Rețele de calculatoare - RC

partea IV
Doru BALAN, Ph.D, eng.
Doru.Balan@usv.ro

ADAPTAREA FLUXULUI DE DATE LA CANALUL DE

COMUNICAŢIE

XII
Adaptarea semnalelor
 Transmiterea informaţiilor prin sistemele de comunicaţii de date este limitată
ca performanţe (volum, viteză) de mai mulţi factori, printre care puterea
semnalului emis, nivelul de zgomot sau lăţimea de bandă disponibilă.
 Conversiile avute în vedere se pot aplica atât la nivelul succesiunii de biţi de
la intrarea canalului (codare, compresie), cât şi la nivelul asocierii biţilor cu
forme de undă pentru transport (modulaţie, codare).
 Asocierea directă între valori binare şi nivele de tensiune generează o primă
posibilitate de transport a informaţiei numită comunicaţie în banda de bază.
 În general, atunci când spectrul semnalului transmis nu suferă modificări vom
vorbi despre transmisiuni în banda de bază.
 Când forma de undă care codifică fluxul de biţi este înlocuită cu o alta,
determinând translatarea spectrului de frecvenţe iniţial ocupat de semnal,
vorbim de modulaţia semnalului. Procedura inversă, necesară la recepţie, se
numeşte demodulare.
 În transmisiunile de date semnalul modulator este un semnal digital, iar
modulaţia devine una particulară (FSK, ASK, PSK), diferită de cea analogică
(MF, MA, MP) prin faptul că semnalul ce trebuie transportat poate avea doar
valori discrete.
Principiul modulatiei
Adaptarea informatiei la canal
 La nivelul comunicaţiilor de date creşterea eficienţei unei
transmisii se poate realiza uneori prin înlocuirea
secvenţei de biţi ce trebuie transportată, cu o altă
secvenţă care vehiculează însă aceiaşi informaţie, dar
care oferă diverse avantaje: imunitate crescută la
perturbaţii, timp de transmisie mai redus, utilizare mai
eficientă a capacităţii de transport, facilităţi de extragere
a tactului de transmisie, eliminarea componentei de
curent continuu etc. O astfel de procedură se numeşte
codare (respectiv decodare la recepţie).

 Atât modulaţia, cât şi codarea, sunt metode de

adaptare a informaţiei transportate la canalul de
comunicaţie în scopul unei transmisii cât mai
eficiente.
Principiul modulatiilor digitale
Coduri de linie NRZ
 Codurile NRZ -Non Return to
Zero (fără întoarcere în zero)
sunt coduri de linie care
codifică simbolurile „1”
printr-o stare semnificativă
a unui semnal (o tensiune
pozitivă) şi „0” printr-o altă
stare semnificativă (o
tensiune negativă), fără să
existe o stare neutră sau de
aşteptare (zero).

 În cazul NRZ-M (mark) sau

NRZ-S (space) are loc o
schimbare (tranziţie) a
nivelului la începutul
intervalului de bit pentru
una din stările logice şi
nici o tranziţie pentru
starea complementară.
NRZ / NRZI
 O variantă a codului NRZ-M utilizează tranziţii la sfârşitul intervalului de bit
şi nu la începutul intervalului de bit, caz în care el se numeşte NRZI - Non
Return to Zero Inverted, figura 4.12.

 Dezavantajul codurilor NRZ constă în existenţa unei componente de curent continuu

 NRZ este utilizat în comunicaţiile seriale RS232 sau în reţelele Gigabit Ethernet
1000Base-X.
 NRZI este folosit la compact discuri, comunicaţii USB sau în reţele pe fibră optică la
100Mbps, 100Base-FX.
Coduri RZ

 Codul RZ – Return to Zero (coduri cu întoarcere în zero) este un cod

caracterizat de existenţa unor stări neutre asociate cu transmisia de simboluri
„0”.
 Se obţine printr-o combinaţie între NRZ-L (secvenţa de date) şi semnalul
de ceas, ceea ce îl face propriu necesităţilor de sincronizare.
 Se obţine practic prin conjuncţia logică (AND) între datele NRZ-L şi semnalul
de ceas. Deci "0" va fi reprezentat prin absenţa impulsului pe timpul
intervalului de bit, iar "1" prin prezenţa impulsului pe timpul intervalului de bit.
Coduri cu modularea poziţiei sau a
duratei impulsului
 Codarea impulsurilor în poziţie, PPM - Pulse Position Modulation,
utilizează un puls de 1/4 din intervalul de bit, plasat la începutul
acestuia pentru "0" şi un puls de 1/4 din intervalul de bit plasat la
mijlocul intervalului de bit pentru "1“.
 În cazul modulaţiei impulsurilor în durată PDM - Pulse Duration
Modulation se utilizează pulsuri de 1/3 din intervalul de bit pentru "0" şi
2/3 din intervalul de bit pentru "1", ambele plasate la începutul
intervalului de bit.
Coduri cu codarea fazei, PE
Codurile PE - Phase Encoded (cu fază codată)
utilizează tranziţiile nivelului de semnal atât
pentru transportul datelor, cât şi pentru
informaţia de sincronizare. Sunt patru tipuri de
coduri PE:
 BiФ-L - Biphase Level, bifazic de nivel sau
Manchester
 BiФ-M (BMC) - Biphase Mark, bifazic mark
 BiФ-S (BSC) - Biphase Space, bifazic space
 DM - Delay Modulation, cu modulaţia întârzierii
sau Miller
Coduri PE polare

BiФ-L - semnalul de ceas pentru

„0” şi inversul semnalului de ceas
pentru „1”. (XOR)

BiФ-M succesiune de substări

„01”, „10” transmise pe timpul
intervalului de bit, în timp ce "0"
logic este reprezentat prin
succesiunea de substări „00” şi
„11”.

BiФ-S alocările de semnal

pentru "0" şi "1" sunt inversate

DM - printr-o tranziţie la mijlocul

intervalului de bit (1) sau (0) la
sfarsitul intervalului pt 0-0 cu
lipsa tranzitie pt 0-1
Coduri BiФ
 Codul BiФ-L este de fapt o modulare PSK ("Phase Shift Keying") care
se obţine prin sumarea modulo 2, folosind un operator EXCLUSIVE-
OR (XOR), a semnalului codat NRZ-L cu ceasul de transmisie. Prin
urmare, în forma de undă rezultată vom regăsi semnalul de ceas
pentru „0” şi inversul semnalului de ceas pentru „1”.
 Codurile BiФ-M şi BiФ-S pot fi considerate semnale binare modulate
FSK ("Frequency Shift Keying"). În cazul BiФ-M, un "1" logic este
reprezentat printr-o succesiune de substări „01”, „10” transmise
pe timpul intervalului de bit, în timp ce "0" logic este reprezentat
prin succesiunea de substări „00” şi „11”. Starea care urmează la
un moment dat pentru un anumit bit transmis va fi, dintre cele două
posibile, cea care asigură inversarea stării anterioare (tranziţie).
 Semnalul BiФ-S este similar cu semnalul BiФ-M, cu deosebirea că
alocările de semnal pentru "0" şi "1" sunt inversate.
 Codul DM este cunoscut şi sub denumirea de cod Miller. Un "1" logic
este reprezentat printr-o tranziţie la mijlocul intervalului de bit, iar
"0" logic printr-o tranziţie la sfârşitul intervalului de bit, dacă "0"
este urmat tot de "0" sau nici o tranziţie dacă "0" este urmat de
"1" logic.
Coduri multinivel
PRZ şi BP / AMI
Codurile binare multinivel,
MLB - Multi Level Binary,
utilizează mai multe
niveluri ale semnalului
de linie (+, 0, -) pentru
reprezentarea
informaţiei binare. La
recepţie se obţine un
singur bit pe durata Tb.

 Aceste coduri se mai numesc şi coduri pseudoternare pentru a le deosebi de cele

real ternare, unde la recepţie se extrag 1,57 biţi de informaţie pe o perioadă de
transmisie şi nu un singur bit ca în cazul MLB.
Coduri multinivel
PRZ şi BP / AMI
 Codul RZ polar, PRZ, utilizează o formă de undă care revine la 0 pentru fiecare
puls indiferent dacă numărul de biţi „0” sau „1” este par sau impar. Din acest
motiv nu este necesar un semnal separat de ceas pentru recepţie deoarece
informaţia de ceas se găseşte pe fiecare interval de bit Tb. Codul are proprietăţi
de sincronizare foarte bune datorită prezenţei de tranziţii pe fiecare interval de
bit. În cazul şirurilor lungi de „1” sau „0” apare o deplasare de curent continuu
(componenta continuă) ca şi în cazul NRZ.

 Codurile multinivel bipolare BP utilizează impulsuri de durată Tb / 2 sau Tb

pentru "1" logic şi lipsa de impuls pe durata intervalului de bit pentru "0" logic.
Polaritatea impulsurilor pentru "1" logic este alternantă. De aceea aceste coduri
se mai numesc şi coduri AMI - Alternate Mark Inversion, de obicei cu referire
la utilizarea de impulsuri cu durata egală cu intervalul de bit. Deoarece pe
durata lui „0” există lipsă impuls iar pe durata lui „1” se transmit alternativ pulsuri
pozitive şi negative valoarea medie e semnalului este nulă şi deci se elimină
astfel componenta continuă.

 Codurile BP/AMI sunt utilizate pe larg în sistemele de comunicaţii telefonice T1-

PCM. Deoarece codurile BP nu au componentă de curent continuu, se pot
utiliza repetoare de linie tele-alimentate, cuplate prin transformatoare şi
alimentate printr-o buclă de curent de la echipamentul central.
Coduri dicod, DI
 În cazul codurilor dicod, DI - Dicode, un impuls bipolar (de lungime Tb pentru DI-
NRZ şi Tb / 2 pentru DI-RZ) este asociat fiecărei tranziţii a datelor de intrare
(figura 4.18). Pulsurile succesive trebuie să alterneze ca semn. Fronturilor
crescătoare din secvenţa de date li se asociază puls pozitiv iar fronturilor
descrescătoare li se asociază puls negativ. Ca şi în cazul NRZ-M şi NRZ-S,
polaritatea pulsurilor ar putea să nu corespundă neapărat cu starea logică a datelor.
Coduri Pair Selected Ternary, PST
Codurile duobinare, DB

 Codurile duobinare, DB - DuoBinary, sunt un exemplu de codare corelativă de

nivel deoarece există o corelaţie între nivelurile succesive de semnal.
 Codurile DB utilizează trei niveluri de semnal, nivelul din mijloc (0) fiind alocat lui
"0", iar celelalte două (+ , -) lui "1". Semnalul pseudoternar este generat prin
precodarea datelor de intrare astfel încât tranziţiile de semnal să aibă loc numai
între niveluri vecine, nefiind de exemplu permise tranziţiile de la "+" la "-" şi
invers deoarece este sărit nivelul "0".
 Codul DB codifică „0” prin lipsă impuls iar „1” este reprezentat prin puls
pozitiv dacă numărul de biţi „0” până în momentul respectiv este par şi prin
puls negativ dacă numărul de biţi „0” transmişi până la momentul respectiv
este impar (figura 4.21).
Codul multinivel MLT-3
 Un cod multinivel uzual este MLT-3. Este folosit în reţelele Ethernet 100
Base-Tx. Acest cod ocupă o lăţime de bandă redusă comparativ cu alte
coduri (Manchester, AMI) şi generează interferenţă electromagnetică
redusă. Semnalul MLT-3 rămâne în starea curentă când se transmite
un „0” şi îşi schimbă ciclic starea (+, 0, -) când se transmite „1”
(figura 4.22).
Coduri alfabetice
 Codurile alfabetice se bazează pe substituirea
secvenţei de biţi cu o succesiune de simboluri cu
două stări (binare), cu trei stări (ternare) sau cu
patru stări (quaternare).

 Ele sunt identificate prin denumiri de forma nBmX,

unde nB se referă la numărul de biţi succesivi (n)
ce urmează a fi codaţi unitar iar mX se referă la
numărul de simboluri (m) binare (X devine B),
ternare (X devine T) sau quaternare (X devine Q)
utilizate pentru codificarea succesiunii iniţiale nB.
Coduri alfabetice uzuale
 4B5B - este un cod care asociază fiecărui grup de 4 biţi o secvenţă de 5 biţi,
ceea ce înseamnă că utilizează doar 16 cuvinte de cod din cele 32 posibile.
Cuvintele selectate pentru utilizare sunt doar cele care asigură cel puţin o
tranziţie pentru fiecare secvenţă.
 4B3T - este un cod folosit pentru ISDN BRI şi reprezintă grupuri de 4 biţi,
folosind 3 simboluri ternare (pe 3 niveluri: +, 0, -). Prin urmare, codul asociază
24 = 16 combinaţii binare cu 33 = 27 simboluri ternare. Nu se utilizează
combinaţia 000 pentru a evita lipsa tranziţiilor. Pentru eliminarea componentei
continue, secvenţele de intrare pot fi reprezentate alternativ, complementar, (+ +
-) şi (- - +), de exemplu.
 8B10B - asociază simboluri de 10 biţi cuvintelor binare de 8 biţi. Este un cod
care păstrează informaţiile de sincronizare şi elimină componenta continuă. În
acest scop fiecare cuvânt de intrare este codificat, alternativ, prin două secvenţe
binare complementare. Astfel, numărul de biţi „1” respectiv „0” care formează un
prim cuvânt binar ce urmează a fi transmis la prima apariţie a secvenţei de
intrare este egal cu numărul biţi „0” respectiv „1” care formează cel de-al doilea
cuvânt binar transmis la următoarea apariţie a secvenţei de intrare.
 2B1Q – Two-Binary, One-Quaternary, utilizează un simbol (1Q) definit prin 4
niveluri posibile de semnal (quaternar) pentru a coda 2 biţi (2B). Este un cod
folosit în sistemele ISDN.