Sunteți pe pagina 1din 8

METODA DRUMULUI CRITIC (Critical Path Method – C.P.M.

Metoda drumului critic este folosită în urmărirea producţiei. A fost inventată de cei de la NASA în
elaborarea proiectelor Apollo.
Metoda drumului critic este o metodă euristică, inventată de oameni, care se bazează pe teoria
grafurilor.
Metoda permite eşalonarea în timp a activităţilor unui proces complex. Acesta se modelează prin
intermediul unui graf şi permite urmărirea îndeplinirii termenului final planificat al procesului, precum
şi a termenelor intermediare.
Din punct de vedere managerial prin proces complex se înţelege, procesul care nu are un caracter
repetitiv, cu un obiectiv bine definit pentru a cărui realizare se dezvoltă o mulţime de activităţi care
consumă resurse, timp şi care sunt realizate de o mulţime de executanţi.
Managerii controlează desfăşurarea procesului astfel încât acesta să fie realizat într-o durată
optimă, cu un consum optim de resurse şi cu asigurarea corelării procesului cu alte obiective din afara
acestuia.
Exemplu: În cazul unui proiect de investiţii, se doreşte programarea şi controlul acestui proces prin
metoda drumului critic. Procesul constă din activităţi care au o anumită durată iar obiectivul este
evaluarea duratei totale a procesului.
Lista de activităţi a procesului este dată în tabel:
Durata
Activitate
Simbol Activitate activităţii
precedentă
(luni)
A Proiectare --- 3
Contractare materiale şi 2
B A
utilaje
C Construcţie hală A 5
D Achiziţionare utilaje B 4
E Achiziţionare materiale B 2
F Montaj utilaje C,D 1
G Probe E,F 1

Graful este o reuniune de noduri şi arce aflate într-o anumită relaţie. Arcele simbolizează
activităţile procesului, iar nodurile, evenimentele acestuia, adică momentele semnificative de timp ce
corespund trecerii de la o activitate la alta.
Din punct de vedere matematic un graf este definit astfel:
 mulţime X
 aplicaţie Г:X → Р(X)
Cuplul (X, Г) se numeşte graf şi poate fi reprezentat printr-un model fizic analogic constituit din
arce şi noduri, unde nodurile reprezintă elementele mulţimii iar arcele dependenţele funcţionale.

x2

x1

x3

x4
X = { x 1 ,x 2 ,x 3 ,x 4 }
Г(x 1 ) = { x 2 , x 4 }
Г(x 2 ) = { x 1 ,x 3 ,x 4 }

1
Г(x 3 ) = { x 1 }
Г(x 4 ) = { x 2 }
Cu ajutorul grafurilor se pot modela o serie de procese manageriale, de exemplu reţele de
transporturi, structuri de procese operaţionale sau decizionale care pot fi reprezentate pentru analiză
prin grafuri.
Structura unui astfel de proces poate fi reprezentat printr-un graf. Modelul lui va arăta astfel:

B
2
A
0 1 4 D
3 2 E
C
5
F G
3 4 5
1 1

Într-un graf între momentul de început şi cel de sfârşit al procesului există mai multe drumuri,
dintre care cel cu lungimea cea mai mare poartă numele de drum critic. Prin drum se înţelege o
succesiune de arce, respectiv activităţi astfel încât terminarea uneia să coincidă cu începerea alteia.
Drumul complet este drumul care pleacă din nodul iniţial şi ajunge în nodul final.
Lungimea unui drum este suma activităţilor ce formează acel drum.
Drumul critic este drumul complet de lungime maximă sau, aceea succesiune de activităţi care dă
durata totală minimă a procesului. Activităţile care se găsesc pe acest drum se numesc activităţi critice.
Metoda drumului critic urmăreşte să determine activităţile critice şi drumul lor, deoarece acestea
pot să perturbe procesul. Nerespectarea momentelor de terminare a activităţilor critice conduce la
decalarea întregului proces şi, deci, la nerespectarea termenului final planificat.

Clasificarea metodelor de determinare a drumului critic:


 După natura grafului folosit:
• grafuri cu activităţi pe arce şi evenimente în noduri;
• grafuri cu activităţi în noduri şi evenimente pe arce;
 După natura proceselor modelate:
• procedee cu modele deterministe;
• procedee cu modele stohastice (probabilistice);
 După numărul parametrilor controlaţi:
• procedee cu un singur parametru;
• procedee cu doi parametrii (timp-cost, timp-manoperă);
• procedee cu trei sau mai mulţi parametrii;
Printre cele mai folosite procedee sunt:
♦ CPM – Critical Path Method;
♦ PERT – Program Evaluation and Review Technique.

CPM este:
 un procedeu de natură deterministă;
 foloseşte un singur parametru (timpul);
 foloseşte o reţea cu activităţi pe arce şi evenimente în noduri.

2
Metodologia de lucru constă în:
I. Elaborarea programului iniţial:
1. Analiza structurii procesului;
2. Construcţia grafului
3. Calculul temporal;
4. Evaluarea şi optimizarea programului iniţial;
II. Conducerea operativă a procesului.

I.1. Analiza structurii procesului


Se stabilesc datele iniţiale ale procesului:
- se determină condiţiile iniţiale cu privire la desfăşurarea procesului;
- se stabileşte data de început şi de sfârşit a procesului;
- se identifică resursele necesare şi se analizează disponibilitatea lor;
- se analizează tehnologia generală a procesului;
- se stabileşte lista de activităţi.

Structurarea procesului şi întocmirea listei de activităţi se poate face cu un grad mai mare sau mai
mic de detaliere:
- se calculează sau se estimează duratele activităţilor;
- se stabilesc interdependenţele dintre activităţi (pentru fiecare activitate se stabilesc activităţile
direct precedente).

Lista activităţilor procesului se realizează numai de către specialişti, aceştia determină


interdependenţa dintre activităţi, durata lor, pe care le transpun apoi într-o matrice. Pentru a realiza
acest lucru fiecărei activităţi a procesului i se pun succesiv următoarele întrebări:
− Ce activităţi preced activitatea considerată ?
− Ce activităţi se desfăşoară în paralel cu activitatea considerată ?
− Ce activităţi se desfăşoară după activitatea considerată ?

Fiecare activitate a procesului este caracterizată de durata ei, care se notează cu d ij . Dacă avem o
activitate A (d ij ), i reprezintă momentul de început al activităţii A, j reprezintă momentul de sfârşit al
aceleiaşi activităţii A, activitatea fiind o acţiune a procesului care consumă timp şi resurse.

Matricea de interdependenţă dintre activităţi, în care:


 M = activităţi,
 matricea este de tip M × M,
 linia arată activităţile care se desfăşoară înaintea activităţii considerate,
 coloanele indică activităţile care se desfăşoară după activitatea considerată,
 liniile fără nici un semn indică activităţile care au loc la începutul procesului,
 coloanele fără marcaj arată activităţile terminale.

A B …………. M
A * *
B
.
.
.
M

I.2. Construcţia grafului


Pe baza interdependenţei dintre activităţi se trece la construirea grafului de tip reţea.

3
A
i j
dij
unde:
i - codul evenimentului care marchează începutul activităţii A sau (i - j);
j - codul evenimentului care marchează sfârşitul activităţii A sau (i - j);
A sau (i - j) – activitatea;
d A sau d ij - durata activităţii A sau (i - j).

Reguli de construcţie a grafului:


- pentru fiecare activitate există un singur arc între două noduri;
- pentru fiecare nod avem un arc predecesor şi un arc succesor, exceptând nodul iniţial şi cel final;
- între două activităţi nu se acceptă două arce (se introduce o activitate fictivă cu durata zero);
- pentru uşurinţa parcurgerii grafului este de dorit să nu întâlnim intersecţii de arce;
A

A
i j

i j
B 0
B
k
- într-un graf de proces nu se acceptă bucle;
- într-un graf de proces nu se acceptă circuite.
A
A j B

C
i k i

Circuit buclă
I.3. Calculul temporal
I.3.1. Calculul temporal pentru evenimente

Un eveniment este caracterizat prin două termene:


t i 0- termenul minim la care evenimentul este atins;
t i 1- termenul maxim la care evenimentul este realizat.

Calculul termenului minim t i 0:


- se parcurge graful de la stânga la dreapta, punând condiţia ca termenul minim al evenimentului
iniţial să fie zero (t i 0 = 0);
- se merge din nod în nod, din aproape în aproape, respectând următoarea condiţie:

g
dgi i

dhi
{ }
h
t i0 = max t 0g + d gi ; t 0h + d h i

4
Calculul termenului maxim t i 1:
- se parcurge graful de la dreapta la stânga, punându-se condiţia ca termenul minim al nodului final
să fie egal cu termenul maxim al nodului final (t m 1= t m 0).
- se merge din nod în nod, din aproape în aproape respectând următoarea condiţie:

{
ti1 = min t1j − d ij ; t1k − d ik }
Între t i 0 şi t i 1 pot să apară diferenţe. Se calculează astfel marja evenimentului „i”
ca fiind:
Mi = t1i − t i0
I.3.2. Calculul temporal pentru activităţi
Activităţile sunt definite prin patru termene:

tij0î - termenul cel mai devreme de început al activităţii;


t 0t
ij - termenul cel mai devreme de sfârşit al activităţii;

tij1î - termenul cel mai târziu de început al activităţii;

t 1ijt - termenul cel mai târziu de sfârşit al activităţii;


Există următoarele relaţii între activităţi şi evenimente:

t ij0î = t i0 ; t ij0 t = t i0 + dij t1îij = t1j − d ij t1ijt = t1j


; ;

Se defineşte rezerva totală de timp (R Tij ) ca fiind: R T ij = t1j − t i0 − d ij

t ij0î = t i0 i t 1i t ij0t t1îij t 0j j t 1j = t 1tij

Mi d ij

d ij R Tij

R Lij

d ij R Sij

R Tij arată cu cât poate fi amânat începutul unei activităţi fără să fie perturbat termenul maxim al
evenimentului următor t j 1.

5
R Lij = t j 0 – t i 0 – d ij
R Lij arată intervalul de timp cu care se poate prelungi durata d ij a activităţii A (sau ij) care începe la t i 0,
fără a fi afectată rezerva totală de timp a activităţii următoare.
R Sij = t j 0 – t i 1 – d ij
R Sij arată intervalul de timp cu care se poate prelungi durata unei activităţi care începe la t i 1 al
evenimentului i, fără a afecta rezerva de timp a activităţii precedente şi următoare.

Drumul critic este drumul format din activităţi critice (au rezerva de timp egală cu zero).
Toate informaţiile necesare identificării drumului critic şi construirii graficului calendaristic
(graficul GANTT) sunt centralizate în tabelul:

Termenele Termenele Rezerva


Activitate Durata Marja
evenimentelor activităţilor totală
d ij
Simbol i j t i0 t i1 tj0 tj1 t i 1-t i 0 t j 1-t j 0 t ij 0î t ij 0t t ij 1î t ij 1t R Tij

I.4. Evaluarea şi optimizarea programului iniţial


În această etapă se stabilesc măsurile care trebuie luate pentru ca procesul să se încadreze în
condiţiile impuse. Pentru a micşora durata procesului trebuie acţionat asupra duratelor activităţilor
critice prin:
- alocarea de resurse suplimentare;
- luarea de măsuri cu caracter tehnologic;
- structurarea mai fină a activităţilor;
- controlul mai exact al consumului de resurse.
Observaţie: Dacă se modifică duratele activităţilor critice s-ar putea să nu mai avem acelaşi drum critic
=> se face o recalculare.
• tm0 < Tfp programul iniţial trebuie optimizat
Măsuri:
- amânarea momentului de început a procesului,
- menţinerea momentului de start a procesului şi extinderea duratei totale a procesului prin
retragerea unor resurse şi folosirea lor în cadrul altui proces etc.
Atenţie! Dacă resursele ce ar trebui retrase sunt utilaje este necesară o anumită precauţie.
• tm ~ Tfp programul iniţial nu trebuie optimizat
0

• tm0 > Tfp programul iniţial trebuie optimizat


Măsuri:
- alocarea unor resurse suplimentare,
- schimbarea tehnologiei procesului,
- redistribuirea resurselor de la activităţile necritice la cele critice etc.

6
II. Conducerea operativă a procesului
În această etapă se construieşte graficul GANTT. Acesta este un grafic calendaristic.
Calendar Luna mai
Activitatea Durata
(i-j) Activităţii (i-j) L M M J V S D …
d ij
0-1
….

Elementul de dreaptă care reprezintă durata fiecărei activităţi se amplasează în grafic corespunzător
termenului minim de începere a activităţii, toîij.
Pe grafic se marchează cu linie deosebită activităţile critice.
Pentru activităţile necritice se reprezintă cu alt tip de linie, rezervele totale de timp ale acestora.

Realizarea unui obiectiv industrial se urmăreşte cu ajutorul unor instrumente precum graficul
GANTT.
Graficul GANTT
Activitatea Durata activităţii
(i-j) (i-j) Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Noi
Simbol d ij
0-1 A 3
1-2 B 2
1-3 C 5
2-3 D 4
2-4 E 2
3-4 F 1
4-5 G 1

PERT
PERT (Program Evaluation and Review Tehnique) este un procedeu probabilistic, în sensul că
duratele activităţilor nu mai sunt fixe, ci sunt estimate. Avem astfel:
a ij – durata cea mai optimistă;
m ij – durata cea mai probabilă;
b ij – durata cea mai pesimistă.
Duratele activităţilor în cazul procedeului PERT sunt variabile aleatoare cu o distribuţie de tip β
(asimetrică).
PERT foloseşte un graf cu activităţi pe arce şi cu evenimente în noduri, orientat însă spre
evidenţierea evenimentelor, pentru că întreg procesul de analiză este orientat spre evaluarea
probabilităţilor de a atinge un anumit eveniment.
Pe baza estimărilor probabilistice se admite că durata unei activităţi în cadrul aplicării PERT are
o distribuţie de tip β. O astfel de funcţie se caracterizează prin:
- este unimodală (există o singură valoare m ij );
- intersectează graficul în două puncte (a ij şi b ij ).
7
P(dij)

probabilitatea
de apariţie a
duratelor
respective

aij mij bij t

Se caracterizează prin:
aij + 4 ⋅ mij + bij
dij =
- medie: 6 ;

2
 bij − aij 
σ2ij =  
- dispersie:  6  .
 

• Date de intrare = {Γ, a ij , m ij , b ij }.


• Date de lucru = {Γ, d ij , σ2 ij }.
Drumul critic în acest procedeu se calculează la fel ca la CPM, cu menţiunea că, în locul
duratelor fixe duratele sunt estimate (medii). Durata totală a procesului este o variabilă aleatoare cu o
distribuţie normală caracterizată prin dispersie şi medie.

D Dr cr = ∑ dij
(i, j)∈Dr. cr.

σ Dr cr = ∑σ
(i, j)∈Dr. cr.
2
ij

Probabilitatea ca durata procesului să se încadreze într-o durată planificată este dată de un factor
de probabilitate (z):

DPL − DDr. cr
z=
2
σDr. cr ,

unde: D PL – durata planificată.


În funcţie de valorile lui z se găseşte în tabele o probabilitate p:
 dacă p = 0,2 - 0,3 => există riscul mare ca procesul să nu satisfacă condiţiile
impuse din afară;
 dacă p = 0,3 - 0,7 => există şansa încadrării procesului în durata planificată.