Laborator 5

CODURI DE LINIE.

I. Partea teoretica.

Codurile de linie reprezinta semnale utilizate la transmiterea semnalelor in banda de

baza pe distante relativ scurte.

Pentru canale de comunicatie mai lungi si pentru transmisii wireless se utlizeaza

transmisia in banda transpusa utilizand de obicei un semnal suplimentar numit
purtatoare.

Transformarea bitilor de informatie originali in semnale in banda de baza este

cunoscuta sub numele de modulatie in banda de baza.

Pentru transmisia in banda de baza informatia este codificata direct ca amplitudinea,

largimea sau pozitia unui impuls. In acest tip de modulatie nu se foloseste nici un
semnal auxiliar (sinusoidal - purtatoare).

Exemple:
- PWM – Pulse Width Modulation (Modulatia in latime a impulsurilor) – utilizata de
ex. in controlul motoarelor electrice.
- PPM – Pulse Phase Modulation (Modulatia in faza a impulsurilor)– utilizata de ex.
in comunicatiiile optice de date.
- PAM – Pulse Amplitude Modulation (modulatia in ampitudine a impulsurilor). La
inceput implementata ca o metoda de modulatie analogica; se poate adapta cu
usurinta la transmisia digitala a informatiei. Aceasta utilizeaza mai multe forme de
impulsuri cu largimi de banda diferite.
o PAM cu impuls dreptunghiular (de amplitudine constanta)
usor de generat
largime de banda mare.
o PAM cu impuls de tip ‘sinc’ (sinc(x) = sin(x)/x)
Dificil de generat in practica
Largime de banda minima.
o PAM cu impuls ‘sinc’ atenuat – realizeaza un compromis intre prima si a
doua metoda in ceea ce priveste banda utilizata.

Codurile de linie pot fi vazute ca un caz special de PAM.

Codurile de line se folosesc pentru a asigura transmisiei anumite caracteristici:

• Largime de banda ocupata minima.
• Eficienta energetica – pentru o anumita largime de banda si o anumita valoare
a probabilitatii erorii la nivel de bit puterea de emisie trebuie sa fie minima.
• Detectia si corectia erorilor
• Densitatea spectrala de putere zero la frecventa zero pentru a putea transmite
semnale pe canale cu cuplaj in curent alternativ si transformatoare.
 • Asigurarea posibilitatii de sincronizare.
• Transparenta – semnalul trebuie transmis corect indiferent de forma sirului de
biti (inclusiv siruri lungi de biti de ‘1’ sau ‘0’).

Deseori datele binare de intrare sunt codificate in cazul codurilor de linie cu ajutorul
unor impulsuri dreptunghiulare.

Codurile de linie in care amplitudinea impulsului este constanta pe intreaga durata a

bitului utilizeaza o semnalizare de tip NRZ (non-return-to-zero).

Codurile de linie in care amplitudinea impulsului este mentinuta constanta pe o

portiune a duratei bitului, de obicei (prima) jumatate din aceasta durata, si este egala
cu zero pe restul duratei bitului, utilizeaza o semnalizare de tip RZ (return-to-zero).

Codurile de linie care mentin constanta amplitudinea semnalului pe o portiune a

duratei bitului, de obicei egala cu jumatate din aceasta durata, iar apoi inverseaza
amplitudinea pentru durata ramasa (din durata bitului) folosesc o semnalizare bazata
pe schimbarea fazei semnalului (split-phase).

In fig. 1 se prezinta cateva din cele mai folosite coduri de linie.

Coduri de tip NRZ.

- Bipolare.
o NRZ-L - In acest cod se folosesc doua nivele de amplitudine (±A)
pentru a distinge intre valorile bitilor de date (1 si respectiv 0). Forma
de unda nu are componenta continua (pentru valori de 1 si de 0
echiprobabile).
o NRZ-M – in acest cod se utilizeaza o schimbare de nivel (de la A la –
A sau de la –A la A) pentru a semnala prezenta unui bit de ‘1’ in
secventa de date. In cazul unui bit de ‘0’ nu are loc nici o schimbare.
o NRZ-S - in acest cod se utilizeaza o schimbare de nivel (de la A la –A
sau de la –A la A) pentru a semnala prezenta unui bit de ‘0’ in secventa
de date. In cazul unui bit de ‘1’ nu are loc nici o schimbare.

o Obs: Atat NRZ-M cat si NRZ-S sunt coduri diferentiale. Principalul

lor avantaj fata de NRZ-L il reprezinta imunitatea la inversari de
polaritate.

- Unipolare – toate cele trei coduri anterioare pot fi facute unipolare prin
schimbarea nivelului inferior de la –A la 0. Pentru secvente de biti echidistante
semnalul are o componenta continua de valoare A/2.

Obs: Datorita faptului ca un sir de ‘1’ in NRZ-S sau un sir de ‘0’ in NRZ-M sau un sir
de ‘0’ sau de ‘1’ in NRZ-L (NRZ) nu contin nici o tranzitie, formele de unda
respective nu contin, in cazuri unor siruri lungi de ‘0’ sau de ‘1’, suficienta informatie
pentru sincronizarea corecta la receptie. Ca urmare sunt necesare fie tehnici de
precodare (de ex. bit stuffing – umplere cu biti) pentru a ‘intrerupe’ aceste siruri (cu
un bit negat) fie transmiterea unei secvente separate de sincronizare.
Fig.1 – Coduri de linie.

Coduri de tip RZ (return-to-zero).

Sincronizarea poate fi imbunatatita prin existenta mai multor tranzitii in codul
respectiv (forma de unda). Aceasta duce la aparitia codurilor RZ. Pretul platit este
marirea benzii de frecvente necesara pentru transmiterea semnalului.

In codificare unipolara un bit de ‘1’ este repezentat printr-un impuls pozitiv de durata
egala cu jumatatea duratei bitului, dupa care semnalul se intoarce la valoarea ‘0’
pentru celalata jumatate, rezultand astfel o tranzitie la jumatatea bitului. Bitul de ‘0’
este reprezentat cu nivelul zero pentru toata durata bitului.

Obs: Ca si in cazul precedent trebuie luate masuri in cazul unor secvente lungi de biti
de ‘0’. De asemenea codul are o componenta continua fiind unipolar.

In cazul codificarii (bi)polare bitii de ‘1’ si respectiv de ‘0’ sunt reprezentati cu

ajutorul unor impulsuri pozitive si respectiv negative de durate egale cu jumatate din
durata bitului. Codurile asigura doua tranzitii pe bit si nu genereaza componenta
continua.
Coduri pseudoternare (inclusiv AMI – Alternative Mark Inversion).
Aceste coduri folosesc pentru codificare trei nivele de semnal (±A si 0).
- AMI-RZ – un bit de ‘1’ este reprezentat printr-un impuls RZ cu polaritati
alternative pentru biti de ‘1’ consecutivi. Bitul de ‘0’ este reprezentat prin nivelul
0.
- AMI-NRZ – Asemanator cu cazul precedent, cu observatia ca durata impulsului
este egala cu durata bitului. Nu au componenta continua, dar trebuie luate masuri
de prevedere in cazul sirurilor lungi de biti de ‘0’ (de ex. folosirea unor coduri
AMI speciale numite coduri de substitutie).
- Dicode NRZ – o tranzitie de ‘0’ la ‘1’ sau de la ‘1’ la ‘0’ in secventa de date duce
la o schimbare a polaritatii impulsului. Lipsa de tranzitii in secventa de date este
semnalizata prin nivelul zero.
- Dicode RZ – similar cu cazul precedent cu observatia ca impulsul dureaza doar
jumatate din durata bitului (semnalul se intoarce la zero pe durata celeilalte
‘jumatati’ de bit).

Coduri cu schimbare de faza

Codurile folosesc impulsuri cu durata egala cu jumatate din durata bitului cu diferite
faze in concordanta cu anumite reguli de codare.
- Coduri bifazice (Bi-Φ-L = Manchester = cu schimbare de faza, L = level) – Bitul
de ‘1’ este reprezentat ca un impuls cu amplitudine pozitiva (mai mare) pe durata
primei jumatati de bit si cu amplitude negativa (mai mica) pe cea de a doua
jumatate a bitului, in timp ce un bit de ‘0’ este reprezentat de un impuls cu faza
opusa (nivel scazut pentru prima jumatate de bit si nivel ridicat pentru cea de-a
doua jumatate de bit) – sau invers.
- Coduri bifazice M (Bi- Φ –M) – in aceste coduri este obligatorie prezenta unei
tranzitii la inceputul fiecarui bit. Un bit de ‘1’ este codificat ca o a doua tranzitie
la mijlocul bitului, iar un bit de ‘0’ este codificat prin lipsa celei de a doua
tranzitii.
- Coduri bifazice S (Bi- Φ –S) – similar cu cazul precedent cu observatia ca
regulile de codificare a celor doua valori ale bitilor sunt inversate.

Obs: Toate cele trei coduri asigura existenta a cel putin unei tranzitii la nivel de bit
ceea ce furnizeaza suficienta informatie demodulatorului de la receptie pentru
sincronizarea receptorului cu emitatorul.

- Coduri bifazice conditionale – reprezinta de fapt o codificare Bi-Φ-L

diferentiala (secventa de date utilizata pentru modulare provine din secventa de
date initiala (originala) codificata diferential).
- Coduri Miller – Un bit de ‘1’ este reprezentat de o tranzitie in mijlocul bitului.
Un bit de ‘0’ este reprezentat prin lipsa acestei tranzitii cu exceptia cazului cand
este urmat de un alt bit de ‘0’, caz in care se plaseaza o tranzitie la sfarsitul
primului bit de ‘0’. Codul ocupa o banda limitata si genereaza componente de
curent continuu foarte mici.

Coduri diferentiale.
Acest tip de codificare se foloseste atat in modulatia in banda de baza cat si in
modulatia in banda transpusa (passband) caz in care este utilizata pentru a codifica
semnalul de date din banda de baza inainte de a fi modulat cu ajutorul unei purtatoare.
Avantaje:
- Imunitate la inversari de polaritate.
- Valorile simbolurilor rezultate prin codificare sunt asimptotic echiprobabile
indiferent de distributia valorilor secventei de date codificata.

Relatii de codificare
1. Codul se obtine ca suma modulo-2 a codului anterior cu bitul actual de date.

d k = bk ⊕ d k −1

unde bk este secventa de biti de date, iar dk este semnalul codificat, iar d0 poate fi ales
‘0’ sau ‘1’.

Decodificarea seface cu relatia:

^ ^ ^
b k = d k ⊕ d k −1

unde simbolul ‘^’ denota faptul ca semnalul respectiv reprezinta semnalul primit la
receptor.

Insensibilitatea la schimbarea (inversarea) polaritatii este exemplificata in fig. 2.

Fig. 2 – Robustetea codificarii diferentiale la inversari de polaritate (fara zgomot pe

canal).

2. Codul se obtine ca complementul fata de 2 al sumei modulo-2 a simbolului

anerior din cod cu bitul actual de date (cu aceleasi proprietati ca in primul caz).

3. Codul se obtine prin diferenta dintre doi biti consecutivi

d k = bk −1 − bk

Relatia produce o secventa de cod cu trei nivele (-1, 0, 1). In acest caz valorile nu mai
sunt echiprobabile.
Densitatea spectrala de putere a codurilorde linie.
Unele coduri de linie avand forma impulsului descrisa de functia p(t) (functia simbol)
pot fi generate de un sistem liniar invariant in timp care are un raspuns la impuls dat
de relatia:

h(t ) = p (t )

Obs: Raspunsul la impuls este diferit de zero numai pe intervalul 0≤ t ≤ Tb unde Tb

este durata bitului (de date).

Intrarea sistemului este formata dintr-un sir de impulsuri descris de relatia (1):

x(t ) = ∑ ak δ (t − kTb )
k (1)
in care coeficientii ak depind de datele binare care se codifica, bk (avand valori de 0
sau 1).

Iesirea sistemului este un un semnal modulat in amplitudine (PAM) y(t) descris de

relatia (2):

y (t ) = ∑ ak p (t − kTb ) (2)
k

Functia de autocorelatie Rx(τ) a sirului de impulsuri x(t) este data de relatia (3):
1 ∞
Rx (τ ) = ∑ Rnδ (τ − nTb )
Tb n =−∞
(3)

unde coeficientii Rn ai functiei de autocorelatie sunt mediile temporale ale produsului

akak+n si sunt dati de relatia (4):

1
Rn = lim
N →∞ N
∑a a
k
k k +n (4)

Densitatea spectrala de putere normalizata (RL = 1), Sx(f), a sirului de impulsuri x(t)
este data de relatia (5):

∞
1
Sx ( f ) =
Tb
∑R
n = −∞
n exp(− j 2πfnTb ) (5)

Daca se noteaza cu P(f) transformata Fourier a lui p(t) atunci densitatea spectrala de
putere normalizata a semnalului y(t) este data de relatia (6):

S y ( f ) = P( f ) S x ( f )
2
(6)

Daca se tine seama de relatia 5, relatia 6 se transforma in relatia (7):

 2
∞
P( f )
Sy ( f ) =
Tb
∑R
n = −∞
n exp(− j 2πfnTb ) (7)

Obs: Se presupune ca secventa originala de date binare se bucura de proprietatea ca

valorile de 0 si de 1 apar cu probabilitate egala (p0 = p1 = 0.5). Valorile simbolurilor
ak nu sunt insa egale cu cele ale bitilor originali si ca urmare distributia de
probabilitate a secventei ak trebuie calculata.

Obs: Pentru o secventa de valori ak necorelata functia de autocorelatie Rn se poate

scrie si ca:

σ a2 + ma2 , n = 0 σ a2 = varianta

Rn =  2 , 
ma , n ≠ 0 ma = media
unde media si varianţa se pot obtine ca medii pe ansamblu.

Folosind formula Poisson suma de exponentiale poate fi scrisa ca o suma de

impulsuri, iar relatia (7) se transforma ca in relatia (8):

2
P( f )  2 ma2 ∞
n 
Sy ( f ) =
Tb 
σ a +
Tb
∑ δ ( f − T ) (8)
n = −∞ b 

Obs: pentru coduri cu proprietatea ca Rn = 0 pentru n ≠ 0 este mai convenabila relatia

(7), in timp ce pentru coduri pentru care Rn ≠ 0 pentru n ≠ 0 este mai convenabila
relatia (8).

Coduri NRZ
Codurile NRZ-S si NRZ-M se obtin ca semnale modulate NRZ-L cu date codificate
diferential. Astfel daca se considera ca valorile bitilor de date sunt echiprobabile
atunci si valorile semnalelor NRZ-S si NRZ-M sunt echiprobabile. Aceasta inseamna
ca proprietatile statistice ale codurilor NRZ-L, NRZ-S si NRZ-M sunt aceleasi cu cele
ale semnalului de date. De asemenea functia p(t) este aceeasi. Ca urmare densitatea
spectrala de putere este aceeasi.

Coduri polare.
Functia simbol p(t) este forma (9):

 A, 0 ≤ t ≤ Tb
p(t ) =  (9)
0, in rest

Transformata Fourier este de forma:

 sin(πfTb ) 
P( f ) = ATb   exp(− jπfTb ) = ATbsinc(πfTb ) exp(− jπfTb ) (10)
 πfTb 

Functia de autocorelatie Rn a secventei de cod ak cu valori –1 si 1 descrisa de relatia

(11)
 1, pentru bitul = 1, p1 = 0.5
ak =  (11)
− 1, pentru bitul = 0, p0 = 0.5

este data de relatia (12):

 p1 (1) 2 + p0 (−1) 2 = 1, n = 0
Rn =  (12)
( p1 (1) + p0 (−1)) 2 = 0, n ≠ 0

Inlocuind relatiile (10) si (12) in relatia (7) se obtine:

2
∞
P( f ) A2Tb2
Sy ( f ) = ∑ Rn exp(− jπfnTb ) = sinc 2 (πfTb )* (1) = A2Tbsinc 2 (πfTb ) (13)
Tb n = −∞ Tb

In fig. 3 sunt reprezentate densitatea spectrala de putere (DSP) si procentul de putere

in afara benzii de frecventa, Pob(B), (in dB), ultima definita de relatia (13):

Pob ( B ) = 1 −
∫
−B
S y ( f )df
(13)
∞
∫
−∞
S y ( f )df
in cazul unui implus de energie unitar (normalizare DSP - A=1) si Tb = 1.

Fig. 3 - Caracteristicile de frecventa ale codului NRZ polar.

Obs: Se pot defini de asemenea alte marimi de interes care caracterizeaza eficienta de
banda (bandwith efficiency) cum ar fi frecventa la care densitatea spectrala de putere
atinge prima oara valoarea zero (null bandwith, Bnull), largimea de banda in care este
concentrata 90% (B90%) din energia semnalului sau largimea de banda in care este
concentrata 99% din energia semnalului (B99%). Pentru codul NRZ aceste valori sunt:
Bnull = 1/Tb, B90% = 0.85/Tb, B99% = 10/Tb.

Coduri unipolare.
In cazul semnalelor unipolare (cu valori 0, 1) functia simbol este tot cea din relatia
(9), dar coeficientii sunt descrisi de ecuatia (14):

1, pentru bitul = 1, p1 = 0.5

ak =  (14)
0, pentru bitul = 0, p0 = 0.5
Rezulta deci ca media si dispersia sunt date de relatiile (15):

ma = E (ak ) = p1 * (1) + p0 * (0) = 0.5

 2 (15)
σ a = E ((ak − ma ) ) = p1 * (1 − 0.5) + p0 * (0 − 0.5) = 0.25
2 2 2

Inlocuind relatiile (10) si (15) in relatia (8) se obtine relatia (16):

2
P( f )  2 ma2 ∞
n 
Sy ( f ) =
Tb 
σ a +
Tb
∑ δ ( f − T ) =
n = −∞ b 
2 2 2 2 ∞
AT AT n
= sinc 2 (πfTb ) +
b
sinc 2 (πfTb ) ∑ δ ( f − ) =
b
2
(16)
4Tb 4T b n = −∞ Tb
A2Tb A2
= sinc 2 (πfTb ) + δ( f )
4 4
deoarece impulsurile sunt anulate de valoarea functiei sinc(.) in punctele n/Tb cu
exceptia valorii corespunzatoare lui n = 0.

Reprezentarile frecventiale sunt prezentate in fig. 4 (A = 2 ).

Fig. 4 Caracteristici de frecventa pentru codul NRZ unipolar.

Densitatea spectrala de putere (DSP) are acceasi forma ca si in fig,. 5 cu exceptia

impulsului de la frecventa zero. Pentru acest cod : Bnull = 1/Tb, B90% = 0.54/Tb, B99%
= 5/Tb.

Coduri RZ.
Pentru codurile RZ functia simbol este de forma (17):

 A, 0 ≤ t ≤ Tb / 2
p(t ) =  (17)
0, in rest

Transformata Fourier este de forma (18):

ATb
P( f ) = sinc(πfTb / 2) exp(− jπfTb / 2) (18)
2

similara cu (10) in care s-a inlocuit Tb cu Tb/2.

Pentru forma polara simbolurile sunt date de relatia (19):

1, pentru bitul = 1, p1 = 0.5

ak =  (19)
− 1, pentru bitul = 0, p0 = 0.5

similara cu relatia (11). Ca urmare si functia de autocorelatie este aceeasi:

= 1, n = 0
Rn =  (20)
= 0, n ≠ 0

Inlocuind relatiile (18) si (20) in relatia (7) se obtine:

A2Tb
Sy ( f ) = sinc 2 (πfTb / 2 ) (21)
4

In fig. 5 sunt reprezentate DSP si Pob(B) (A = 2 ):

Fig. 5 – Caracteristicile de frecventa pentru Codul RZ polar.

Pentru acest cod : Bnull = 2/Tb, B90% = 1.7/Tb, B99% = 22/Tb.

Pentru forma unipolara functia simbol (forma impulsului) este acceasi ca in relatia
(17). Secventa de date, media si varianta acesteia sunt acelesi ca si pentru codul NRZ
unipolar. Ca urmare, folosind relatiile (15, (18) si (8) se obtine relatia (22):

A2Tb  1 ∞
n 
Sy ( f ) =
16
sinc 2 (πfTb / 2) 1 + ∑ δ ( f − T ) (22)
 Tb k = −∞ b 

In fig. 6 sunt reprezentate DSP si Pob(B) (A = 2):

Pentru acest cod : Bnull = 2/Tb, B90% = 1.6/Tb, B99% = 22/Tb.

Se observa ca DSP prezinta impulsuri la fiecare frecvente intregi impare. Aceasta

caracteristica poate fi folosita pentru sincronizare. Marimea acestora este data de
relatia:

A2
sinc 2 (πfn / 2)
16
Valorile sunt calculate si prezentate pentru cateva frecvente in tabelul urmator:

Fig. 6 - Caracteristicile de frecventa pentru codul RZ unipolar.

Frecventa (multiplu de 1/Tb) Marime impuls

0 0.25
1 0.101
3 0.011
5 0.004
7 0.001

Coduri AMI (Alternate Mark Inversion).

Pentru codurile AMI secventa de date este descrisa de relatia (23):

1, pentru bitul = 1, p1 = 0.25


ak = − 1, pentru bitul = 1, p0 = 0.25 (23)
0, pentru bitul = 0, p1 = 0.5


Pentru n = 0 functia de autocorelatie se poate calcula astfel:

1 2 1 1 1
R0 = E (ak ak +1 ) = (1) + (−1) 2 + (0) 2 =
4 4 2 2

Pentru n = 1 trebuie sa se tina seama ca bitii adiacenti (unul urmeaza altuia) din
secventa ak sunt corelati datorita constructiei algoritmului. Combinatiile posibile de
biti adiacenti din secventa originala de date pot fi (1, 1), (1, 0), (0, 1), (0, 0). Ca
urmare singurele valori posibile ale produsului akak+1 sunt -1, 0, 0, 0, fiecare aparand
cu probabilitate egala cu 0.25. Rezulta deci ca

1 1 1 1 1
R1 = E (ak ak +1 ) = (−1) + (0) + (0) + (0) = −
4 4 4 4 4

Pentru n > 1 valorile posibile ale produsului akak+1 sunt +1, -1, 0, 0, 0, fiecare aparand
cu probabilitate egala cu 1/8. Rezulta deci ca:
 1 1
Rn = E (ak ak +n ) = (−1) + (1) = 0
8 8

Regula de codare este aceeasi si pentru AMI NRZ si pentru AMI-RZ cu exceptia
duratei impulsului. Tinand cont de relatiile de mai sus si de relatia (7), DSP pentru
codul AMI are forma data de relatia (24):

1 2 1 1 1 
Sy ( f ) = P( f )  − exp( j 2πfTb ) − exp(− j 2πfTb )  =
Tb 2 4 4 
(24)
1 2 1 1  1
= P( f )  − cos(2πfTb )  = P ( f ) sin 2 (πfTb )
2

Tb 2 2  Tb

Pentru AMI NRZ P(f) este data de relatia (10) si deci DSP are forma:

S y ( f ) = A2Tbsinc 2 (πfTb ) sin 2 (πfTb ) (25)

Pentru AMI-RZ P(f) este data de relatia (18) si deci DSP are forma:

A2Tb
Sy ( f ) = sinc 2 (πfTb / 2) sin 2 (πfTb ) (26)
4

Caracteristicile de frecventa normalizate (A =2 pentru RZ si A = 2 pentru NRZ)

sunt prezentate in fig. 7.

Fig. 7 – Caracteristicile de frecventa pentru codurile AMI.

Largimile de banda de interes sunt:
- Pentru AMI-RZ: Bnull = 1/Tb, B90% = 1.71/Tb, B99% = 20/Tb.
- Pentru AMI-NRZ: Bnull = 1/Tb, B90% = 1.53/Tb, B99% = 15/Tb.

Coduri bifazice.

Pentru codul Bi-Φ-L (Manchester) functia simbol are forma data de relatia (27):

 A, 0 ≤ t ≤ Tb / 2

p(t ) = − A, Tb / 2 ≤ t ≤ Tb (27)
0, in rest


Transformata Fourier este de forma (28):

P ( f ) = ATbsinc 2 (πfTb / 2) sin(πfTb / 2) j exp(− jπfTb ) (28)

Distributia simbolurilor ak este de forma (29):

1, pentru bitul = 1, p1 = 0.5

ak =  (29)
− 1, pentru bitul = 0, p0 = 0.5

La fel cu cea de la coduri NRZ.

Ca urmare si functia de autocorelatie este identica:

= 1, n = 0
Rn =  (30)
= 0, n ≠ 0

Folosind relatia (7) se obtine relatia (31):

S y ( f ) = A2Tb sinc 2 (πfTb / 2) sin 2 (πfTb / 2) (31)

Caracteristicile de frecventa normalizate (A =1) sunt prezentate in fig. 8.

Fig. 8 – Caracteristicile de frecventa pentru codul Manchester (Bi-Φ-L).

Obs: DSP este aceeasi si pentru codurile Bi-Φ-M si Bi-Φ-S.

Codul Manchester nu genereaza componenta continua, este transparent dar ocupa o

banda mai mare decat alte coduri (de ex. AMI-NRZ).

Largimile de banda de interes sunt: Bnull = 2/Tb, B90% = 3.05/Tb, B99% = 29/Tb.

Obs: Pentru codul Miller DSP este data de relatia (32):

2 A2 g (θ )
Sy ( f ) = , θ = πfTb ,
(2πf ) 2 Tb (17 + 8 cos θ )
g (θ ) = 23 − 2 cos θ − 22 cos 2θ − 12 cos 3θ + 5 cos 4θ + (32)
+ 12 cos 5θ + 2 cos 6θ − 8 cos 7θ + 2 cos 8θ

Caracteristicile de frecventa normalizate (A =1) sunt prezentate in fig. 9.

Fig. 9 – Caracteristicile de frecventa pentru cosul Miller.

DSP are un varf la f = 0.4/Tb si un lob primar foarte ingust de aprox. 0.5/Tb.
Convergenta la zero este insa foarte lenta si ca urmare energia semnalului intr-o banda
de 2/Tb este de doar 76.4%, iar intr-o banda de 250/Tb este de doar 83.7%.

II Mediul de simulare SystemVue.

Pentru analiza proprietatilor unor coduri de linie se utilizeaza varianta Reader a

pachetului de programe de simulare – mediului de simulare - SystemVue (SV).

SV are doua ferestre importante, organizate dupa principiul binecunoscut al ferestrelor

Windows:
- Fereastra de proiectare (Design View) – fig. 10 - in care se dezvolta codul
grafic al aplicatiei. Obs: Versiunea Reader nu are activate decat o mica parte din
functiile variantei de baza. De ex. nu este posibila adaugarea de noi module in
program (modulelele legate in diagrama poarta numele de token), dar este
posibila schimbarea parametrilor din modulele din programele deja existente (fig.
11). Tokenurie sunt organizate in biblioteci: principala (de baza) si optionale.
- Fereastra de analiza (Analysis) – fig. 12 - in care se vizualizeaza formele de
unda de interes.
Fig. 10 – Fereastra de proiectare.

Fig.. 11 – Meniul de modificare a parametrilor tokenurilor.

Fig. 12 – Fereastra de analiza.

Fereastra (modul) de proiectare

Fereastra poate fi particularizata folosind meniul Preferences Options.

Butoanele active de pe bara de instrumente orizontala:

- Schimbarea obiectelor de pe bara de instrumente verticala (change library
reservoir) – comuta intre biblioteca de baza si cea auxiliara.
- Incarcarea unui program (Open system - vezi si meniul File Open existing
system).
- Imprimare program (Print system).
- Schimbarea intrarilor/iesirilor unui modul (reverse token I/O).
- Afisare text in zona program (de proiectare – New Note Pad).
- Afisare subprogram (View Metasystem).
- Afisare locul radacinilor (View System Root Locus).
- Afisare diagrama Bode (View System Bode Plot).
 - Refresh.
- Oprire simulare (Cancel operation).
- Pornire simulare (Start System).
- Definirea parametrilor de timp ai sistemului (Define System Time).
- Trecerea la fereastra Analysis (Analysis window).

Butoanele de pe bara de instrumente verticala corespun unor module din bibliotecile

primara (de baza) si optionale si nu sunt de interes (practic) in versiunea Reader.

Fereastra (modul) de analiza.

Permite analiza si vizualizarea rezultatelor ata in domeniul; timp cat si in domeniul

frecventelor. Se pot afisa atat formele de unda a unor semnale si sisteme cat si o
multitudine de caracteristici ale acestora: analiza de corelatie, analiza spectrala, etc.
De asemenea se pot face o multime de operatii cu marimile afisate.

Un rol important in utilizarea acestei ferestre il are meniul (fereastra) Sink calculator
(click drepta pe fereastra si selectie Sink Calculator). Ex:
- Analiza spectrala se poate face cu meniul Spectrum.
- Selectia unei anumite zone de interes din grafic se poate face cu meniul Scale.

III. Descrierea programului.

Pentru analiza proprietatilor unor coduri de linie se incarca in mediul de simulare
programul 6309_1.svu.

Sursa de date este reprezentata de un semnal unipolar pseudoaleatoriu cu urmatorii

parametri (token 0):
- Amplitudine = 0.5V.
- Offset = 0.5 V.
- Frecventa = 1000Hz (Tb = 1ms).
ceea ce inseamna un semnal dreptunghiular unipolar cu valori 0V si 1V.

Codul NRZ unipolar este chiar acest semnal.

Pentru a transforma codul unipolar in cod (bi)polar (NRZ polar) semnalul initial este
inmultit cu functia f(x) = 2x-1 (token 5).

Cele doua coduri NRZ sunt transformate in coduri RZ prin inmultirea (token 8 si 9)
celor doua semnale cu un alt semnal dreptunghiular (token 4) de amplitudine A = 1V
si frecventa egala cu 1000 Hz ( egala cu rata de transmisie a bitilor de date), cu durata
impulsului egala cu 500micros (Tb/2).

Codurile AMI sunt coduri cu memorie (1 bit) deoarece impulsul transmis pentru un
bit de date bk egal cu ‘1’ este ak = +1 sau -1. Elementul de memorie este implementat
cu o structura de tip bistabil (token 6). Ceasul bistabilului este produsul dintre sursa de
date si un semnal dreptunghiular de amplitudine 1V, frecventa de 1kHz si durata
impulsului de 20micros (Timpul sistem – time spacing). Intrarea ‘J’ si intrarile de
comanda ‘Set’ si ‘Clear’ (active pe nivel scazut) sunt fortate la valoarea ‘1’ prin
intermediul tokenului 1. Intrarea ‘K’ este fortata la ‘0’ prin intermediul tokenului 2. In
aceasta configuratie iesirea bistabilului comuta intre valoarea +1V si valoarea -1V pe
fiecare front crescator al ceasului sau. Semnalul AMI-NRZ se obtine prin
multiplicarea semnalului generat de bistabil cu semnalul format din bitii de date
(pentru codificarea (codarea) corecta a bitului de ‘0’).

Codul AMI-NRZ este transformat in cod AMI-RZ inmultind codul AMI-NRZ cu

iesirea tokenului 4 (cel folosit si la transformarea codului NRZ in cod RZ).

Codul cu schimbare de faza (split-phase) NRZ – Manchester – se obtine cu ajutorul

operatiei sau exclusiv (XOR) cu valorile de iesire -1V pentru intrari (binare) diferite si
+1V pentru intrari identice.

Timpul sistem este fixat la 20micros (rata de esantionare = 50kHz), mult mai mare
decat rata de transmitere a bitilorde informatie egala cu 1kHz.

Tema:

1. Aratati ca un semnal binar unipolar de amplitudine A = 1V (cu valori 0 si A) poate

fi transformat intr-un semnal bipolar (cu valori -A si +A) cu ajutrorul functiei f(x)
= 2x - 1, unde x este semnalul original.
2. Aratati ca un semnal binar NRZ poate fi transformat intr-un semnal binar RZ prin
inmultirea acestuia cu un semnal binar de frecventa egala cu rata de transmisie a
bitului, de amplitudine 1 si cu factor de umplere ½.
3. Aratati ca se poate obtine un cod Manchester adunand exclusiv (XOR) semnalul
originar cu un semnal de frecventa egala cu rata de transmitere a bitilor cu factor
de umplere ½.
4. Aratati ca codul AMI-NRZ obtinut cu programul de test este corect (desenati
formele de unda in urmatoarele puncte: semnalul de ceas al bistabilului, iesirea
bistabilului, AMI-NRZ).

Obs: Folositi ca semnal de date pentru rezolvarea teoretica a problemelor un semnal

de date de forma:

5. Verificati prin simulare ca codurile obtinute sunt corecte (considerati primii 5 biti
din secventa de date).
6. Aratati (verificati) prin simulare ca densitatea spectrala de putere normalizata a
codurilor NRZ polar, NRZ unipolar, AMI-NRZ se anuleaza (aprox.) la multipli ai
ratei de transmitere a datelor (1kHz).
7. Aratati prin simulare ca codul NRZ unipolar are un impuls spectral la f = 0Hz
(prezenta componentei continue).
8. Aratati prin simulare ca modulul densitatii spectrale de putere a codului AMI-
NRZ este zero la f = 0.
9. Aratati prin simulare ca densitatea spectrala de putere (DSP) normalizata a codului
Manchester si a codului RZ polar se anuleaza la multipli de 2*rata de transmitere
a bitilor de date (2kHz), si ca nu are componenta continua.
10. Aratati prin simulare ca DSP pentru codul AMI-RZ se anuleaza la multipli de
2*rata de transmitere a bitilor de date (2kHz) si la multipli de rata de transmisie a
bitilor de date (1kHz).
11. Aratati prin simulare ca codul RZ unipolar are un impuls spectral la f = 0Hz
(prezenta componentei continue), dar si la multipli impari ((2n+1)kHz, n = 1, 2, 3,
...) ai ratei de transmitere a datelor (1kHz).