Tipuri de modulaţie utilizate în transmisiuni de date

În cazurile în care mediul de transmisiune este de tip trece bandă se impune translatarea spectrului de
frecvenţe al semnalelor de date din banda de bază care începe de la frecvenţa f = 0 în banda utilizabilă a acestui
mediu. Translatarea spectrului se realizează prin modularea unui purtător sinusoidal.
Alegerea tipului de modulaţie depinde de caracteristicile suportului de transmisiune (în primul rând
lărgimea benzii de frecvenţe utilizabile), viteza de transmisiune, protecţia faţă de zgomot, eficienţa utilizării
benzii de frecvenţe, complexitatea echipamentului necesar etc. Se utilizează toate metodele clasice: modulaţia
în amplitudine MA, modulaţia în frecvenţă MF, modulaţia în fază MP, modulaţia mixtă în diferite variante.
Semnalul modulator nefiltrat în banda de bază are spectrul larg (teoretic infinit). Pentru a limita spectrul
semnalului modulat poate fi utilizat un filtru trece jos (FTJ) înainte de modulaţia (fig1,a) sau un filtru trece-
bandă (FTB) după modulaţia (fig.1,b).
Semnal de Semnal
date în modulat
a)
banda de
bază FTJ Mod

b)
Semnal de Semnal
date modulat
Mod FTB

Fig .1

Din punct de vedere al utilizării eficiente a benzii de frecvenţe, măsurate în biţi/s/Hz, ierarhia tipurilor de
modulaţie, în ordine crescătoare a eficienţei este: modulaţia de frecvenţă (MF), modulaţia de fază (MP) şi
modulaţia de amplitudine cu două benzi laterale (MA-BLD), modulaţia de amplitudine cu banda laterală
reziduală (MA-BLR), modulaţia de amplitudine cu banda laterală unică (MA-BLU), modulaţia de amplitudine
în cuadratură (MAQ).
Complexitatea echipamentului creşte în aceeaşi ordine, aşa încât, ţinând seama de faptul că lărgimea
benzii de frecvenţe necesare este direct proporţională cu viteza de transmitere a datelor, pentru un canal dat se
alege tipul de modulaţie care necesită echipamentul cel mai simplu la viteza dorită şi nu necesită o bandă de
frecvenţe mai mare decât cea a canalului.
Astfel pe circuitul telefonic vocal, suportul cel mai utilizabil pentru transmisiuni de date, banda de
frecvenţe utilizabilă este 300-3400 Hz, se recomandă următoarele tipuri de modulaţie, în funcţie de debitul
binar. Pentru rata de bit până la 1200 bit/s se recomandă MF care necesită echipamentul cel mai simplu. Pentru
vitezele între 1200 bit/s şi 4800 bit/s este recomandată MP pentru că MF necesită banda mai largă decât cea a
canalului telefonic iar echipamentul pentru modemuri MP este mai ieftin decât cel pentru modemuri MA.
Modulaţia de amplitudine este cea mai eficientă din punct de vedere al utilizării benzii de frecvenţe a canalului
şi de aceea se utilizează în varianta de modulaţie de amplitudine în cuadratură la vitezele cele mai mari pentru
canalul telefonic vocal (până la 56 kbit/s).
Pentru transmisie de date pe canalele de bandă largă (legătură în grup primar, banda 60÷108 kHz) se
recomandă MA-BLU pentru vitezele de la 48 kb/s până la 168 kb/s.
În transmisiunile de date pe liniile de radiorelee (terestre şi satelit) ce permit viteza de transmisie foarte
mare (Gbit/s) se utilizează, de obicei, MP şi MAQ.
În afara de clasificarea metodelor de modulaţie bazată pe tipul parametrului modulat (amplitudine,
frecvenţă sau fază) se disting categorii de modulaţie reieşind din numărul de stări M ale parametrului modulat:
modulaţia binară (M=2) şi modulaţia multinivel (M>2) sau M-ară.
În metodele de demodulaţie se disting cele coerente şi necoerente.
Modulatoarele (şi demodulatoarele coerente) pot fi implementate cu dispozitive de produs (modulatoare
echilibrate) utilizate pentru a înmulţi o purtătoare sinusoidală cu semnalul digital în banda de bază (semnal
modulator) (vezi fig. 2).
 Date în banda de bază
Semnal modulat

Purtătoare sinusoidală

Fig.2

Formele semnalelor cu modulaţia binară MA-2, MP-2, MF-2 pentru un semnal modulator b(t) sunt
prezentate în fig. 3.

Metode de formare a semnalelor cu modulaţia binară

În fig. 3 au fost prezentate formele tipice ale semnalelor cu modulaţia binară MA-2, MP-2, MF-2. La
modulaţia binară (M=2) se formează două semnale: S1(t) şi S2(t). Semnalul S1(t) se emite la transmiterea
simbolului binar „1”, iar semnalul S2(t) - la transmiterea simbolului „0”.

unipolar polar

b(t)
1 0 1 0 1 0

Tb  1 t
R

t
S(t)
MA-2

t
S(t)
MP-2

t
S(t)
MF-2

Fig.3

La modulaţia binară de amplitudine MA-2 semnalele formate au forma:

„1”  S 1 (t)=Acos ω c t, 0≤t≤T
„0”  S 2 (t)=0, 0≤t≤T ,
ω
unde A este amplitudinea semnalului sinusoidal S 1 (t ) ; c frecvenţa purtătoare. Simbolului binar „0”
îi corespunde pauza de durata T a simbolului binar, adică lipsa semnalului emis.
 Puterea medie a semnalului S 1 (t ) este egală cu A T/2 . Energia semnalului S 1 (t ) pentru un bit
2

2
este E b1=A T/2 . Ţinând cont că la transmiterea simbolului „0” semnal nu se emite şi presupunând că
simbolurile 1şi 0 sunt echiprobabile rezultă că energia medie a semnalului pe un bit
2
E bm =E b1 /2=A T/4 .
În fig.4,a este dată schema funcţională de formare a semnalelor MA-2 , iar în fig.4,b - o altă
variantă pentru aceeaşi schemă, cu amplitudinea purtătoarei normate la 1.
O variantă alternativă pentru formarea oscilaţiei MA-2 este utilizarea unui comutator (cheii
electronice) comandat de semnal modulator binar (vezi fig.5).

A b(t) Sm t 
Si Si(t) 0

1 t  cos0 ( t )
a) b)
Fig.4
Acosω
ct „1”
~
FTB
„0”

b(t)

„0”
Fig.5

Filtrul trece bandă (FTB) la ieşirea modulatorului limitează lărgimea spectrului modulat pentru
a minimiza banda de frecvenţă ocupată de semnal MA-2 emis.

Spectrul semnalului MA-2 nefiltrat se descrie prin expresia (13.1), prezentată grafic în fig.6.

[ ]
2
A 2 T sin π (f −f c )T A2 T
S( f )= = sin c 2 [ π ( f −f c )T ]
8 π (f −f c )T 8
. (1)
S(f)

fc-1/T fc fc+1/T

Fig.6
Banda de frecvenţă ocupată de semnal MA-2 nefiltrat poate fi estimată aproximativ ca banda între
primele două zerouri
B MA-2 =2/T, (2)
unde T este durata simbolului binar. Dacă se foloseşte filtrarea semnalului cu caracteristica de tip
cosinus ridicat, atunci banda ocupată poate fi estimată cu relaţia
B MA-2 =(1+α)/T , (3)
unde α=0÷1 .
Tipul de modulaţie considerat mai sus se numeşte modulaţia de amplitudine cu banda laterală
dublă (MA-BLD) întrucât spectrul conţine două benzi laterale purtînd aceeaşi informaţie. Deaceea
una din benzile laterale poate fi suprimată formând varianta de modulaţie MA cu banda laterală unică
(MA–BLU) care necesită banda canalului de două ori mai mică.
La modulaţia de fază binară MP–2 informaţia transmisă se conţine în valorile instantanee ale
fazei purtătoarei modulate conform regulii:
„1”→ Acosωc t=S 1 ( t ) , 0≤t≤T
„0”→ Acos ( ωc t +π )=− Acos ωc t=S2 ( t ) , 0≤t≤T .
Energia semnalului pe un interval de bit este
2
A T
Eb =
2 .
Schema modulatorului bazat pe principiu cu prefiltrare prealabilă în FTJ este arătată în fig.7.
În fig.8 este prezentată altă schemă posibilă a modulatorului bazată pe utilizarea comutatorului comandat
de semnal modulator b(t) şi postfiltrare cu FTB. Spectrul semnalului MP–2 are aceeaşi formă ca şi pentru
semnalul MA–2 (fig.6), iar banda de frecvenţe ocupată poate fi estimată cu relaţiile identice cu (2) şi (3).
b(t) SMP(t)
FTJ

cos c t 
Fig.7

cos c t 
SMP(t)
FTB
 cos  c t 

invertor

b(t)
Fig.8

La modulaţia binară în frecvenţă MF–2 (binary FSK– frequency shift keying) informaţia
transmisă se conţine în frecvenţa oscilaţiei emise conform regulii
„1”→S 1 ( t )= A cos ω 1 t ;
„0”→S 2 ( t )= A cos ω 2 t .
.
Schema funcţională pentru formarea semnalului MF–2 este arătată în fig.9. Semnalul MF–2 poate fi
generat prin comutarea dintre două oscilatoare acordate la frecvenţele 1 şi 2 (fig.10) sub dirijarea semnalului
binar de date.
 Date
binare(1,0) 1(t) MF–2

Invertor
(0,1)
2(t)
Fig.9

cos1t

MF–2
FTB
cos2t

Date binare

Fig.10

Spectrul semnalului MF–2 poate fi găsit aproximativ ca suprapunerea spectrelor semnalelor

MA–2 cu frecvenţele purtătoare f 1 şi f 2 (fig.11). Banda de frecvenţă ocupată de semnal MF–2 poate fi
estimată din relaţia
2
B MF −2 =Δf +
T , (4)
unde deviaţia Δf =f 2−f 1 se alege, de obicei, din condiţia
Δf =( 0,5÷2 ) /T .
La filtrarea semnalelor cu caracteristica filtrării de tip cosinus ridicat banda spectrului ocupată
de semnal modulat poate fi estimată din relaţia
B MF −2 ≈( 2+ α ) / T . (4a)