs p  1 (f)
Rech Qs p
Frecvenţele de rezonanţă sunt cele la care X ech  0 , adică 4Qs2  2  2 pQs p  1  0 , din care rezultă:
 0 1 ,2   s p 1 p2 1
1 , 2     (g)
s 4 2 4 Qs2
Oscilaţiile sunt posibile numai dacă  1 ,  2 , sunt reale şi distincte, deci dacă:
Qs  2 p  2C0 C1 (h)
condiţie de regulă îndeplinită (uzual, în cazul rezonatorilor cu cuarţ, Qs > 1000 iar p = 100 ... 1000).
Frecvenţele de rezonanţă (în condiţia Qs > 2/p) sunt:
  01   s numită frecvenţă de rezonanţă serie;
 p 1 p2 1 
01   s 1       s ω01 este cu foarte puţin mai mare ca ωs; (i1)
 4 2 4 Qs2   (ω01 – ωs)/ωs = 1/2pQs2 = 10-5 ... 10-9
 
 02   p  s numită frecvenţă de rezonanţă paralelă (antirezonanţă);
 p2 1 
p 1  p  C 
02   p   s 1    2   s  1    s  1  1 
 (i2)
 4 2
4 Qs    2  2C0 
 
Cele două frecvenţe sunt foarte apropiate:
 02   01 C1
  102 104 (j)
s 2C 0
 Cristalul se comportă capacitiv în intervalele:
  01 (01   s );   0 (2 p  1), tan  ech  0
02   [02   s (1  C1 2C0 )];   0 (2 p  1), tan  ech  0 Cristalul se comportă inductiv în
intervalul:
01    02 [01   s , 02   s (1  C1 2C0 )];   0, tan  ech  0 La frecvenţele de rezonanţă ω01 şi
ω02, tanφech = 0 şi cristalul se comportă rezistiv.
 In jurul frecvenţelor de rezonanţă faza variază foarte rapid cu frecvenţa, determinând marea stabilitate a
frecvenţei oscilatorilor cu cuarţ; din (g) rezultă:
Variaţia fazei cu frecvenţa în vecinătatea frecvenţelor de rezonanţă, unde |β| << 1:
1  1   2 
tan  ech   2Qs2  2 2  p  2 
 2Qs    1  (s-a neglijat 1 2Qs ) (k)
Qs p  2Q s   p 

d  ech d  arctan(tan  ech )  d 4 p  1 1

   2Qs 
d d d 1  4Qs   2 p  1 s
2 2 2
01 , 02 1 ,  2 1 ,  2

d  ech 2Qs d ech 2Qs

 ;  (l)
d 01 ( 1  0) s d 02 (  2  p 2) s
Concluziile privind comportarea rezonatorilor (cu cuarţ, ca şi cu undă magnetostatică) se pot rezuma astfel:
R1
 La rezonanţă serie:   01   s Rech ( 01 )   R1 ; X ech ( 01 )  0 Rezonatorul se comportă
1  1 Qs2 p 2
rezistiv, ca un circuit rezonant serie.
 La rezonanţă paralelă:   02   s 1  C1 2C0  ;   p 2; X ech (02 )  0
Rech (02 )  Qs2 p 2 R1  Qs2  C1 C 0  R1  R1
2

Rezonatorul se comportă rezistiv, ca un circuit rezonant paralel.

 În afara intervalului (  01 ,  02 ), cristalul se comportă capacitiv ( X ech  0 ).
 În intervalul (  01 ,  02 ), cristalul se comportă inductiv, ( X ech  0 ).
 Viteza de variaţie a fazei în jurul frecvenţelor de rezonanţă este foarte mare.

104
 Excitatoare

3.3. Rezonatori piezoelectrici cu cuarţ

În prezent, pentru obţinerea oscilaţiilor cu frecvenţă stabilă de la circa 1kHz până la peste
200MHz, de departe cele mai utilizate sunt oscilatoarele controlate cu cuarţ
cu undă de volum. z
Cuarţul este bioxid de siliciu cristalizat romboedric cu trei axe de simetrie - Fig.
12. Cuarţul se găseşte în natură sau poate fi crescut artificial. Din cristal se taie plăcuţe x
paralelipipedice sau cilindrice utilizate ca rezonatori − Fig. 13. y
Cuarţul prezintă fenomenul piezoelectric direct - la aplicarea unei solicitări meca-
nice pe două feţe opuse, pe celelalte două apar sarcini electrice şi fenomenul
piezoelectric invers - la aplicarea unei diferenţe de potenţial între două feţe opuse, apar
deformări mecanice elastice. Dacă tensiunea aplicată variază periodic, deformarea se
produce de asemenea periodic - este o oscilaţie mecanică a unui corp elastic care
prezintă frecvenţe proprii caracteristice, determinate de forma, dimensiunile şi modul
de oscilaţie al plăcuţelor. Efectul piezoelectric presupune schimb de energie electrică şi Fig. 12.
mecanică. Dacă frecvenţa tensiunii aplicate coincide cu una dintre frecvenţele proprii de Cristal de cuarţ
oscilaţie mecanică are loc un fenomen de rezonanţă. Oscilaţiile mecanice au loc cu
pierderi foarte mici de energie, datorate
frecărilor interne, astfel încât sistemul mm
mecanic cuarţul, extrage din sistemul 10
electric cantităţi foarte mici de energie,
necesare compensării pierderilor; cuarţul se a
5
argintare
comportă ca un circuit rezonant cu pierderi
0
foarte mici, deci cu Q foarte mare. Aceasta
însuşire, împreună cu marea stabilitate a d 5
frecvenţelor proprii, preţul redus, b
dimensiunile mici şi gama foarte largă a 0
frecvenţelor la care pot fi folosiţi, fac din c
rezonatorii cu cuarţ cel mai utilizat mijloc
de stabilizare a frecvenţei oscilatorilor Fig. 13. Montarea rezonatorilor cu cuarţ (a – cu peliculă de
electronici. aer, b – prin lipire, c – cu lame elastice) şi capsule (d)
Din cristal se taie plăcuţe cu faţa mai mare perpendiculară pe axa electrică Y; în funcţie de unghiul faţă
de axa optică Z, tăieturile poartă diverse denumiri:
AT, BT, GT, ..., diferind prin modul de oscilaţie
mecanică şi alte însuşiri. Feţele plăcuţelor se
metalizează de obicei cu argint şi se prind între a) b) c) d)
contacte în funcţie de dimensiuni şi mod de Fig. 14. Moduri de oscilaţie la cuarţ: deformare în
oscilaţie - Fig. 13. Ansamblul se încapsulează grosime (a), în suprafaţă (b), extensie (c), flexiune (d)
ermetic în atmosferă controlată (azot, aer uscat,
vid) gazul şi umiditatea ambiantă influenţând stabilitatea frecvenţei. Oscilaţiile mecanice pot avea loc în
diferite moduri − Fig. 14; că unda mecanică pătrunde în tot volumul de material, este o undă de volum.
Dimensiunile plăcuţelor sunt cu atât mai mici cu cât frecvenţa oscilaţiei este mai mare. Peste ≈500kHz
oscilaţiile au loc în grosime; deoarece greu se pot realiza plăcuţe mai subţiri de ≈0,1mm, frecvenţa proprie
fundamentală nu depăşeşte 15 – 30MHZ. Pentru frecvenţe mai mari, cuarţul este forţat să oscileze pe
armonice (overtone); acestea sunt impare (3, 5, 7, ...) deoarece numai în acest caz sarcinile de pe electrozi,
acumulate la fiecare semiperioadă a fundamentalei, îşi schimbă semnul de la o semiperioadă la următoarea.
Deşi orice cristal poate oscila în regim overtone (pe armonică), totuşi prin construcţie (tăietură) se poate
favoriza oscilarea pe o armonică sau alta; pe capsulă este inscripţionată frecvenţa preferată de rezonanţă serie,
în apropierea căreia se execută oscilaţia.
Frecvenţa de rezonanţă serie este influenţată de mulţi factori externi: temperatura (cel
mai important), amplitudinea tensiunii dintre armături, puterea disipată pe cristal, mediul în care
oscilează, modul de prindere etc.
Temperatura influenţează mult frecvenţa de rezonanţă; efectele se măsoară prin coefici-
1 f (T )  f s (T )
entul de temperatură al frecvenţei:  T   s (1/K, 1/ºC, ppm/K)
f s (T0 ) T  T0 T 0  dat

105
Radiocomunicații avansate

αT depinde de tăietură şi variază neliniar cu temperatura ca în Fig. 15. În intervale mari de tem-
peratură (-40 − +85ºC), fără termostatare frecvenţa variază destul de mult (δf = 10-6 ... 5·10-5).
Stabilitatea poate fi îmbunătăţită folosind circuite de
compensare dar rezultatele nu sunt prea bune, variind 100 Δfs/fs
ppm/K
neliniar. Optim este să se termostatateze întregul circuit
oscilator. Asemenea subansamble, sub formă de modul 50 GT
încapsulat sau circuit integrat hibrid, termostatate la +70
... +90ºC, asigură δf = 10-8 ... 5·10-7 de la –40ºC la +85ºC. 0 AT

În aplicaţii mai puţin pretenţioase, în care se cere o stabilitate -50

mai puţin bună a frecvenţei, pot fi folosiţi rezonatori piezoceramici -
ieftini, cu dimensiuni mici. Aceştia se fabrică prin sinterizarea în câmp DT
electric intens a unor amestecuri de săruri feroelectrice (titanaţi de Ba -100
CT
şi Zr). Rezonatorii piezoceramici se comportă ca şi rezonatorii cu
cuarţ cu pierderi mari, având un factor de calitate în gol 500 ... 5000. -150
Cu excepţia Q – ului mult mai mic, rezonatorii piezoceramici se BT T(ºC)
comportă identic cu cei ce cuarţ, schemele de oscilatori sunt identice. -200
-80 -40 0 40 80 120
Rezonatorii piezoceramici au dezavantaje: Q - ul destul de
mic şi coeficient de temperatură mare (-100 ... 40 ppm/K). Fig. 15. Variaţia frecvenţei de rezonanţă
În schimb, au avantajele: sunt foarte ieftini şi se fabrică cu cu temperatura
dimensiuni mici, pentru 10kHz ... 100MHz.

3.4. Rezonatori cu undă elastică (acustică) de suprafaţă (SAW)

În rezonatorii piezoelectrici (cuarţ sau ceramici) se utilizează unde elastice de volum. La

frecvenţe mari, peste ≈100MHz, dimensiunile constructive ale rezonatorilor cu undă elastică de
volum devin nerealizabil de mici. Ca urmare, la frecvenţe mari se folosesc unde elastice pe
suprafaţe ale materialelor piezoelectrice (uzual cuarţ) care sunt puternic atenuate în adâncimea
materialului, pătrunzând în material pe distanţe de 1 – 2 lungimi de undă. Rezonatorii cu undă
elastică (acustică) de suprafaţă (SAWR – „Surface Acoustic Wave Resonators”) se folosesc în
FIF şi UIF, de la ≈30MHz până la ≈3GHz. λ/2
z metalizare y
Conversia semnal electric – undă de
0
suprafaţă şi invers, se face cu o structură con-
ductoare din segmente intercalate depusă pe
suprafaţa cristalului piezoelectric, numită 1 2 3
traductoar interdigital – Fig. 16. substrat
La aplicarea semnalului sinusoidal, piezoel.
prin efect piezoelectric invers se generează o direcţiile de propagare ale UE x
undă elastică care se propagă practic pe Fig. 16. Traductor interdigital pe substrat piezoelectric
suprafaţă, pe direcţia Oz (cu viteza sunetului
în material, 2500 - 4500m/s). Dacă distanţa dintre două secţiuni vecine 1 şi 2 (Fig. 16), este λ/2
(λ – lungimea de undă a undei elastice), unda din 1 ajunge în 2 cu faza –π, exact în fază cu unda
proprie generată între 2 şi 3; cele două unde se sumează, rezultând un maxim corespunzător unei
frecvenţe de sincronism. Prin efect piezoelectric direct, deformarea elastică cedează energie
sistemului electric; la frecvenţa de sincronism, aceasta corespunde unei rezonanţe: transferul de
energie în circuit se face cu pierderi minime, ca şi la rezonatorii cu cuarţ.
Schema echivalentă în jurul frecvenţelor de rezonanţă este ca în Fig. 11.
De fapt, structura este ceva mai complicată, existând şi „reflectori, electrozi depuşi pentru a „reflecta”
undele care au tendinţa să se propage în afara spaţiului dintre traductori.

106
 Excitatoare

3.5. Dispozitive cu undă magnetostatică

Peste 2 – 3GHz, dimensiunile structurilor metalice şi corodate ale dispozitivelor SAW

(de ordinul λ = vundă elastică /f ) trebuie să fie foarte mici (sub ≈1μm), greu de realizat tehnologic.
Pentru λ de ordinul a milimetrilor, la peste 3GHz, trebuie folosite unde – nu neapărat elastice, cu
viteză mare (> 104m/s). Asemenea unde apar în materiale ferimagnetice (ferite) prin perturbarea
precesiei spinilor, sau altfel spus, a rotaţiei momentelor magnetice jurul direcţiei unui câmp
magnetic exterior. Fenomenul este mai intens în feritele cu structură tip granat (Y3Fe2O4...12 =
YIG = Yttrium-Iron-Garnet).

Pentru a înţelege problema, este necesară reamintirea unor cunoştinţe de fizică mecanică şi atomică.
Fie un corp care se roteşte în jurul unei axe proprii care îl intersectează, deci care execută o mişcare de spin,
caracterizată prin momentul unghiular L = Iω, cu I – momentul de inerţie, ω – viteza unghiulară (vector).
Dintr-un motiv oarecare, axa proprie de rotaţie poate să execute la rândul
axa de precesie
ei o rotaţie în jurul unei alte axe care o intersectează – Fig. 17; se spune L = Iω
că momentul unghiular (sau corpul, axa de rotaţie, spinul) execută o
mişcare de precesie. ω
Ω
Particulele atomice – electroni, nuclee, ioni, sunt caracterizate, printre
altele, printr-un moment unghiular numit spin, o mărime fără echivalent ω
macroscopic precum şi printr-un moment magnetic asociat cu spinul (cu
aceeaşi direcţie).
[Se aminteşte că momentul magnetic μ al unei bucle de curent I cu aria axa de rotaţie
orientată A este:   I A . Într-un câmp magnetic de inducţie B , bucla Ω proprie
este supusă unui moment de rotaţie M    B care produce rotirea
planului buclei.] Un fenomen identic se petrece când particulele atomice
sunt plasate în câmp magnetic: apare un moment de rotaţie care Fig. 17. Rotaţie în jurul propriei
determină precesia spinului (precesia Larmor), care se realizează cu o axe (spin) şi precesie
viteză unghiulară    B (γ ≈ 2 este factorul giromagnetic). B include inducţia datorată fenomenelor interne
ale reţelei cristaline şi inducţia exterioară.
GGG substrat
H0 YIG
Structura – Fig. 18, conţine ferită YIG crescută dielectric substrat
din topitură pe substrat de ferită granat de galiu şi gado- plan de masă
liniu (GGG) cu bune însuşiri magnetice şi funcţionează Traductor In. Trad. Ieşire
în prezenţa unui câmp magnetic continuu H0. Un câmp
magnetic sinusoidal aplicat local, folosind un traductor λ
de intrare (o linie microstrip), produce o modificare a
unghiului de rotaţie al momentelor magnetice ale Fig. 18. Structura de principiu a unui
filtru cu undă magnetostatică
electronilor (unghiul de precesie) şi în consecinţă a
frecvenţei precesiei. Prin interacţiunea momentelor (spin – spin), modifi carea se propagă sub
formă de undă magnetostatică în toate direcţiile. În zona traductorului de ieşire (o reţea
metalică), are loc conversia în curent electric. La anumite frecvenţe, determinate de câmpul
magnetic continuu, apare rezonanţa: propagarea modificării precesiei se face cu pierderi minime.
Astfel, între semnalul electric şi unda magnetostatică apar, rezonanţe, la frecvenţe depinzând de
intensitatea câmpului magnetic, continuu, astfel că structura funcţionează ca un filtru cu bandă
destul de îngustă.

Dispozitivele cu undă magnetostatică se folosesc ca rezonatori, filtre de bandă îngustă şi

ca linii de întârziere cu frecvenţe caracteristice reglabile prin intermediul câmpului magnetic în
limite largi, în banda EIF (3 ... 30GHz).

107
Radiocomunicații avansate

3.6. Principii de realizare a oscilatoarelor cu rezonatori

Oscilatoarele controlate cu cuarţ sunt de două feluri:

a) oscilatoare în care cristalul se comportă ca o reactanţă inductivă, înlocuind inductanţa
dintr – o schemă clasică de oscilator în trei puncte;
b) oscilatoare în care prin cristal se închide calea de reacţie pozitivă a circuitului, cuarţul
funcţionând ca o impedanţă echivalentă mică la, sau foarte aproape, de frecvenţa de rezonanţă
serie.
Elementul activ al oscilatoarelor cu cuarţ poate fi: un tranzistor bipolar (TB) sau unipolar
(TEC), două tranzistoare (TB sau TEC) cuplate RC sau diferenţial, un circuit integrat liniar (AO,
comparator, ...), un circuit integrat digital (de regulă 1 - 2 inversoare TTL, LSTTL, ECL, MOS
sau CMOS).
Există o imensă varietate de scheme de oscilatoare cu rezonatori. Dintre acestea se
prezintă numai două tipuri, dintre cele mai populare.

a. Oscilatoare în trei puncte cu rezonatori

În oscilatoarele în 3 puncte, rezonatorul înlocuieşte întotdeauna inductanţa. Astfel,
înlocuind inductanţa din circuitul rezonant al oscilatoarelor Colpitts sau Clapp se obţine
Oscilatorul Colpitts cu cuarţ − Fig. 19.a care, în diverse variante, este cel mai folosit.
Înlocuind una din inductanţe
în circuitul rezonant al oscilatorului
Hartley se obţin schemele din Fig. Xtal Ce3
(L3) Ce3
19.b, c. Varianta din Fig. 19.c nu Xtal
este utilizată din cauză că impedanţa Ce1 Le1 (L1)
componentei active în paralel cu
cristalul este mică şi determină Ce2 Le2
(L2)
reducerea Q - ului. Varianta din Fig. Xtal
19.b (oscilator Miller), este rar
folosită, având unele dezavantaje. a) b) c)
Obişnuit, când în oscilator Fig. 19. Oscilatoare în 3 puncte cu cuarţ:
reacţia se preia din divizorul capaci- a) Colpitts, b) Miller, c) Hartley
tiv, circuitul se numeşte Colpitts (cu
rezonator) – un exemplu tipic este în Fig. 20.

+Vcc
φA ≈ −π
R1 φ2 ≈ π/2
φ1 ≈ π/2
Q
+A - Vo
C1
Re XTAL
XTAL
C1 C2
C2 R2
0
Fig. 21. Oscilator Pierce cu amplificator
0 inversor (AO, inversor CMOS, ...).
Fig. 20. Oscilator Colpitts Reţeaua Re, C1, XTAL şi C2 compensează
cu TB în CC defazajul introdus de amplificator

Când reacţia se preia de pe divizor format din rezonator şi condensator, oscilatorul se

numeşte Pierce − Fig. 21, unul dintre cele mai folosite în electronică.

108
 Excitatoare

b. Oscilatoare cu rezonator pe calea de reacţie

În aceste oscilatoare cuarţul este conectat în serie pe φ=0
φ=0
calea de reacţie pozitivă a circuitului – Fig. 22. Dispozitivul Rg
activ şi sarcina acestuia sunt astfel încât defazajul introdus este Au
aproape nul; ca urmare, pentru autooscilaţie cristalul trebuie să Xtal
introducă un defazaj foarte mic. RL
Cuarţul, în serie cu Rg, formează cu RL un divizor; ten-
siunea de reacţie este maximă când |Zech| este minimă. Cele Fig. 22. Oscilator cu rezonator cu
două condiţii de oscilaţie sunt îndeplinite la – sau foarte aproa- cuarţ la rezonanţă serie
pe, de rezonanţa serie, deci ω0≈ ω01 ≈ ωs.
În aceste scheme, C0 constituie o cale de închidere a reacţiei pozitive pentru curenţii cu
frecvenţe mai mari decât ω0; ca urmare pot apare perturbaţii, oscilaţii parazite pe frecvenţe mari.
Efectul poate fi eliminat cu o inductanţă în paralel cu cristalul sau prin neutrodinare.

3.7. Modificarea frecvenţei de oscilaţie la oscilatorii cu rezonatori

Frecvenţele de oscilaţie ale oscilatoarelor cu rezonatori pot fi modificate în limite foarte

mici, de ordinul (10-6 ... 10-4)·ωs, cu reactanţe în serie sau în paralel cu cristalul.
Necesitatea acestor modificări apare când frecvenţa de oscilaţie este strict fixată sau la
oscilatoare cu frecvenţa comandată în tensiune (cu MF, de exemplu).
În oscilatoarele în care rezonatorul funcţionează în apropierea rezonanţei serie se
introduc reactanţe în serie ca în Fig. 23.
a. Montând C / în serie cu rezonatorul – Fig. 23.a, frecvenţa de rezonanţă serie se
deplasează la  01
/
  01 , la care reactanţa totală (incluzând şi X/ = 1/ωC / ) se anulează:
01/   s (1  C1 2C / ) (C / trebuie să fie mic – xpF)
b. Montând L/ în serie cu cristalul - Fig. 23.b, frecvenţa de rezonanţă la care se anulează
reactanţa totală este  01
/
  01 :
01/  01 (1  L/ 2 L 1 ) (L/ trebuie să fie mare)
c. Plasând C în paralel cu cristalul, se poate modifica frecvenţa de oscilaţie paralelă. În
acest caz, capacitatea în paralel cu circuitul serie creşte iar “p” scade. Efectul asupra frecvenţei
de rezonanţă serie este neglijabil, iar frecvenţa paralelă scade puţin. Deoarece nu există
oscilatoare care să funcţioneze la sau aproape de rezonanţa paralelă, utilizarea capacităţilor în
paralel este prea puţin utilă.
X X X /(ω)
C/ Xech(ω)
L/ Xech(ω)
 01  / ω
01

 01/  01 ω
X /(ω)

a) b)
Fig. 23. Modificarea frecvenţei de rezonanţă a rezonatorilor:
cu consensator serie (a) şi cu bobină serie (b)

109
Radiocomunicații avansate

Prezenţa componentelor în serie sau în paralel cu cristalul determină scăderea Q -ului,

atât datorită reactanţelor cât şi părţilor active ale impedanţelor adăugate; rezultă o înrăutăţire a
stabilităţii.
Observații:

1. Dacă C în paralel cu rezonatorul (cu C0) este prea mare, se poate ca condiţia de
oscilaţie să nu mai fie îndeplinită. În paralel cu rezonatorul există întotdeauna capacităţi parazite,
datorită conexiunilor şi componentelor active şi pasive. Nu se recomandă utilizarea capacităţilor
în paralel cu rezonatorul pentru modificarea frecvenţei.

2. În unele scheme de oscilatoare (de exemplu la cele overtone, pe frecvenţe mari, peste
(60 – 70MHz), capacitatea în paralel cu circuitul serie (C0 şi capacităţile parazite) are efecte
negative; se recomandă compensarea cu o inductanţă care, cu capacitatea respectivă să formeze
un circuit derivaţie rezonant la frecvenţa de oscilaţie.

3. În cazul rezonatorilor piezoceramici, la care p = C1/C0 este destul de mare, C şi L în

serie sau în paralel cu rezonatorul au efecte mult mai importante decât în cazul cuarţului.

4. Pentru forţarea frecvenţei oscilatorilor cu cuarţ se vor introduce capacităţi (cu valoare
mică, de bună calitate) sau inductanţe (cu valoare mare, cu Q cât mai mare), în serie cu rezona-
torul. Se va avea în vedere că stabilitatea frecvenţei se înrăutăţeşte cu atât mai mult cu cât abate-
rea de la ω0 este mai mare. Frecvenţa nu poate fi modificată cu mai mult de (10-6 ... 10-4)·ωs.

5. Pentru oscilatoare cu cuarţ cu frecvenţă modificabilă în limite ceva mai mari (10-3ωs)
se fabrică cristale anume tăiate cu Q s mai mic şi cu ω01, ω02 mai depărtate).

110
 Sintetizoare de frecvență

SINTETIZOARE DE FRECVENȚĂ

1. Generalități. Caracteristicile și clasificarea sintetizoarelor

Sintetizoarele de frecvenţă - prezentate în multe lucrări, sunt echipamente capabile să
furnizeze un număr mare de frecvenţe, cu stabilitate ridicată, utilizând una sau câteva surse
primare, de referinţă; frecvenţa generată se modifică în trepte.
Mai multe frecvenţe de emisie se pot obţine cu un singur oscilator cu cuarţ, la care cristalele
se pot schimba sau comuta manual; metoda este folosită când sunt necesare puţine frecvenţe (cel
mult 10 - 12), fixe şi apropiate. Procedeul a fost perfecţionat, astfel încât folosind câteva oscilatoare
cu cuarţuri comutabile, prin combinarea frecvenţelor generate, se pot obţine numeroase frecvenţe;
aceasta tehnică, cunoscută sub numele de sinteza necoerentă este practic neutilizată în prezent.
Dezvoltarea telecomunicaţiilor în primul rând dar şi a altor domenii ale electronicii, a
solicitat realizarea unor surse de oscilaţii cu performanţe ridicate, capabile să furnizeze foarte
multe frecvenţe (peste 107), în paşi mici (sub 0,001 – 100 Hz) în game extinse de la frecvenţe joase
(sub 1Hz) până în UIF şi SIF. Ca urmare, au apărut şi s-au dezvoltat tehnici de sinteză coerentă,
în numeroase variante, capabile să satisfacă cerinţe tot mai pretenţioase.
Principalii parametri ai unui sintetizor sunt cei care îl caracterizează ca sursă de oscilaţii
cu frecvenţă stabilă: tipul şi nivelul semnalelor, impedanţa de ieşire, stabilitatea frecvenţei,
conţinutul în armonice, zgomotele etc. La acestea se adaugă:
- gama (sau gamele) frecvenţelor furnizate;
- numărul de canale (frecvenţe) sau numărul de trepte (paşi);
- rezoluţia sau treapta, adică diferenţa minimă realizabilă între două frecvenţe;
- timpii de stabilire a frecvenţei după o comutare cu o treaptă şi între frecvenţele extreme;
- modalitatea de prescriere a frecvenţei;
- modalitatea de afişare a frecvenţei furnizate;
- fiabilitatea, consumul de energie, caracteristicile mecanice, preţul de cost etc.
Un sintetizor de frecvenţă este în general un echipament complex, destul de scump. În
prezent, numeroase subansamble se realizează sub formă de circuite integrate monolitice şi
hibride, având ca rezultat scăderea drastică a costurilor, a gabaritului şi masei, a consumului de
energie, încât numeroase echipamente portabile şi de larg consum (receptoare radio şi TV) pot fi
echipate cu sintetizoare de frecvenţă la preţuri de cost acceptabile.
Sinteza frecvenţei se poate realiza prin două tehnici1:
- tehnica sintezei necoerente, în care frecvenţele se obţin prin combinarea frecvenţelor
semnalelor generate de mai multe oscilatoare cu cristale de cuarţ comutabile;
- tehnica sintezei coerente, în care se foloseşte o singură sursă de oscilaţii de referinţă.
Sinteza coerentă poate fi realizată prin procedeele:
- sinteza directă, în care frecvenţa sursei de referinţă este multiplicată şi divizată iar
produsele acestor operaţii sunt combinate (mixate) pentru obţinerea frecvenţelor necesare;
- sinteza catalitică, în care frecvenţele furnizate sunt armonice ale frecvenţei referinţei
(eventual divizată), selectate prin heterodinare (dublă sau triplă mixare şi filtrare);
- sinteza indirectă, bazată pe utilizarea buclelor cu calare de fază (PLL); este procedeul cel
mai utilizat în prezent.

1
Tehnicile prezentate în cele ce urmează sunt „clasice”. În prezent se foloseşte şi procedeul sintezei sinusoidei din
trepte, utilizând convertoare digital-analogice (DAC) comandate cu 12 - 16 biţi de la ieşirile unui procesor sau ale unei
memorii; deocamdată această tehnică este puţin folosită în radiocomunicaţii.

111
Radiocomunicații avansate

2. Sinteza de frecvență indirectă, cu bucle cu calare a fazei

2.1. Introducere

Marea majoritate a sintetizoarelor de frecvenţă folosite în prezent se bazează pe tehnica

sintezei coerente indirecte, în care se utilizează bucle cu calare de fază (PLL - Phase Locked Loop).
Această tehnică s-a impus, nu atât datorită performanţelor legate de numărul frecvenţelor generate,
pasul mic sau calitatea semnalelor - comparabile sau inferioare celor realizabile prin alte tehnici,
cât prin marile avantaje oferite în privinţa masei, dimensiunilor, consumului de energie şi preţului
de cost, toate mult mai mici decât se pot obţine prin alte metode de sinteză. Avantajele menţionate
sunt consecinţa disponibilităţii majorităţii blocurilor incluse în sintetizoarele indirecte sub formă
de circuite integrate ieftine, adesea în CMOS. În prezent se produc sintetizoare cu 102 - 104
frecvenţe, cu paşi sub 100 -1000Hz, cuprinzând 1 - 5 circuite integrate şi câteva componente
discrete, cu consum 10μW … 0,1W, utilizabile în aparatura raddio portabilă, cu preţuri destul de
mici pentru a fi incluse în echipamente de larg consum.
Iniţial, tehnica PLL a evoluat sub impulsul dezvoltării radiocomunicaţiilor spaţiale - aici
intervine efectul Doppler şi este necesară recepţia sincronă (semnalele sunt slabe, înecate în
zgomot), al răspândirii tehnicilor de transmisie a datelor - aici sincronizarea de bit se face mai uşor
cu PLL şi din necesitatea asigurării sincronizării la baleierea ecranului în recepţia TV. Tehnica
sintezei indirecte, care a profitat la început de progresele în teoria şi practica circuitelor PLL
destinate domeniilor menţionate, a devenit în prezent un factor determinant al acestui progres; de
exemplu, de prin 1975 se produc circuite integrate PLL anume pentru sinteza frecvenţei.
Bucla cu calare de fază este un sistem automat cu reacţie, pentru urmărirea fazei. Ca sistem
automat, PLL are multiple aplicaţii, dar principalul beneficiar rămâne domeniul
radiocomunicaţiilor.
Pentru abordarea sintezei indirecte a frecvenţei este necesară cunoaşterea principiilor de
funcţionare ale PLL. Dar, bucla cu fază calată este un circuit complicat, cu mai multe regimuri de
funcţionare - unele neliniare, cu o comportare specifică la zgomotul de fază - aspect esenţial în
sinteza frecvenţei.
Discutarea cantitativă, chiar sumară, a tuturor aspectelor privind comportarea PLL de
diverse tipuri, depăşeşte cadrul acestui capitol. În consecinţă, PLL vor fi prezentate mai mult
calitativ, insistând asupra aspectelor esenţiale pentru sinteza frecvenţei. De asemenea, vor fi
discutate numai PLL de ordinul 2, de departe cele mai utilizate în sinteză; ocazional se vor face
referiri şi la alte tipuri.
PLL se clasifică în principal din două puncte de vedere: după natura blocurilor din
compunere şi după numărul de poli ai funcţiei de transfer.

Din punct de vedere al tipului de blocuri din structură, se deosebesc:

 PLL analogice – APLL, în care toate subansamblele (CP, FTJ şi OCT) sunt analogice.
 PLL digitale (sau cu blocuri digitale) – DPLL, în care se folosesc unele subansambluri
digitale precum comparatorul de fază (cu circuite logice SAU-EXCLUSIV, cu bistabile),
divizoare de frecvenţă (cu numărătoare), OCT (multivibrator, cu inversoare în inel) dar în
care FTJ este analogic (tip RC). Semnalele vehiculate sunt curenţi şi tensiuni.
 PLL „adevărat” sau „complet” digitale – ADPLL (All Digital PLL), în care semnalele
sunt cuvinte binare iar operaţiile din subansamble (CP, FTJ şi OCT) sunt realizate prin
calcule numerice în unităţi de calcul specializate. La intrarea de semnal ( v i ) există un
convertor analog-digital (CAD) iar la ieşire, după OCT, un convertor digital-analg (CDA)
care furnizează vo . În prezent, acest tip de PLL are utilizări limitate la frecvenţe destul de
joase (câţiva MHz) deoarece calculele, mai ales filtrarea digitală, durează destul de mult.
112
 Sintetizoare de frecvență

 Software PLL – SPLL, împlemetate prin programe pe calculatoare nespecializate.

În prezent, de departe cele mai folosite PLL sunt cele digitale (DPLL).

După numărul de poli ai funcţieie de transfer (§2.3) care determină ordinul buclei; se
deosebesc:
 PLL de ordinul 1, cu 1 pol, deci fără FTJ. Acest tip de PLL nu se poate folosi în practică
deoarece nu asigură calarea la schimbarea frecvenţei de intrare.
 PLL de ordinul 2, cu 2 poli, deci cu FTJ cu un singur pol. Acest tip de PLL este cel mai
folosit deoarece poate fi realizată necondiţionat stabilă şi asigură intrarea în calare după
schimbarea frecvenţei de intrare, urmăreşte variaţiile lente ale frecvenţei de intrare, asigură
eroare de fază mică şi în general poate fi uşor proiectată şi realizată.
 PLL de ordinul 3, cu 3 poli, deci cu FTJ cu 2 poli. Acest tip de PLL este folosit destul de
rar deşi are performanţe foarte bune şi mai ales poate urmări schimbări rapide ale frecvenţei
(cauzate de exemplu de efectul Doppler, prezent în radiocomunicaţiile spaţiale în care
vehicolele se mişcă cu viteze mari). În schimb nu pot fi fe necondiţionat stabile, sunt mai
greu de proiectat şi de realizat.
 PLL de ordinul 4 şi mai mare, deci cu FTJ cu peste 3 poli, nu sunt utilizate în mod curent
deoarece este dificilă asigurarea stabilităţii.

Principalele domenii de utilizare ale PLL sunt:

 sinteza frecvenţei;
 generarea semnalelor cu modualaţie unghiulară (da fază sau de frecvenţă);
 demodularea semnalelor cu modulaţie de fază sau de frecvenţă;
 sincronizarea oscilatoarelor (generatoarelor de impulsuri);
 sincronizarea de bit în transmisiile de date;
 realizarea trasnponderelor coerente.
În cele ce urmează, se vor prezenta numai aplicaţiile legate de sinteza frecvenţei.

2.2. Principiul de funcționare al buclei cu calare de fază

Bucla cu calare de fază („Phase-Locked Loop” - PLL), este un circuit electronic care
furnizează la ieşire un semnal a cărui fază este decalată constant şi puţin faţă de faza semnalului
de intrare; se spune că faza semnalului de ieşire este calată sau blocată pe faza semnalului de
intrare.
Faza unui semnal include o componentă dependentă de frecvenţă şi timp deci variabilă şi
o componentă constantă. Când bucla este calată, se menţine o diferenţă de fază constantă între
fazele de ieşire şi de intrare, ceea ce impune egalitatea frecvenţelor celor două semnale.
PLL este un sistem automat cu reacţie la care mărimea de intrare este faza  i ( t ) a
semnalului de intrare vi ( t ) iar mărimea de ieşire este faza o (t ) a semnalului de ieşire vo (t )
furnizat de oscilatorul controlat în tensiune – OCT1.

Schema bloc a PLL, în configuraţia fundamentală, cea mai simplă - Fig. 1, cuprinde:

1
Oscilator controlat în tensiune (Voltage Controlled Oscillator – VCO) este un oscilator a cărui frecvenţă depinde
(ideal liniar) de tensiunea aplicată la intrarea de comandă.
113
Radiocomunicații avansate

CP ωo = ωol + Δωo
Φi = ωi t + φi0 vd = Kd(Φi – Φo) vc Δωo = Kovo
Σ Kd OCT
vi(t) FTJ vo(t)
1 + _ Ko 3

Φo = ωo t+ φo0
2
Fig. 1. Schema bloc a buclei cu calare de fază în configurația fundamentală (semnale armonice)

Comparatorul de fază1 (CP), care furnizează o tensiune a cărei componentă de cea mai
joasă frecvenţă (numită lent variabilă) vd (t ) este dependentă proporţional de diferenţa fazelor de
intrare  i ( t ) şi ieşire o (t ) :
vd (t )  K d  i (t )  o (t ) , K d (V/rad) este câştigul comparatorului de fază (1)
Filtrul trece jos (FTJ), care selectează componenta lent variabilă vc , din spectrul vd (t ) .
Dacă F ( s ) este funcţia de transfer a FTJ, tensiunea de ieşire este:
Vc ( s)  F ( s)Vd ( s) (2)
Oscilatorul controlat în tensiune (OCT), a cărui frecvenţă depinde de tensiunea de
comandă vc de la ieşirea FTJ. În absenţa unui semnal de intrare în CP, la intrarea OCT există o
tensiune continuă Vcl care face ca OCT să oscileze pe o frecvenţă numită frecvenţă liberă
ol  2 fol  KoVcl In prezenţa semnalului de intrare, când bucla este calată, frecvenţa de ieşire
o este deplasată faţă de  ol (cu o ) şi depinde de tensiunea de intrare vc :
o  ol  o  KOCT vc (3)
KOCT  o vc , în (rad/s)/V sau rad/V∙s este câştigul OCT (4)

Funcţionarea PLL cu FTJ cu un pol (PLL de ordinul 22) este precum urmează:
În lipsa semnalului de intrare, OCT oscilează pe o frecvenţă liberă3 ol  2 fol ,
determinată de prezenţa unei tensiuni continue la intrare Vcl ; în particular Vcl poate fi nulă.
Se consideră că la intrare se aplică semnal armonic vi (t ) cu frecvenţă  i constantă şi
diferită dar nu cu mult ( i  ol  (0,1...0, 2)i ) de frecvenţa liberă a OCT; faza este:
 i ( t )  i t   i 0 (  i 0 - faza iniţială a semnalului de intrare) (5)
Tensiunea lent variabilă de la ieşirea CP, numită tensiune de eroare vd (t ) , se modifică, fiind
dependentă proporţional de diferenţa fazelor semnalelor aplicate:
vd (t )  K d  i (t )  o (t ) sau vd (t )  K d i  o  t  Kd i 0  o 0  (6)
FTJ separă componenta lent variabilă din spectrul semnalului de ieşire al CP. Ca urmare,
la ieşirea FTJ, apare tensiunea vc (t ) , diferită de Vcl iar frecvenţa OCT4 se modifică faţă de  ol

1
Comparator sau detector de fază (Phase Detector – PD) – furnizează o tensiune care include şi o componentă
proporţionată cu diferenţa fazelor semnalelor de intrare. Aceasta este componenta cu cea mai joasă frecvenţă din
spectrul tensiunii de la ieşirea CP (tensiunea de ieşire include şi componente proporţionale cu suma frecvenţelor
de la intrări şi cu alte combinaţii cu frecvenţe mari ale acestor frecvenţe).
2
Clasificarea PLL în funcţie de numărul de poli din funcţia de transfer se va prezenta mai jos.
3
Frecvenţa liberă (Free-Running Frequency), numită uneori frecvenţă centrală, este frecvenţa pe care oscilează
OCT când nu se aplică semnal la intrare sau când bucla nu este calată şi nici în regim de achiziţie.
4
Noţiunea de frecvenţă ca invers al perioadei unui semnal periodic nu se poate aplica în aces caz deoarece oscilaţia
OCT nu este periodică. Ca urmare, în acest caz – şi în discuţiile ce urmează, este vorba despre frecvenţa
instantanee, mărime definită ca viteză de variaţie a fazei:   d  ( t ) d t - care poate fi variabilă în timp.
114
 Sintetizoare de frecvență

cu o  KOCT (vc  Vcl ) variabilă în timp. Sub efectul vc , o se apropie treptat de frecvenţa de
intrare  i iar o tinde spre zero. La un moment dat frecvenţele devin egale, diferenţa fazelor
constantă iar componenta lent variabilă din spectrul vd (t ) este continuă, ca şi vc :
o   i , vd (t )  Vd  K d i 0  o0  = constant, Vc  F (0)Vd =constant (7)
[ F (0) este răspunsul în frecvenţă al FTJ F ( j ) , la   0 .]
Din acest moment se spune că bucla este calată; condiţia de calare este exprimată de (7).
Deoarece o  i  ol este necesar ca Vc  Vcl şi deci între semnale trebuie să existe o
diferenţă de fază – o eroare de fază, care să genereze Vc cum arată (7).
Regimul de operare anterior calării,
ωo
în care frecvenţa OCT variază şi PLL
încearcă să se caleze pe frecvenţa şi faza
ωi
semnalului de intrare, se numeşte regim de
achiziţie sau de captură; o discuţie asupra
acestui regim se face mai jos.
În general, în timpul achiziţiei,
ωol
tensiunea de comandă a OCT vc (t ) ,
apariţie semnal de intrare cu ωi
variază cu oscilaţii amortizate în jurul
t
valorii finale Vc . Ca urmare şi frecvenţa oscilaţie regim de achiziţie (captură) PLL
OCT variază în jurul frecvenţei de intrare cu liberă ωo variază calată
abateri amortizate de o parte şi de alta a ω o = ω ol ω o = ωi

valorii finale, cum se observă în Fig. 2. Fig. 2. Variaţia frecvenţei la ieşirea PLL de ordinul 2 după
aplicarea unui semnal la intrare
Un proces similar are loc şi dacă, PLL fiind calată cu o1  i 1 ( Vc1 = constant,
determinat de  i 10  o10 =constant), se modifică brusc frecvenţa de intrare de la  i 1 la  i 2 , adică
se aplică un salt de frecvenţă. Deoarece se modifică diferenţa fazelor, se modifică şi vd , apoi vc
şi în final frecvenţa OCT, care variază cu abateri amortizate până se realizează din nou calarea dar
pe o 2  i 2 , cu vd (t )  Vd 2  Kd i 20  o 20  = constant şi Vc 2  F (0)Vd 2 = constant;
evident, Vc 2  Vc1 . Variaţia frecvenţei apare în Fig. 3.
ωo
ωo2

ωo1

ωo3

t
calată achiziţie calată pe ωo2 achiziţie calată pe ωo3
pe ωo1
Fig. 3. Variaţia frecvenţei la ieşirea PLL de ordinul 2 după un salt de frecvenţă la intrare

Dacă, PLL fiind calată pe  i 1 , se modifică faza iniţială a semnalului de intrare, de la  i 01

la  i 02 , în primul moment apare o modificare a diferenţei fazelor ( i 02  o01  i 01  o01 ), deci

În literatura referitoare la PLL se obişnuieste utilizarea termenului frecvenţă şi atunci când este vorba despre
frecvenţa instantanee – semnificaţia rezultă din context.
115
Radiocomunicații avansate

a tensiunilor vd şi vc faţă de valorile din calare Vd 1 şi Vc1 . Ca urmare, se modifică frecvenţa de

ieşire ( o ), deci faza totală de ieşire, ceea ce produce şi modificarea fazei iniţiale  o 0 . După un
timp, cu sau fără oscilaţii, frecvenţa de ieşire revine la valoarea anterioară ( o 2  o1  i 1 ) iar
faza iniţială de ieşire ajunge la o valoare astfel ca diferenţa fazelor iniţiale să fie aceeaşi ca înainte
de schimbare: i 02  o02  i 01  o01 (deşi i 02  i 01 şi o02  o01 ). Bucla a revenit în calare.
În regim de calare, frecvenţa de ieşire o , se menţine egală cu aceea de intrare  i , fără
eroare; există numai o eroare de fază care asigurensiunea de comandă Vc la valoarea necesară.
Orice tendinţă de modificare a frecvenţei de ieşire produce o modificare a fazei şi o tensiune de
control care reprimă această tendinţă; stabilitatea frecvenţei de ieşire a PLL este practic aceea a
frecvenţei de intrare.
Astfel, deşi OCT în regim de oscilaţie liberă au stabilitatea frecvenţei1 destul de proastă
(δf = 10-4 pentru oscilatoare LC … δf = 10-3 pentru oscilatoare RC), în buclă stabilitatea frecvenţei
de ieşire este aceeaşi cu a frecvenţei de intrare. Dacă vi (t ) cu  i provine de la un oscilator cu
cuarţ cu bună stabilitate (δf = 10-7 … 10-6), atunci aceasta din urmă va fi stabilitatea semnalului cu
o furnizat de PLL.
Pe de altă parte, PLL asigură şi rejecţia variaţiilor rapide ale fazei semnalului de intrare,
adică a zgomotului de fază, datorită FTJ deoarece OCT este sensibil la componeta lent variabilă a
tensiunii de eroare. Paractic, pentru semnalul de intrare PLL se comportă ca un filtru cu bandă
foarte îngustă, asigurând la ieşire un semnal cu bună stabilitate a frecvenţei, ca şi a generatorului
de la intrare, cât şi cu zgomot de fază redus.

2.3. Funcția de transfer a buclei cu calare de fază

Se reia schema bloc a PLL din Fig. 1 sub forma din Fig. 4, cu mărimile exprimate în
transformate Laplace.
Funcţia de transfer a PLL, cu  i ( s) mărimea de intrare şi  o ( s ) mărimea deieşire este:
CP Vc(s) = F(s)Vd(s)
Vd(s) = Kd(Φi – Φo)
Φi(s) Φo(s) = Vc(s)Ko/s
Σ Kd FTJ OCT
vi vo
1 + _ F(s) Ko/s 3

Φo (s)
2
Fig. 4. Schema bloc a buclei cu calare de fază

H ( s )  o ( s)  i ( s) (8)
Deoarece (vezi nota de subsol §2.2) o  do d t şi din (4) KOCT  o vc , rezulotă
do d t  KOCT vc (t ) ; în Laplace: so ( s)  KOCTVc ( s ) .
Dar: Vc ( s)  F ( s)Vd ( s)  F ( s) K d i ( s)  o ( s) , deci
so ( s)  KOCT F ( s) K d i ( s)  o ( s) de unde se obţine funcţia de transfer a PLL în buclă
închisă:
o ( s) K OCT K d F ( s )
H ( s)  
 i ( s ) s  K OCT K d F ( s ) (9)

1
Stabilitatea frecvenţei este măsurată prin abaterea relativă a frecvenţei (δf) de la valoarea nominală. Se disting:
stabilitate pe termen scurt (1 … 5 minute), pe termen lung (24 ore) şi deriva (1 … 5 ani).
116
 Sintetizoare de frecvență

Din (9) rezultă că numărul de poli ai funcţiei de transfer a PLL este: 1 + numărul de poli
din funcţia de transfer a FTJ.
Numărul de poli ai funcţiei de transfer determină ordinul buclei; se deosebesc:
 PLL de ordinul 1, cu 1 pol, deci fără FTJ – neutilizate.
 PLL de ordinul 2, cu 2 poli, deci cu FTJ cu un singur pol – cele mai utilizate.
 PLL de ordinul 3, cu 3 poli, deci cu FTJ cu 2 poli – rar folosite
 PLL de ordinul 4 şi mai mare, deci cu FTJ cu peste 3 poli - neutilizate.
R1
R2 C

R2
vd vc R1
-A
C
vd vc

a) b)
Fig. 5. FTJ tip RC cu fază compensată (lag-lead) pentru PLL: a) pasiv, b) activ

De regulă, FTJ utilizate în PLL sunt de tip RC cu un pol, cu care se obţin PLL de ordinul
2. Cele mai folosite tipuri de filtre sunt cele cu compensare de fază (lag-lead) pasive sau active –
Fig. 5.
Funcţia de transfer pentru FTJ pasiv din Fig. 5.a este:
V ( s) 1   2 s
Fp ( s )  c  cu constantele de timp  1  ( R1  R2 )C ,  2  R2C (10)
Vd ( s ) 1   1 s
Funcţia de transfer pentru FTJ activ din Fig. 5.b este:
V ( s)  A(1   2 s )
Fa ( s )  c  cu  1  R1C ,  2  R2C (11)
Vd ( s ) 1   2 s  (1  A) 1 s
Pentru amplificare în buclă deschisă mare (A >> 1):
V ( s) 1  2s
Fa ( s )  c  (A >> 1) (12)
Vd ( s )  1s
Înlocuind (10) şi (11) în (9) se obţin expresiile funcţiilor de transfer ale PLL de ordinul 2
cu filtru pasiv şi respectiv activ. După prelucrări rezultă:
PLL cu filtru pasiv:
K OCT K d ( s 2  1)  1
H p ( s)  2 (13)
s  s (1  K OCT K d 2 )  1  K OCT K d  1
PLL cu filtru activ:
K OCT K d ( s 2  1)  1
H a ( s)  2 (A >> 1) (14)
s  s  K OCT K d 2  1   K OCT K d  1
Se observă că funcţia are doi poli (la numitor sa află s2).
Dacă KOCT Kd 2  1 ( 1 / KOCT Kd   2 ), cele dauă funcţii de transfer sunt identice.
În acord cu terminologia sistemelor automate, funcţiile de transfer pot fi puse sub forme în
care se evidenţiază frecvenţa naturală (ωn) şi factorul de amortizare (ζ).
s(2 n   n2 K OCT K d )
PLL cu filtru pasiv: H p ( s )  (15.a)
s 2  2 n s   n2
în care:

117
Radiocomunicații avansate

K OCT K d 1 K OCT K d  1 
n  ;    2   ; [ 1  ( R1  R2 )C , 2  R2C ] (15.b)
1 2 1  K OCT K d 

2 n s   n2
PLL cu filtru activ: H a ( s )  (16.a)
s 2  2 n s   n2
în care:
K OCT K d 2 K OCT K d 2
n  ;    n ; [ 1  R1C , 2  R2C ] (16.b)
1 2 1 2

2.4. Regimurile de lucru ale PLL

2.4.1. Regimul de urmărire

Dacă la intrare nu se aplică semnal, OCT oscilează liber cu frecvenţa liberă ωl. Dacă la
intrare se aplică ωi = ωl, apare un regim tranzitoriu în care se modifică faza semnalului de ieşire
până devine egală cu a semnalului de intrare, încât după un timp: ΔΦ = Φi(t) – Φo(t) = 0. Din acest
moment, PLL este calată (hold-in).
Dacă PLL este calată şi frecvenţa de intrare se modifică lent (faţă de ωl), frecvenţa OCT
(de ieşire) se modifică de asemenea, menţinând ωi = ωo şi ΔΦ =Φi(t) – Φo(t) = constant  0; faza
de ieşire urmăreşte faza de intrare. Acesta este regimul normal de lucru al PLL, de urmărire a
fazei (tracking) când:
 frecvenţele de intrare şi OCT sunt egale ωi = ωo;
 diferenţa fazelor este constantă Φi(t) - Φo(t) = constant.
Pe măsură ce diferenţa frecvenţei de intrare faţă de frecvenţa liberă (Δω = ωi – ωl) creşte,
diferenţa fazelor ΔΦ =Φi(t) – Φo(t) creşte, se modifică şi tensiunea de comandă a OCT (vc). La un
moment dat se ajunge într-un regim limită: Vd medie a ajuns la valoarea maximă/minimă posibilă
(pentru tipul de CP folosit), sau vc nu mai poate creşte/scade, sau frecvenţa OCT a ajuns la limita
maximă/minimă. In acest moment PLL iese din calare.
Intervalul frecvenţelor de intrare în care PLL rămâne calată se numeşte bandă de urmărire
ΔωH (Hold-in Range).

2.4.2. Regimul de achiziție (captură)

Obişnuit, când se aplică semnal de intrare bucla nu este calată. Intre momentul din care se
aplică semnal la intrare şi momentul în care PLL realizează calarea fără ajutor exterior, trece un
timp în care PLL se află în regim de achiziţie (captură), un regim tranzitoriu, în general neliniar.
În funcţionarea PLL, în funcţie de numărul de integratoare (poli din funcţia de transfer),
intervin un număr egal de mărimi care toate trebuie capturate. În cazul PLL de ordinul 2 (2 poli)
trebuie achiziţionate faza şi frecvenţa (viteza fazei).

a. Achiziția fazei („Lock-in”)

Dacă semnalul de intrare are frecvenţa apropiată de frecvenţa liberă (ωi – ωl = mic),
captura se reazlizează printr-o variaţie continuă a fazei semnalului OCT, până la calare; în acest
caz se spune că se realizează achiziţia fazei.
Achiziţia fazei poate avea loc fără ajutor extern dacă:
118
 Sintetizoare de frecvență

 i   i   l   L , ΔωL este banda de achiziţie (captură) a fazei

Deoarece achiziţia depinde şi de condiţiile iniţiale, nu numai de caracteristicile PLL, nu se
poate defini în mod riguros o bandă de achiziţie a fazei.
În orice caz: ΔωL < ΔωH

b. Achiziția frecvenței („Pull-in”)

Dacă diferenţa dintre frecvenţa de intrare şi liberă este mare dar mai mică decât o valoare
ΔωP, PLL poate intra singură în calare, dar după un regim tranzitoriu complicat, cu oscilaţii ale
frecvenţei OCT în jurul frecvenţei de intrare.
ΔωP se numeşte bandă de achiziţie (captură) a frecvenţei şi este şi mai vag definibilă ca
banda de achiziţie a fazei. La aceeaşi PLL, pentru aceeaşi valoare a diferenţei ωi - ωl > ΔωH, în
funcţie de condiţiile iniţiale, intrarea în calare se poate face rapid sau lent, sau atât de lent încât
practic se poate spune că PLL nu se mai calează.
La PLL de ordinul 2, întotdeauna: ΔωL < ΔωP < ΔωH.

c. Forțarea capturii (achiziției)

Deoarece autoachiziţia este nesigură şi poate dura mult, frecvent se folosesc frecvent cir-
cuite „ajutătoare” pentru a “forţa” PLL să realizeze captura, să intre în calare.
Există trei procedee de forţare a capturii:
 prin comanda OCT cu o tensiune (sau curent) liniar variabilă până ce frecvenţa OCT ajunge
destul de aproape de frecvenţa de intrare pentru a se realiza autoachiziţia fazei;
 prin utilizarea unei bucle cu frecvenţă calată (FLL) care asigură apropierea frecvenţei OCT
de frecvenţa de intrare;
 prin utilizarea a două comparatoare de fază: unul cu câştig mic, care asigură o bandă de captură
a frecvenţei mare şi unul cu câştig mare, care asigură o bună urmărire (bandă de urmărire mare
şi mai ales diferenţa a fazelor mică).
Indiferent de procedeu, este necesar un circuit pentru detectarea calării, care: să blocheze
generarea tensiunii de forţare sau să comute intrarea în FTJ de pe discriminatorul de frecvenţă sau
CP cu câştig mic pe CP normal.
Cicuitele “ajutătoare” complică mult schemele electrice ale PLL. Totuşi, în prezent cam
toate subansamblele se realizează pe acelaşi cip, munca utilizatorilor fiind mult uşurată.

2.5. Principiile sintezei de frecvență indirectă

Sinteza indirectă a frecvenţei se poate realiza utilizând PLL „pur” analogice - fără
divizoare de frecvenţă digitale, sau cu PLL (cu blocuri) digitale - incluzând mai ales divizoare
de frecvenţă digitale; în prezent, al doilea procedeu este de departe cel mai utilizat.
Sinteza frecvenţei cu PLL se bazează pe principiile buclei de translare a frecvenţei şi
ale multiplicării de frecvenţă cu PLL.

119
Radiocomunicații avansate

2.5.1. Principiul buclei de translare a frecvenței cu PLL

Un circuit pentru translarea frecvenţei cu PLL asigură deplasarea frecvenţei de intrare

fi în frecvenţa de ieşire fo = fi + fm sau fo = fi – fm, utilizând un mixer căruia i se aplică fi şi fm.
Din Fig. 6, când bucla este calată, rezultă: fi
f i  f 1  f o  f m ; f o  f i  f m (17) CP FTJ OCT fo

În principiu, fi, fm şi produsele de mixare f1

fo + fm
de ordin înalt  m·fi,  n·fm (m, n > 1) nu apar la fo – fm
MIXER
ieşire. În realitate, în special apar fi şi 2fi, datorită fm
ondulaţiilor tensiunii vc; pentru a le elimina, adesea Fig. 6. Principiul buclei de translare a frecvenţei
sunt necesare măsuri deosebite. De asemenea,
frecvenţele mai înalte pot apare datorită cuplajelor
parazite.
De regulă, este necesar numai unul din produsele mixării (fi + fm sau fo = fi – fm). Dacă
OCT nu poate oscila decât într-o bandă, nu este nici o problemă. În caz contrar, sunt necesare
măsuri anume pentru a împiedeca bucla să se caleze pe frecvenţa imagine..

2.5.2. Principiul multiplicării de frecvență cu PLL

Sinteza frecvenţei cu PLL digitale (cu numărătoare digitale) se bazează pe principiul

multiplicării de frecvenţă cu PLL.
Introducând un divizor de frecvenţă comandat (:N) între OCT şi CP ca în Fig. 7, în
calare: f i  f 1  f o N , deci:
fi
f OCT  Nf i (18) CP FTJ OCT fo
f1
Dacă N variază de la Nmin = 1 la Nmax, se fo/N Div. comandat
obţine un sintetizor cu Nmax trepte, în paşi fi. Dacă :N
fi se obţine de la o sursă de referinţă cu f, după o
divizare prin M rezultă: Fig. 7. Principiul multiplicării frecvenței cu
N PLL
fo  fr (19)
M
M poate fi de asemenea variabil, iar gama frecvenţelor OCT este:
f r  N min M max  f r  N max M min .
Când trebuie generate puţine frecvenţe, cu paşi mari (sute - mii Hz), procedeul de mai
sus este direct aplicabil, rezultând un sistem simplu.
De îndată ce se pune problema obţinerii unui număr mare de frecvenţe, cu paşi mici,
apar probleme dificile, legate de zgomot şi durata stabilirii frecvenţei - sistemele se complică.

2.5.3. Sinteza frecvenței cu PLL cu blocuri digitale

a. Sintetizoare cu o singură buclă

În forma cea mai simplă, sinteza frecvenţei cu PLL cu blocuri digitale se realizează
folosind o singură buclă cu divizor de frecvenţă comandat (programabil) în calea de reacţie, ca
în Fig. 8.
Frecvenţa de ieşire este:
f
f OCT  N  f i  N r , N  10 n1 a n1    10 a1  a 0 (ak = 0, 1, ..., 9) (20)
M

120
 Sintetizoare de frecvență

În general factorul de divizare N este modificabil între limite Nmin – Nmax (an-1, an-2, ...
an-p - constanţi, an-p-1, an-p-2, ... a1, a0 - modificabili de la panou).
Divizarea frecvenţei de referinţă fr prin M = 105 ... 103 este necesară deoarece frecven-
ţele comparate fi sunt în gama 100Hz ... 1kHz, în care este greu şi costisitor să se construiască
generatoare stabile cu mare puritate spectrală. De regulă, fr se obţine de la un generator cu cuarţ,
termostatat sau nu, în gama 1 – 10MHz. Uneori M este modificabil (2 - 4 valori), pentru
schimbarea frecvenţei de comparaţie fi care este şi rezoluţia (pasul) sintetizorului.
Oscilator de fr Divizor fi
fo
CP FTJ OCT
referinţă :M
fr/N
Div. comandat (:N)
ao a1 ............. an-2 an-1

Fig. 8. Sinteza frecvenței cu o singură PLL

De exemplu, un sintetizor cu schema din Fig. 8, are:

fr = 5MHz, M = 5·105, fi = 1kHz, fo = 3500 ... 64999kHz; se obţin 30000 frecvenţe în paşi de
1kHz. Divizorul comandat este cu 5 decade, cu: N = 104a4 + 103a3 + 102a2 + 10a1 + a0, unde
a4 = 3, 4, 5, 6; a3 ... a0 = 0, 1, ... 9.
Procedeul este foarte atractiv din mai multe motive: nu se folosesc mixere urmate de
filtre complicate, se pot utiliza circuite integrate digitale cu dimensiuni mici, consum şi costuri
reduse. În prezent sunt disponibile circuite integrate care includ 1-2 comparatoare de fază,
uneori şi un comparator de frecvenţă, deseori OCT, mai rar circuite pentru forţarea calării; sunt
disponibile divizoare de frecvenţă programabile, cu 3 - 6 decade până la 80 – 100MHz şi
divizoare "prescaler" prin 10/11, care pot funcţiona la peste 3GHz.
Sintetizoare de acest tip se construiesc cu dimensiuni şi mase reduse, cu consumuri mici,
preţuri mici şi sunt mult utilizate în radiotehnică, atât în emiţătoare (de bord pentru nave
maritime şi aeriene, radiotelefoane mobile şi portabile etc.) cât şi în receptoare (profesionale şi
de larg consum), pentru frecvenţe până la peste 1GHz, cu paşi 0,5 – 25kHz.
La realizarea sistemelor de acest fel apar multiple probleme care vor fi menţionate
calitativ în cele ce urmează.
1. Comparaţia fazelor se face la fi = fo/N < fo şi ca urmare scade câştigul buclei. In
consecinţă creşte zgomotul în semnalul de ieşire şi se înrăutăţeşte stabilitatea buclei.
2. Deoarece compararea fazelor se face la fi = fo/N, corecţiile în faza semnalului OCT
se aplică după N perioade ale semnalului OCT, ceea ce înseamnă că eventualele perturbaţii în
acest semnal, apărute între corecţii, nu sunt rejectate, apărând ca zgomot de fază sau modulaţie
de frecvenţă parazită. Aşadar, OCT este foarte sensibil la orice variaţii ale tensiunii de
comandă, care trebuie să fie foarte bine filtrată. In special prima armonică a tensiunii vd de la
CP este mare şi pentru eliminare sunt necesare măsuri speciale; adesea se introduc (după CP,
înaintea FTJ) filtre de rejecţie cu Q mare. Adesea se utilizează filtre tip „punte dublu T”, care
au avantajul de a nu introduce defazaje în banda PLL, afectând neglijabil stabilitatea buclei.
Filtre de acest tip se folosesc mai ales după CP de tip „cu eşantionare”, cu pompă de sarcină şi
cu reţea de bistabile, care furnizează semnale cu durate mici şi amplitudini mari.
3. La frecvenţe de comparare (paşi) f i foarte joase, apar două probleme:
 necesitatea filtrării eficiente impune FTJ cu constantă de timp foarte mare;
 menţinerea duratei regimului tranzitoriu la schimbarea frecvenţei la valori rezonabile (10-3
... 10-1 s) impune constantă de timp mică.

121
Radiocomunicații avansate

Cele două cerinţe sunt contradictorii şi, chiar cu circuite de forţare a calării, un com-
promis satisfăcător nu se poate realiza la frecvenţe fi mai mici de 100 – 500Hz. Din acest motiv,
sistemele cu o singură buclă se construiesc cu rezoluţii mai mari (obişnuit 0,5 ... 1kHz),
satisfăcătoare în foarte multe aplicaţii din radiotehnică. Când sunt necesare rezoluţii mai mici,
se folosesc două, mai rar trei bucle.
4. În practică este foarte greu, dacă nu imposibil, să se realizeze OCT armonice, capa-
bile să funcţioneze în game continue foarte extinse, cu f OCT max f OCT min  3  10 , mai ales
dacă frecvenţa minimă este mică (sub  100Hz). Motivul constă în faptul că OCT armonice de
bună calitate, ieftine, cu consum şi dimensiuni mici, sunt de tipul cu circuite rezonante LC,
având ca elemente comandate în tensiune diode varicap. Din motive cunoscute, Q -ul
circuitelor rezonante trebuie să fie cât mai mare. Dificultăţile apar deoarece:
 capacităţile diodelor varicap disponibile au valori şi intervale de variaţie destul de mici
(1 – 50 ... 100 – 500pF) în condiţiile menţinerii unui Q mare;
 inductanţele necesare în JF sunt mari, greu pot fi realizate cu Q destul de mari.
Pentru extinderea gamei OCT:
 se introduc / scot din circuitul rezonant condensatoare fixe, diode varicap sau bobine;
 se comută OCT-uri diferite pentru game de oscilaţie diferite.
Comutarea componentelor sau OCT se face automat, electronic, de regulă cu diode, mai
rar cu comutatoare analogice (CMOS, FET, ...). Acest procedeu are limite datorate capacităţilor
şi rezistenţelor parazite, cuplajelor parazite între circuite etc.
Pentru utilizator este important să cunoască curbele densităţii spectrale de putere de
zgomot, deoarece în multe aplicaţii este esenţial ca densitatea de zgomot Sp să fie sub o anumită
valoare într-un interval de frecvenţe dat, în jurul frecvenţei generate.
Într-un sintetizor toate blocurile sunt surse de zgomot: oscilatorul de referinţă,
divizoarele de frecvenţă, CP, OCT, mixerele, sursele de alimentare; de asemenea, intervin
câmpurile electromagnetice interne şi externe, componentele active şi pasive etc. Pentru
reducerea zgomotului se iau măsuri, care complică şi scumpesc sensibil echipamentele, cum
sunt:
 filtrarea semnalului de referinţă în filtre cu cuarţ sau electromecanice cu Q foarte mari;
 ecranarea individuală a blocurilor, mai ales OCT şi FTJ;
 utilizarea componentelor cu zgomot mic - de exemplu CMOS în loc de TTL, evitarea
diodelor Zenner etc.; nu rare sunt cazurile când se impune folosirea componentelor (pasive,
active, ...) produse numai de anumite firme, a căror tehnologie asigură zgomot mai mic (deşi
la alte caracteristici pot fi comparabile sau inferioare altor produse similare).
Este recomandabil ca, încă din faza iniţială a proiectării (alegerea tipului de CP, OCT,
etc.) să se facă o apreciere asupra zgomotului şi să se adopte toate măsurile necesare; pe un
sistem executat, măsurile antiperturbative sunt prea puţin eficiente; mare lucru nu se poate face
- de regulă, totul trebuie reluat de la început.

În concluzie, sintetizoarele cu o singură PLL se caracterizează prin:

 realizare simplă, ieftină, cu consum şi costuri mici;
 rezoluţie (pas) mare – peste 100 – 500Hz;
 frecvenţa maximă limitată la circa 1GHz;
 gamă de frecvenţe redusă: fmax/fmin < 5 – 10;
 număr mic de frecvenţe generate: 103 ... 105;
 zgomot în semnal destul de mare.
Performanţe mai bune se pot obţine utilizând două PLL.

122
 Sintetizoare de frecvență

b. Sintetizoare cu două bucle cu calare de fază

Reducerea (îmbunătăţirea) rezoluţiei unui sintetizor cu PLL se poate face utilizând două
bucle, după principiul din Fig. 9.
In calea de reacţie a buclei principale s-a introdus un mixer, urmat de FTB care separă
componenta diferenţială din produsele de mixare; de regulă se folosesc mixere dublu echilibrate
care asigură rejecţia frecvenţelor de intrare. În final, conform relaţiilor de pe figură:
f
f 0  N 1 f i1  N 2 i 2 (21)
P
Bucla (1) principală
Osc. fr Div. fi1 fo1 = fo = N1·fi1+ N2·(fi2/P)
CP1 FTJ1 OCT1
de ref. :M1

Div. comandat 1 fo – f
FTB Mixer
fi1 = (fo – fi2N2/P)/N1 :N1
f = (N2f12)/P
Div. fi2 fo2 = N2fi2 Div.
CP2 FTJ2 OCT2
:M2 :P
Bucla (2) secundară
fi2 = fo2/N2 Div. comandat 2
:N2

Fig. 9. Sintetizor de frecvenţă cu două PLL

De exemplu, un sintetizor cu 2 bucle poate avea:

fr = 5MHz, M1 = 5, M2 = 5000, fi1 = 1MHz, fi2 = 1kHz, P = 10 N1 = 98 ... 197,
N2 = 20000 ... 29999, fo2 = 20000 ... 29999kHz, f = 2000,0 ... 2999,9kHz,
f = 100,0000 ... 100,9999MHz. Se obţin 105 frecvenţe cu rezoluţia de 100Hz.

Performanţele unui asemenea sintetizor pot fi net superioare unui sistem cu o singură
buclă. Astfel, zgomotul de JF determinat de bucla 2 poate fi sensibil redus, deoarece OCT2
funcţionează într-o bandă îngustă; semnalul de la OCT2 după divizorul prin P poate fi uşor şi
bine filtrat. Pe de altă parte, zgomotul de IF, determinat de bucla (1), poate fi redus cu uşurinţă,
aranjând corespunzător banda buclei, frecvenţa de comparaţie fi1 fiind destul de mare. În plus,
frecvenţele de comparaţie sunt mari şi timpii de calare pot fi uşor reduşi 1 ... 100ms.
O problemă deosebită apare din faptul că unele produse de mixare au frevenţa în banda
semnalului de ieşire; pentru eliminarea acestor semnale sunt necesare filtre de rejecţie,
ecranarea mixerului etc. Este indicat ca, în prima etapă de proiectare, să se analizeze frecvenţele
produselor de mixare, ale semnalelor furnizate de divizoare şi multiplicatoare de frecvenţă şi să
se aleagă frecvenţele de lucru astfel încât aceste produse să nu apară, pe cât posibil, în gama
semnalului de ieşire, eventual să poată fi uşor filtrate.
Sistemele cu 2 bucle sunt performante, dar sensibil mai complicate şi mai scumpe decât
cele cu o singură buclă.

123
Radiocomunicații avansate

124
Principiile transmisiilor cu impulsuri modulate în cod. Multiplexare și demultiplexare. Acces multiplu

PRINCIPIILE TRANSMISIILOR CU IMPULSURI MODULATE ÎN

COD. MULTIPLEXARE ȘI DEMULTIPLEXARE. ACCES MULTIPLU
Transmisiile digitale au avantaje majore faţă de cele analogice. Pentru transmisie digi-
tală, semnalele analogice sunt transformate, codate, în semnale digitale printr-un ansamblu de
prelucrări numit modularea impulsurilor în cod (MIC, PCM – „Pulse Code Modulation”).
Modularea impulsurilor în cod se bazează pe eşantionarea semnalor.

1. Eşantionarea semnalelor analogice

Multiplexarea în timp este posibilă deoarece un semnal poate fi eşantionat şi apoi refă-
cut din eşantioanele sale.
Prima problemă constă în determinarea condiţiilor în care semnalul eşantionat
reproduce semnalul util, astfel ca la recepţie să se poată reface semnalul original; aceastea
sunt stabilite prin teorema eşantionării.
Conform teoremei eşantionării (Shanon - Kotelnikov):
dacă transformata Fourier G(ω) a semnalului analogic g(t) este zero pentru orice
frecvenţă mai mare decât o valoare dată fm = ωm/2π (|G(ω > ωm)| = 0) şi se cunosc
valorile semnalului în toate momentele tn = nTS (n întreg), atunci semnalul variabil în
timp g(t) este cunoscut pentru orice valoare a lui t cu condiţia ca:
fS = 1/TS  fN = 2fm (1)
Frecvenţa fN = 2fm se numeşte frecvenţă Nyquist.
Cu alte cuvinte, din semnalul eşantionat se poate extrage semnalul util dacă frecvenţa
de eşantionare este mai mare sau egală cu dublul frecvenţei maxime din spectrul semnalului
analogic. Aşadar, numai semnalele cu spectru limitat pot fi refăcute din semnalul eşantionat.
De exemplu, un semnal analogic cu spectrul limitat la 4kHz, trebuie eşantionat cu fS  8kHz.
Conform teoremei eşantionării, dacă condiţia (1) este satisfăcută, atunci: prima
componentă (fundamentala) din spectrul semnalului eşantionat este chiar semnalul analogic
iniţial. Aceasta înseamnă că pentru refacerea semnalului util este suficientă utilizarea unui
filtru trece-jos (FTJ), la intrarea căruia se aplică semnalul eşantionat iar la ieşire se obţine
semnal analogic proporţional cu cel iniţial.
Afirmaţiile de mai sus pot fi dovedite nu prea riguros dar intuitiv, precum urmează.
Eşantionarea poate fi privită ca modularea în amplitudine de către semnalul util g(t) cu
spectru limiat la ωm = 2πfm, a unui tren de impulsuri iS(t) periodic cu frecvenţă fS şi
amplitudine unitară ca în Fig. 1.a.
Semnalul iS(t) fiind periodic admite serie Fourier, deci:
 
 
g S ( t )  g ( t )  i S ( t )  g ( t )   a0   an cos n S t  , g S ( t )  a0  g ( t )   an  g ( t )  cos n S t )
 n 1  n 1

 Primul termen a0∙g(t), este proporţional cu semnalul util şi are acelaşi spectrul ca şi
g(t).
 Termenii din sumă sunt sinusoide cu frecvenţele nfS, modulate în amplitudine de către
semnalul util, deci având spectrele în jurul frecvenţelor nωS – Fig. 1.b.
Se observă că: (a) prima componentă din spectrul semnalului eşantionat este
proporţională cu spectrul semnalului util şi (b) spectrele nu se suprapun dacă este îndeplinită
condiţia (1).
125
Radiocomunicații avansate

semnal analogic [g(t)] tren impulsuri [iS(t)] spectru semnal util G(ω)
TS

1
-ωm 0 ωm ω
semnal timp
eşantionat spectru semnal eşantionat GS(ω)
ωS > 2ωm

timp -2ωS -ωS 0 ωS 2ωS ω

2ωm
a) b)
Fig. 1. Eşantionare prin modularea în amplitudine a unui tren de impulsuri (a), spectrul semnalului eşantionat
când ωs > 2ωm (b)

În cazul ideal, cu (1) realizată, semnalul poate fi refăcut din eşantioane. În situaţiile
reale apar erori.
În situaţiile reale eşantioanele nu pot avea „durată zero”, sunt impulsuri dreptunghiula-
re; dacă durata este destul de redusă faţă de perioada de eşantionare, refacerea semnalelor nu
este afectată.
Semnalele reale sunt întotdeauna limitate în timp, cel puţin pe durata observaţiei şi ca
urmare au spectrul infinit, în timp ce pentru refacere ideală se impune ca spectrul să fie finit
deci semnalul să fie cu durată infinită şi observat pe toată această durată. Consecinţa este
apariţia erorilor de trunchiere: spectrul semnalului refăcut este limitat, trunchiat.
Alt tip de erori apare când frecvenţa de eşantionare nu este destul de mare - condiţia
(1) nu este îndeplinită. În acest caz, componentele spectrale cu frecvenţă peste viteza de
eşantionare apar în semnalul refăcut cu frecvenţe false (Fig. 1.c şi d); aceste componente se
numesc alias şi apare eroarea de aliasing.
Considerând că relaţia (1), nu este îndeplinită adică fs < 2∙fm, are loc o suprapunere a spectrelor. O
componentă spectrală a semnalului original So(f1), din zona de suprapunere, apare în banda 0 – fm cu
frecvenţa fs – f1 reprezentând semnal alias Sa(fs – f1) (o componentă spectrală). Componentele alias fiind
în banda semnalului, nu pot fi înlăturate prin nici un mijloc şi distorsionează semnalul refăcut, al cărui
spectru poate să fie mult diferit de al semnalului original, obţinut prin filtrare.
O primă măsură de reducere, dacă nu de eliminare, a erorilor de alias constă în
limitarea spectrului semnalului înainte de eşantionare, la o valoare care să satisfacă relaţia (1).
Filtrul de intrare, FTJ sau FTB, cu frecvenţa de tăiere mai mică decât fs/2, se numeşte adesea
filtru antialiasing.
spectru semnal eşantionat GS(ω) spectru semnal recuperat GR(ω)
ωS < 2ωm ωS < 2ωm

-2ωS -ωS -ω1 0 ω1 ωS 2ωS ω -2ωS -ωS 0 ωS 2ωS ω

2ωm 2ωm
a) b)
Fig. 2. Spectrul semnalului recuparat (b) din cel eşantionat cu ωs < 2ωm (a)

126
Principiile transmisiilor cu impulsuri modulate în cod. Multiplexare și demultiplexare. Acces multiplu

În telecomunicaţii, întotdeauna semnalele sunt cu spectru limitat sau sunt formate

astfel prin filtrare, ceea ce permite determinarea vitezei de eşantionare potrivite şi refacerea
semnalelor cu erori satisfăcător de mici.
Eşantionarea este o modulare în amplitudine a impulsurilor – MIA (PAM – „Pulse
Amplitude Modulation”), furnizând un semnal de impulsuri modulate în amplitudine (IMA).
Deşi în principiu pentru multiplexare în timp se pot utiliza impulsuri modulate în
amplitudine, în prezent se folosesc numai impulsuri modulate în cod, cu avantaje majore.

2. Principiul modularii impulsurilor în cod

Modularea impulsurilor în cod este o formă de codare a semnalelor analogice în nume-
re (cuvinte) binare, care include eşantionarea, cuantizarea şi codarea numerică a semnalului
original. Aşadar, MIC este de fapt o formă de conversie analog digitală.
În procedeul clasic, încă cel mai folosit, fiecărui eşantion prelevat din semnalul analo-
gic îi corespunde un cuvânt binar cu număr fixat de biţi. Dacă cuvintele binare sunt cu M biţi,
numărul de nivele reprezentabile este 2M, finit.
În prezent, se folosesc din ce în ce mai mult şi procedee de MIC diferenţiale (MICD,
DPCM) în care se codează numai diferenţa dintre nivelul unui eşantion şi al eşantionului
precedent. Există mai multe variante de MICD, printre care: MICD clasică, modulaţia Delta
(MD), MD adaptivă (MDA), MICD adaptivă (MICDA).
Impulsurile modulate în cod (IMC) sunt materializate sub forma unei succesiuni de
impulsuri ideal dreptunghiulare, grupate în cuvinte cu număr fixat de impulsuri şi transmise în
serie. În transmisiile radio, cu aceste impusuri se moduleză digital o purtătoare de RF.
Obţinerea impulsurilor modulate în cod presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. Filtrarea semnalului analogic, cu FTJ sau FTB, pentru limitarea spectrului şi reducerea
erorilor de aliasing.
2. Eşantionarea semnalului pentru obţinerea semnalului de IMA.
3. Cuantizarea semnalului eşantionat urmată de codare, pentru obţinerea semnalului digital.
Cuantizarea şi codarea reprezintă de fapt o conversie analog numerică (CAN, CAD,
ADC – Analog to Digital Conversion).
Semnalul de impulsuri modulate în cod este procesat şi transmis serial pe canal sub
formă de impulsuri.
La recepţie, după extragerea semnalului digital, pentru refacerea semnalului analogic
se efectuează următoarele operaţii:
1. Decodarea semnalului de IMC, de fapt o conversie numeric analogă (CNA, DAC – Digital
to Analog Conversion), în urma căreia se obţine un semnal în trepte.
2. De regulă se execută reeşantionarea semnalului în trepte, pentru eliminarea efectului de
memorare de ordin zero (zero-order-hold effect) care determină distorsionarea spectrului
(nivele constante au durată cel puţin TS = 1/fS).
3. Filtrarea, pentru refacerea semnalului analogic, de regulă cu FTJ.
Echipamentul cu care se realizează MIC se numeşte codor iar cel care realizează
refacerea semnalului analogic din IMC se numeşte decodor; ansamblul celor două echipamen-
te, frecvent realizate sub formă de circuit integrat, se numeşte CODEC (codor – decodor)
MIC, a cărui schemă bloc apare în Fig. 3.
În cazul semnalului telefonic, banda se limitează prin filtrare la 300 – 3400Hz. Eşantionarea se
execută cu fS = 8kHz, iar cuantizarea se realizează cu 8biţi, valori standardizate. Ca urmare, transmisiile
se realizează cu 64kbiţi/s., în cuvinte de câte 8 biţi.

127
Radiocomunicații avansate

Semnalul la ieşirea din codor este de forma semnalului vehiculat în circuitele digitale
ale codorului, deci este un semnal binar unipolar NRZ („Non Return to Zero”). Acelaşi tip de
semnal se aplică şi la intrarea decodorului de IMC.
impulsuri de
eşantionare (fS)
semnal analogic
IMA IMCE
eşantionare Cuantizare

TRANSMISIE / RECEPŢIE
Filtru

PROCESARE SEMNAL
codare numerică
(300 – 3400Hz) (CAN)

reeşantionare (fS)
s. analogic refăcut
s. în trepte IMCR

Filtru Decodare
(FTJ, 3400Hz) (CNA)

Fig. 3. Codor – decodor (CODEC) MIC

Semnalul IMC binar este de fapt un semnal de date şi se transmite cu tehnicile

trasmisiunilor de date, descrise pe larg în literatură. In continuare se vor aborda numai unele
probleme legate direct de tehnica transmisiilor cu multiplexare în timp, cum sunt:
sincronizarea, codarea le linie, banda necesară etc.

3. Principiul multiplexării în timp

O aplicaţie interesantă a eşantionării constă în multiplexarea (cu divizare) în timp –
TDM (Time Division Multiplexing – TDM) a semnalelor.
Principiul multiplexării în timp reiese din Fig. 4: în intervalele dintre eşantioanele unui
semnal se introduc eşantioanele altuia ş.a.m.d.

g1S(t)
g1S(t) recepţionat
KT transmisie recepţie KR
g2S(t) recepţionat
g2S(t)
comandă KT comandă KR

Fig. 4. Principiul multiplexării şi demultiplexării în timp

Pentru demultiplexare corectă este necesară sincronizarea comutatoarelor de la
transmiţător (KT) şi de la receptor (KR).
Numărul canalelor (semnalelor) care se pot multiplexa N, depinde de frecvenţa de eşantionare şi de
durata impulsurilor. Presupunând pentru toate canalele aceeaşi viteză de eşantionare fS = 1/TS şi aceeaşi
durată a impulsurilor τi, la limită, dacă impulsurile se succed fără intervale: Nmax = TS/τi. În realitate, între
două impulsuri trebuie asigurat un interval de timp (pauză) de acelaşi ordin de mărime cu durata
impulsurilor; presupunând durata pauzei egală cu a impulsurilor, rezultă Nmax ≈ TS/2τi. De exemplu,
pentru semnal vocal cu fm = 3400Hz eşantionat cu fS = 8000Hz şi TS = 125μs, pentru τi = 1μs rezultă
Nmax ≈ 62 canale, ceea ce este destul de puţin. Singura soluţie pentru creşterea numărului de canale este
reducerea duratei impulsurilor τi, deoarece TS este impus de semnalul util.

128
 Principiile transmisiilor cu impulsuri modulate în cod. Multiplexare și demultiplexare. Acces multiplu

În procedeul de multiplexare în timp descris mai sus, se utilizează impulsuri cu nivele

variabile, adică modulate în amplitudine, cu numeroase dezavantaje, printre care: dificultăţi
de stocare, susceptibilitate la perturbaţii, deformări şi modificări de nivel la trecerea prin
circuite selective etc. Acest procedeu este foarte rar utilizat în telecomunicaţii.
În prezent, multiplexarea în timp se face numai cu impulsuri modulate în cod, deci se
multiplexează semnale digitale.

4. Structura sistemelor de transmisie cu IMC

Înainte de introducere pe canal, semnalele de date (IMC), sunt prelucrate. În general,
la transmiţător se execută (Fig. 5):
1) codări pentru eliminarea redundaţelor (compresie digitală), operaţie care nu se execută
întotdeauna (de obicei se face pentru transmisiile TV digitale);
2) codări pentru detecţia şi corectarea erorilor;
3) multiplexarea în timp, în cursul căreia se execută şi organizarea (gruparea) biţilor în cadre
şi se introduc impulsuri de sincronizare-cadre şi de semnalizare1;
4) întreţeserea biţilor (scrambling) pentru reducerea efectelor rafalelor de zgomot (nu se
execută întotdeauna) şi / sau eliminarea şirurilor lungi de „0” şi „1”;
5) codarea de linie şi / sau modularea digitală a purtătoarei (AF, RF, undă optică).
La receptor, se execută operaţiile inverse:
1) demodularea şi/sau decodarea de linie concomitent cu recuperarea informaţiei de timp,
adică refacerea semnalelor (tactelor) de sincronizare de cadre şi de bit;
2) de-întreţeserea (descrambring);
3) demultiplexarea;
4) decodarea cu detecţia şi corecţia erorilor; decompresia (care este tot o decodare);
5) decodarea IMC şi obţinerea semnalului analogic.
TRANSMIŢĂTOR
semnal CODOR compresie codare detecţie codare
IMC digitală corecţie erori MUX scrambling de linie
analogic

CANAL REPETOR CANAL REPETOR CANAL

RECEPTOR

decodare decodare DECODOR semnal

descrambling DEMUX
de linie (decompresie) IMC analogic

Fig. 5. Schema bloc a unui sistem de transmisie cu impulsuri modulate în cod

În cazul transmisiilor la distanţe mari, pe canal se introduc regeneratoare repetoare de

semnal. Acestea realizează operaţiile de recepţie până la decompresia digitală, obţinând un
semnal binar practic fără erori (depinde de performanţele codului corector) cu care se reiau
operaţiile de la transmisie şi semnalul este reintrodus în canal „curăţat” de zgomot.

1
Multiplexarea se face după codarea de corecţie a erorilor deoarece acesta se face diferit în funcţie de natura
informaţiei, de nivelul de protecţie necesar.
129
Radiocomunicații avansate

Este de menţionat că practic în toate sistemele mari pentru transmisiuni de date (IMC)
se utilizează multiplexarea în timp, această posibilitate fiind unul dintre avantajele majore ale
comunicaţiilor digitale.
Primul sistem electric de telecomunicaţie a fost telegraful – un sistem digital, în care simbolurile
literare şi numerice se transmit în codul Morse. După inventarea telefonului (A. G. Bell şi Edison) prin
1875, timp de aproape un secol telecomunicaţiile au fost esenţial analogice – semnalele vehiculate, în
principal vocale şi video, fiind transmise în formă analogică. După 1960 au apărut sistemele telefonice
digitale, care utilizează modulaţia impulsurilor în cod. De atunci, sistemele digitale s-au dezvoltat şi
diversificat continuu, în prezent având o pondere importantă şi în continuă creştere în ansamblul
sistemelelor de telecomunicaţii.
Transmisiile de date au faţă de cele analogice, câteva avantaje esenţiale:

1. Transmisiile cu IMC pot asigura un raport semnal zgomot superior celui realizabil în
sistemele analogice, ceea ce începe să devină esenţial în condiţiile accentuării poluării
electromagnetice datorate activităţii umane.
La transmisiile pe distanţe foarte mari este necesară regenerarea semnalului şi separarea
de zgomotul aditiv de pe canal. Aceasă operaţie este dificilă şi uneori imposibilă pentru
semnale analogice, dar este perfect posibilă în cazul celor digitale. Chiar dacă zgomotul
este mare şi apar biţi eronaţi, regenerarea fără erori este încă posibilă folosind coduri
corectoare de erori. Mai mult, dacă un tip de semnal digital (de date, de exemplu) impune
o rată de erori mai mică decât alte tipuri (vocal, de exemplu), se poate utiliza o codare
adecvată pentru acel tip de semnal, echipamentele putând fi utilizate fără modificări.
2. Sistemele digitale sunt mult mai flexibile decât cele analogice, în mai multe sensuri:
(1) în funcţie de necesităţi, se poate schimba alocarea resurselor la diverşi utilizatori,
menţinând o încărcare destul de constantă a căilor;
(2) adăugând sau modificând interfeţele cu utilizatorii, se pot vehicula variate semnale;
(3) controlul echipamentelor, al serviciilor şi al calităţii semnalelor poate fi total – ceea ce
impune o ierarhizare uşor realizabilă.
3. Semnalele digitale, prin natura lor discrete, permit multiplexarea în timp cu uşurinţă, indi-
ferent de sursă (voce, video, date, ...) folosind aceleaşi echipamente de comutaţie şi căi de
transmisie; numai interfeţele cu utilizatorii diferă, în funcţie de semnalul analogic.
4. Echipamentele utilizate în transmisiile cu IMC sunt realizate cu circuite integrate digitale
relativ ieftine, iar costurile raportate la cantitatea de informaţie vehiculată sunt deja mai
mici decât în cazul sistemelor analogice; aceste costuri scad în continuare.
Singurul dezavantaj major al transmisiilor cu IMC este că necesită o bandă de frec-
venţe mult mai largă decât a semnalului analogic corespunzător. În plus, există multe sisteme
analogice în funcţie care trebuie mai întâi amortizate înainte de a fi înlocuite cu cele digitale.
În cazul sistemelor care vehiculează cantităţi mari de informaţie, avantajele
menţionate sunt mult mai importante decât dezavantajele, ceea ce justifică răspândirea
sistemelor digitale, tendinţa de a le înlocui pe cele analogice.
În transmisia datelor există o multitudine de probleme. În continuare vor fi tratate pe
scurt numai acele aspecte care au o legătură directă cu tehnicile de multiplexare în timp:
sincronizarea şi banda de frecvenţe.

Introducerea mai multor semnale de la surse diferite, cu caracteristici diferite, pe

acelaşi canal pentru a fi transmise, se numeşte multiplexare. Operaţia inversă, de extragere şi
separare a semnalelor la receptor se numeşte demultiplexare.
Tipurile fundamentale de multiplexare şi demultiplexare sunt: în timp şi în frecvenţă.

130
 Principiile transmisiilor cu impulsuri modulate în cod. Multiplexare și demultiplexare. Acces multiplu

Multiplexarea şi demultiplexarea în timp se bazează pe eşantionarea semnalelor şi

refacerea semnalelor originale din eşantioane.
Multiplexarea şi demultiplexarea în frecvenţă se bazează pe psibilitatea separării prin
filtrare a semnalelor care ocupă diferite benzi de frecvenţă.

5. Sincronizarea în sistemele de transmisie cu IMC

Vehicularea informaţiilor sub formă discretă impune gruparea informaţiei elementare
adică a biţilor, într-o ordine ierarhică, pe nivele de semnificaţie, aşa cum caracterele în cărţi
sunt grupate în cuvinte, numere, propoziţii, fraze, paragrafe etc.
Într-o carte, caracterele sunt separate spaţial iar grupurile de caractere (cuvinte, numere, ...) sunt separate
cu ajutorul unor semne speciale – spaţii libere, puncte, virgule etc.
În cazul transmisiilor digitale, grupul elementar de biţi este cuvântul. Un cuvânt este
un grup de biţi cu o semnificaţie de un tip precizat şi poate avea 1, 2, ... N biţi. Semnificaţii
frecvente ale cuvintelor sunt: nivelul unui eşantion de semnal analogic, începutul unui cadru
(secvenţă lungă de biţi) etc. La nivele superioare, cuvintele sunt grupate în secvenţe cu
diverse denumiri: cadru, rafală, preambul etc.
În cazul transmisiilor discrete (IMC), biţii, respectiv impulsurile prin care sunt mate-
rializaţi1, sunt separaţi în timp. Pe de altă parte, semnalul recepţionat este distorsionat, corupt
şi momentele în care semnalul recepţionat este interpretat (eşantionat) trebuie să fie astfel ca:
 eroarea de interpretare să fie minimă; de regulă momentul optim este la „mijlocul”
impulsului (unde diagrama în ochi are deschidere maximă), ca în Fig. 6;
 momentele de citire să fie separate prin durata impulsului – perioada de bit TBR = TB.

0 1 0 1 1 0 0 1 1 0 1 0 0 1 0 1
+V
semnal
EMISIE

0
timp
-V
tact

TB impuls cu zgomot momentele de eşantionare

TBR
refăcute refăcut din canal

+VR
semnal

0 pragurile de
discriminare
RECEPŢIE

-VR
date tact

0 1 0 1 1 0 0 1 1 0 1 0 0 1 0 1

Fig. 6. Eşantionarea semnalului la recepţie

Ansamblul de operaţii prin care la recepţie se obţine şirul de impulsuri cu perioada de

bit şi cu fază corectă faţă de a semnalului recepţionat se numeşte sincronizare de bit.
Formarea semnalului sincro-bit la recepţie (achiziţia sincronizării de bit) durează
multe perioade de bit şi toată informaţia anterioară este pierdută. Pe de altă parte, cuvintele

1
Semnalul fizic purtător de informaţie binară – impulsul de date, poate fi binar (2 nivele) sau multinivel (3, 4, ..
nivele). În cazul impulsurilor binare fiecare nivel reprezintă 1 bit. În cazul impulsurilor cu 4 nivele, fiecare nivel
reprezintă una din cele 4 valori posibile pentru un grup de 2 biţi.
131
Radiocomunicații avansate

dintr-o transmisie digitală au semnificaţii şi în funcţie de poziţia ocupată în şirul de cuvinte

transmise. Rezultă că sincronizarea de bit nu este suficientă pentru interpretarea mesajelor.
Problema se rezolvă prin gruparea cuvintelor în formaţii mai mari, de obicei numite
cadre iar semnificaţia cuvintelor este determinată de poziţia în cadru. Rezultă că este necesară
informaţia de „început de cadru”, care se obţine printr-un ansamblu de operaţii numit sincro-
nizare de cadru sau de grup. Sfârşitul unui cadru se poate determina prin numărarea tactelor,
cadrele fiind întotdeauna organizate cu număr determinat de biţi (impulsuri). În principiu,
sincronizarea de cadre se realizează inserând un cuvânt cu proprietăţi speciale la începutul
cadrului; uneori biţii din acest cuvânt sunt repartizaţi în mai multe cadre.
Justificarea faptului că sincronizarea de bit nu este suficientă pentru realizarea sincronizării de cadre este
lăsată ca problemă pentru cititor.
Sistemele de transmisiuni de date necesită în general trei semnale de sincronizare:
 semnalul de sincronizare de bit, necesar pentru a separa impulsurile dintr-un interval de
timp de impulsurile din intervalele adiacente;
 semnalul de sincronizare de cadre, necesar pentru a separa grupurile de impulsuri (biţi);
 semnalul de sincronizare de purtătoare, necesar numai în transmisiile cu modulaţie de
purtătoare, în care este necesară demodularea1, aspect care nu va fi tratat.
a. Sincronizarea de bit presupune disponibilitatea la recepţie a unui semnal sub formă
de impulsuri periodice (semnal de tact, de ceas) cu perioada egală cu durata unui impuls (bit,
simbol) de date şi aflat într-o relaţie de fază corectă şi stabilă cu faza impulsurilor.
Există două procedee de realizare a sincronizării de bit:
1. Prin transmiterea unui semnal sincro-bit pe canal separat, procedeu puţin folosit nefiind
economic.
2. Prin extragerea semnalului sincro-bit din semnalul recepţionat. Acest procedeu este de
departe cel mai utilizat în transmisiile la distanţe mari.
De fapt, mai există un procedeu şi anume utilizarea unor impulsuri START – STOP la începutul şi
sfârşitul fiecărui cuvânt binar de 7 – 8 biţi, care declanşează generatorul de tacte cu frecvenţă de bit
cunoscută. Pe durata a 7 – 8 impulsuri, sincronismul (relaţia de fază corectă dintre impulsurile de tact şi
de date), se menţine. Procedeul este utilizabil numai dacă impulsurile recepţionate nu sunt prea deformate
şi se foloseşte la transmisii pe distanţe mici (metri ... zeci de metri), de obicei în transmisiile seriale între
calculatoare şi perifericele.
De regulă, din diverse motive, pe canale se vehiculează semnale în coduri de linie în al
căror spectru nu se află linii. Există însă multe tehnici de extragere a semnalului de tact din
semnalul (în cod de linie) recepţionat. Tehnica de sincronizare se adoptă în funcţie de codul
de linie utilizat.
Indiferent de procedeul folosit, menţinerea sincronizării este posibilă numai dacă în
semnal lipsesc şirurile lungi de semnale cu acelaşi nivel. Cu alte cuvinte, semnalul IMC
trebuie să includă cât mai multe tranziţii de nivel. Problema se rezolvă în două moduri:
1. Prin întreţeserea biţilor (interleaving, scrambling), operaţie care este de fapt o codare şi se
execută după multiplexare. Operaţia asigură alternanţa biţilor 1 şi 0 şi se execută pe şiruri
lungi de date, care conţin aproximativ acelaşi număr de 1 şi 0. Această întreţesere nu
trebuie confundată cu întreţeserea pentru protecţie la erori2.

1
Nu există demodulator capabil să extragă semnalul util dintr-un semnal modulat fără purtătoare (ca componentă
spectrală).
2
Intreţeserea antiperturbativă a biţilor se realizează pentru reducerea efectelor zgomotului în rafale. Ideea este ca
biţii iniţial în succesiune, să fie deplasaţi pe axa timpului (la intervale mai mari decât durata probabilă a rafalelor
perturbatoare). La recepţie biţii sunt plasaţi în succesiunea necesară – biţii dintr-un grup eronat sunt plasaţi în
cuvinte diferite. Ca urmare, un cuvânt conţine puţini (1 – 3) biţi eronaţi şi se poate realiza corecţia prin cod.
132
Principiile transmisiilor cu impulsuri modulate în cod. Multiplexare și demultiplexare. Acces multiplu

2. Prin folosirea unui cod cu fază scindată (cum este codul Manchester), în care nu pot apare
mai mult de 2 impulsuri consecutive cu acelaşi nivel. E adevărat însă că în acest caz, la
aceeaşi viteză de transmisie, banda necesară se dublează.

b. Sincronizarea de cadru are ca scop stabilirea momentului de început al unui cadru,

grup de biţi. Sincronizarea de cadru este realizabilă numai după obţinerea sincronizării de bit.
Sincronizarea de grup se realizează prin transmiterea unui cuvânt distinct, o secvenţă
de date specifică; acest cuvânt se numeşte prefix, secvenţă (cuvânt) sincro – cadre etc.
Biţii care formează cuvântul sincro cadre poate fi plasat: (a) în întregime la începutul
fiecărui cadru sau (b) distribuit în mai multe cadre succesive, (câte 1, 2. ... biţi la începutul sau
la sfârşitul fiecărui cadru, pe un număr mare de cadre).
Sincronizatorul de cadre funcţionează în trei regimuri: de căutare, de verificare şi de calare; uneori
căutarea şi verificarea sunt incluse într-un singur regim – de achiziţie.
 În regim de căutare, se execută numai corelaţia datelor recepţionate cu secvenţa sincro cunoscută.
Pragul de decizie se stabileşte printr-un compromis între probabilitatea falsei sincronizări şi durata
căutării (durata creşte cu cât probabilitatea admisă este mai mică). În cazul secvenţelor distribuite, durata
căutării este minimum M cadre; în cazul secvenţelor concentrate, în condiţii optime, sincronizarea se
poate obţine de la primul cadru.
 În regim de verificare, sistemul cercetează următorul cadru, efectuând în continuare corelaţia date –
secvenţă sincro. Pragul de decizie poate fi diferit de cel din timpul căutării. Dacă pragul de decizie este
depăşit, se intră în regimul de calare; în caz contrar se reia căutarea.
 Regimul de calare este cel normal, de lucru. În continuare se execută corelaţia date – secvenţă sincro
şi se compară cu pragul de decizie, de obicei stabilit la un nivel mai redus decât în căutare şi verificare.
Dacă pragul nu este depăşit într-un număr specificat de cadre, se consideră sincronizarea pierdută şi se
reia căutarea.

6. Principiile multiplexării şi demultiplexării în frecvenţă

Multiplexarea în frecvenţă constă în translarea
spectrelor semnalelor în benzi de frecvenţă separate,
apropiate, formând o bandă în jurul sau în apropierea 0 Fm FM f
unei purtătoare unice – Fig. 7. Aceasta înseamnă de
fapt modularea purtătoarei cu mai multe semnale. 0 Fm FM f
Separarea semnalelor la receptor – demultiple–
xarea, se face prin filtrare. De fapt, este o demodulare,
prin heterodinare şi filtrare. 0 Fm FM f

Multiplexarea în frecvenţă s-a folosit şi încă se

foloseşte, în sistemele telefonice pentru transmiterea 0 10kHz 1MHz fpurtătoare f
mai multor semnale vocale pe acelaşi canal. Fig. 7. Principiul multiplexării în
frecvenţă
Multiplexarea în frecvenţă s-a folosit şi încă se foloseşte,
în sistemele telefonice pentru transmiterea mai multor semnale vocale pe acelaşi canal. Pentru transmisia
semnalului vocal, cu banda 300 – 3400Hz, se alocă o bandă puţin mai mare, de 4kHz, filtrele nefiind
perfecte. O bandă de 4kHz în domeniul de frecvenţe în care se face transmisia se numeşte canal. Pentru
fiecare semnal telefonic se alocă un canal în care se introduce semnalul BLU corespunzător. Când se
transmit semnale cu spectru mai larg (de date, muzical,...) se alocă mai multe canale (benzi mai largi).
Pentru utilizarea eficientă a frecvenţelor disponibile, este necesar ca benzile ocupate de semnale în
semnalul complex (multiplex) să fie cât mai mici. Semnalul modulat cu cel mai îngust spectru posibil este
cel modulat în amplitudine cu bandă laterală unică (MA-BLU).
Semnalul MA-BLU se obţine separând prin filtrare una din benzile laterale (BL-I sau BL-S) din
semnalul MA-BLD cu purtătoare suprimată obţinut în modulatoare echilibrate.

133
Radiocomunicații avansate

Prin mai multe modulări şi filtrări succesive, se translează banda laterală la frecvenţa necesară − Fig.
8. Extragerea semnalului util se face prin demodulare coerentă şi filtrare, de regulă efectuând produsul
dintre semnalul BLU şi purtătoarea refăcută – Fig. 9.

ME1 ME2
uΩ(t) u1(t) u1(t) u2(t) uBLU(t)
FTB1 FTB2

cos(ω1t) cos(ω2t)

SΩ(ω)

0 ω
–Ωmax –Ωmin Ωmin Ωmax
S1(ω) 2Ωmin
S1– (ω–ω1) S1+ (ω–ω1)

– ω1 0 ω1 ω
SBLU + (ω–ω1–ω2)
S2(ω)
SBLU – (ω–ω1–ω2) 2(ω1 + Ωmin)

– ω2 0 ω2 ω
Fig. 8. Formarea semnalului MA-BLU prin metoda filtrării. Schemă bloc şi densităţile spectrale ale
semnalelor
Spectrele semnalelor utile se translează în canale adiacente prin modulare MA-BLU, separând
benzile laterale potrivite şi sumând semnalele BLU obţinute. În sistemul din Fig. 9 s-au utilizat benzile
laterale superioare iar frecvenţele de translaţie sunt: f01, f01, f01, = 8, 12, 16kHz; evident, se pot folosi şi
alte frecvenţe. Se va observa că la recepţie se procedează mai întâi la filtrarea benzilor şi apoi la
demodulare coerentă.

ME1 DC1
canal 1 SUMATOR canal 1
FTB-1 (Σ) A FTB-R1 FTJ-1
Su-1 Sur-1
f0r1
f01
DC2
ME2 canal 2
FTB-R2 FTJ-2
canal 2 Sur-2
FTB-2
Su-2 f0r2
f02 DC3
canal 3
semnale după FTB-R3 FTJ-3
ME1 semnale Sur-3
canal 3 FTB-1, 2, 3 f0r3
FTB-3 utile
Su-3
canal 1
f03
canal 2

canal 3
semnal
multiplex
0 4 8 12 16 20 kHz
Fig. 9. Schema bloc a unui sistem de telecomunicaţii cu multiplexare în frecvenţă cu 3 canale şi translările
spectrelor (ME – modulator echilibrat, DC – detector coerent)

134
 Principiile transmisiilor cu impulsuri modulate în cod. Multiplexare și demultiplexare. Acces multiplu

7. Acces multiplu
Prin acces multiplu se înţelege abilitatea unui mare număr de staţii să se conecteze
simultan cu acelaşi transponder1.
Accesul multiplu în sistemele de comunicaţii prin sateliţi, − despre care se va discuta
în continuare, este o problemă esenţială, această tehnică permiţând exploatarea eficientă a
capacităţii sateliţilor de a acoperi arii foarte mari, influenţând proiectarea şi realizarea
sistemelor, flexibilitatea acestora şi costurile.
Problema care trebuie rezolvată este: cum se poate realiza conectarea unui grup de
staţii de sol cu componenţă variabilă la acelaşi satelit astfel încât să se optimizeze:
 capacitatea de comunicaţie a satelitului şi capacităţile de interconectare;
 spectrul disponibil;
 puterea disponibilă pe satelit;
 flexibilitatea;
 adaptabilitatea la varietatea de semnale vehiculate;
 costurile;
 posibilităţile utilizatorilor de a se adapta la sistem
Evident, optimizarea tuturor aspectelor nu este posibilă –este necesar un compromis.
În prezent se folosesc 3 tehnici de acces multiplu: prin divizare în frecvenţă (FDMA),
prin divizare în timp (TDMA) şi prin divizare în cod (CDMA)2.
În tehnica de acces multiplu cu divizare în frecvenţă – Fig. 10.a, toţi utilizatorii acce–
sează satelitul în acelaşi timp, dar fiecare în propria bandă de frecvenţe (propria purtătoare);
uneori se alocă mai multe purtătoare (benzi) aceluiaşi utilizator cu capacitate foarte mare.
Tehnica este foarte folosită în comunicaţiile cu modulaţie analogică, în care semnalele sunt
permanent prezente.
În tehnica de acces multiplu cu divizare în timp, toţi utilizatorii folosesc aceeaşi bandă
de frecvenţe (aceeaşi purtătoare) dar fiecare transmite un interval de timp determinat – Fig.
10.b. Natura intermitentă a procedeului îl face foarte potrivit pentru transmisiile cu modulaţie
digitală.
frecvenţă
1 1
Utilizator: 1 2 3
a) Banda totală frecvenţă
B
1

1 2 3 1
b) timp
Timp total (T) timp c)
T
Fig. 10. Acces multiplu cu divizare în frecvenţă (a), în timp (b) şi în cod (c)
În tehnica de acces multiplu cu diviaze în cod, mai multe staţii transmit simultan
semnale codate ortogonal cu spectru împrăştiat (spread spectrum) care ocupă aceeaşi bandă de
frecvenţe – Fig. 10.c. O staţie recepţionează toate semnalele, le decodează şi reface numai
semnalul care îi este destinat. De fapt, în CDMA, utilizatorii îşi împart acelaşi interval de
frecvenţe şi acelaşi timp. O staţie transmite într-o bandă (Bc) din jurul unei purtătoare fk un
timp determinat (Tc = ti+1 – ti), după care realizează un salt pe altă purtătore; la fel procedează

1
Prin transponder (Transmitter - Responder) se înţelege unitatea de recepţie – emisie dintr-un echipament de
telecomunicaţii (acesta include şi alte componente – unităţi de alimentare, control, răcire etc.); transpondere se
află pe sateliţi dar şi în unele sisteme de tip radioreleu.
2
FDMA = Frequency Division Multiple Access; TDMA = Time Division Multiple Access; CDMA = Code
Division Multiple Access
135
Radiocomunicații avansate

şi celelate staţii. Frecvenţele fk se modifică, după secvenţe pseudoaleatoare specifice fiecărui

utilizator.
Toate cele trei tehnici de bază se folosesc în diverse variante.
În toate cele trei procedee, are loc o împăţire (divizare) între utilizatori, a resurselor de
comunicaţie: bandă de frecvenţe, timp de transmisie sau ambele.
Dacă proporţie din resursa divizată alocată fiecărui utilizator este fixă, sistemul este
numit cu acces fix sau cu acces pre-asignat.
Dacă resursa se alocă utilizatorilor în funcţie de necesităţi, sistemul este numit cu
acces la cerere. Se observă că în sistemul cu acces la cerere, distincţia între FDMA şi TDMA
nu mai este foarte clară, deoarece acces la cerere în FDMA înseamnă că staţiile transmit
numai când există trafic.

7.1. Accesul multiplu cu divizare de frecvenţă (FDMA)

Iniţial, sistemul FDMA a fost copiat după sistemul terestru de multiplexare în frec-
venţă, utilizat în radiorelee. Procedeul utilizează tehnologia relativ simplă şi ieftină a separării
semnalelor analogice prin filtrare şi asigură o bună calitate a semnalului. In schimb, este lipsit
de flexibilitate în privinţa exploatării capacităţilor de acoperire şi interconectare a sistemelor
cu sateliţi. De asemnea, nu utilizează eficient puterea disponibilă la transpondere deoarece
accesul fiind fix, se cheltuie energie şi când semnal util lipseşte (factorul de umplere, adică
procentul mediu de timp în care există semnal util pe purtătoare, este destul de mic).
Sistemele FDMA tipice sunt cu pre-asignare, fiecărui utilizator (staţie terestră)
fiindu-i alocată o bandă, în jurul unei frecvenţe purtătoare eventual mai multe. Frecvenţele
purtătoare şi benzile alocate fiecărei staţii de sol formează planul de frecvenţe al satelitului.
FDMA se foloseşte în mai multe variante.
În sistemul FDMA original, o purtătoare de IF este modulată cu semnal de bază
obţinut prin multiplexarea semnalelor din mai multe canale. Procedeul este numit cu canale
multiple pe purtătoare (MCPC – Multiple Channels Per Carrier) iar ocuparea spectrului
diponibil pentru transponder apare calitativ în Fig. 11.a.
În altă variantă, semnalul din fiecare canal modulează propria purtătoare. Procedeul
este numit “cu un singur canal pe purtătoare” (SCPC – Single Channel Per Carrier) iar
spectrul apare în Fig. 11.b.

a) (canale multiple pe purtătoare − MCPC) b) (un singur canal pe purtătoare −SCPC)

Fig. 11. Spectre în sistemul FDMA: a) – MCPC/FDMA; b) – SCPC/FDMA

În cazul MCPC (mai multe canale pe purtătoare), purtătoarea este modulată cu semnal
multiplex:
- în cazul transmisiei semnalelor anlogice (vocal, ...) semnalele sunt multiplexate în
frecvenţă (FDM – Frequency-Division Multiplexing) iar semnalul multiplex modulează în
frecvenţă (FM) purtătoarea de IF; tehnica este numită FDM/FM/FDMA;
- în cazul transmisiei semnalelor de date, acestea sunt multiplexate în timp (TDM – Time-
Division Multiplexing) iar semnalul multiplex modulează digital (de obicei PSK)
purtătoarea; tehnica este numită TDM/PSK/FDMA.
Accesul multiplu cu divizare de frecvenţă cu pre-asignare, se foloseşte în sisteme cu multiplexare în
frecvenţă (FDM) în care purtătoarele modulate în frecvenţă (FM) se alocă câte una sau câteva fiecărei
136
Principiile transmisiilor cu impulsuri modulate în cod. Multiplexare și demultiplexare. Acces multiplu

staţii de sol; sistemul este numit FDM/FM/FDMA. Frecvenţele purtătoare şi benzile alocate fiecărei staţii
de sol formează planul de frecvenţe al satelitului.
Fiecare staţie lucrând în sistemul FDM/FM/FDMA trebuie să poată recepţiona cel puţin o purtătoare
de la fiecare din staţiile din reţea; ca urmare, multe asemenea staţii au un mare număr de receptoare şi
demultiplexoare.
În sistemul MCPC benzile ocupate în jurul diferitelor purtătoare au lărgimi diferite. Între benzi
există zone de separare, neutilizate, reprezentând un important procent din banda totală (până la 10%);
chiar şi aşa, tot există interferenţe între canalele din benzi adiacente.
În cazul SCPC/FDMA (un singur canal pe purtătoare), se folosesc multe purtătoare, fiecare
modulată de semnalul de pe un canal; pentru semnale analogice se foloseşte MF, mai rar BLU iar pentru
semnale digitale se foloseşte PSK. Evident, şi în acest caz există benzi de separare între benzile ocupate şi
interferenţe între canale adiacente.
Adesea sistemul SCPC/FDMA pentru transmisii vocale funcţionează “în rafale”, transmisia pe o
purtătoare fiind activată de prezenţa semnalului vocal; în pauzele de semnal, emisia este blocată. In acest
fel se economiseşte putere (cam 4dB pe întregul sistem) iar intermodulaţia este mai redusă, deoarece
apare numai între canale alăturate simultan active.

7.2. Accesul multiplu cu divizare în timp (TDMA)

În sistemele TDMA clasice, pentru toate canalele se foloseşte o singură purtătoare cu

o bandă alocată care ocupă toată banda disponobilă la transponder; acest sistem este cel mai
utilizat. În prezent se folosesc şi alte sisteme, în care numai o parte din banda transponderului
este folosită pentru TDMA, restul fiind utilizat în alte scopuri, de exemplu pentru FDMA.
Principiul TDMA rezultă din Fig. 12. Mai multe staţii de sol transmit semnale spre
satelit în secvenţe limitate în timp. Satelitul transmite secvenţele în succesiune, spre toate
staţiile de sol; evident, frecvenţele purtătoarelor de emisie şi recepţie sunt diferite.
Sincronizarea se realizează stabilind o staţie de sol de referinţă, care emite un semnal
bază de timp către întregul sistem; secvenţele emise de această staţie sunt de referinţă pentru
toate staţiile.

ST
satelit

ST
către toate
staţiile

ST

Fig. 12. Principiul accesului multiplu cu divizare în timp (TDMA)

Se reaminteşte că în sistemele TDMA se transmit numai semnale de date.

Pentru controlul intervalelor dintre secvenţe, transmisiile sunt organizate în cadre
(frames). În fiecare cadru se transmit secvenţe separate în timp – grupe, rafale (burst) cu
conţinut diferit. O structură tipică de cadru apare în Fig. 13.
Fiecare cadru începe cu una sau două rafale de referinţă (reference burst), după care urmează rafale
de trafic (traffic burst) provenite de la diverse staţii de sol; toate rafalele sunt separate prin intervale de
timp de siguranţă (guard time). Toate rafalele includ o sevenţă de început numită preambul (preamble),
necesară sincronizării şi pentru pregătirea receptorului. Rafalele de referinţă conţin numai acest preambul.
Prima secvenţă din preambul este destinată sincronizării de bit. Următoarea secvenţă constă într-un
cuvânt (secvenţă) de 48 biţi cu bune proprietăţi de corelaţie, destinată sincronizării de grup (secvenţă
Barker, de exemplu). Din acest moment se poate trece la recunoaşterea datelor transmise. Următoarele
secvenţe conţin informaţii de control şi necesare serviciului. Sunt incluse: o secvenţă telex pentru schimb
de informaţii de serviciu, o secvenţă cu informaţii pentru analiza erorilor şi secvenţe pentru controlul

137
Radiocomunicații avansate

traficului de date (semnale vocale şi semnale de date); în final este inserată o secvenţă pentru controlul
întârzierilor introduse prin propagarea pe canal.
În rafalele de trafic, preambulul este urmat de datele de trafic. Se va observa că rafalele provin de la
diverse staţii terestre şi de asemenea, au ca destinaţii diverse staţii.
start sfârşit cadru “k”
cadru “k” Cadru TDMA start cadru “k+1”
TF

RR1 RR2 RR1 RR2

R trafic R trafic

timp de gardă (48 biţi) timp

purtătoare şi secv. control control (CIC – control

Rafală de
referinţă secvenţă sincro telex serviciu canal canal CIC întârziere
sincro bit grup canal vocal date pe canal)
(RR)
352 48 16 16 64 64 16 nr. biţi/secv.

Rafală de purtătoare şi secv. control control

trafic secvenţă sincro telex serviciu canal canal CIC Date de trafic
(R trafic) sincro bit cadru canal vocal date
preambul
Fig. 13. Structura cadrelor şi rafalelor în sisteme TDMA

Un terminal TDMA dintr-o staţie terestră asigură comunicaţia între echipamentul de RF şi sistemul
de intrare – ieşire semnale utile (telefonic, de obicei). Semnalele utile sunt vocale, video, date, fax etc.
Pentru fiecare tip de semnal este prevăzută o interfaţă specifică. În funcţie de semnal, interfeţele
realizează diverse funcţii. În cazul semnalelor analogice (vocale, de exemplu), se realizează eşantionarea,
codarea (sisteme cu MIC) şi eventual multiplexarea în timp a canalelor – la emisie şi demultiplexarea şi
refacerea semnalului analogic la recepţie. În cazul semnalelor de date se asigură memorarea şi citirea în
tactul potrivit sistemului TDMA – la emisie, respectiv memorarea şi retransmiterea în tactul cerut de
utilizator – la recepţie. În terminalul propriu-zis se vehiculează (intră şi ies) semnale numai sub formă de
date (şiruri de biţi).
Interfaţa Generator tact Echipament TDMA comun
utilizatori emisie (Tx CLK)

Codor purtătore FI 70MHz

vocal DSP
compresie, Codor Modulator
Multiplexor Scrambler
tact interfaţă diferenţial PSK
ping - pong
Date
purtătore FI 70MHz
DSP
tact
decompresie, Decodor Demodulator
Demultiplexor Descrambler
interfaţă diferenţial PSK
Fax ping - pong

tact
Refacere tact
Semnalizări
Controler Detecţie recepţie
Video
TDMA erori (Rx CLK)
tact
Consolă
operator

Fig. 14. Schema bloc generală a unui terminal TDMA

Pentru emisie, datele sunt mai întâi introduse într-un sistem de procesare a datelor (DSP) pentru
compresie, care furnizează subrafale (subgrupe) de biţi; la ieşirea acestuia se află 2 registre buffer A şi B,
138
Principiile transmisiilor cu impulsuri modulate în cod. Multiplexare și demultiplexare. Acces multiplu

lucrând în sistem „ping-pong”: când A se încarcă cu date de la DSP, B debitează spre multiplexor şi
invers. În continuare, subrafalele de la diverse interfeţe sau de la diferite module din interfeţele dedicate,
sunt multiplexate în timp şi se adaugă secvenţele preambul; multiplexorul furnizează un şir continuu de
date formând rafalele din fiecare cadru. Un circuit scrambler aleatorizează biţii, pentru a elimina şirurile
lungi de 0 sau 1 care determină componente cu nivel mare în spectrul semnalului modulat. Urmează un
codor diferenţial, de la care se atacă modulatorul PSK cu 4 nivele pe o purtătoare de frecvenţă
intermediară (tipic 70MHz).
La recepţie, mai întâi se demodulează semnalul PSK de pe purtătoarea de frecvenţă intermediară şi
se decodează. Apoi, datele se introduc în circuitul descambler pentru de-aleatorizare. După
demultiplexare, secvenţele din preambul sunt extrase şi prelucrate în controlerul sistemului iar celelalte
secvenţe se introduc în sistemul de procesare pentru decompresie. Aici există două registre buffer lucrând
în sistem “ping-pong” ca şi la emisie, care asigură furnizarea dalelor la interfeţele dedicate.
Toate operaţiile din sistem – multiplexările şi demultiplexările, stabilirea lungimii subrafalelor,
introducerea rafalelor din preambul etc., sunt monitorizate de un controler TDMA accesibil de la consola
operatorului sau/şi de la un sistem de control de la distanţă (remote control).
Una dintre cele mai importante probleme în TDMA este sincronizarea de bit care
trebuie realizată de toţi utilizatorii din reţea. Sincronizarea, la o staţie de sol, se face în
două faze: achiziţia fazei la intrarea în sistem şi apoi urmărirea fazei în timpul în care staţia
recepţionează rafalele. Urmărirea fazei este simplificată cât timp se foloseşte acelaşi
transponder urmărit cu acelaşi fascicul, deoarece o staţie recepţionează toate cadrele, atât
cele care îi sunt destinate cât şi pe cele destinate altor staţii. Astfel se stabileşte o buclă de
reacţie: staţie – satelit – staţie; staţia recepţionează propriile rafale retransmise de satelit
pentru alte staţii. Transponderul de pe satelit este sincronizat pe tactul staţiei de referinţă
(baza de timp).
O nouă staţie intrată în sistemul TDMA trebuie să se sincronizeze cu tactul sistemului,
pe care îl foloseşte pentru stabilirea unei referinţe locale. Când o staţie intră în sistem,
comunicaţia începe cu perioada de achiziţie a fazei. Mai întâi staţia emite rafale de referinţă,
plasată oriunde în cadrele sale, care nu conţine altceva. Satelitul retransmite rafalele cu tactul
de referinţă folosit de sistem, plasând rafalele staţiei undeva în cadre. Staţia îşi caută rafalele,
încercând să determine poziţiile lor în cadre – care în general nu coincid cu cele prevăzute.
Pentru aceasta, staţia îşi ajustează faza tactului în funcţie de estimări ale întârzierilor de
propagare, până ce eroarea dintre poziţia prevăzută şi aceea determinată este destul de mică.
De aici mai departe se trece la faza de urmărire, staţia emiţând rafale de trafic (cu preambule
de sincronizare). Evident, cu cât întârzierile de propagare (datorate mişcării satelitului) sunt
mai precis predeterminate, cu atât achiziţia fazei este mai rapidă.
În unele cazuri, satelitul trimite informaţii referitoare la poziţia sa şi modificările în
poziţie, în timp real; acestea servesc la achiziţie rapidă.
Sistemele TDMA tipice, care folosesc întreaga bandă a transponderului şi PSK cu 4
nivele asigură debite de date de 60Mb/s (36MHz bandă) sau 120Mb/s (72MHz bandă).
În prezent există şi sisteme PSK cu 8 nivele, asigurând 150Mb/s în 72MHz bandă.
În unele cazuri, semnalele în sistem TDMA
VIDEO TDMA SCPC (voce)
sunt transmise într-o sub-bandă a transponderului –
acestea sunt numite sisteme TDMA de bandă 30MHz 2.5
îngustă. În Fig. 15 se arată alocarea resurselor de
frecvenţă pentru un transponder care asigură mai Banda transponderului
multe servicii: MCPC/TDMA, SCPC/TDMA, Fig. 15. Plasarea TDMA de bandă îngustă în
video, ..., într-un sistem FDMA. configuraţie de transponder multiservicii
Banda alocată pentru TDMA de bandă în–
gustă este redusă – 2 – 5MHz şi ca urmare debitele de date nu pot fi prea mari (1,544 –
6,312Mb/s).
Această tehnică se foloseşte în aplicaţii care nu necesită debite mari de date, dar sunt
139
Radiocomunicații avansate

foarte diverse. Un avantaj major constă în costul redus al echipamentelor din staţiile de sol,
care în acest caz sunt specializate pe anumite servicii (reţele locale, centre INTERNET,
teleconferinţe, transmisii de imagini etc.); de asemnea sistemele sunt foarte flexibile.

7.3. Accesul multiplu cu divizare în cod (CDMA)

Tehnica spred spectrum este un procedeu de modulare prin care semnalul în banda de
bază este codat într-un semnal modulat a cărui bandă este “împrăştiată”, acoperind o bandă cu
cel puţin un ordin de mărime mai mare dacât aceea normal necesară transmisiei semnalului
din banda de bază. Procedeul poate fi folosit pentru acces multiplu alocând fiecărui utilizator
o unică secvenţă (cod) pseudo-aleatoare de identificare (în locul unei purtătoare în FDMA sau
al unui interval de timp în cadru, în TDMA); acelaşi cod este folosit şi pentru „împrăştierea”
semnalului destinat staţiei respective. Toţi utilizatorii, cu semnalele emise în bandă largă,
contribuie la formarea unui zgomot “de bază”, foarte asemănător cu zgomotul Gaussian alb
aditiv. Pentru detecţia semnalului dorit în prezenţa tuturor interferenţelor, semnalul recepţio-
nat este corelat cu secvenţa pseudo-aleatoare cunoscută. Rezultatul net este o îmbunătăţire a
performanţelor cu raportul benzilor ocupată de semnalul împrăştiat şi al semnalului transmis
normal (fără împrăştiere).
Tehnica spread spectrum este foarte sigură şi iniţial s-a folosit în comunicaţiile
militare. Deoarece spectrul radio sub 3GHz este aproape saturat, orice tehnică capabilă să
realizeze comunicaţii sigure în prezenţa interferenţelor puternice, prezintă interes deosebit. In
continuare, se va limita discuţia la aplicarea tehnicii spread spectrum pentru asigurarea
accesului multiplu.
Împrăştierea spectrului se poate face prin mai multe tehnici; uzuale sunt: cu secvenţă
de pseudo-zgomot directă (PN – pseudo-noise) – care se va discuta mai jos, cu salt de
frecvenţă (FH – frequency hopping), cu salt în timp (TM – time hopping) şi chirp (ciripit).
Principiile sistemelor CDMA (spread spectrum) cu secvenţă pseudo-aleatoare reies
din Fig. 16 şi 17.
La emisie – Fig. 16, datele (biţii) sunt furnizate cu o viteză Rb (bit/s) de o sursă digi-
tală şi, dacă ar fi transmise direct cu modulaţie BPSK1, acestea ar necesita o bandă Bb  Rb ;
în BPSK fiecare bit este divizat în două impulsuri (chips), existând o tranziţie pe durata bitu-
lui. O sursă de secvenţă pseudo-aleatoare, unică pentru fiecare emiţător, furnizează impulsuri
(chips) cu o viteză NRb mult mai mare decât Rb; aceasta este secvenţa de pseudo-zgomot.
Datele (biţii) sunt sumate modulo-2 (modulate) cu o impulsurile secvenţei pseudo-
aleatoare, rezultând un şir de impulsuri – Fig. 17, cu care se execută modulaţia BPSK.
Sumator 1
Date
modulo-2 -1 Tb 2Tb t
Sursa
de date Modulator
RF Secv. pseudo 1 1 1 1 1 1 1
BPSK
aleatoare -1 -1 -1 -1 -1 -1 -1 t
Secvenţă
pseudo-aleatoare Purtătoare Ieşire sum. 1 1 1 1 1 1 1 1 Ts
modulo-2 -1 -1 -1 -1 -1 -1 t
Secv. PA de 7 biţi

Fig. 16. Principiul generării semnalelor spred spectrum cu secvenţă de pseudo zgomot: schemă bloc şi
un exemplu.

1
BPSK – Biphase PSK
140
Principiile transmisiilor cu impulsuri modulate în cod. Multiplexare și demultiplexare. Acces multiplu

Se observă că fiecare impuls de date este transformat în N impulsuri, deci semnalul la

ieşirea modulatorului BPSK va ocupa banda BSS  NBb (în fig. 5.8, N = 7) şi se poate spune
că este cu spectru împrăştiat. Toţi biţii din şirul de date sunt modulaţi cu aceeaşi secvenţă.
La receptor – Fig. 16 şirul de impulsuri provenite din împrăştiere este refăcut după
demodulare BPSK. Apoi, biţii de date se obţin cu un filtru adaptat. Acesta conţine o linie
(registru) de întârziere serie – paralel, la ieşirile căruia se procedează la defazare prin sumare
modulo-2 cu secvenţa pseudo-aleatoare utilizată la emisie; impulsurile astfel obţinute sunt
apoi sumate rezultând biţii de date. Toate aceste operaţii pot fi realizate chiar dacă în RF
raportul semnal-zgomot este considerabil mai mic decât 1.

Registru de deplasare
FILTRU

(+ = 0; – = π)
IF DEMOD. b1 b2 b3 b4 b5 b6 b7
RF MIXER
BPSK ADAPTAT

Defazor
BPSK
Purtătoare

– – + – + + +
BPSK Secv. PA
(cu tact refăcut)
DATE
Sumator
DATE

Fig. 17. Schema bloc simplificată a unui receptor CDMA cu secvenţă de pseudo zgomot
(aceeaşi ca în Fig. 16)

141
Radiocomunicații avansate

142
 Noțiuni despre linii de transmisie

NOȚIUNI DESPRE LINII DE TRANSMISIE

1. Introducere. Noțiuni elementare despre unde

La nivel elementar unda poate fi definită ca modul de propagare în spaţiu al unei oscilaţii.
Ca orice fenomen de propagare, orice oscilaţie, în orice mediu, se propagă cu o viteză finită.
La nivel elementar, principalele însuşiri ale undelor pot fi prezentate pornind de la un sistem
mecanic. Fie deci, o coardă elastică de lungime l, care are la un capăt un oscilator mecanic armonic.
La sursă, în punctul O, oscilaţia este transversală, de forma:
y0 (t )  Y cost (1) O M A
În timp, oscilaţia se transmite de la x
punct la altul, cu viteza v, astfel că
M A
după un timp Δt = x/v, oscilaţia ajunge O t=0
în M la distanţa x. Aceasta înseamnă x
că punctul M oscilează cu o întâtrziere O M A
t = T/4
Δt, după relaţia:
y M ( t )  Y cos t  t  , sau
x
M A
y M ( t )  Y cos t  x v  t = T/2
O
Considerând M un punct curent,
M A
rezultă că oscilaţia într-un punct la t=T
distanţa x de sursă este descrisă de O
ecuaţia undelor, care poate fi pusă sub
x
formele: M A
t = x/v
 x
y( x , t )  Y cos  t   (2) O
 v λ
t x  Fig. 1. Propagarea unei oscilaţii transversale armonice într-o
y( x , t )  Y cos 2    (3) coardă elastică – unda transversală
 T vT 
 t x  x
y( x , t )  Y cos 2    sau y( x , t )  Y cos t  2  (4)
T    
Mărimea λ = vT este lungimea de undă, adică distanţa parcursă de oscilaţie într-o perioadă.

Unda transportă energie, pe seama căreia sunt puse în oscilaţie punctele materiale ale corzii.
Când oscilaţia ajunge la extremitatea A, pot apare 3 situaţii:
 energia este complet absorbită de corpul în care este fixată coarda;
 corpul în care este fixată coarda (reazem) nu absoarbe energie; în acest caz întreaga energie este
trimisă înapoi în coardă – se spune că unda se reflectă;
 o parte din energie este absorbită iar o altă parte este reflectată.
Dacă întreaga energie este absorbită de reazem, unda transportă energie de la sursă la
reazem – este o undă progresivă (mobilă, călătoare – travelling wave).
Dacă întreaga energie este retrimisă în coardă, deci dacă unda se reflectă total, înseamnă că
punctul A se comportă ca o sursă (fictivă) de oscilaţii care oscilează cu o întârziere Δtl = l/v.
În cazul reflexiei totale (reazemul nu absoarbe energie), pot apare 2 situaţii:
1. Punctul A nu este mobil, dar reflexie există. Fenomenul se petrece ca şi cum sursa fictivă din
A ar oscila în opoziţie de fază cu unda care ajunge în A din sursă, numită undă directă.
2. Punctul A este complet mobil, dar reflexie există. Fenomenul se petrece ca şi cum sursa
fictivă din A ar oscila în fază cu oscilaţia în A a undei directe.

143
Radiocomunicații avansate

Se vor analiza cele două cazuri.

Unda directă (yd) ajunge în A după o întârziere Δtl = l/v, deci este:
 l  l
ydA (t )  y ( l , t )  Y cos  t   = Y cos t  2  , l – lungimea corzii
 v  

1. Dacă unda reflectată (total) este în opoziţie de fază cu unda directă – reflexie cu schimbare
de sens, (A = imobil), înseamnă că oscilaţia sursei fictive din A se face după ecuaţia:
 l   l
y rA ( t )  Y cos t  2     Y cos t  2 
    
şi generează o undă reflectată care se propagă spre sursă, cu ecuaţia:
 l l  x  2l  x 
y r ( x , t )  Y cos t  2  2   Y cos t  2  (5)
      
(Într-un punct x, reflectata ajunge din A cu o întârziere ( l  x ) v  2 ( l  x )  .)
Un punct M(x) la distanţa x este sub acţiunea a două oscilaţii, care se compun, deci oscilaţia
rezultantă este:
 x  2l  x 
y( x , t )  y d ( x , t )  y r ( x , t )  Y cos t  2   Y cos t  2 
    
 l  x  l
y( x , t )  2Y sin 2  sin t  2  (6)
    
 l  x
Mărimea Yt ( x )  2Y sin 2  este amplitudinea cu care se produce oscilaţia rezultantă în
  
punctul M(x) şi se observă că aceasta depinde numai de x, fiind constantă în timp. Există puncte în
care amplitudinea este maximă (2Y) şi altele în care este minimă (0). O asemenea undă, care
realizează oscilaţii cu amplitudine constantă într-un punct dat, se numeşte undă staţionară. Punctele
în care amplitudinea oscilaţiei este maximă se numesc ventre iar cele în care amplitudinea este
minimă se numesc noduri.
 l  xv 
Ventrele se formează în punctele xv, (Yt(xv) = 2Y) unde sin 2   1 , deci pentru:
  
l  xv   
2  ( 2k  1) , sau l  x v  ( 2k  1) , sau x v  l  ( 2k  1) , k = 0, 1, 2, ... (7)
 2 4 4
In ventre oscilaţia se produce cu amplitudine maximă.
 l  xn 
Nodurile se formează în punctele xn, (Yt(xn) = 0) unde sin 2   0 , deci pentru:
  
l  xn  
2  k , sau l  x n  2k sau x n  l  2k , k = 0, 1, 2, ... (8)
 4 4
În noduri nu există oscilaţie.
Se observă că:
 în punctul A este un nod: x n  l ( k 0) , l   2( k 1) , l  ( k 2) , ...
 ventrele se formează la: xv  l   4( k 0) , l  3 4( k 1) , l  5  4( k 2) , ...
 distanţa dintre două ventre sau dintre două noduri adiacente este λ/2 iar distanţa dintre un ventru
şi un nod adiacent este λ/4;
 amplitudinea oscilaţiei în O, la sursă depinde de lungimea corzii: dacă l  ( 2k  1)  4 – este
un ventru, dacă l  2k  4 – este un nod, dacă l  k  4 – este o amplitudine intermediară,
între 2Y şi 0.
144
 Noțiuni despre linii de transmisie

ventre noduri
Y(x)

M1 M2 M3 A

O λ/2 λ/2 λ/4 l x

T T
yM1(t)

yM2(t)

yM3(t)
t t t

Fig. 2. Unde staţionare într-o coardă: nivelul oscilaţiei în diferite puncte pe coardă şi variaţia în timp în
câteva puncte (reflexie totală cu schimbare de sens)

2. Dacă unda reflectată (total) este în fază cu unda directă – reflexie fără schimbare de sens,
(A = mobil), înseamnă că oscilaţia sursei fictive din A se face după ecuaţia:
 l
y rA ( t )  Y cos t  2  şi generează o undă reflectată care se propagă spre sursă, cu ecuaţia:
 
 l l  x  2l  x 
y r ( x , t )  Y cos t  2  2   Y cos t  2  (9)
      
Un punct M(x) este sub acţiunea a două oscilaţii, care se compun; oscilaţia rezultantă este:
 x  2l  x 
y( x , t )  y d ( x , t )  y r ( x , t )  Y cos t  2   Y cos t  2 
    
 l  x  l
y( x , t )  2Y cos 2  cos t  2  (10)
    
Se observă că şi în acest caz, se formează undă staţionară, cu ventre şi noduri. Deosebirea
este că la extremitatea A există un ventru.
 l  xv 
Ventrele se formează în punctele xv, (Yt(xv) = 2Y) unde cos 2   1 , deci pentru:
  
l  xv  
2  k , sau l  x n  2k sau x n  l  2k , k = 0, 1, 2, ... (11)
 4 4
 l  xn 
Nodurile se formează în punctele xn, (Yt(xn) = 0) unde sin 2   0 , deci pentru:
  
l  xv   
2  ( 2k  1) , sau l  x v  ( 2k  1) , sau x v  l  ( 2k  1) , k = 0, 1, 2, ... (12)
 2 4 4
Discuţia precedentă este doar o „punere în temă” a problematicii fenomenelor legate de
unde, la nivel elementar. În continuare se prezintă aspectele legate de propagarea oscilaţiilor în
interconexiuni.

145
Radiocomunicații avansate

2. Modelarea interconexiunilor
Cea mai simplă legătură între două sisteme, circuite electrice constă din două conductoare
prin care circulă curent – aceasta este o interconexiune.
Cea mai simplă abordare a interconexiunilor constă în modelarea lor ca elemente cu
parametri concentraţi. Deoarece conexiunea constă din două conductoare (fără rezistoare,
condensatore şi bobine), cea mai simplă modelare constă din două conductoare cu rezistenţă
nulă, ca în Fig. 3. Eventual, se poate lua în consideraţie rezistenţa conductoarelor (Rc, Fig. 3).
Teoria circuitelor cu parametri concentraţi este o
1 I1 I2 1 /
particularizare a teoriei câmpului EM în condiţiile urmă-
Rc
toarelor simplificări: U1 U2
1. Regimul se consideră cvasistaţionar, ceea ce
presupune neglijarea curenţilor de deplasare peste tot cu 2 2/
excepţia dielectricilor condensatoarelor propriu zise. Fig. 3. Cel mai simplu model al unei
2. Se consideră energia câmpului magnetic localizată interconexiuni
numai în bobine şi energia câmpului electric localizată numai în condensatoare. Aceasta
presupune neglijarea câmpului magnetic produs de curenţii de deplasare din condensatoare, a
câmpului electric produs de tensiunile dintre spirele bobinelor şi a câmpului EM datorat
curentului prin rezistoare.
3. Se neglijează repartiţia neuniformă a curenţilor în secţiunea conductoarelor, datorată
efectului pelicular si de proximitate.
4. Se admite că intensitatea curentului care intră la o bornă a componentei este egală cu
a curentului care iese la celaltă bornă în orice moment. Aceasta presupune că dimensiunile
fizice ale piesei sunt neglijabile faţă de lungimea de undă (λ) a semnalelor (când este definibilă
λ) sau semnalul se stabileşte instantaneu în toate punctele interconexiunii. Altfel spus, nu apar
efecte de propagare.
Prima problemă care se pune este: în ce condiţii o interconexiune poate fi aproximată
cu constante concentrate?
Pentru clarificare, se consideră un curent sinusoidal care circulă printr-un conductor. La
intrare i (t )  I sint . Oscilaţia se propagă sub formă de undă cu viteza v şi, la un moment t >
0, într-un punct la distanţa x de capătul de intrare, este de forma:
 x  t x
i ( x , t )  I sin   t    I sin 2    , cu   v  T şi x  v  t propagare (13)
 v T  
Dacă:
x max t
 sau t max propagare  t min discernabi l sau xmax   (14)
 T
atunci se poate aproxima curentul, în orice punct cu i (t )  I sint ; intensitatea este aceeaşi în
toate punctele conductorului, în orice moment. (În a doua relaţie din (14) s-a considerat timpul
minim discernabil comparabil cu perioada semnalului, ceea ce corespunde realităţii.)
Se consideră la intrarea în conductor un curent sub formă de rampă (treaptă ideală nu
poate exista în lumea reală), cu durata de creştere τ. Semnalul ajunge la distanţa x după o
întârziere Δt = x/v. Dacă:
t max  xmax v   (15)
se poate considera că semnalul se stabileşte instantaneu în toate punctele conductorului; relaţia
corespunde relaţiei a doua din (14).
Domeniul de frecvenţe (sau viteze de variaţie a semnalului) satisface relaţia (14) sau (43),
se numeşte de joasă frecvenţă, în care interconexiunile pot fi modelate cu constante concentrate.
Considerarea componentelor şi conexiunilor ca elemente cu parametri concentraţi
presupune localizarea fenomenelor exclusiv în elemente: a conducţiei electrice în rezistenţe, a
146
 Noțiuni despre linii de transmisie

fenomenelor megnetice în inductanţe şi a celor electrice în capacităţi. Aceasta este o idealizare,

o simplificare. Dacă condiţiile (14) sau (15) nu sunt realizate, interconexiunile trebuie
considerate ca elemente cu parametri distribuiţi, ca linii de transmisie.
La diferite nivele de aproximare, conexiunile considerate ca liinii de transmisie, pot fi
modelate în diverse moduri.
1. În prima aproximaţie, modelarea se poate face cu un circuit RL ca în Fig. 4, în care
R1 şi L1 sunt rezistenţa şi inductivitatea conductoarelor.
L1
Modelul se numeşte linie scurtă cu efecte longitudinale, 1 I1 R1 I2 1 /
deoarece se neglijează curenţii de conducţie prin
U1 U2
rezistenţa izolaţiei şi curenţii de deplasare prin
dielectricul dintre conductoare. Se observă că deja 2 2/
curenţii de intrare (i1) şi de ieşire (i2) nu sunt egali în orice
moment, inductanţa introducând un defazaj (întârziere). Fig. 4. Modelul unei linii scurte
2. O modelare mai precisă se poate face
introducând transversal conductanţa şi capacitatea dintre conductoarele conexiunii (liniei) ca în
Fig. 5.
L1/2 L1/2
I1 R1/2 1/ 1 R1/2 I12
1 1/
IG IC
U1 C1 U2
G1

2 2/

Fig. 5. Modelul unei linii cu efecte longitudinale şi transversale

Acest circuit nu satisface condiţia de cvasistaţionaritate datorită curenţilor capacitivi (de

deplasare) transversali. Pe de altă parte, luarea în considerare a acestui curent implică
fenomenul de propagare în lungul conexiunii; curentul şi tensiunea se propagă sub formă de
unde. Ca urmare, în general în diferite puncte ale conductoarelor, curentul şi tensiunea diferă.
Ca urmare, circuitul din Fig. 5 permite numai studierea fenomenelor de la capetele conexiunii;
nu se poate spune nimic despre ce se întâmplă în diverse puncte.
3. Pentru a se studia şi ce se întâmplă în linie, aceasta se consideră formată dintr-un
număr n de cuadripoli elementari ca cei din Fig. 6. Dacă n →∞, linia se poate asimila cu un
lanţ infinit de cuadripoli elementari, fiecare modelând un segment infinitezimal, de lungime dx;
acesta este modelul cel mai apropiat de realitate, deşi este dificil de manipulat – Fig. 6.

1 1/
dx
2 2/

dR dL dR dL dR dL

1 1/
dG dC dG dC dG dC
2 2/

Fig. 6. Modelarea unei linii electrice lungi cu un lanţ infinit de cuadripoli, fiecare modelând un element
infinitezimal de linie cu lungimea dx

Se va nota că dR şi dL sunt rezistenţa respectiv inductanţa ambelor conductoare ale liniei cu lun-
gimea dx; dG şi dC sunt conductanţa şi capacitatea dintre conductoarele liniei cu lungimea dx.
147
Radiocomunicații avansate

Deşi acest model a apărut pentru linii bifilare, el este aplicabil pentru orice fel de linie –
coaxială, stripline, ...
Se obişnuieşte ca elementele de linie (dR, dL, dG şi dC) să se exprime în funcţie de
parametrii lineici, definiţi ca valaorile elementelor pe unitatea de lungime; aceştia sunt:
 rezistenţa lineică RL (Ω/m) – rezistenţa ambelor conductoare le unitatea de lungime;
 inductanţa lineică LL (H/m) – inductanţa celor două conductoare pe unitatea de lungime;
 capacitatea lineică CL (F/m) – capacitatea dintre conductoare pe unitatea de lungime;
 conductanţa lineică (sau perditanţă) GL (1/Ω∙m) – conductanţa izolaţiei dintre conductoare pe
unitatea de lungime.
Dacă parametrii lineici sunt constanţi pe întraga linie, aceasta se numeşte omogenă.
În funcţie de parametri lineici, elementele caracterizând elementul de linie sunt:
d R  R L d x ; d L  LL d x ; d C  C L d x ; d G  G L d x (16)

3. Ecuaţiile liniilor
Pentru deducerea expresiilor tensiunii şi
i1 i2
curentului într-o linie, mărimi variabili în timp şi
1 2
în poziţie [i = i(x, t), i = i(x, t)], se consideră un u1 u2
element infinitezimal de linie dx – Fig. 7. 1/ 2/
Căderea de tensiune pe dx este suma x dx
căderilor de tensiune rezistivă şi inductivă:
u i
 d x  ( R L d x )i  ( L L d x ) (17) i(x, t) RLdx LLdx
x t
Variaţia curentului pe dx este suma
curenţilor prin conductanţă şi capacitate:
u(x, t) GLdx CLdx
i u
 d x  (G L d x )u  (C L d x ) (18)
x t
În (17) şi (18) apare „ – ”deoarece tensiunea şi
curentul pot doar să scadă, linia fiind un sistem Fig. 7. Tensiunile şi curenţii într-un element de linie
pasiv.
Din (17) şi (18), simplificând dx se obţin ecuaţiile liniilor lungi (ecuaţiile telegrafiştilor):
u i i u
  R L i  LL şi   GLu  C L (19)
x t x t
Derivând prima relaţie din (19) în raport cu x, rezultă:
 u
2
i   i  i   i  i  
 2  RL  LL    RL  LL     R L  LL 
x x x  t  x t  x  x  t 
 2u  u  
 2   G L u  C L  R L  LL  , de unde rezultă:
x  t  t 
 2u u  2u
 R G u   R C  G L   L C (20.a)
t
L L L L L L L L
x 2 t 2
Analog, din a doua ecuaţie din (19), rezultă:
 i
2
i  2i
 R G i   R C  G L   L C (20.b)
t
L L L L L L L L
x 2 t 2
Relaţiile (20) sunt o altă formă a ecuaţiei telegrafiştilor.

148
 Noțiuni despre linii de transmisie

Ecuaţiile (20.a) sau (20.b) nu pot fi rezolvate independent deoarece sunt legate prin relaţiile
(19). În consecinţă, se rezolvă una din relaţiile (20), cu respectarea condiţiilor la limită şi iniţiale,
iar a doua soluţie se obţine din relaţiile (19).

4. Linii omogene în regim permanent sinusoidal

4.1. Ecuațiile undelor de tensiune și curent

În regim permanent sinusoidal se poate utiliza metada simbolică iar ecuaţiile cu derivate
parţiale devin ecuaţii diferenţiale ordinare. Astfel, dacă u( x , t )  U ( x )e jt şi i ( x , t )  I ( x )e jt
 u t  j u şi  i t  j i . Cu acestea, simplificând cu e jωt, relaţiile (19) devin:
d U ( x) d I ( x)
  ( RL  jLL ) I ( x ) ,   (G L  jC L )U ( x ) (21)
dx dx
în care se notează:
impedanţa logitudinală: Z L  RL  jLL (22.a)
admitanţa transversală: Y L  G L  jC L (22.b)
Relaţiile (21) şi (20) devin:
dU dI
  ZLI ,   Y LU (23)
dx dx
d2 U d2 I
 Z LY LU ,  Z LY L I (24)
d x2 d x2
Produsul Z L Y L se numeşte constantă de propagare γ (o mărime complexă):
  Z L Y L  ( RL  jLL )(G L  jC L ) ;     j (25)
relaţiile (24) devin:
d2 U d2 I
 U,  I
2 2
2 2
(26)
dx dx
Ecuaţiile diferenţiale de tipul (26) admit soluţii de forma:
 x  x
U ( x )  Ae  Be (27)
în care A şi B sunt două constante complexe de integrare care se pot determina din condiţiile iniţiale
şi la limită.
Înlocuind (27) în prima relaţie din (23) rezultă:

I ( x) 
ZL

Ae  x
 Be
 x
 (28)

Mărimea Z0 = ZL/γ se numeşte impedanţă caracteristică complexă a liniei:

Z RL  jLL
Z0  L   Z 0 e j (29)
 G L  jC L
Cu această notaţie, ecuaţiile undelor de tensiune şi curent în linie sunt:
U ( x )  Ae
 x
 Be
 x
, I ( x) 
1
Z0
Ae 
 x
 Be
 x
 (30)

Se evidenţiază existenţa undelor mobile, directă şi inversă (reflectată), formă sub care se propagă
semnalul (energia) în linie. Aspectele fizice ale propagării sunt tratate mai jos.

149
Radiocomunicații avansate

Constantele de integrare A şi B se determină în funcţie de condiţiile la limită, adică în funcţie

de tensiunea şi curentul la una din extremităţi (Fig. 8).

a. Ecuaţiile undelor în linie în funcţie de condiţiile la

I1 I2
sursă, se deduc atunci când sunt date tensiunea şi curentul la
1 2
începutul liniei RG
U (0)  U 1 , I (0)  I 1 (31) U1 U2 RS
Din (30) se obţine: E
1/ 2/
U1  A  B , I1 
1
A  B (32) l
Z0 0 x
x/ 0
Rezolvând sistemul (32) rezultă:
A  U 1  Z 0 I 1  2 , B  U 1  Z 0 I 1  2 Fig. 8. Linie cu condiţii la limită

Înlocuind în (30), după prelucrări simple, se obţin amplitudinile complexe ale semnalelor armonice
în linie, în funcţie de condiţiile la intrare:
U
U ( x )  U 1 cosh x  Z 0 I 1 sinh  x I ( x )   1 sinh  x  I 1 cosh x (33)
Z0

b. Ecuaţiile undelor în linie în funcţie de condiţiile la sarcină, se deduc atunci când sunt
date tensiunea şi curentul la extremitatea dinspre sarcină:
U (l )  U 2 I (l )  I 2 (34)
Din (30) se obţine:
 l  l  l  l
Ae  Be U2, Ae  Be  I2 Z0
U  Z0I2 l U  Z 0 I 2  l
A 2 e B 2 e
2 2
Înlocuind în (30), după prelucrări simple, se obţin amplitudinile complexe ale semnalelor armonice
în linie, în funcţie de condiţiile de la sarcină:
U ( x )  U 2 cosh ( l  x )  Z 0 I 2 sinh  ( l  x )
(35)
U
I ( x )  2 sinh  ( l  x )  I 2 cosh ( l  x )
Z0
care mai pot fi scrise şi în funcţie de distanţa de la sarcină la punctul de interes x/ = l – x (Fig. 8):
U
U ( x / )  U 2 cosh x /  Z 0 I 2 sinh  x / I ( x / )  2 sinh  x /  I 2 cosh x / (36)
Z0
Comparând (33) cu (36) se observă diferenţa de semn la unul din termenii din fiecare relaţie.

4.2. Interpretări fizice ale ecuațiilor undelor

Relaţiile (30) şi (36), care exprimă dependenţa de poziţie a oscilaţiei, arată că în linie există
fenomen de propagarea oscilaţiilor sub formă de unde de tensiune şi curent. Fiecare undă este
formată din două componente, ambele mobile:
una dintre componente conţine factorul e–γ x, se numeşte undă directă, care se deplasează în sensul
 x A  x
pozitiv la axei x (Fig. 8): U d ( x )  Ae , I d ( x )  e
Z0
 a doua componentă conţine factorul e+γx, se numeşte undă inversă (reflectată) şi se deplasează
 x B  x
în sens negativ al axei x (de la sarcină spre sursă): U i ( x )  Be , I i ( x)   e .
Z0

150
 Noțiuni despre linii de transmisie

Revenind la relaţiile (30) cu γ din relaţia (25), se introduc notaţiile notaţiile: A  Ae ja ,

B  Be jb şi Z 0  Z 0 e j , cu care relaţiile (30) devin:

U ( x )  Ae ja e (  j ) x  Be jb e  (  j ) x , I ( x ) 
1
Z 0e j

Ae ja e (  j ) x  Be jb e (  j ) x
Se obţin valorile instantanee ale tensiunii şi curentului în linie, reţinând partea reală sau
imaginară a expresiilor u( x , t )  U ( x )e jt şi i ( x , t )  I ( x )e jt Reţinând partea reală, rezultă:
  
u( x , t )  Re U ( x )e jt = Re Ae  x e j (t   x  a )  Be x e j (t  x  b )  şi
i ( x , t )  ReI ( x )e  = Re
jt  1
Ae   x
 
e j (t   x  a  )  Be  x e j (t   x  b ) 
Z  0 
Rezultă:
u( x , t )  Ae x cost   x  a   Be x cost   x  b = ud  ui (37.a)

e cost   x  a     cost   x  b    = i d  i i
A x B x
i( x, t )  e (37.b)
Z0 Z0

ud ( x, t )  Ae x cost   x  a  , i d ( x , t ) 
u
e cost   x  a    , d  Z 0
A x
(38)
Z0 id

ui ( x, t )  Bex cost   x  b , i i ( x , t )  
u
e cost   x  b    , i   Z 0
B x
(39)
Z0 ii

Viteza de propagare se determină pe baza următoarelor considerente.

La un moment t oscilaţia datorată undei directe de tensiune în punctul cu poziţia x are faza
 ( x, t )  t  x  a . În alt punct, la x + dx, oscilaţia ajunge cu aceeaşi fază după un timp dt. Deci
unda parcurge distanţa dx cu viteza v = dx/dt. Egalând fazele din x la t şi x + dx la t + dt:
 ( x  d x, t  d t )   (t  d t )   ( x  d x)  a   ( x, t )  t  x  a ,
rezultă viteza de propagare a undei directe vd şi în mod analog a undei inverse vi:
 
vd  , vi   (40)
 
Se observă semnul diferit al vd şi vi, care rezultă astfel din relaţiile matematice, dar semnifică clar
sensurile opuse de deplasare ale celor două unde.
De asemenea, se observă că undele de tensiune şi de curent se deplasează cu aceeaşi viteză.
Deoarece viteza definită ca mai sus reprezintă viteza de deplasare a fazei, se numeşte şi viteză de fază
(pentru a o deosebi de viteza de grup, care are altă semnificaţie).
Se poate introduce noţiunea de lungime de undă, ca distanţa minimă pe care faza variază cu
2π, în acelaşi moment, în punctul x oscilaţia se face cu faza Φ iar în punctul x+λ cu Φ +2π:
t  x  a  t   ( x   )  a  2 , din care se obţine:
2 v
  vT  (41)
 f
Evident, se poate defini λ şi ca distanţa parcursă de undă într-o perioadă.

Consideraţii asupra constantei de propagare

În legătură cu constanta de propagare sunt utile o serie de consideraţii, care se pot explicita
considerând undele directă şi inversă de tensiune (cele de curent se comportă la fel):
ud ( x, t )  Ae x cost   x  a  , ui ( x, t )  Be x cost   x  b (42)

151
Radiocomunicații avansate

Prezenţa exponenţialei dependente de poziţie e–αx indică

modificarea amplitudinii oscilaţiei pe măsură ce unda
directă se îndepărtează de sursă. Deoarece linia este un 0 unde: directă reflectată l
sistem pasiv, amplitudinea nu poate decât să scadă sau să
rămână constantă. În consecinţă, constanta α nu poate fi
decât nulă sau pozitivă. Aceasta justifică denumirea de
constantă de atenuare pentru α.
Pe de altă parte, constanta β intervine în faza undei
şi de aceea se numeşte constantă de fază. Ca şi α, constanta
β nu poate fi decât pozitivă sau nulă, deoarece în caz contrar
ar însemna că efectul este precedat de cauză.
unda rezultantă
În linie, unda directă are amplitudinea constantă (α
= 0) sau scăzătoare (α > 0) în direcţia pozitivă a lui x iar
unda inversă are amplitudinea crescătoare în direcţia
pozitivă a lui x – Fig. 9.
Fig. 9. Unde în linie: directă, reflectată
Constanta de propagare este complexă – relaţia
și rezultantă
(25). Ţinând seama că j  (1  j ) 2 , separând partea
reală şi imaginară, rezultă:

constanta de atenuare:  
1

2
R L G L   2 LL C L  R 2
L  
  2 L2L G L2   2 C L2 

 (43)

constanta de fază:
1

2  
 RLG L   2 LL C L  RL2   2 L2L G L2   2 C L2 

  (44)

Modulul și faza impedanţei caracteristice rezultă din relaţia (29):

  R L2   2 L2L 
14
 Z0   
ZL R L  jLL j   G 2   2C 2 
Z0    Z 0e   L L  (45)
 G L  jC L   1 arctan  (G L LL  R L C L )
 2 R L G L   2 LL C L

Viteza de propagare, din rel. (40) şi (44), rezultă:
 
v  (46)
 1
2 
  
 R LG L  2 2 LL C L  R L2   2 L2L G L2   2 C L2 


Lungimea de undă:
v v 2
   2  (47)
f  
Se observă că în cazul liniilor cu pierderi, toate mărimile depind de frecvenţă.
 α creşte cu frecvenţa până la o limită, după care rămâne practic constantă; la frecvenţe mari, la
care 2 2 LL C L  RLG L ,  2 L2L  R L2 şi  2 C L2  G L2 :   mare  RLG L 2 .
 β creşte cu frecvenţa, puţin neliniar la frecvenţe joase şi liniar la frecvenţe mari, peste cele la care
2 2 LL C L  RLG L ,  2 L2L  R L2 şi  2 C L2  G L2 :   mare   LLC L
 λ scade cu frecvenţa.
Dependenţa de frecvenţă a constantelor de propagare şi a vitezei (Fig. 10), face ca atunci
când semnalul introdus este nearmonic, cu un spectru oarecare, componentele spectrale sunt
atenuate şi întârziate diferit. La receptor ajunge un semnal distorsionat.
152
 Noțiuni despre linii de transmisie

0,03 α(f) 0,6 3∙108

β(f) v(f)

0,4 2∙108
0,02
0,2 108

f(Hz) f(Hz) f(Hz)

0,01 7
0 10 7
108 0 10 108 0 10 7
108
Fig. 10. Variaţia constantei de atenuare, a constantei de fază şi a vitezei undelor în propagare într-o linie
cu RL = 10Ω/m, LL = 10μH/m, G = 10-5Ω-1/m, CL = 10pF/m
În discuţia de până acum s-a considerat implicit că parametrii lineici (RL, LL, GL, CL) sunt
constanţi, nu depind de frecvenţă. În realitate aceştia depind de frecvenţă datorită efectelor pelicular
şi de proximitate. Considerarea şi a acestor efecte complică enorm calculele.

Un caz particular deosebit de important, este cel al liniei fără pierderi.

Linia fără pierderi este aceea în care: RL ≈ 0, GL ≈ 0. În acest caz:
  0 ,    LLC L , Z 0  Z 0  LL C L (θ = 0), v  1 LLC L (48)
Evident, linia fără pierderi nu distorsionează semnalele.
Adesea, liniile cu pierderi mici pot fi bine aproximate ca „fără pierderi”; calculele se
simplifică mult. Interesul este justificat şi din cauză că la frecvenţe mari, linia tinde să se comporte
ca una fără pierderi, cum rezultă din discuţia precedentă privind variaţiile lui α, β şi v.

5. Efectele terminației asupra propagării undelor în linii

Forma de existenţă a undelor depinde esenţial de condiţiile la limită, care determină
prezenţa sau lipsa undelor reflectate. În anumite condiţii există numai undă directă, în alte condiţii
se formează unde staţionare; în general există o combinaţie de unde mobile şi staţionare.

5.1. Linia adaptată

Se consideră o linie în regim permanent sinusoidal, cu sarcina egală cu impedanţa

caracteristică; în acest caz, condiţia la limită la sarcină este:
U U (l )
ZS  2   Z0 (49)
I2 I (l )
Se vor deduce expresiile tensiunii şi curentului în linie. Din relaţiile (45):
U ( l ) U 1 cosh l  Z 0 I 1 sinh  l
  Z 0 , din care rezultă U 1  Z 0 I 1 . Înlocuind în (45):
I (l ) U1
 sinh  l  I 1 cosh l
Z0

U ( x )  U 1 cosh x  sinh  x  U 1 e
1  x
2
 e 
 x
e
 x
e
 x

 x
 U 1e ;
 x
analog: I ( x )  I 1e
Aşadar, expresiile undelor de tensiune şi curent în linie sunt:
 x  x
U ( x )  U 1e , I ( x )  I 1e (50)
Se constată că în acest caz nu există unde reflectate şi de aceea, linia terminată pe impedanţa
caracteristică se numeşte linie adaptată.

153
Radiocomunicații avansate

O situaţie asemănătoare se întâlneşte în cazul liniilor de lungime infinită, practic al liniilor

foarte lungi; în acest caz:
1 x
cosh x  e  e
2

 x 1 x
 1 x
 e , sinh  x  e  e
2 2
 x 1 x

 e ; din (45) se obţine:
2

1 U   x
U ( x )  U 1  Z 0 I 1 e , I ( x )    1  I 1 e
1  x
(51)
2 2 Z0 
relaţii asemănătoare cu (50).
În concluzie, într-o linie adaptată (terminată pe impedanţa caracteristică Z0) sau foarte
lungă, nu există undă reflectată; există numai undă directă, numită călătoare (travelling wave) sau
progresivă.

5.2. Linia terminată pe o impedanță oarecare. Coeficient de reflexie

În acest caz, condiţia la limită, la sarcină, este:

U 2 U (l , t )
  ZS (52)
I2 I (l , t )
În general această condiţie nu poate fi satisfăcută de o singură undă, nu sunt posibile simplificările
din §5.1. Soluţia este de forma relaţiilor (33) şi (36).
O simplificare a relaţiilor se poate realiza introducând coeficientul de reflexie.
Relaţiile (33) se pot scrie explicitând undele directe şi inverse:
 x  x
U ( x )  Ae  Be  U d ( x )  U i ( x ) şi

I ( x) 
A  x
e 
B  x
e 
1
U d ( x )  U i ( x ) , de unde rezultă:
Z0 Z0 Z0
U (l ) U (l )  U i (l )
ZS  = Z0 d (53)
I (l ) U d (l )  U i (l )
Se introduce coeficientul de reflexie în tensiune (la sarcină) ca raport între unda inversă şi
directă la extremitatea sarcinii:
U (l )
S  i (54)
U d (l )
 l
Be Be ja e (  j ) l Be l j ( a  b 2  l ) j
S   l
 jb (  j ) l
 l
e   S e s (55)
Ae Ae e Ae
Modulul coeficientului de reflexie  S   S , este raportul amplitudinilor undelor inversă şi
reflectată ( Ae l şi Bel sunt amplitudini) iar faza   S  a  b  2l arată cu cât este defazată
„înainte” unda reflectată faţă de unda directă.
Se poate introduce şi un coeficient de reflexie în curent (la sarcină)  S :
(i )

I i (l ) U Z U (l )
 (Si )   d 0  i   S
( u)
(56)
I d (l )  U i Z 0 U d (l )
Ecuaţiile undelor de tensiune şi curent pot fi scrise şi folosind coeficientul de reflexie. Din
2 l
relaţia (55) rezultă B   S Ae ; înlocuind în relaţia (30) se obţine:

e , e 
 l
 l  (l  x)  ( l  x ) Ae  (l  x)  ( l  x )
U ( x )  Ae   Se I ( x)    Se (57.a)
Z0
154
 Noțiuni despre linii de transmisie

În funcţie de distanţa de la sarcină x/ = l – x, relaţiile sunt:

 l
 l   x /  x /  Ae   x /  x / 
U ( x / )  Ae e   Se  I(x / )  e   Se  (57.b)
  Z0  
Ţinând seama şi de timp, rezultă:
u( x, t )  Ae
 l
e jt  ( l  x )
  Se
jt  ( l  x )
, (58.a)

e 
 l
Ae j t   ( l  x ) jt  ( l  x )
i( x, t )    Se
Z0
şi folosind variabila x/:
u( x / , t )  Ae  e
 l j t   x / jt  x / 
  Se 
  (58.b)
 l
Ae  jt  x / jt  lx / 
i( x / , t )  e   Se 
Z0  
Din suprapunerea undelor directă şi inversă, în linie se formează o distribuţie de nivele, cu
maxime şi minime. Totuşi, în cazul liniilor cu pierderi, nu se poate vorbi despre o distribuţie
staţionară, deoarece amplitudinile undelor la o distanţă x se modifică în timp.

Coeficientul de reflexie poate fi exprimat şi în funcţie de impedanţele caracteristică şi de

sarcină. Din relaţia (54) rezultă:
U (l )  U i (l ) U (l ) 1  U i (l ) U d (l )
ZS  Z0 d = Z0 d  , deci
U d (l )  U i (l ) U d (l ) 1  U i (l ) U d (l )
1  S ZS  Z0
ZS= Z0 , S  (59)
1  S ZS  Z0
Aşadar, coeficientul de reflexie la sarcină depinde numai de impedanţele caracteristică (a liniei) şi
de sarcină.
Apar două cazuri particulare deosebit de importante:
 linia în scurtcircuit, în care caz:
ZS  0, U 2  U (l )  0 ,  S  1 (60)
 linia în gol, în care caz
ZS  , I 2  I (l )  0 ,  S  1 (61)

5.3. Impedanța de intrare a liniei

Se consideră o linie cu sarcină pasivă, adică partea reală a ZS este nulă sau pozitivă. Este
importată impedanţa „văzută” de generator, adică impedanţa de intrare a liniei Zin , care depinde de
impedanţa de sarcină şi de impedanţa caracteristică a liniei.
Din relaţiile (35) pentru x = 0 sau din (36) pentru x/ = l, rezultă:
U2
cosh l  Z 0 sinh  l
U 1 U 2 cosh l  Z 0 I 2 sinh  l I2
Z in    Z0
I1 U2 U2
sinh  l  I 2 cosh l sinh  l  Z 0 cosh l
Z0 I2
Impedanţa de intrare:

155
Radiocomunicații avansate

Z S cosh l  Z 0 sinh  l Z S  Z 0 tanh  l

Z in  Z 0 , Z in  Z 0 (62)
Z S sinh  l  Z 0 cosh l Z S tanh  l  Z 0

Câteva particularizări sunt imediate:

 Linia adaptată: Z S  Z0 Z in  Z 0 (63.a)
 Linia în scurtcircuit: ZS  0 Z in sc  Z 0 tanh  l (63.b)
 Linia în gol: ZS   Z in 0  Z 0 tanh  l  Z 0 coth l (63.c)

Se observă imediat că:

Z 0  Z insc Z in 0 şi tanh  l  Z insc Z in 0 (64)
relaţii utile pentru determinarea experimentală a Z0 şi γ, deoarece Zin sc şi Zin 0 se măsoară uşor.

I1 I2 I1
ZG ZG
Zin U1 U2 ZS U1 Zin
UG UG

Fig. 11. Echivalența liniei pentru generator cu o impedanță

Se observă că pentru sursă, linia este echivalentă cu o impedanţă de intrare Zin – Fig. 11.
Totuşi, în această echivalenţă nu se ţine seama de fenomenele din linie, mai exact de reflexii.
Aceasta are implicaţii la adaptarea sarcinii la sursă.

În teoria circuitelor cu constante concentrate, se demonstrează că pentru transferul eficient

al puterii (active) de la o sursă cu ZG la o sarcină ZS, trebuie realizată adaptarea la transfer maxim
de putere, adică adaptarea conjugată: ReZ G   ReZ S  şi ImZ G    ImZ S .

În cazul liniei, aceasta înseamnă adaptare conjugată atât la intrare cât şi la ieşire, adică:
 impedanţa sursei complex conjugată cu impedanţa de intrare în linie:
ReZ G   ReZ in  şi ImZ G    ImZ in 
 impedanţa sarcinii complex conjugată cu a liniei:
ReZ 0   ReZ S  şi ImZ 0    ImZ S 

În cazul liniilor în RF, adaptarea conjugată prezintă dezavantaje importante, deoarece în

acest caz există reflexii la ambele capete ale liniei:
 prezenţa reflectatei de la sarcină la generator, influenţează funcţionarea acestuia, poate determina
alunecarea frecvenţei, în unele cazuri oscilaţii pe mai multe frecvenţe;
 prezenţa undei directe şi reflectate poate determină formarea de unde staţionare, în care caz se
reduce puterea livrată în sarcină (se va arăta mai jos) şi pot apare tensiuni periculoase (se poate
străpunge izolaţia).
Din aceste motive, în RF, când se folosesc linii, se realizează adaptarea în sensul specific
liniilor de transmisie, adică: ZS = Z0.

156
 Noțiuni despre linii de transmisie

6. Linii fără pierderi

6.1. Caracteristicile liniilor fără pierderi

Studiul liniilor fără pierderi este foarte important în RF, deoarece frecvent se folosesc linii
cu pierderi mici (α neglijabil) şi aşa cum s-a arătat în §4, la frecvenţe mari liniile se comportă
asemănător cu cele fără pierderi, în sensul că reactanţele (ωLL şi ωCL) devin mari faţă de
componentele rezistive (RL, GL).

În cazul liniilor fără pierderi:

 constanta de propagare este imaginară:
  0 ,   j ,    LLC L (65)
 impedanţa caracteristică este reală:
Z 0  Z 0  LL C L (66)
 viteza de fază este constantă (independentă de frecvenţă):
v     1 LLC L (67)
 parametrii de transfer ( sinh  x , cosh x , tanh  x , ...) care intervin în ecuaţiile undelor, sunt
funcţii trigonometrice:
sinh  x  sinh( jx )  j sin x ; cosh x  cosh( jx )  cos x ; tanh  x  j tan x (68)

Ca urmare, ecuaţiile liniilor (33), în funcţie de mărimile de intrare:

U
U ( x )  U 1 cos x  jZ 0 I 1 sin x , I ( x )   j 1 sin x  I 1 cos x (69)
Z0
iar ecuaţiile (35) şi (36), în funcţie de mărimile de ieşire, devin:
U ( x )  U 2 cos  (l  x )  jZ 0 I 2 sin  (l  x )
(70)
U
I ( x )  j 2 sin  ( l  x )  I 2 cos  ( l  x )
Z0
U ( x / )  U 2 cos x /  jZ 0 I 2 sin x / ,
(71)
U
I ( x / )  j 2 sin x /  I 2 cos x / cu x/ = l – x
Z0
 impedanţa la intrarea în linie este:
Z cos l  jZ 0 sin l Z  jZ 0 tan l
Z in  Z 0 S sau Z in  Z 0 S (72)
j Z S sin l  Z 0 cos l j Z S tan l  Z 0

În general, în linie există unde reflectate. Coeficientul de reflexie la sarcină depinde de

relaţia dintre impedanţa caracteristică a liniei şi impedanţa de sarcină – relaţia (59), reprodusă mai
jos
Z  Z0
S  S (73)
Z S  Z0

157
Radiocomunicații avansate

6.2. Linia fără pierderi adaptată, în gol și în scurtcircuit. Unde staționare

6.2.1. Linia adaptată

Se consideră o linie (fără pierderi) adaptată, terminată pe impedanţa caracteristică:

Z S  Z S  Z0 (74)
Impedanţa de intrare este egală cu impedanţa caracteristică, cum rezultă din rel. (72):
Z in  Z 0 (75)
Ca urmare, din rel. (69) şi (70) rezultă imediat:
U ( x )  U 1e  j x , I ( x )  I 1e  j x (76)
U ( x )  U 2 e j ( l  x ) , I ( x )  I 2 e j ( l  x ) (77)
Valorile instantanee sunt:
u( x , t )  U 1 cos(t  x ) , i ( x , t )  I 1 cos(t  x ) (78)
u( x , t )  U 2 cost   ( l  x ) , i ( x , t )  I 2 cost   ( l  x ) (79)
Se observă că există numai unde directe, mobile (progresive sau călătoare – travelling
waves) care se deplasează de la sursă spre sarcină.

6.2.2. Linia în scurtcircuit

În acest caz există reflexie totală:

Z S  0 , U 2  0 ,  S   S  1 (80)
Ecuaţiile generale ale undelor, în care apar unda directă şi reflectată (§4.1) sunt date de
relaţia (30) care, în cazul liniilor fără pierderi (   j ), sunt de forma:

U ( x )  Ae  j x  Be j x I ( x)   1
Z0

Ae  j x  Be j x (81)

Coeficientul de reflexie la sarcină, prin definiţie, este:

U reflectat ( l ) Be  j l B  j 2  l
S   j l
 e = –1, deci B   Ae  j 2  l , cu care rel. (81) devin:
U direct ( l ) Ae A

 
U ( x )  A e  j x  e  j 2  l e j x , 
I ( x) 
A  j x
Z0
e 
 e  j 2  l e j x (82)

Constanta A se determină din condiţia ca la sarcină curentul să fie cel de scurtcircuit Isc:
I ( l )  I 2  I sc  
A  j l
Z0
e 
 e  j 2  l e j l  2
Z0
A  j l
e
1
, deci A  I sc Z 0 e j l
2
Înlocuind în (82) se obţine:
1
 
U ( x )  I sc Z 0 e j ( l  x )  e  j ( l  x ) = j I sc Z 0 sin  (l  x )
2
1
 
I ( x )  I sc e j ( l  x )  e  j ( l  x ) = I sc cos  (l  x ) , din care
2
u( x, t )  j I sc Z 0 sin  (l  x )  e jt i ( x, t )  I sc cos  (l  x )e jt (83)
Trecând la valori instantanee – reţinând partea reală din (76) şi ţinând cont că β = 2π/λ,
rezultă imediat:
lx lx
u( x , t )  I sc Z 0 sin 2 sin t i ( x , t )  I sc cos 2 cost (84)
 
Relaţiile (84) pot fi deduse şi prin particularizarea rel. (35) pentru linia fără pierderi.

158
 Noțiuni despre linii de transmisie

Se constată existenţa undelor staţionare de u şi i:

 în fiecare punct, oscilaţia se realizează cu o amplitudine constantă, în funcţie de poziţie;
 există puncte în care oscilaţia se realizează cu amplitudine maximă – ventre şi
 puncte în care amplitudinea este nulă – noduri
 în punctele în care tensiunea prezintă un ventru, curentul prezintă un nod.
Noduri de tensiune, deci ventre de curent, sunt în punctele în care sin 2 ( l  x )   0 :

l  x  2k (85)
4
Ventre de tensiune, deci noduri de curent, sunt în punctele în care sin 2 ( l  x )   1 :

l  x  ( 2k  1) (86)
4
La extremitatea scurtcircuitată a liniei este întotdeauna un nod de tensiune (U2 = 0) şi un
ventru de curent. La extremitatea sursei, amplitudinea oscilaţiei depinde de raportul dintre lungimea
liniei (l) şi lungimea de undă (λ) – poate fi nod, ventru sau o valoare oarecare (Fig. 12).
u(x,T/4)/Umax i(x,T)/Imax u(0,t)/Umax u(l–λ/4,t)/Umax u(l–λ/2,t)
1 1

0,5

N M t/T
0 0
x

–0,5

–1 –1
0 λ/2 λ/2 l
nod i
ventru u

nod u
ventru i

Fig. 12. Unde staţionare într-o linie şi oscilaţia în timp în 3 puncte: 0, M şi N (l = 5,13, λ = 2)

În spaţiul din jurul liniei există energie electromagnetică, înmagazinată în câmp EM. În
momentele în care în toată linia curentul este nul, energia este de natură electrică; la momentele în
care tensiunea este nulă în toate punctele linie – energia este de natură magnetică. În plane
perpendiculare prin nodurile de tensiune şi de curent, puterea instantanee ui transmisă prin aceste
plane este nulă. Aceasta înseamnă că, prin aceste plane nu intră şi nu iese energie; energia EM este
acumulată între două plane succesive îşi schimbă doar caracterul, trecând din electrică în magnetică
şi invers. Cu alte cuvinte, sursa nu debitează putere în linie. Aceasta este evidenţiabil şi prin alt
raţionament: la sarcină U2 = 0 deci nu se disipă putere; linia este fără pierderi, deci iar nu se disipă
putere. În concluzie sursa nu furnizează putere. Evident, aceasta se întâmplă în regim permanent.
Sursa furnizează energie numai în regimul tranzitoriu care precede pe cel permanent, în
care, în toată linia se transferă energie din sursă pentru formarea câmpului.

159
Radiocomunicații avansate

6.2.3. Linia în gol

În acest caz există reflexie totală:

Z S   , I 2  0 ,  S   S  1 (87)
Ecuaţiile generale ale undelor în cazul liniilor fără pierderi, în care apar unda directă şi
reflectată sunt de forma (81). Procedând ca şi la punctul precedent, se obţine B   Ae  j 2  l , cu
care relaţiile (81) devin:
 
U ( x )  A e  j x  e  j 2  l e j x , I ( x)   A  j x
Z0
e 
 e  j 2  l e j x (88)

Constanta A se determină din condiţia ca, la sarcină tensiunea să fie „de gol” U20:
  1
U (l )  U 2  U 20  A e  j l  e  j 2  l e j l  2 Ae  j l , deci A  U 20 e j l
2
Înlocuind în (88) se obţine:
1
 
U ( x )  U 20 e j ( l  x )  e  j ( l  x ) = U 20 Z 0 cos  (l  x )
2
I ( x) 
2 Z0

1 U 20 j ( l  x )
e  U
 e  j ( l  x ) = j 20 sin  ( l  x ) , din care
Z0
Trecând la valori instantanee, ţinând cont că β = 2π/λ, rezultă imediat:
U
u( x, t )  U 20 cos  (l  x )  e jt i ( x , t )  j 20 sin  ( l  x )e jt (89)
Z0
Trecând la valori instantanee – reţinând partea reală din (89) şi ţinând cont că β = 2π/λ,
rezultă imediat:
lx U lx
u( x , t )  U 20 cos 2 cost i ( x , t )  20 sin 2 sin t (90)
 Z0 
Ca şi în cazul liniei în gol, există numai unde staţionare, cu ventre şi noduri; în ventrele de
tensiune sunt noduri de curent iar în nodurile de tensiuen sunt ventre de curent.
Noduri de tensiune, deci ventre de curent, sunt în punctele în care cos 2 ( l  x )   0 :

l  x  ( 2k  1) (91)
4
Ventre de tensiune, deci noduri de curent, sunt în punctele în care cos 2 ( l  x )   1 :

l  x  2k (92)
4
La sarcină există întotdeauna un ventru de tensiune şi un nod de curent, spre deosebire de
linia în scurtcircuit care are la sarcină un nod de tensiune şi un ventru de curent.
Discuţia referitoare la energia câmpului EM de la punctul precedent este complet validă;
nici în acest caz nu se transferă putere în sarcină.

6.2.4. Linia neadaptată. Coeficient de undă staționară

Dacă linia este terminată pe o sarcină oarecare ZS, există undă directă şi inversă din
suprapunerea cărora apare o undă staţionară şi o undă mobilă (călătoare, progresivă). Aceasta se
poate arăta pornind de la ecuaţiile liniilor în funcţie de coeficientul de reflexie – relaţia (45) care,
pentru linia fără pierderi sunt:

 
U ( x )  Ae  j l e j ( l  x )   S e  j ( l  x ) , I ( x) 
Z0

Ae  j l j ( l  x )
e 
  S e  j ( l  x ) (93)

160
 Noțiuni despre linii de transmisie

În relaţiile (93), Ae  j l este o constantă (pentru o linie dată). Se notează:

M  Me jm  Ae  j l (94)
cu care, rel. (93) devin:

U ( x )  M e j ( l  x )   S e  j ( l  x )  M j ( l  x )
I ( x) 
Z0
e 
  S e  j ( l  x )  (95)

Prima relaţie din (95) poate fi scrisă şi sub forma:

 
U ( x )  M e j ( l  x )   S e j ( l  x )   S e j ( l  x )  e  j ( l  x ) 
j  S
Cu  S |  S | e , rezultă:

U ( x )  Me jm e j ( l  x )   S e
j  S
e j ( l  x )   S e
j  S
e j ( l  x )
 e  j ( l  x ) 
Tinând seama şi de timp:

u( x , t )  Me jm e j ( l  x )   S e
j  S
e j ( l  x )   S e
j  S
e j ( l  x )

 e  j ( l  x ) e jt (96)
Separând partea reală, cu   2  , se obţine:
  lx   lx 
u( x , t )  M cos t  2  m    S cos t  2    S  m  
      
(97)
 l  x
 2 M  S cos 2
 
 cos t    S  m 

A doua relaţie din (95), ţinând seama şi de timp, se poate scrie sub forma:
i( x, t ) 
Z0
e e 
M jm j ( l  x )

  S e j ( l  x )   S e j ( l  x )  e  j  ( l  x ) e j t 
Separând partea reală, rezultă:
M   lx   lx 
i( x, t )   cos t  2  m    S cos t  2    S  m  
Z0       
(98)
2
M  l  x
 S cos 2
 
 cos t    S  m 
Z0 
Relaţiile (97) şi (98) evidenţiază undele mobile şi cele staţionare care se formează în linia
închisă pe o impedanţă neadaptată:
 undele mobile (traveling waves) de tensiune şi curent, sunt:
  lx   lx 
utr ( x , t )  M cos t  2  m    S cos t  2    S  m  (99.a)
      
M   lx   lx 
i tr ( x , t )   cos t  2  m    S cos t  2    S  m  (99.b)
Z0       
 undele staţionare de tensiune şi curent, sunt:

u st ( x , t )  2 M  S cos 2
l  x
 
 cos t    S  m  (100.a)

i st ( x , t )  2
M  l  x
 S cos 2
 
 cos t    S  m   (100.a)
Z0 
Se observă că din rel. (97) şi (98), prin particularizare, rezultă relaţiile (84) şi (90):
 pentru linia în scurtcircuit:  S  1  e j  1 ,   S   , m = 0;
 pentru linia în gol:  S  1  e j0  1 ,   S  0 , m = 0.

161
Radiocomunicații avansate

Unda mobilă „călătoreşte” de la sursă spre sarcină, ceea ce înseamnă că, în timp, fiecare
punct de pe linie este pus în oscilaţie de către acestă undă cu amplitudine constantă:
U tr  M 1   S , 1   S 
M
I tr  (101)
Z0
Unda staţionară determină oscilaţii cu amplitudine diferită, în funcţie de poziţia punctului
în linie; în ventre amplitudinea este maximă iar în noduri este minimă (nulă):
M
U st max  2 M  S , U st min  0 ; I st max  2  S , I st max  0 (102)
Z0
Ca urmare, oscilaţia în diferite puncte se face cu amplitudine variabilă:
 l  x
U ( x )  M 1   S   2 M  S cos 2  (103)
  
între limitele:
U max  U tr  U st max  M 1   S , U min  U tr  U st min  M 1   S  (104.a)

I max  I tr  I st max 
M
1   S  , I min  I tr  I st min 
M
1   S  (104.b)
Z0 Z0

Se defineşte coeficientul de undă staţionară SWR („Standing Wave Ratio”):

U I 1 |  S |
SWR  max  max  (105)
U min I min 1 |  S |
ca o măsură a adaptării sarcinii la linie.
 Dacă linia este adaptată: ρS =0, SWR = 1.
 Dacă linia este complet neadaptată (în gol sau în scurtcircuit): ρS = ±1, SWR = ∞.
 Dacă linia este parţial neadaptată: 0 < |ρS| < 1, SWR > 1. Cu cât neadaptarea este mai accentuată,
cu atât este SWR mai mare şi în sarcină se transferă mai puţină putere deoarece numai unda
progresivă transferă putere în sarcină.

162
 Bibliografie

BIBLIOGRAFIE

[1] Behzad Razavi, „RF Microelectronics”, Prentice Hall PTR, 1998;

[2] Behzad Razavi, „Design of Analog CMOS Integrated Circuits”, McGraw-Hill Higher Education, Inc.,
2001;
[3] Grebennikov, A., Sokal, N. O., „Switch mode RF Power Amplifiers”, Elsevier Inc., 2007;
[4] Kazimierczuk, M. K., „RF Power Amplifiers”, J. Wiley & Sons, 2008;
[5] Steve C. Cripps, „Advanced Techniques in RF Power Amplifier Design”, Artech House, Inc., 2002;
[6] Thomas Lee, „The Design of CMOS Radio-Frequency Integrated Circuits”, The Edinburgh Building,
Cambridge CB2 2RU, United Kingdom, 1998;
[7] John Rogers, Calvin Plett, „Radio Frequency Integrated Circuit Design”, Artech House, Boston, 2003;
[8] David Johns, Ken Martin, „Analog Integrated Circuit Design”, John Wiley & Sons, Inc., 1997;
[9] C. Toumazou, F. J. Lidgey, and D. G. Haigh (eds.), „Analogue IC Design: The Current-Mode Approach”,
London: Peter Peregrinus Ltd., 1990;
[10] Paul R. Gray, Robert G. Meyer, „Circuite Integrate Analogice - Analiză și Proiectare”, Edit. Tehnică,
București, 1999;
[11] Jack R. Smith, „Modern Communication Circuits”, McGraw-Hill Companies, Inc., 1998;
[12] W. Alan Davis, Krishna Agarwal, „Radio Frequency Circuit Design”, John Wiley & Sons, Inc., 2001;
[13] Sophocles J. Orfanidis, „Electromagnetic Waves and Antennas”, Rutgers University, 2008;
[14] Robert E. Collin, „Antennas and Radiowave Propagation”, McGraw-Hill Book Company, 1985;
[15] Constantine A. Balanis, „Antenna theory: Analysis and design”, John Wiley & Sons, Inc., 1997;
[16] Chris Bowick, „RF Circuit Design”, Elsevier’s Science & Technology, Inc., 1982;
[17] Vlad Cehan, „Bazele radioemițătoarelor” – Editura MatrixRom, București, 1997;
[18] Vlad Cehan, „Radiocomunicaţii digitale. Vol. I, Radiocomunicaţii”, Editura Stef, Iaşi, 2006;
[19] Radu Gabriel Bozomitu, „Radioemițătoare și radioreceptoare”, ISBN 978-973-7742-86-5, 297 pag.,
Editura Fundației Academice AXIS, Iași, 2010;
[20] Radu Gabriel Bozomitu, „Tehnici de liniarizare pentru circuitele integrate de radiofrecvență”, Editura
Fundației Academice AXIS, Iași, 2009;
[21] Floyd M. Gardner, „Phaselock Techniques”, 3rd Edition, John Wiley & Sons, Inc., 2005;
[22] William F. Egan, „Frequency Synthesis by Phase Lock”, Second Edition, John Wiley & Sons, Inc., 1999;
[23] Roubik Gregorian, Gabor C. Temes, „Analog CMOS Integrated Circuits for Signal Processing”, John
Wiley & Sons, Inc., 1986;
[24] Věnceslav F. Kroupa, „Direct Digital Frequency Synthesizers”, IEEE Press, Piscataway, NJ 08855-1331
U.S.A., 1999;
[25] Simon Haykin, „Digital Communications”, John Wiley & Sons, Inc., 1988;
[26] A. B. Carlson, „Communication Systems”, McGraw-Hill, 1986;
[27] Ericson, „Radio School”;
[28] Note de aplicații: Maxim, Agilent, Rhode & Schwarz.

163
Bibliografie

164