RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr.

8
PENTRU TRANSPORTURI

Sisteme de radiocomunicații publice cu

aplicabilitate ITS

1. Generalitati
Staţia de emisie reprezintă esenţa postului de radio, aceasta realizând
transformarea semnalelor de audiofrecvenţă în semnale de radiofrecvenţă, conform
standardelor de compatibilitate impuse.

Figura 1 Arhitectura tipica a unui studio radio

2. Stații de emisie pentru programe radio publice

La fiecare staţie de emisie nivelul de dotare tehnica variază, în funcţie de tipul
staţiei, proprietar, particularităţi de deservire etc. În funcţie de nivelul de echipare,
staţiile de transmisie radio se împart in:
- studiouri naţionale: studiouri la care se realizează toate activităţile de
producţie, montaj şi editare de emisiuni radio, acestea urmând să fie
transmise atât local (prin emisie FM in banda VHF-1) cât şi la nivel naţional,
distribuţia către emiţătoarele din teritoriu făcându-se printr-o reţea
specializata;
- studiouri regionale: în general deservind arii mai restrânse, realizează
aproximativ aceleaşi funcţii ca și studiourile locale, dar asigura doar
transmisia pentru o arie relativ restrânsă, folosind doar emiţătorul local
(baza) sau cel mult câteva repetoare regionale;

Page 1 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

- sisteme de emisie locale, acestea asigurând exclusiv serviciul de transmisie

locală a unui semnal provenit de la un studio naţional, teritorial sau local;
- repetoare radio, acestea asigurând exclusiv retransmisia semnalului original
provenit de la un alt transmiţător local şi pe altă frecvenţă.
Ansamblul de generare a semnalului RDS se implementează la nivelul staţiei de
emisie locale, pentru fiecare site radio în parte.

AUDIO L

AUDIO R

GRUP RADIANT

CODOR RDS EMITATOR

LAN / VPN

GENERATOR MESAJ RDS

Figura 2 Schema tipica de inserție RDS la nivelul stației

Echipamentul de emisie complet cuprinde, pe lângă emiţătorul efectiv şi o serie

de module care asigură atât funcţionarea în bune condiţii a staţiei şi monitorizarea
parametrilor acesteia (sistem de emisie de rezerva (redundant), comutator bază-rezervă,
monitor de trafic, receptor de monitorizare etc.), cât şi folosirea celor mai noi facilităţi în
domeniu (RDS / TMC / TTI etc.). De asemenea, în structura echipamentului,
producătorul poate integra şi un set complet de filtre, necesare pentru suprimarea
componentelor armonice care pot apare în cadrul semnalului transmis către antenă.
În vederea creşterii fiabilităţii şi asigurării unei bune funcţionari a echipamentului
global, acesta se dotează cu două emiţătoare identice, astfel încât în cazul defectării
unuia dintre acestea, celălalt să poată prelua emisia în cel mai scurt timp (tipic 20 ms,
interval practic nesesizabil de către utilizatorul final). Astfel, cele două emiţătoare sunt
excitate de la aceeaşi sursă de semnal, comutaţia de pe unul (baza) pe celălalt (avarie),
practic neafectând transmisia – în mod real emiţătorul “rezervă” funcţionează în regim de
rezervă caldă, comutarea realizându-se la nivelul unui combinator pasiv de emisie,
aceasta fiind o componenta practic nedefectabila. De asemenea, alimentarea cu energie
electrică a celor două emiţătoare se face din surse interne independente, la rândul lor
redundante.

Page 2 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

Figura 3 Schema tipica a unui sistem de emisie redundant

Pentru supravegherea bunei funcţionări a staţiei de emisie şi în vederea

monitorizării permanente a parametrilor acesteia staţiile moderne se dotează cu
echipamente de transmisie un modul de autotestare şi automonitorizare a parametrilor.
Acest modul este el însuşi redundant, asigurându-se în acest fel o siguranţă funcţională
excelentă.
Blocul de autotestare transforma toţi parametrii supravegheaţi în format digital
şi îi transmite unui calculator de monitorizare prin intermediul unui canal de comunicaţie
(in general canal IP).
Soft-ul de monitorizare şi testare livrat nu necesită resurse hardware deosebite (se
utilizează un calculator uzual) şi funcţionează sub medii de operare uzuale (MS Windows
sau Linux). Acestea afişează permanent starea staţiei de emisie şi parametrii funcţionali
ai acesteia, declanşând alarma de avarie (sonor) în cazul modificării parametrilor către
nivele nepermise. Tot cu ajutorul softului de monitorizare se pot efectua şi teste
suplimentare asupra staţiei de emisie chiar în timpul funcţionării acesteia (teste on-line),
fiind testabile 100% toate modulele funcţionale (atât cele aflate în funcţionare cât şi cele
aflate în starea de “rezervă rece” sau “rezervă caldă”). De asemenea prin intermediul
softului se poate comanda trecerea staţiei de emisie de pe unitatea “bază” pe unitatea
“rezervă”, asigurând în acest fel personalului de întreţinere (inginer RF) posibilitatea de
intervenţie preventivă asupra staţiei “bază”.

Page 3 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

Figura 4 Consola software de monitorizare radio (captura imagine)

Consola de monitorizare soft este realizată sugestiv, reproducând parţial design-ul

staţiei efective şi păstrând poziţiile butoanelor şi ale LED-urilor de afişare. Astfel,
modulele pot fi verificate foarte rapid, iar o avarie poate fi sesizată în cel mai scurt timp.
În plus, prin apelarea meniurilor “avansate” parametrii de funcţionare vor fi afişaţi
direct, format numeric, aceştia dând supervizorului o imagine completă asupra
funcţionării staţiei.
În funcţie de necesităţi şi de preferinţele personalului de supervizare, gama de
parametrii afişaţi preferenţial poate fi modificată şi configurată la cerere (prin apelarea
meniului “Priorităţi”).
Principalii parametrii monitorizaţi sunt:
- tensiunile de alimentare directe şi intermediare,
- puterea instantanee absorbită de la reţea,
- frecvenţele oscilatoarelor locale,
- frecvenţa de emisie,
- puterea debitată de amplificatorul final în antenă,
- nivelul de unde reflectate (SWR),
- tensiunea semnalului pe borna de ieşire (vârf-la-vârf),
- starea bateriilor UPS,
- temperaturile etajelor finale de emisie
- turaţiile ventilatoarelor aferente sistemului de răcire a etajului final.

Page 4 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

Emiţătorul reprezintă componenta principală a staţiei de emisie, acesta făcând

posibilă conversia semnalelor din format audio (sau de date) în format radio, modulat
corespunzător.
În cadrul sistemelor moderne, emiţătorul este realizat modular, în general montabil
în rack specializat (tipic Rack 19”).

Figura 5 Arhitectura tipica de emitator profesional cu echipare Stereo și RDS

In practica, emiţătoarele conţin toate modulele necesare transmisiei (cu ieşire

analogica de nivel mic), inclusiv codoare pentru Stereo și RDS.

Emiţătorul modern (denumit în documentaţiile tehnice şi transmiţător) este

realizat cu ajutorul unui sintetizor de frecvenţe digital de ultimă generaţie (DDS – Digital
Direct Synteziser – sinteza digitala directa), ceea ce permite obţinerea unui semnal
purtător cu zgomot parazit extrem de redus. Fiind programat de un microprocesor intern,
sintetizorul de frecvenţă poate genera orice frecvenţă de canal, cu precizie foarte bună şi
stabilitate excepţională. De asemenea, generatorul DSS furnizează şi semnalele sub
purtătoarelor 19 kHz (Stereo) şi 57 kHz (RDS), necesare codoarelor implementate intern
– prin aceasta metoda se asigura o calitate foarte buna a semnalelor interne, ceea ce,
implicit, duce la o caracteristică de calitate a semnalului de ieşire foarte bună.
Modulatorul este realizat integrat în cadrul structurii PLL (din cadrul sintetizatorului
de frecvenţă), acesta fiind excitat direct de semnalul MPX provenit de la codorul stereo
care procesează semnalele audio.

Page 5 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

La ieşirea de semnal producătorul prevede o serie de filtre trece-jos, scopul

acestora fiind de a suprima semnalele parazite apărute în cadrul emiţătorului (inclusiv
componentele armonice), spectrul acestora fiind situat superior faţă de frecvenţa
purtătoare principală.
În cazul echipamentelor redundante ambele emiţătoare funcţionează permanent
(structură paralelă), consumul sau uzurile nefiind semnificative. În felul acesta timpul de
comutaţie este foarte bun (nu depinde de emiţător, sintetizorul de frecvenţă din acesta
având un timp de stabilizare relativ mare în raport cu celelalte module componente ale
unei staţii de emisie).
Amplificatorul de emisie se conectează între ieşirea emiţătorului (care livrează
semnal de nivel mic) şi antena, acesta având rolul de a amplifica semnalele apărute pe
bara de intrare până la amplitudinea şi puterea necesară emisiei.
Semnalele de pe bara de intrare (tipic 10mW) sunt amplificate cu o serie de etaje
integrate MOSFET. Etajul final de emisie este de asemenea realizat cu transistoare
MOSFET si răcire forțata cu aer (prin ventilație).
Pentru evitarea semnalelor parazite ce pot apare pe parcurs şi se pot propaga spre
antenă, pe ieşirea amplificatorului este conectat un filtru tip trece-bandă, cu
caracteristica de filtrare îngustă, acesta calibrându-se pe frecvenţa de canal la momentul
punerii în funcţiune a echipamentului.
Amplificatoarele de putere au incorporate sursele de alimentare cu energie electrică
şi ventilatoare de răcire (pentru radiatoarele etajelor finale de emisie).
Pentru asigurarea unei bune funcţionari şi a unei monitorizări eficiente a
echipamentului, acesta este prevăzut cu circuite de autoreglare a nivelelor (atât pe
intrare cât şi pe ieşire), circuite de autoreglare a nivelului de unde reflectate (cu trecere
directivă şi reflectometru incorporat), circuite de supraveghere a temperaturilor etajelor
finale de emisie şi circuite de testare și supraveghere a surselor de alimentare cu energie
electrică.

Page 6 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

Figura 6 Schema tipica a sistemului de ieșire RF

Receptorul de monitorizare este un echipament minimal de supraveghere şi

monitorizare a staţiei de emisie, fiind totodată obligatoriu în cazul staţiilor publice. Fiind
un echipament de testare profesional este construit dedicat, în tehnologie pentru
aparatură de măsură şi control.

Figura 7 Schema tipica a unui receptor de monitorizare profesional

Page 7 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

Receptorul este o superheterodină cu o singură schimbare de frecvenţă (standard,

Fi1 = 10.7 MHz). Semnalele provenite de la borna de intrare sunt mai întâi trecute printr-
un filtru preselector de canal, acesta asigurând eliminarea semnalelor parazite colaterale,
indiferent de amplitudinea acestora. Oscilatorul local este realizat cu sintetizor de
frecvenţă PLL sau DSS, programabil, ceea ce asigură echipamentului o bună flexibilitate.
Filtrul local de frecvenţă intermediară este un modul cu quartz, calibrat pentru
receptoare de bandă largă (domeniul public), acesta asigurând o selectivitate excelentă.
De asemenea, reţeaua de filtrare MPX este realizată cu filtre ceramice, ceea ce conferă o
fidelitate excelentă a semnalelor procesate (practic mult mai bună decât prevede norma
CCIR pentru transmisii publice).
Demodulatorul MF şi decodorul stereo sunt realizate în structura PLL, asigurând în
acest fel o foarte bună fidelitate a semnalului la iesire, precum si posibilitatea de izolare
si semnalizare in cazul aparitiei de semnale nedorite (de exemplu supra-modulatii
provenite din lantul de emisie).
Pentru asigurarea unei bune semnalizări a funcţionării echipamentului de emisie,
receptorul de monitorizare este prevăzut cu LED-uri pentru afişare optică a parametrilor
(în caz de avarie acestea se aprind), ieşiri dedicate RDS şi ieşiri de semnalizare a avariei
şi de declanşare a alarmei de avarie.
În general, producătorii de echipamente realizează scheme și soluţii de
implementare modulare, compatibile atât intern cât și extern. Astfel, în cazul realizării
unui sistem RDS integrat, se impune exclusiv adăugarea, la nivelul staţiilor nedotate cu
codoare RDS a unor module specifice, acesta putând fi uşor conectate la staţiile
emiţătoare.
Fiind vorba de echiparea unui post public, profesional, a cărui putere de emisie este
relativ mare, se impune folosirea unor echipamente de foarte bună calitate, cu fiabilitate
foarte bună şi calitate excelentă a semnalului. Acest echipament este realizat modular şi
asigură toţi parametrii electrici şi fiabilistici necesari.

Figura 8 Exemplu - emitatorul Rohde & Schwartz RZ850FM

Page 8 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

Modulele sistemului de emisie în general permit o configurare flexibilă în vederea

obţinerii unei staţii de emisie MF complete, cu putere de emisie cuprinsă în intervalul 20
W – 50kW şi modulaţie de frecvenţă cu bandă programabila (conform normei de
transmisie publică – Broadcasting – sau în conformitate cu eventualele restricţii ce pot fi
impuse în anumite state).

3. Sisteme ITS de informare rutiera – RDS-TMC

3.1. Generalitati
Sistemul de transmisie RDS, cu aplicaţii actuale deosebite privind circulaţia rutiera,
se dezvolta, atat în vederea informării elementare (denumire post, tip program etc.) cat
şi a altor scopuri, având efecte economice importante. Dintre acestea, într-o primă etapă
vor fi: aplicaţiile legate de dispecerat în reţeaua de transport urban, înştiinţare şi
alarmare în sistemul de apărare civila, servicii de radio-paging, precum şi sisteme de
navigaţie sau alte sisteme de informare profesionale (de exemplu avertizări de urgentă,
transmisia de mesaje pentru panouri de afișaj sau transmisia semnalului de corecţie
pentru GPS diferenţial).
Transmisia radio publică MF convențională poate oferi servicii adiţionale prin
folosirea unor sub-purtătoare plasate în zona liberă de bandă rămasă în canalul alocat în
cazul transmisiei semnalelor multiplexe (de exemplu transmisia stereo).
Creşterea spectaculoasa a traficului rutier care însoţeşte dezvoltarea activităţilor
urbane nu poate fi satisfăcută de o creştere corespunzătoare a spaţiului rutier. Pentru
aceasta, în toate mediile economice dezvoltate s-au încercat soluţii de descongestionare,
orientate pe două direcţii:
 ameliorarea amenajării spaţiului rutier pentru creşterea gradului de utilizare
și de îmbunătăţire a caracteristicilor şi parametrilor ce favorizează creşterea
traficului;
 îmbunătăţirea indicilor de utilizare a spaţiului concomitent cu îmbunătăţirea
parametrilor de desfăşurare a traficului prin control și monitorizare;
 implementarea de sisteme de informare a participanţilor la trafic, multi-
modale şi care să acopere o plaja cât mai largă de căi şi metode, prin care
aceştia să cunoască cât mai bine şi în timp real situaţia din teren.

3.2. Soluții tehnice – studiu comparativ

Parametrii de transmisie pentru radio MF public în banda UUS(2) sunt stabiliţi prin
Recomandarea ITU-R BS450(3). Semnalul de radiofrecvență este caracterizat printr-o
purtătoare centrala, modulaţie de frecventă şi un semnal de multiplexare pentru
transmisiile stereo. Deviaţia maximă acceptată (în Europa) este de 75kHz per canal

Page 9 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

transmis. Semnalul de bază este o transmisie monofonică sau una stereo, bazată pe
multiplexare complexă, situaţie în care se ocupă cca. 90% din deviaţia alocată (semnalul
purtător de bază împreuna cu sub-purtătoarele adiacente). Spectrul semnalelor
suplimentare trebuie să se încadreze într-o bandă de 53 – 76kHz, în conformitate cu
Raportul 1065 (4) al CCIR(3) .
Standardul definit pentru transmisiuni RDS ocupă o banda de 4,75kHz, centrată pe
sub-purtătoarea de 57kHz.
La transmisia MF publica, exista un „gol” în spectrul alocat fiecărui canal, în zona 53
– 76 kHz, în care se pot include transmisii suplimentare. Acestea pot utiliza o parte din
acest spectru, respectiv maximum 15kHz, ceea ce este în concordanţă cu specificaţia
ITU-R.
Spectrul alocat pentru transmisiile de date RDS a fost ales în această bandă, astfel
încât să folosească minim de bandă posibil.
Soluţii de Broadcast - la începutul anilor 1990, s-au dezvoltat diferite soluţii de
transmisie de date folosind infrastructuri existente de transmisie publică MF. Câteva
dintre soluţiile propuse au fost implementate şi se află în faza de monitorizare în vederea
alegerii modelului cel mai eficient:
 DARC – sistem dezvoltat în principal de NHK (Japonia), în cooperare cu
Teracom (Suedia). Dezvoltat iniţial pentru deservire de soluţii mobile şi
portabile, nu a fost implementat în Europa, dar se bucură de un mare succes
în Japonia.
 TDF-C2R – a fost dezvoltat ca sistem cu operare duală, atât pentru
receptoare fixe şi mobile, cât şi portabile care pot recepționa simultan doua
canale de date, multiplexate. Sistemul nu este în prezent disponibil
comercial, dar va fi dezvoltat pentru aplicații de operare la distante mari
(DX).
 HSDS (High-speed Subcarrier Data System – sistem de transmisie a datelor
cu subpurtătoare la viteze mari) – dezvoltat de Seiko Telecomunications
System (STS) este în prezent funcțional în SUA.
 Sistemul SWIFT (Proiectul Eureka 1197) - în Europa, serviciul de
transmisie date în banda publică a fost numit RDS („Radio Data
System”), acesta având o capacitate de transmisie de 1,2 kbit pe secundă.
Opțional, sistemul conferă posibilități de transmisie la distante mari, păstrând
caracteristicile inițiale, datorita transmiterii acelorași pachete de date de
către mai multe emițătoare distribuite în teritoriu.
Principalele caracteristici comparative ale sistemelor prezentate sunt:

Page 10 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

Parametru / RDS HSDS DARC C2R SWIFT

Sistem
Modulaţie DPSK AM PSK LMSK OQPSK LOQPSK
OQPSK OQPRS LMSK
Rata de transfer 1187,50 19 16 19 / 30 38 / 16

Banda (kHz) 54.62 – 61 - 76 60 - 95 61.4 – 75.6 61.76 –

59.375 90.25

Sub-purtătoare 57.0 66.5 76.0 68.5 76.0

Protecţie da da da da da

Compatibil audio da da da da da

Raport S/N (dB) 12 29 23 24 28

Condiție recepție F/M/P F/P F/M/P F/M/P F/M/P

Disponibilitate da nu da nu nu

Transmisia RDS se realizează MA cu bandă laterală dublă, folosind o subpurtătoare

la 57 kHz, transmisia reala realizându-se echilibrat, de o parte și de alta a frecventei
respective. Lărgimea de banda ocupata de fiecare laterala este de cca. 4,75 kHz, ceea ce
conferă şi un spaţiu de garda până la spectrul diferenţial Stereo.
Urmare a folosirii organizării spectrale prezentate, s-au obţinut următoarele
caracteristici tehnice, în acord cu Recomandarea ITU-R BS 643 (3) :
 transmisia RDS va folosi o modulaţie în impulsuri (binara) diferenţiala
(DBPSK – Differentia Binary Phase Shift Keying), cu o rata de transfer de
1187,5 biţi per secunda;
 ca semnal purtător se foloseşte o sub-purtătoare de 57 kHz (practic
amplasata spectral după semnalul diferenţial stereo);
 sub-purtătoarea aferenta semnalului de transmis se modulează în
amplitudine (MA), cu bandă laterală dublă și purtătoare suprimată;
 semnalul RDS util ocupa o lărgime de banda de 4,75 kHz, respectiv banda
54,625 – 59,375 kHz;
 deviaţia nominala la vârf a purtătoarei FM se limitează la 2 kHz (in unele
cazuri se accepta o deviaţie maxima de 4 kHz);
 rata de protecţie trebuie să respecte Recomandarea ITU-R BS 412.

Page 11 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI


Figura 9 Alocarea spectrala la nivelul canalului radio RDS

Se remarca existenta unui spectru de frecventa rămas „liber” (57,0 – 75,0 kHz), în
Europa acesta rămânând rezervat pentru aplicaţii ulterioare sau dezvoltări de nivel
superior. în SUA, modelul de referinţa HSDS (zona de spectru numita și „purtătoarea
HSS”) ocupa banda respectiva, asigurând totodată creşterea performanţelor de date
(viteza de transmisie a datelor) la nivelul sistemului RDS în condiţii de perfectă
compatibilitate cu modelul de transmisie adoptat în Europa.
Totodată, prin concepţie, standardul RDS impune ca rata de transmisie corectă
(BER) înainte de codul corector de 10-2 – aceasta se impune în condiţii de
semnal/zgomot (S/N) evaluat intr-o banda de 200 kHz de minimum 12dB.

3.3. Protocol de transmisie radio a datelor (RDS – TMC)

Protocolul RDS (1) este dezvoltat pentru a fi folosit în reţele publice și de siguranţă,
fără a fi diferenţiat în funcţie de zona de aplicare (arie metropolitana sau zona de câmp),
în care se foloseşte o infrastructură fixă de distribuţie radio publica (posturi de radio
publice), indiferent de proprietatea ori tipul acestora, cu condiţia respectării normelor
tehnice de transmisie standard (banda 87,5 – 18 MHz, transmisie FM Stereo).
La nivel fizic, conceptul RDS este acela de a asigura transmisia unidirecţională (de
la staţie către client), datele urmând să ajungă sigur și fidel indiferent de condiţiile de
reţea (chiar și în situaţii de propagare sau semnal slab), tipul protocolului fiind suficient
de clar încât decodificarea să se realizeze simplu, sigur și totodată uşor de implementat.
In acest sens, încă din faza de proiectare (in 1990) conceptul RDS a impus
următoarele caracteristici obligatorii:
 staţia de teren (emiţător) asigură exclusiv transmisia de date, atât în
mod continuu cât şi discontinuu, aceasta rămânând ca disponibilitate de
alegere a operatorului de radio (în afara situaţiilor de urgenta, reglementate

Page 12 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

special, situaţii în care operatorul va asigura transmisia datelor provenite de

la un dispecerat ierarhic superior);
 transmisia se va face cu ajutorul unor echipamente speciale, adaptabile la
emiţătoarele clasice care operează în benzile publice de emisie radio public;
 transmisia este întotdeauna sigura, în mediul radio vehiculându-se doar
date încapsulate, riscurile de eroare fiind sub 10-2 (statistic) înainte de
criptate sau aplicare de algoritmi de corecţie;
 transmisia se face „in clar” și nu se impune cheie de criptate a
mesajului;
 re-transmisia datelor intre radiorelee se face tot criptat, astfel încât
în mediul radio nici o informaţie nu este clară
 din motive de fiabilitate operaţională, mesajele vor fi transmise de doua ori
succesiv (receptorul considerând un mesaj ca fiind valid în condiţia în care
primeşte cel puţin două mesaje consecutive identice). Pentru creşterea
siguranţei de transmisie, în zone cu condiţii de propagare dificile operatorii
pot opta pentru transmisii consecutive triple;
 receptorul va avea caracteristica de recepţie continuă, considerându-se că
practic acesta este permanent pornit ăi „asculta” banda de transmisie a
semnalului
Astfel, sistemele care folosesc protocolul RDS se bazează pe reţele radio în benzile
VHF (banda standard alocata 87,5 – 108 MHz) și folosesc modemuri OQPSK (la emisie),
standardul asigurând necesităţi tehnologice implementabile cu costuri minime.
După cum se constata din analiza grafica a spectrului de frecventa analizat la
transmisia RDS, amplitudinea utila a semnalului de date este relativ mica, astfel ca,
pentru o recepţie corespunzătoare, s-ar impune un semnal de buna calitate (semnal de
amplitudine relativ mare, clar și fără perturbaţii – cu raport semnal/zgomot foarte bun).
În condiţii reale un astfel de semnal este practic imposibil de obţinut, mediul urban
generând multe reflexii şi fenomene de tip „fading”, precum şi un zgomot de banda
mărit. De asemenea, în condiţii de câmp, în cele mai multe cazuri receptorul se afla în
mişcare, situaţie în care condiţiile reale de recepţie se pot modifica de la un mesaj la
următorul.

Page 13 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

Mesaj Mesaj Mesaj

Bloc 1 Bloc 2 Bloc 3 Bloc 4

Informatie Suma de control si offset

m15 m14 m13 m12 m11 m10 m9 m8 m7 m6 m5 m4 m3 m2 m1 m0 c9 c8 c7 c6 c5 c4 c3 c2 c1 c0

Figura 1 Componenta mesajului RDS - TMC

Pentru a respecta condiţiile expuse mai sus, se impune aplicarea pentru transmisa
RDS a unei rate de transfer relativ reduse (1187,5 biţi pe secunda), astfel încât
decodoarele digitale să poată reacţiona corespunzător. O asemenea strategie este
deosebit de practica pentru transmisii în medii perturbative și zgomotoase (reale), dar
asigura viteze de transmisie relativ reduse.
La nivelul legăturii de date (Data Link Layer) transmisia RDS se realizează sub
forma unei secvenţe seriale sincrone, organizată intr-o structură grup, fiecare grup fiind
format din 4 blocuri succesive a 26 biţi fiecare (total 104 biţi) de date și sincronizare.
Grupurile sunt transmise continuu, fără să existe pauze între blocuri sau grupuri
succesive.
Structura efectiva a unui bloc este: 26 biţi, organizaţi după cum urmează: 16 biţi
de date (informaţie utilă) ăi 10 biţi de corecţie şi control (6 biţi verificare de paritate și 4
biţi de offset). Aceşti ultimi 10 biţi nu conţin informaţie utilă, dar sunt folosiţi în
decodificator pentru verificarea, corecţia și validarea mesajului.
Informaţia utila (Information Word – 16 biti) reprezintă conţinutul informaţional
transmis total la o salva utila este de 64 biţi, acesta fiind extras prin însumarea
secvenţelor de informaţie de la fiecare bloc în parte (16 biţi x 4 blocuri = 64 biţi total).
Exista 32 de tipuri posibile de grupuri de informaţii transmise, de la informaţiile primare
(de baza) până la mesajele de urgenta și cele rezervate pentru aplicaţii libere (ODA –
open data applications) sau tipuri de informaţii care nu au fost definite la lansarea
standardului RDS. în majoritatea statelor Americane și în Uniunea Europeana, o parte din
informaţii sunt deja standardizate și armonizate, acestea transmiţând:
- cod de identificare a staţiei de emisie
- frecvente alternative ce pot acoperi zonele limitrofe acoperirii radio
- alerte de trafic
- mesaje relevanta de la posturile de radio publice

Page 14 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

Informaţiile recodate standard sunt implementate la receptor, Memorandumul RDS

impunând prin standard folosirea unei structuri comune. Aceasta structura dictează
existenta unei structuri predefinite, comun şi general acceptată şi care foloseşte
transmisii repetitive, cu identificare poziţională pentru fiecare bit transmis:
GTC cod de grup A3:A0 4 biţi
BO cod versiune Bo 1 bit
TP identificare prog T 1 bit
PTY tip program P4:P0 5 biti

Mesaj – 104 biti = 87,6ms

Bloc A Bloc B Bloc C Bloc D

Suma Suma Suma Suma

control Tip control control control
Cod PT B0 TP PTY Mesaj Mesaj Mesaj
+ cod + + +
Offset A Offset B Offset C Offset D

A4 A3 A2 A1 A0 B0 Trafic Prog PT4 PT3 PT2 PT1 PT0

Figura 11 Reprezentarea protocolului fizic de transmisie

La nivel logic, se impune existenta transmiterii duale sau triple, în vederea obţinerii
corecţiei de validare a mesajelor prin comparare succesiva. Pentru aceasta, fiecare grup
peste transmis de doua ori consecutiv (in unele cazuri de trei ori consecutiv)
Principalele avantaje oferite de protocolul de reţea RDS sunt:
 Compatibilitate cu orice sistem radio care operează în banda VHF 87,5 – 108
MHz
 transmisie foarte rapida intre radiorelee și către postul central, indiferent de
metoda fizica de transmisie
 fiabilitate mare: reţeaua transmite mesaje multiple (in general de ordin 2 –
3);
 transmisie OQPSK în impulsuri cu modulaţie de amplitudine cu bandă laterală
dublă şi purtătoare suprimata, ceea ce asigura recepţia sigură la distante
mari și imunitate buna fata de zgomotul de banda. De asemenea, aceasta

Page 15 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

metodă simplifica puternic sistemul de recepţie, eliminând eventualele filtre

de rejecţie care s-ar impune în cazul existentei unei sub-purtătoare MA de
nivel mare;
 disponibilitate de extensie foarte mare, reţeaua putând fi extinsă foarte uşor
și rapid, prin adăugarea de radio-relee local (pentru arii de deservire noi)
fără să fie necesare reconfigurări ale reţelei;
 fezabilitate foarte mare: capacitate practica de deservire a unui număr
nelimitat de utilizatori (receptori).
Protocolul de transmisie complet, la nivel de date (Data Link Layer) este publicat în
documentul „RBDS 62106 - RDS-TMC Mou Transmision Standard”, conform modelului
original, publicat ITU.

3.4. Identificarea și protecția împotriva erorilor

Fiecare bloc de transmisie conține 26 biți din care 10 formează un cuvânt de
verificare intercalat, acestea permițând decodorului de la recepție să detecteze și să
corecteze erorile apărute pe lanțul de transmisie, pornind de la premisa ca acestea apar
exclusiv pe lanțul radio, în principal datorita efectului de fading și la transferul de pe un
transmițător pe altul.
Cuvântul de test („checkword” - biții C9 – C0) se realizează prin sumarea digitala
(modulo 2) a generatorului polinomial rezultant al mesajului transmis (16 biți):

𝑔 𝑥 = 𝑥 10 + 𝑥 8 + 𝑥 7 + 𝑥 5 + 𝑥 4 + 𝑥 3 + 1

Principalul scop al adăugării cuvântului de test este acela de semnalizare în

decodor a probabilității apariției unei erori – în atare situație, datorita formei reversibile,
corecția se face prin preluarea mesajului din blocurile colaterale, în funcție de rezultatul
algoritmului de corecție aplicat pe acestea. Acesta metoda permite determinarea erorilor
la nivel de bit sau maxim 2 biți succesivi în fiecare bloc, astfel ca:
 Probabilitatea de detecție a erorilor este:
o 99,8% pentru segmentele de 11 biți (bloc)
o 99,9% pentru o transmisie completa.

3.5. Codarea RDS

La nivel fizic, codarea semnalului RDS se realizează prin preluarea caracterelor de
text dintr-o memorie (numita memorie de program), în format serial, sincron cu formatul

Page 16 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

de emisie, respectiv 1187,5 biţi / secunda. Formatul de reprezentare este standard,

caracterele fiind codate ASCII și transmise în format RS232 asincron, fără cod corector.

Figura 12 Schema bloc a codorului RDS

Datele de transmis, în format digital, sunt trecute prin etajul tampon (buffer) de
sincronizare, obţinându-se în acest fel o transmisie
sincrona, cu viteza exacta de 1187.5 biţi pe
secunda.
La nivelul codorului RDS se impune existenta
unui bloc generator de sub-purtătoare, acesta
furnizând un semnal-pilot de 57 kHz. Acesta se
mixează cu semnalul sub-purtător stereo (frecventa
standard 19 kHz), cele doua sub-purtătoare având
Figura 2 Forma semalului complex
rol de semnalizare în banda, fiecare pentru serviciul obtinut prin mixarea semnalelor
specific. Deoarece atât transmisia RDS se realizează pilot Stereo și RDS
folosind purtătoarea principala suprimata, la
recepţie se impune existenta unui oscilator de regenerare a semnalului-pilot. În condiţiile
tehnice actuale, generarea celor doua semnale-pilot se realizează digital, cu ajutorul unui
circuit specializat de mare precizie (in general sintetizor de frecventa sau sinteza digitala
directa).
Semnalul digital este introdus în modulatorul de amplitudine, folosind o sub-
purtătoare de 57 kHz și un modulator binar, obţinându-se în acest fel un semnal modulat
DB-PSK, cu deviaţie de faza de ± 90.
Activarea semnalelor provenite de la sistemul RDS și modulatorul audio se face prin
cu ajutorul unui mixer specializat (mixer cu configuraţie „inel” în cazul celor analogice
sau mixare digitala HF).

Page 17 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

Figura 3 Exemplu - Oscilograma de semnal modulat RDS

Semnalul astfel obţinut și modulat pe sub purtătoarea RDS (59 kHz) este mixat cu
semnalul stereo multiplex și ulterior transmis către intrarea în emiţătorul FM. De
menţionat că la ieşirea modulatorului RDS se montează obligatoriu un filtru dedicat, axat
pe sub-purtătoarea 57 kHz, cu caracteristica de taiere cât mai apropiată de cea ideală.

Figura 15 Schema bloc de interconectare a codorului RDS

Acest filtru realizează pe de o parte separarea semnalelor provenite de pe căi

diferite şi a căror mixare ar putea duce la apariţia de fenomene perturbatorii majore la
nivelul modulelor sistemului iar pe de alta parte suprimarea purtătoarei majore de
modulare (de 57 kHz), din motive de eficienta energetica standardul RDS impunând

Page 18 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

acest lucru. Astfel, spectrul de amplitudine a semnalului de emisie la ieşirea din codorul
RDS prezintă numai benzile laterale, acestea fiind, în fapt, purtătoarele informaţiei de
date.
Pentru ca sistemul să poată să funcţioneze corect şi să fie perfect compatibil cu
toate receptoarele, indiferent de tipul ori producătorul acestuia, standardul impune
respectarea următoarelor caracteristici:
Parametru Valoare Toleranta
rata de transfer 1187,5 bit/sec 0,125 bit/sec
purtătoare stereo 19,0 kHz 2 Hz
purtătoare RDS 57,0 Hz 6 Hz
indicele maxim de faza 90 grade 10 grade

3.6. Arhitectura tipica la emisie RDS – TMC

Sistemul RDS se implementeaza pe baza unei structuri hardware proprii,
implementată pe baza a două structuri paralele:
o nucleu central, la nivelul căruia se implementează întreaga structura de
generare a mesajelor, bazele de date și hârtiile de acoperire
o sistem distribuit de transmisie a mesajelor către publicul receptor, amplasat
în teritoriu şi distribuit la fiecare locaţie în parte

Console
Locale
Console operare nivel central

Statie transmisie

INTERNET

Ansamblu dispecerat
central

Statie transmisie

Figura 16 Structura tipica de implementare a sistemului RDS la nivel national

Page 19 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

Mesajele ajunse la operatorii de radio vor fi transmise imediat, prioritar, prin

intermediul reţelelor proprii. Astfel, inserţia mesajelor la nivelul fiecărui transponder se va
face automat şi implicit, fără să fie necesară intervenţie umana.
Opţional, la nivelul posturilor de radio, se pot implementa sisteme informatice de
înregistrare a mesajelor primite și transmise, aceasta facilitate fiind o metoda
suplimentară de control şi gestiune a sistemului.
De asemenea, ca opţiune suplimentară a sistemului, acesta va avea capacitatea
să înscrie pe un portal public (Wap şi Web) cu acces Internet, informaţiile privind
mesajele transmise (mesaj, arie, descriere suplimentara etc.). În plus, în cazul în care
posturile de radio partenere doresc acest lucru, acestea pot primi informaţia pe o cale
electronica suplimentara şi într-un format specific astfel încât aceasta să poată fi afişată
imediat pe site-uri Internet proprii.
Sistemul propus va fi implementat pe baza unei structuri hardware proprii,
implementata în jurul unui nucleu central, conectat pe de o parte la sistemele de
informare privitoare la situaţiile de urgenta cât și la o infrastructura de transmisie a
mesajelor către staţiile de radiodifuziune din teritoriu.
Pentru transmiterea mesajelor RDS în reţelele de radio este necesar ca la nivelul
fiecărei staţii de emisie locale să se asigure un nivel de echipare corespunzător:

Page 20 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

Retea date
RDS
EMITATOR

CODOR RDS

SERVER ACCES MODEM Audio/VOX

ANTENA

TRANSMITATOR LOCAL

MIXER STUDIO

MODEM Audio/VOX
STUDIO LOCAL
STUDIO NATIONAL (OPTIONAL)

Figura 17 Schema tipica de implementare la nivelul de emisie

Schema bloc prezentată mai sus indică modul de implementare fizică la nivelul
fiecărui nod în parte, principiul funcţional fiind următorul:
Mesajele sunt preluate de la reţeaua de transmisie şi transmise către codorul RDS
prin intermediul unei interfeţe de acces, aceasta asigurând următoarele funcţii:
o interfaţa de nivel și tehnologie de acces, dat fiind faptul că accesul se
realizează în format IP iar, de cele mai multe ori, codoarele RDS sunt dotate
cu porturi de acces standard RS232;
o soluţie de acces fizic;
o sistem suplimentar de securizare a accesului și verificare a formatului de
mesaj;
o filtru de nivel fizic pentru protecţia împotriva mesajelor care conţin erori;
o interfaţa programabilă cu funcţie de buffer de memorie şi transmisie multiplă
a mesajelor către codorul RDS.
În vederea asigurării securităţii reţelei locale, în special în cazul folosirii unei reţele
de acces de tip public (Internet sau VPN) se impune montarea unei soluţii de securitate

Page 21 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

de reţea primară, de nivel fizic (de tip Firewall fizic), astfel încât să se asigure reţeaua
internă faţă de eventualele atacuri ce pot apare din exterior.

3.7. Arhitectura tipica la recepție RDS – TMC

Receptoarele moderne implica performante tehnice foarte bune, devenite, datorita
progresului tehnic, standarde tehnice de implementare. în cazul receptoarelor de uz
general, cele mai întâlnire sunt cele de tip superheterodina (de cele mai multe ori cu
simpla schimbare de frecventa). Receptoarele radio de tip superheterodină sunt variante
perfecţionate ale receptoarelor cu amplificare directă. Perfecţionarea constă în aceea că
semnalul amplificat în radiofrecvenţă se aplică unui schimbător de frecvenţă (convertor),
format dintr-un etaj de amestec (mixer) şi dintr-un oscilator local. Convertorul de
frecvenţă translatează frecvenţa semnalului de intrare f s într-o frecvenţă fixă, numită
frecvenţă intermediară fi sau medie frecvenţă. Prelucrarea semnalului recepţionat prin
heterodinare, conferă receptorului denumirea de receptor superheterodină. Prin mixarea
semnalului recepţionat (fs) cu un semnal generat local (fosc) rezultă un semnal de
frecvenţă constantă, denumit semnal de frecvenţă intermediară (f i). Frecvenţa
intermediară se obţine prin procedeul supradină în cazul comunicaţiilor pe frecvenţe
purtătoare de până la 1GHz. Schimbarea de frecvenţă infradină este utilizată în
radiocomunicaţiile din domeniul microundelor şi în cazul transmisiilor radio prin satelit.
Menţinerea constantă a valorii frecvenţei intermediare fi, impune ca frecvenţa semnalului
generat local fosc să se modifice odată cu frecvenţa semnalului util recepţionat fs.
Amplificatorul de frecvenţă intermediară amplifică semnalul de frecvenţă fixă fi fără
a-i modifica forma sau frecvenţa. Rezolvarea acestei probleme se asigură prin reglajul
simultan al selectivităţii circuitului de intrare şi oscilatorului prin folosirea
condensatoarelor (sau bobinelor) variabile iar în cazul frecvenţelor de valori ridicate (FIF
şi UIF) prin utilizarea diodelor varicap, iar, în receptoarele moderne prin folosirea
sintetizoarelor digitale de frecventa programabile. Menţinerea diferenţei de frecvenţă la
valoare constantă, impune “alinierea” circuitului de intrare al receptorului şi a circuitului
de acord al oscilatorului local (OL).
Echiparea radioreceptoarelor cu schimbătoare de frecvenţă asigură performanţe
superioare receptoarelor radio de tip superheterodină prin:
o creşterea sensibilităţii;
o îmbunătăţirea selectivităţii şi a stabilităţii;
o reducerea dependenţei performanţelor receptorului radio de valoarea
o frecvenţei postului recepţionat.
Pentru receptoarele de radiodifuziune valoarea frecvenţei intermediare a fost
stabilită prin normative şi standarde internaţionale astfel:

Page 22 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

- pentru receptoarele radio MF de uz larg: fi =10,7 MHz.

- pentru receptoare radio MF profesionale fi1 =10,7 MHz și fi2 =1,20 MHz sau
fi2 =455 kHz.
- pentru stații radio profesionale: fi1 =10,7 MHz și fi2 =1,20 MHz sau fi1 =20,1
MHz și fi2 =10,7 MHz
Receptoarele moderne prezintă o facilitate aparte, respectiv posibilitatea de
comanda digitală a funcţiilor şi a frecvenţei ce se doreşte să fie recepţionată. Pentru
aceasta, se impune folosirea unor microprocesoare dedicate şi sisteme de sinteză a
frecventei de acord.
Conceptul de prelucrare numerică a semnalelor în receptoarele radio este din ce în
ce mai răspândit, devenind în prezent standard de implementare în cazul receptoarelor
utilizate la bordul vehiculelor.
Receptoarele moderne conţin decodoarele RDS incorporate, acestea fiind, în
general, parte integranta a sistemului de recepţie digital. Tipic, integrarea se face la nivel
integrat, decodoarele moderne fiind incluse în microcontroller-ul central al receptorului:

Achizitie AUDIO
semnal
Filtru FTJ Decodor stereo

Extragere Discriminator
canal FM

Filtru FTB Decodor

digital RDS
CEAS RDS
Sincro

Figura 18 Schema bloc tipica a receptorului FM cu RDS

În figura următoare este prezentată schema bloc a unui receptor radio complex, de
concepţie moderna, realizat în jurul unui microprocesor de mare putere și care asigura,
atât detecţia și prelucrarea semnalului digital (RDS) cât și monitorizarea și adaptarea
semnalelor analogice interne.
Semnalele de joasă frecvenţă sunt convertite în format digital, prelucrate din punct
de vedere al filtrării, corecţiilor, controlului automat al frecvenţei, al amplificării, etc.,
după care sunt din nou convertite sub formă analogică în vederea redării cu ajutorul
difuzoarelor.

Page 23 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

Circuitul cu ajutorul căruia sunt rezolvate multe din problemele prelucrării numerice
în radioreceptoare sunt procesoarele de semnal digital - DSP-urile (Digital Signal
Processing) -, ca serii de circuite specializate, care înglobează convertoare A/D şi D/A.
Afişarea datelor se face fie pe ecranele aparatelor de radio dotate corespunzator fie
direct pe console specializate, în general implementate la bordul vehiculelor. Transmisia
acestor date se realizează prin canale dedicate specializate, în general prin cablu
(majoritatea producătorilor folosesc transmisii pe cablu la viteze relativ mici, dar,
standardele moderne adoptate de producătorii de vehicule (în special în clasa Premium)
adoptă din ce în ce mai des tehnologii bazate pe transmisii pe fibră optică sau chiar radio
ISD-Bluetooth. Aceste tehnologii de viteze mari permit realizarea de medii de date locale
îmbarcate, ceea ce asigura interfaţarea facilă cu sisteme moderne, cum ar fi receptoarele
dGPS).

Page 24 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

Anexa 1 – Exemplu de schema bloc receptor radio modern cu RDS

Figura 19 Exemplu – schema bloc a unui receptor radio digital complex, dotat cu decodor RDS
și conceput pentru a fi implementat la bordul vehiculului

Page 25 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

Anexa 2 – Studiu de acoperire RDS pentru statia SNR – Herastrau

Page 26 of 27
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 8
PENTRU TRANSPORTURI

4. Bibliografie

1. Dietmar Kopitz, Bev Marks, „RDS: Radio Data System (Mobile Communications
Library)”, ISBN 0-89006-744-9 [2].
2. Derek Baker, Tom Der. Rob Bushman, Curtis Berthelot,“ITS Safety System Field
Implementation Investigation”, ITS Conference, Beijing, China, 2010
3. H.Sizun, „Radio Wave Propagation for Telecomunication Applications”, France
Telecom Recherche et Developpement, 90007 Belfort, France, ISBN 3-540-40758-8
Springer Berlin Heidelberg New York.

Page 27 of 27