Tema6 :Metode de organizare a execuției proceselor de construcție

Prin metodă de organizare a execuției proceselor de construcție se înțelege o anumită modalitate

de a dispune începerea și desfășurarea execuției în timp și spațiu a 2 sau mai multe procese între
care există o strictă dependență, ce conduc la realizarea unor elemente de construcți.
În practică există trei metode de organizare a execuției proceselor de construcție:
1. Metoda succesivă
2. Metoda în paralel
3. Metoda în lanț
Realizarea unei lucrări de construcție nu este rezultatul aplicării numai uneiadin aceste metode.
Datorită complexității unei construcții, pentru realizarea diferitelor elemente, organizarea adoptă
o combinație a celor trei metode, în dependență de condiționările constructive, tehnologice și
organizatorice.
Metoda succesivă
Metoda succesivă propune o desfășurare în timp și spațiu prin care procesele se execută unul
după altul (succesiv), pe sectoare succesive, astfel încît, la un moment dat, pe șantier se
realizează un singur proces.
Organizarea succesivă este una din formele specifice de îmbinare rațională a resurselor materiale
cu cele umane în cadrul procesului de muncă și care face posibilă circulația elementelor pe
sectoare întregi.
Transmiterea sectorului precedent și începerea proceselor pe sectorul următor are loc numai după
ce a fost terminată executarea tuturor fazelor în cadrul sectorului precedent.

Ciclograma metodei succesive Diagrama utilizării resurselor

Ti – durata totală de execuție a procesului

ti – durata de execuție a procesului i pe un sector
R – consum total de resurse
r – nivelul de întrebuințare al resurselor

1
n – numărul total de sectoare

Avantajele metodei succesive sunt :

1. se folosește un număr redus de muncitori pe șantier, ceea ce reduce la minim numărul
construcțiilor temporare pe șantier ( vestiare , săli de mese etc )
2. consumul zilnic de materiale este redus, ceea ce determină reducerea laminim a
mijloacelor de transport și a construcțiilor pentru depozitarea materialelor.
3. procesele sunt ușor de organizat condus și urmărit
4. sectoarele se finalizează rapid și la intervale regulate de timp ceea ce asigură ritmicitatea
producției

Dezavantajele metodei succesive sunt :

1. durata totală de execuție Ti este foarte mare
2. nu se asigură principiul continuității. Întreruperile mari în activitatea fiecărei formații de
muncitori între terminarea unui proces pe un sector și începerea aceluiaș proces pe
sectorul următor, implicit staționarea utilajelor cu care sunt dotate formațiile respective ,
se caracterizează în cheltuieli neproductive.

Metoda în paralel de execuție a proceselor de construcții

Caracteristic pentru această metodă este faptul că o asemenea dispunere și desfășurare în timp și
spațiu, încîtun număr de formații (cel puțin două) , execută concomitent un proces pe un număr
corespunzător de sectoare.
Numărul de formații este egal cu numărul de sectoare.

Ciclograma metodei în paralel Diagrama utilizării resurselor

Avantajele acestei metode constăîn faptul că:

1. Se reduce la maxim durata de execuție a construcției

Dezavantaje:

2
 1. Metoda necesită un număr foarte mare de muncitori cît și concentrări mari de materiale și
utilaje.
2. Necesită zonă de lucru totală pentru a introduce în lucru concomitent formațiile pe toate
sectoarele.
3. Cheltuieli considerabile pentru construcții de organizare de șantier ( depozite, magazii,
vestiare etc. )
4. Organizarea, coordonarea și urmărirea lucrărilor
este foarte dificilă.
Se observă o combinare a metoei succesive
cu cea în paralel.
Dacă urmărim procesele 1,2,3 pe toate
Metoda în lanț de execuție a proceselor de construcție
sectoarele corespunde metoda succesivă.
În principiu metoda în lanț constă în conceperea
Din momentul cînd intră în lucru formația 3
uneidispuneri și desfășurări în tip și spațiu astfel încît
avem execuție în paralel procesul 1 pe
formații de muncitori specializate trec succesiv de pe un
sectorul 3, procesul 2 pe sectorul 2 și
sector pe altul, fiecare formație executînd un singur proces
procesul 3 pe sectorul 1
pe un sector, creînd front de lucru pentru formația ce va

executa procesul următor.

3
 Avantajele metodei în lanț:
1. Are loc divizarea lucrărilor în procese componente în concordanță cu
profesia și calificarea muncitorilor.
2. Are loc divizarea frontului de lucru în sectoare precum și creearea
condițiilor necesare de lucru muncitorilor.
3. Are loc suprapunerea maximă în timp a proceselor.
Metoda în lanț asigură asigură consum uniform de resurse și ritmicitatea producției de
construcție. Organizarea lucrărilor în lanț creează condiții favorabile de lucru subantreprenorilor,
furnizorilor de materiale, organizațiilor de transport și de aprovizionare tehnico-materială.
La execuția proceselor prin metoda în lanț, împărțirea pe sectoare nu este o simplă demarcație pe
teren ci este impusă de condiționări organizatorice și tehnologice foarte complexe ceea ce face ca
coordonarea în timp și spațiu a activității formațiilor de muncă să fie dificilă.

Principii de bază pentru organizarea proceselor de construcție în lanț (flux)

Obiectivul proiectării proceselor de construcție în lanț constă în determinarea unor parametri,
datorită cărora durata de execuție a obiectivului se află în limitele celei programate sau
contractuale și totodata consumul de resurse să fie distribuit uniform.
Aplicarea metodei în lanț pentru realizarea priectelor în natură se bazează pe următoarele
principii:
1. Alegerea obiectelor asemănătoare (similare) după volum, soluții constructive și
tehnologice.
2. Divizarea obiectului în lucrări separate, egale sau inegale după volumul de muncă.
3. Stabilirea succesivității tehnologice și organizatorice și comasarea lucrărilor
intercondiționate într-un lanț sicronizat.
4. Repartizarea anumitor lucrări după formațiuni de muncă, stabilirea succesiunii execuției
obiectelor de construcție și mișcării formațiilor de muncă.
5. Calcularea parametrilor principali ai lanțului ținînd cont de tendința de suprapunere în
timp a proceselor și coordonarea dintre duratele lucrărilor cu numărul de mașini și
formații de muncă.
6. Calculul succesivității de trecere a mașinilor și a formațiilor de muncă de la un obiect la
altul.
Pentru a realiza aceste principii se vor stabili formații de muncitori cu utilaje și instalații de lucru
necesare, cu componență și structură constantă, care trec succesiv fără întreruperi de la un sector
la altul și execută pe fiecare sector aceleași procese, aplicînd aceleași metode.
La realizarea unui singur proces pe un sector în același timp, din considerente tehnologice și
organizatorice pentru a se evita supraaglomerarea cu muncitori, utilaje și materiale ceea ce ar
determina o scădere a productivității muncii.

4
Scopul de bază al calculării proceselor de construcții în lanț este determinarea reducerii posibile
a duratei totale de execuție, care ar permite o productivitate maximă a muncitorilor și
mecanismelor din contul saturării frontului de lucru cu resurse tehnico-materiale.
Pentru programarea în lanț, pentru fiecare grupă de clădiri se stabilește consecutivitatea
tehnologică și mărimea rațională a sectoarelor de lucru. Mărimea sectoarelor de lucru depinde
într-o măsură hotărîtoare de :
1. Sistematizarea spațială a obiectului
2. Caracterul de desfășurare a proceselor specializate
3. Componența lucrărilor
4. Capacitatea lanțurilor
Împărțirea obiectului în sectoare se stabilește reeșind din soluțiile spațiale și constructive ale
clădirii și direcția desfășurării proceselor principale.
Divizarea obiectului în sectoare se efectuează ținînd cont de necesitatea stabilității și rigidității
spațiale a elementelor structurii de rezistență în limitele unui sector. Este necesar ca granițele
sectoarelor să coincidă cu rosturile antiseismice, de temperatură și de tasare, ceea ce permite
terminarea și începerea lucrărilor fără încălcarea condițiilor tehnice a construcțiilor.

Tipuri de organizări în lanț (tipuri de lanțuri)

Complexitatea și natura foarte diferită a proceselor și operațiilor în construcții, determină
posibilitatea aplicării a trei tipuri de lanțuri: lanț ritmic, lanț dual, lanț neritmic.
Lanț ritmic – reprezintă modul ideal de organizare a execuției proceselor de construcție, soluția
perfectă de desfășurare în timp și spațiu. În acest tip de lanț, duratele tuturor proceselor
(denumite și cicluri), ce intră în componența lanțului, sunt egale între ele și constante pe toate
sectoarele:
t1=t2=...=tn=t
Fiecare formațiune de muncitori începe lucrul pe un sector imediat ce formația precedentă și-a
terminat lucrul pe acest sector, ceea ce determină sincronizarea totală între toate procesele și pe
toate sectoarele.

Ciclograma lanțului ritmic

t – durata de execuție a proceselor

constantă pentru toate sectoarele
td – durata desfășurării lanțului
tp – durata predării sectoarelor
introduse în organizarea în lanț
m – numărul de procese (cicluri)
introduse în lanț
n – numărul de sectoare

5
Avantajele teoretice oferite de aplicarea metodei lanțului ritmic sunt excepționale adică
ritmicitatea execuției proceselor și sectoarelor este perfectă și sincronizarea este totală. Eficiența
practică a metodei este redusă deoarece ipoteza duratei calculate t se realizează tocmai în
execuție și ea nu poate fi atinsă întocmai din cauze multiple ce intervin în activitatea șantierelor
(ce nu pot fi prevăzute) cum ar fi : deficiențe în aprovizionare, timp nefavorabil, absențe de la
lucru etc. Toate acestea pot duce la depășirea duratei calculate t. Efectul imediat al depășirii
duratei de execuție a unui proces pe un sector este faptul că formațiile care execută procesele
următoare vor aștepta eliberarea sectorului, implicit se prelungește durata totală de execuție.
Efectul economic al organizării în lanț nu este cel așteptat, deoarece așteptările generează costuri
neproductive cu muncitorii și utilajele ce așteaptă eliberarea frontului de lucru : durata
programată nu se realizează și există probabilitatea ca planul inițial să devină nefolositor chiar în
perioada de început a execuției.
În scopul evitării acestor efecte negative ale aplicării lanțului ritmic se impune adoptarea unor
soluții corective privind dispunerea începerii și desfășurarea în timp și spațiu. Aceste soluții
constau în introducerea intervalelor de siguranță.
Există două soluții de a introduce intervale de siguranță și anume :
1. Prevederea unor intervale de siguranță ts între începerea proceselor (rezerve de timp sau
fronturi de lucru de
rezervă)

____________
desfășurarea programată
a execuției proceselor
------------------
desfășurarea reală a
execuției proceselor

Introducerea intervalelor de rezervă care preiau neuformitățile în desfășurarea reală a

proceselor are dezavantajul că lungește durata totală de execuție cu suma timpilor de
siguranță. Stabilirea mărimii timpilor de siguranță ts se face pe legea evoluării dificultăților
probabile în execuția proceselor.

6
 2. Introducerea intervalelor de siguranță (rezervă) prin forțarea reducerii duratei de execuție
pentru anumite procese, ceea ce are ca efect apariția unui timp neproductiv planificat. Din
acest motiv aplicarea este indicată la procese ce au un cost scăzut pentru ca costul
stagnării muncitorilor și utilajelor să fie cît mai redus. În acest sens se recomandă că
dimensionarea și reăpartizazrea intervalelor de siguranță să se facă ținînd cont de
cheltuielile pe unitate de timp aferente formațiilor : timp de siguranță minim la formații
cu cost maxim și invers.

Durata minimă se calculeaază cu

relația:
Dmin=(m+n-1)*t
Durata reală depășește durata minimă

Lanțul dual

Caracterul neomogen și complexitatea foarte diferită a proceselor de construcție, determină timpi

de muncă diferiți, implicit durate de execuție diferite de la un proces la altul.
După metoda lanțului dual , fiecare din procesele ce fac parte din lanț, se organizează cu durată
de execuție proprie, constantă pe toate sectoarele.
Parametrii principali ai acestui tip de lanț sunt:

n – numărul de sectoare
m – numărul de procese în lanț
td – durata desfășurării lanțului
tp – durata predării sectoarelor
introduse în organizarea în lanț
D – durata totală
 i1,i 1 - este timpul de așteptare între
terminarea unui proces și începutul

 11, 2  (n  1)(t1  t 2 )
procesului următor pe sectorul 1, determinat de diferența dintre duratele de execuție a celor două
procese cînd ti>ti+1
Acest timp reprezintă o așteptare a sectorului și nu o întrerupere în
activitatea formațiilor de muncitori.

Inroducerea δi1 , i+1 – fixează momentul necesar de începere a procesului i+1 pe sectorul 1, care
să asigure continuitate în lucrul formației ce execută procesul i+1 și ordinea tehnologică normală
pe toate sectoarele. Timpii de așteptare δi, i+1 apar și pe celelalte sectoare, din ce în ce mai mici
pînă la ultimul sector unde se produce sincronizarea.
Cînd ti<ti+1 atunci sincronizarea se produce pe primul sector iar δi, i+1 crește pe măsură ce
înaintăm spre ultimul sector. Condiționări tehnologice sau organizatorice pot impune reducerea
acestor timpi de așteptare din următoarele motive:
1. Necesitatea reducerii duratei totale de execuție a lanțului
2. Între anumite procese succesive dintr-un lanț, prezența timpilor de așteptare ar
conduce la deteriorarea proceselor executate anterior (ex: între săpături și turnarea
betonului în fundații).
3. În cazul proceselor ce conduc la realizarea structurii de rezistență pentru construcții
cu mai multe niveluri, procese ce au durate de execuție diferite, reducerea timpilor de
așteptare este absolut necesară pentru a asigura continuitatea în lucru formațiilor de
muncitori cind trec de la un etaj la altul.
Reducerea timpilor de așteptare între procesele unui lanț dual se face prin:
- introducerea mai multor schimburi și prin modularea proceselor.

Lanț neritmic

Lanțul neritmic corespunde situației cînd procesele au durate de execuție diferite de la un sector
la altul și între ele. Problema principală la un lanț neritmic este coordonarea între procesele
succesive, astfel încît dispunerea începerii execuției proceselor să asigure continuitatea în lucru
formațiilor de muncitori și respectarea ordinii tehnologice în desfășurarea execuției în timp și în
spațiu.

8
 Pentru stabilirea momentului de începere a fiecărui proces, care să asigure condițiile de mai sus
se notează :
- duratele de execuție a proceselor A, B, ... Q pe sectoarele 1, 2 .... n cu ai, bi ....... qi
- momentele de începere a execuției cu TA(0) , TB(0) ..... TQ(0) iar
- momentele de terminare a execuției la i sectoare cu TA(i) , TB(i) ...... TQ(i)

i TA ( 0 )  0
TA( i )   ai
1

i
TB ( 0 )  TB ( i )   bi
i
TB ( i )  max TA( i )   bi
1
1

............................... i

i
TQ ( 0 )  TQ ( i )   2i
TQ ( i )  max(TR (i ) )   2i
1

9
 Tema 7.Programarea execuției proiectelor de construcție pe baza metodei drumului critic
(MDC)
Noțiuni generale cu privire la M.D.C.

Metoda drumuli critic (MDC) – poate fi definită ca un ansamblu de procedee pentru programarea
și conducerea execuției proiectelor complexe bazată pe teoria grafelor.
MDC – folosește o tehnică specială de reprezentare a desfășurării execuției proiectelor de
construcție în formă de rețele plane, numite grafice, rețea sau grafe.
Denumirea adoptată la noi în țară MDC este traducerea din limba engleză ”Critical Path Method
(CPM). Drumul critic este numai o particularitate a unui grafic rețea, nefiind singurul scop a
elaborării acestuia. Metoda drumului critic are o fundamentare matematică riguroasă, asigurată
prin teoria grafelor constituită ca urmare a unor necesități practice, rezultatele din nevoia de a
prevedea și controla desfășurarea proiectelor complexe.
MDC – ca metodă de programare și conducere a execuției proiectelor de construcție se bazează
pe următoarele premise:
1. O lucrare de construcție – este unul din cele mai mari și complexe rezultate ale muncii
omenești. Realizarea unei lucrări de construcție este rezultatul unui număr mare de
acțiuni cu caracter tehnic, organizatoric, administrativ și condiționări foarte diverse
denumit generic ”activități”, între care se stabilesc interdependențe extrem de complexe
ce evoluează pe parcursul execuției.
2. Comanda, coordonarea și urmărirea acțiunilor complexe pentru realizarea unui proiect,
impune ( încă din perioada de programare a realizării ), controlul pe etape sau faze pentru
a putea analiza separat rezultatele fiecărei faze și a lua măsuri în fazele următoare.
3. Caracterul de unicat al activității de construcție și durata foarte mare de execuție a
proiectelor face necesară posibilitatea verificării din timp a consecințelor unor decizii pe
care le poate lua conducătorul șantierului fără a aștepta sfîrșitul unei acțiuni sau chiar a
unei etape.
Modelul desfășurării execuției unui proiect de construcție, punînd în evidență legăturile și
interdependența activităților este – graficul rețea.
MDC – prin tehnica de reprezentare clară, face accesibilă însușirea intuitivă și rezolvarea
problemelor, pînă la un anumit grad de dificultate fără a fi necesară cunoașterea bazei
matematice. Modelul MDC face posibilă introducerea reală a datelor privind desfășurarea
proceselor de construcție. Adică pot fi reactualizate programele inițiale fără a reface modelul
graficului rețea.

Reprezentarea activităților în M.D.C.

La baza MDC stă noțiunea de activitate, cu un sens mult mai larg decît cel obișnuit. Activitățile
ce se implică întrun grafic-rețea pot fi :
a) activități care consumă timp și resurse – (activități reale) (materiale, forță de muncă,
utilaje) ex. – săpături, betoane, cofraje etc.
b) activități care consumă numai timp – (activitate de așteptare) sunt cele de natura
întreprinderilor tehnologice: întărirea betoanelor; uscarea tencuielilor; etc.

10
 c) activități care nu consumă nici timp nici resurse – denumite activități fictive – care
evidențiază condiționări tehnologice, organizatorice sau de altă natură, în desfășurarea
celorlalte activități.
Fiecare activitate Aij este definită și delimitată de două evenimente : - o durată dij și de un
consum de resurse rij

- reprezentarea unei activități reale

- reprezentarea unei activități de așteptare

- reprezentarea unei activități fictive

Corespunzător acestor forme de reprezentare, unei activități i se atașează două evenimente

(faze, stadii, noduri, sau momente).

Evenimentul (i) marchează începutul activității,

iar evenimentul (j) marchează sfîrșitul ei.
Evenimentele (i),(j) sunt numai evenimente
instantanee în desfășurarea activității.
O activitate (ij) este caracterizată și perfect determinată dacă se cunoaște momentul de
începere (i), durata activității (tij) și momentul de terminare.
Modul (evenimentul, momenrul) reprezintă legătura logică, exprimînd rațiuni tehnologice
sau organizatorice, dintre două activități adiacente.

11
Modul (j) reprezintă, pedeoparte, momentul de terminare a activității (ij) iar pe de altă parte
momentul de începere a activității (jk) exprimînd astfel faptul că activitatea (jk) nu poate începe
decît după terminarea activității (ij).
În consecință, relația dintre două activități succesive (ij) și (jk) este de tipul sfîrșit-început.
Reguli de bază pentru întocmirea graficelor-rețea de tip M.D.C.
Graficul rețea este un desen pentru întocmirea căruia sa impus necesitatea adoptării unor reguli
unitare privind trasarea acestuia. Regulile de bază pentru întocmirea graficelor rețea detip MDC
sunt :
1. Orice grafic rețea de tip MDC are un singur nod inițial numerotat cu ”0” și un singur nod
final.
2. Dintr-un nod pot începe una sau mai multe activității, ceea ce reprezintă faptul perfect
logic ca un nod să fie momentul comun de începere pentru una sau mai multe activități.

3. La un nod se pot termina una sau mai multe activități, fapt ce corespunde situației că
acestea indiferent de momentul de începere se pot termina în același moment.

12
4. Între două noduri se poate reprezenta doar o singură activitate.

5. Într-un grafic rețea

se consideră că
o activitate nu poate începe decît după
terminarea activității imediat precedente.
6. În scopul clarificării desenului, se caută să se evite, pe cît posibil încrucișările de
activități, lucru posibil prin redesemnarea graficului rețea.

7. nodurile graficului rețea se numeroteză astfel încît totdeauna numărul nodului de la vîrful
unui arc să fie mai mare decît numărul nodului de la coada arcului.
8. Într-un grafic rețea nu trebuie să apară circuite.

Drumul 5-6-7-3-5 etse un circuit, ceea ce din

punct de vedere al rațiunilor practice,
tehnologice sau organizatorice reprezintă un
nonsens.

13
 Relații între activități în grafice rețea

Metoda drumului critic MDC – rezolvă două probleme extrem de importante în programarea
execuției proiectelor de construcție și anume:
1. O problemă de bază (fond) care constă în faptul că elaborarea graficului rețea obligă pe
elaborator să identifice, analizeze și să fixeze structura activităților și relațiile dintre
acestea.
2. O problemă de formă, care constă în a reprezenta clar și precis relațiile dintre activități.
Graficul rețea preia rezultatele obținute prin ciclograme și le asamblează într-un sistem de
relații mult mai complexe datorită necesității de a reprezenta dependența dintre procesele
de construcție și celelalte acțiuni cu caracter tehnic, organizatoric, administrativ, absolut
necesare pentru realizarea proiectului tehnic (P.T).
- Relația de strictă și unică dependență dintre procese din cadrul metodei de organizare
succesivă este pusă în evidență prin grafic rețea astfel.

- Relația de tip paralel dintre procese din cadrul metodei în paralel este reprezentată prin
grafic rețea astfel :

14
-Metoda în lanț, ea însăși o combinație de metodă succesivă și în paralel, este prima treaptă în
necesitatea analizei și reprezentării grafice a unor relații de dependență mai complexe. Acestea se
reprezintă astfel :

Dacă analizăm activitatea b2 toate celelalte activități pot fi împărțite în raport cu aceasta în
trei categorii :
1. Activitățile a1, a2, b1 sunt activități care trebuie terminate înainte de începerea lui b2 –
denumite activități precedente.
2. Activitățile b3 , c2 , c3 – activități care nu pot începe decît după terminarea lui b2 –
denumite activități următoare. (b3 și c2 – sunt activități imediat următoare).
3. Activitățile a3 și c1 sunt independente față de b2.
Sa convenit că relațiile de tipul 1. și 2 . să fie denumite condiționări adică o activitate ”a”
condiționează activitatea ”b” – dacă activitatea ”b” nu poate începe decît după ce activitatea ”a”
sa terminat complet.
După începerea activității ”b” este necesară numai o anumită proporție din ”a” atunci activitățile
se împart în subactivități a1 , a2 , a3 , b1 , b2 , b3 .
Dinpunct de vedere al naturii lor condiționările pot fi de ordin tehnologic, organizatori și
legislativ.

Condiționările tehnologice – sunt condiționări provocate de reguli tehnologice a căror scop este
defapt asigurarea calității și economicității lucrărilor Ex: executarea instalației electrice înaintea
tencuirii, montarea parchetului după zugrăvire etc.
Condiționările organizatorice – sunt condiționări dintre două sau mai multe activități pentru
realizarea cărora este necesară folosirea unei aceleași resurse indivizibile, din care cauză

15
activitățile trebuie executate pe rînd Ex: două săpături cu același excavator, aceeași macara
montează două prefabricate etc.
Condiționările legislative – sunt condiționări provocate de anumite prevederi legale și se referă
în mod special la procedurile cu caracter administrativ: avizări, aprobări, comenți, operațiuni
bancare, recepții pentru faze de execuție.

Tema 8. Programarea prin MDC cu analiza parametrului timp determinist

În cadrul acestui procedeu al MDC, singurul parametru care face obiectul programării și ulterior,
controlului este timpul. Rezultatul programării cu analiza timpului îl constituie ansamblul datelor
de începere și terminare a tuturor acțiunilor legate de realizarea unui proiect de construcție,
denumit programul de termene.
Programarea cu analiza parametrului timp este procedeul fundamental al MDC, deoarece toate
celelalte procedee (analiza resurselor, analiza și optimizarea costului) pornesc de la rezultatele
timpului consumat.
Elaborarea unui asemenea program presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. Analiza proiectului și stabilirea listei activităților.
2. Elaborarea graficului rețea.
3. Stabilirea duratelor activităților.
4. Calculul elementelor graficului rețea.
5. Analiza încadrării în restricții temporale.
6. Integrarea și condensarea graficului rețea.
7. Transpunerea calendaristică a graficului rețea.

Analiza proiectului și stabilirea activităților

Analiza proiectului în vederea stabilirii activităților,trebuie înțeleasă ca fiind o analiză generală

avînd următoarele scopuri:
1. Stabilirea activităților legate nemijlocit de execuția proceselor ce conduc la obținerea
elementelor de construcție, care se face pebaza detaliilor de execuție și a
antimăsurătorilor (listele cantităților de procese).
Aceste activități pot fi procese simple sau complexe, ar putea cuprinde:
- un articol, atunci cînd execuția acestuia are o delimitare precisă din punct de vedere
tehnologic sau organizatoric
- două sau mai multe articole cînd între acestea există legătri tehnologice sau
organizatorice
- o parte dintr-un articol atunci cînd din punct de vedere tehnologic și / sau organizatoric se
impune defalcarea acestui articol.
În legătură cu stabilirea acestor activități se pot menționa două etape:
a. Stabilirea unei liste de activități principale, în funcție de tehnologia de execuție a
elementelor Ex: pentru realizarea fundațiilor sunt necesare următoarele activități :
- săpături, cofrare, beton de egolizare, armaturi, turnare beton, decofrare).

16
 b. Defalcarea activitățillor principale în subactivită în funcție de delimitarea și desfășurarea
în spațiu care trebuie coordonată cu evoluția viitoarelor activități.
Ex: săpături pe axele 1,2 : betonări axul 1 , axul 2 etc.
2. Stabilirea activităților prezentînd condiționări tehnologice sub forma întreruperilor
tehnologice a căror durată variază în limitele foarte largi în funcție de natura și calitatea
materialelor folosite, temperatura mediului, alte condiții locale.
3. Stabilirea activităților cu caracter tehnic ( trasări, recepția execuției lucrărilor ascunse) ,
organizatoric (aprovizionări cu materiale, utilaje, dotare cu surse de apă, energie etc),
legislativ, financiar etc.
Deci studiul proeictului și stabilirea activităților în vederea elaborării programului este o
problemă care se bazează pe cunoașterea și analiza profundă a proiectului, cunoștințe tehnice
privind tehnologia și organizarea execuției proceselor și o bogată experiență practică.
Această etapă se închee cu elaborarea fișelor activităților.
(Anexa 1,5) Hagiu
Elaborarea graficului rețea

Pentru execuția unui proiect de construcție, toate activitățile ce intră în realizarea programului
trebuie corelat în legătură cu desfășurarea lor în timp și spațiu, printr-un model grafic. Scopul
acestuia este de a face posibilă descrierea clară și precisă a tuturor activităților și a numeroaselor
condiționări dintre ele, ținînd seama de complexitatea proiectului.
Practic, graficul rețea se elaborează astfel:
Avînd lista activităților proiectului în organizare adoptă reprezentarea sub formă de arce orientate
și luînd din aproape în aproape fiecare activitate, se stabilesc condiționările de realizare a
acesteia, în care scop se vor căuta răspunsuri la următoarele întrebări:
a. există o activitate care condiționează pe toate celelalte?
care este aceea?
Conform listei de activități din anexa 1b este ”identificare – predare amplasament.

b. Care activitati pot fi incepute daca se termina activitatea x

17
 Activitatile `` Organizarea de santier etapa I `` si `` Asigurarea buldozer`` pot incepe daca se
termina activitatea identificare-predare amplasament.
c. Care
sunt

activitatile ce trebuie terminate ca sapoata incepe activitatea ``y``

In figura activitatea (5,8) ``Sapaturi fundatii Ax1`` a fost conditionata determinarii activitatii (4,5)
``Trasare hala `` deoarece prin acestea asigura trasarea axelor , formelor si a cotelor sapaturilor . Dar ......

prin care se are in vedere asigurarea conditiilor de vizare a muncitorilor in care scop este necesara
introducerea cativitatii fictive(3.5). Se continua in acest mod analizind toate activitatile din (anexa 1b)
Hagiu si se obtine astfel graficul retea .

Stabilirea duratelor activitatilor

In stabilira duratelor activitatilor ,manual-mecanice si mecanice pentru care exista norme de timp (Ni,Niu)
pentru care duratele se vor stabili pe baza formulelor de calcul urmatoare :
durata in schimburi (schimburi)

2.Activitati pentru care exista reglementari normative

Durata in zile:

18
 privind durata de realizare .Aceste reglementari privesc in general intreruperile tehnologice ce urmeaza
proceselor umede,turnarea ,aplicarea zugravirilor etc.
3.Activitati pentru care nu exista norme de timp sau alte reglementari privind durata de realizare ca de ex.
Trasari ale constructiilor,receptia lucrarilor ascunse etc.In aceasta situatie duratele se vor aprecia pe baza
experientei si a evidentelor statistice din perioade anterioare.
Calculul elementelor graficului retea
Scopul elaborari greficului retea este de a stabili ,in functie de conditionarile dintre activitati,pe care le
descrie,termenele posibile si necesare de incepere si terminare pentru fiecare activitate.In retelele de tip
MDC,nodurile graficului retea reprezinta legatura logica determinata de conditionarile tehnologice si/sau
organizatorice dintre activitati .Deci un nod arata ca inceperea fiecarui activitati din cele emergente
lui(activitati care emerg,care incepe in nodul respective),este conditionata de terminarea tuturor activitatilor
imergente nodului respective(activitati care imerg,care se termina in nodul respectiv) .
Definirea drumului critic
Drumul critic este drumul complet intr-un graphic retea,intre nodul initial si nodul final cu durata cea mai
mare . Actvitatile situate pe acest drum se numesc activitati critice .
Calculul termenelor nodurilor
In retelele de tip MDC,nodurile graficului retea reprezinta legatura logica determinate de ratiuni
tehnologice sau organizatorice,dintre activitati.In consecinta un nod arata ca inceperea fiecarei activitati din
cele enumerate este conditionata de terminarea tuturor activitatilor imergente nodului respective.
Calculul termenelor minime
Se efectueaza pornind de la nodul initial (0) catre nodul final (n)mergind numai in sens direct arcelor .
1)termenul minim al nodului initial se considera a fi egal cu ,,0’’-t0=0
2)termenul minim al nodului “j” “tj”,unde exista o singura activitate imergenta (ij),avind durata tij este
concretizat in urmatorarea relatie
tjm=tim+tij

Regula are urmatoarea explicatie ;nodul “j”asociat activitatii imergente (ij),reprezinta momentul posibil de
terminare a acestei activitati,care nu poate fi dat decit de momentul de incepere plus durata activitatii.
3)Termenul minim al nodului “j”(tjm) unde exista doua sau mai multe activitati (ij)imergente(Uj),de durate tij
este concretizat in relatiaα

tjm=ma x(tjm+tij)

(i,j) €Uj
Explicatia este urmatoarea:nodul “j”
reprezinta legatura logica intre

19
 multimea de activitati Uj imergente nodului “j” si una sau mai multe activitati care vor emerge din nodul
“j”.Aceasta vor putea incepe numai dup ace toate activitatile imergente vor fi terminate;toate activitatile
imergente se vor termina cind activitatea cu durata cea mai mare ,pina in nodul “j” va fi terminate.
In consecinta,trmenul minim al nodului final va fi maximul dintre toate duratele drumurilor de la nodul
initial pina la nodul final(succesiunea de activitati intre nodul initial si nodul final cu durata cea mai mare).

Calculul termenelor maxime

Se efectueaza pornind de la nodul final catre nodul initial mergind numai in sens contrar arcelor
1)termenul maxim al nodului final (tnM) este egal cu termenul minim al acestuia (tnm)
tnM=tnm
Explicatia practica este aceea ca proectul realizat nu poate avea doua termene de terminare.
2)Termenul maxim al nodului “i” unde exista o singura activitate emergent (ij) de durata (tij) este
tiM=tjM-tij

Explicatia consta in faptul ca termenul maxim al nodului “i” asociat activitatii emergente (i,j) reprezinta
termenul maxim posibil de incepere al acesteia fara a depasi termenul nodului final./
3)Termenul maxim al nodului “i” unde exista mai multe activitati (i,j) emergente (Ui+) ,de durate tij este
TiM=min(tjM-tij)

Ui+ Explicatie:Daca � nodul “j” S-ar adopta pentru termenul maxim in termen mai mare decit minimul
diferentei (tjM-tij) atunci activitatea (i,j) cu durata cea mai mare dintre Ui+ ar conduce la depasirea termenului
final de realizare a proectului.

Termenele nodurilor calculate astfel, se trece in dreptul nodurilor existind mai

multe modalitați de notații

20
 Calculul termenelor activitaților
Termenele nodurilor ofera posibilitatea de a pune în evidența patru termene
principale ale activitaților
1)Termenul minim de începere a unei activitați (ij) este termenul minim al
nodului “i”
=
2)Termenul minim de terminare al unei activitati (ij) va fi suma dintre
termenul minim al nodului “i” si durata activitatii
3)Termenul maxim de incepere a unei activitati (i,j) va fi diferenta dintre
termenul maxim al nodului „j” si durata activitatii
= -tij
4)Termenul maxim de terminare a unei activitati (i,j) va fi termenul maxim
al nodului „j”
=
Pentru activitatile critice termenele minime de incepere si terminare sunt egale cu
cele maxime de incepere si terminare , ceea ce indica un singur termen posibil de
incepere si terminare.
Activitatile necritice au grade de libertate privind inceperea sau terminarea ,
determinate de diferenta intre termenul minim si termenul maxim .

21
 Calculul resurselor de timp ale activitatilor
O activitate este marcata de un nod de inceput si un nod de sfirsit . Pentru o
activitate necritica , gradele de libertate de care dispune privind realizarea inceperii
si respectiv terminarii, depind de termenele acestor noduri si de durata activitatii.
Masura libertatii de amplasare a unei activitati pe scara timpului, in limitele
termenelor nodurilor se numeste rezerva (sau marja ) de timp ale activitatii.
Pentru sistematizarea calculului si utilizarii sau propus patru categorii de rezerve
de timp ale activitatilor:
1. Rezerva totala a unei activitati (i,j) pune in evidenta durata maxima cu
care se poate depasi termenul minim de terminare a activitatii
, fara a depasi termenul final al programului , adica termenul maxim al
nodului „n”
= -( + )

22
Regreva libera – RL (i,j) a unei activitati (j,j) pune in evidienta durata maxima cu care poate
depasi termenul minim de determinare a activitatii ( t i j )m , fara a consuma rezervele
activitatiilor urmatoare :

RL ( i ,j) = tjm – (tim + tij )

Rezerva intermediara – RIT(ij) a unei activitati (i , j) , pune in evidienta durata maxima , ( ca
rezerva de timp) de care mai dispune o activitate fara a afecta rezervele activitatiilor precedente:
RJT(i,j) =tjM - (tiM + tij )
Rezerva independenta RI∆ (i,j) a unei activitati (i,j) pune in evidenta durata maxima ,(ca
rezerva de timp ) , de care mai dispune o activitate , fara a afecta rezervele activitatiilor
precedente si urmatoare :
RI∆(i,j) = tjm - (tim +tij )
Daca in urma calculelor RIT(i j) si RID(i,j)= o
Rezervele de timp se pot utilize in urmatoarele scopuri :
1. Modificarea termenelor de incepere , respectiv de terminare ale activitatilor , in limitele
acestor reserve , datorita intirzierii sau lipsei de materiale , muncitori,utilaje,ect.
2. Realizarea proectului ethnic (PT) la termenul stability prin contract impune urmarirea si
asigurarea cu resursele necesare activitatiilor critice . Eventualele lipsuri ce pot aparea la
aceste activitati se pot suplini prin preluarea acestor resurse de la activitatile necritice , in
consecinta prelungind durata de executie in limitele rezervelor disponibile.
3. Modificarea termenelor de incepere combinata cu prelungirea duratei de executie si
reducerea intesitatii resurselor , reprezinta suportul principal al aplicarii procedeului
metodei Drumului Critic cu analiza resurselor si cu analiza si optimizarea costului
proectului .

23
 Tema 9.Calculul termenelor nodurilor prin programarea liniara
In cadrul unor grafice retea de mari dimensiuni, cu sute de activitati , calculul normal al
termenelor dureaza prea mult se este posibila aparitia greselilor .
In consecinta ,s-a impus necesitatea calculului automat folosind calculatorul .
Prima treapta pentru elaborarea unui program automat, pentru calculul termenelor nodurilor , a
fost exprimarea matematica a structurii si conditionarilor dintr-un graphic retea .
Problema poate fi solutionata in doua noduri :
1. sub forma unui program liniar binar
2. sub forma unui program liniar standart .

Cea de a doua forma se considera mai simpla si a fost precautata.

Din punct de vedere al programarii liniare fiind dat graficul retea si multimea duratelor
activitatilor aferente , problema calculului termenelor nodurilor se punerea in evidenta a
drumului critic se formuleaza astfel :
Sa se determine tim ,tim,tjm,tjm care satisface restrictiile:
tjm- tim ≥ tij
tim,tjm ≥ 0
tim,tjm ≥ 0
astfel incit tnm =tm —> minim
Exemplu:

Programul liniar corespunzator acestui grafic retea va fi :

t0m=0 ; t1m-t0m≥5 ; t2m-t1m ≥1 ; t4m-t1m≥2
t3m-t1m≥3;t5m-t2m≥0;t5m-t4m≥6
t4m-t3m≥0;t5m=t5m —> minim

Analiza incadrarii in restrictii temporare a graficului retea

Asupra programului de realizare a unui proect de constructive se impugn ,in cele maimulte
situatii,restrictii temporare care pot fi:

24
1.Durata totala calculate Dc a programului trebuie sa fie mai mica decit a durata d,impusa prin
contractual de antrepriza Dc<D.Daca in urma calcului duratei programului rezulta Dc>D ,se face
diferenta ∆D=Dc-D,si se procedeaza la reducerea drumului critic,prin reducerea duratei de executie la
una sau mai multe activitati critice,astfel incit suma reducerilor sa fie mai mare sau cel putin egala cu
∆D
2.Restrictii asupra termenelor unui nod “j” intermediary,care reprezinta o faza importanta de executie.Se
disting urmatoarele situatii:
a)Termenul minim al nodului “j” trebuie sa fie mai mic decit un termen”t” impus
tjm≤t
Daca restrictia aceasta nu este satisfacuta se face diferenta ∆D=tjm-t si se procedeaza la reducerea
duratelor activitatilor imediat precedente,astfel incit suma reducerilor de pe drumul cel mai lung pina la
nodul “j” sa fie ≥ ∆D
m M
b)seimpune nodului “j” un termen “t” care sa satisfaca conditia:tj ≤t≤tj .In acest caz se procedeaza
la recalcularea termenelor maxime de la nodul “j” catre nodul initial,luind pentru nodul “j” un nou
termen maxim tjM*=t ,ceea ce face ca in nodurile imediat precedente ,termenul maxim sa devina
tiM*=tjM*-tij
c)In urma transpunerii calendaristice a graficului retea ,rezulta ca o parte a programului de executie se
va suprapune peste perioada de iarna.in acest caz este

este rational ca in perioada de iarna, sa se execute acele activitati care necesita minim de masuri
tehnologice si organizatorice suplimentare si implicit effort financiar suplimentar minim.

Condensarea si integrarea graficelor retea

Realizarea constructiilor complexe, necesita explicitarea intr-un grafic retea, a unui numar
foarte mare de activitati efectuate de firme specializate. In asemenea situatii graficul retea capata
dimensiuni foarte mari, greu de mnipulat, de expus si de urmarit. Din acest motiv, tehnica
elaborarii graficelor retea, a apelat la reprezentarea programelor pe portiuni mai mici numite
subgrafuri. Operatia de asamblare a mai multor subgrafuri intr-un grafic retea unic se numeste
integrarea graficelor retea.
Pe de alta parte, coordonarea activtatilor legate de realizarea constructiilor complexe prin
grafice retea integrate se face la nivelul de conducere al antreprenorului general unde nu mai este
necesara detalierea amanuntita a activitatilor. Acest aspect impune condensarea graficelor retea.
Condensarea unui grafic retea inseamna operatia de transformare a graficului detaliat intr-un
grafic echivalent cu un numar redus de arce si noduri, reflectind acelasi continut tehnologic si
organizatoric de executie a proiectului tehnic.
In vederea condensarii unui grafic retea este necesar a preciza nodurile care se pastreaza si
anume:
-nodurile marginale (nodul initial si nodul final);
-nodurile cheie- considerate a fi faze importante pentru nivelul deconducere respective.
Pentru condensarea graficelor retea se aplica urmatoarele reguli:
1) Se traseaza nodurile caracteristice care se vor conserva in graficul retea condensat: nod
initial, nod final si nod cheie.

25
2) Daca intre doua noduri cheie se afla unul sau mai multe drumuri pe care nu se gaseste
nici un alt nod cheie, aceste drumuri se inlocuesc cu o singura activitate.

3) Se calculeaza duratele activitatilor, din graficul condensat in care durata fiecarei

activitati va fi data de drumul cel mai lung dintre nodurile activitatii comasate.

Tema 10.Transpunerea calendaristica a graficului retea.

26
 Termenele nodurilor dintr-un grafic retea, si prin ele termenele activitatilor sunt atemporale,
adica nu sunt localizate in timp calendaristic.
Transpunerea calendaristica a graficului retea se face prin planul calendaristic.
Transpunerea are ca element primar colerarea termenului minim al nodului initial (t0m=t0m=0)
cu termenul calendaristic de incepere a executiei fixat prin contractul de antrpriza.
Intocmirea planului calendaristic se bazeaza pe urmatoarele ipoteze:
1) La scara perioadelor calendaristice, lunile calendaristice vor cuprinde numai zilele
lucratoare, eliminindu-se zilele de odihna si sarbatorile legale.
2) Activitatile se trec in coloane cu aceasta destinatie, identificate prin cod si denumire.
(codul activitatii reprezinta numerele nodurilor care o marcheaza).
3) Ordinea de inregistrare a activitatilor se bazeaza pe urmatoarele reguli:
a) in ordinea crescatore a termenului minim de incepere.
b) Pentru doua sau mai multe activitati au acelasi termen minim de incepere se
acorda urmatorele prioritati: - activitatile critice
- activitatile cu rezerva totala cea mai mica
- activitatile cu durata cea mai mica
4)Din punct de vedere al desfasurarii in timp, activitatile se considera ca incep si sfirsesc la
termenul minim,reprezentindu-le intre aceste momente m(tij), (tij)m cu linie plina, in continuare
se figureaza rezerva totala, care are ca moment final termenul ce marcheaza sfirsitul activitatii.

27
 Anul

2012 2013
Lunile
august septembrie actomb noiemb decemb ianuarie
Codul Denumirea T
Lucrarii Rtij Zile lucratoare
lucrarii ij
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Termenele din gr.retea

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

0-1 Nivel 5 3
terenului
0-2 Dfrisarea 3 1
terenului
1-2 Sapaturi 7 4
fundatii

Actualizarea programelor de executie a proiectelor de constructie

In cazul desfasurarii reale a executiei constructiei au loc abateri fata de programul elaborate
inaintea inceperii executiei. Elaborarea programului are la baza o serie de ipoteze asupra
conditiilor de realizare.
Metoda Drumului Critic este un model care permite descrierea clara a conceptiei asupra
evolutiei executiei,dar niciodata nu va putea impedica aparitia efectelor negative cauzate de
dificultati obiective(lipsa materialelor,defectarea utilajului ,conditiile meteo nefavorabile
etc.).Aceastea fac ca executia reala sa nu se suprpuna intentia peste programul elaborate initial.
MDC permite conducerii executiei ,analiza rationala a locului si momentului aparitiei
abateirilor,fara aastepta sfirsitul unei activitati sau al unei etape si adoptarea de masuri si decizii
corrective prin actualizare.
Actualizarea programelor de constructie prin MDC se face la intervale regulate cum ar fi 1
saptamina,la 2 saptamini,la o luna ,in functie de importanta proectului.

28
 Durata calculelor nu trebuie sa depaseasca o zi pentru actualizari la perioade de 1-2 saptamini si
2,3 zile pentru actualizari lunare. In functie de modificarile survenite pe parcursul executiei se
pot ivi doua situatii.
1)abaterile privesc numai duratele activitatilor, ceea ce inseamna ca structura graficului retea nu
este afectata.
2)abaterile privesc natura activitatilor si relatiile de ordine intre ele, in acest caz, graficul retea
trebuie refacut.
La fiecare actualizare se procedeaza in felul urmator:
1)Se inregistreaza duratele reale ale activitatilor executate si eventualele modificari care
afecteaza graficul retea.
2)Se reface graficul retea si numai se recalculeaza programul tinindu-se seama de modificarile
survenite.
3)In cazulconstatarii unor depasiri, se iau masurile coraspunzatoare care sa asigure respectarea
termenului final; urgentarea uneia sau mai multor activitati critice care sa conpenseze dapasirile.

Tema11: Planificarea calendaristica

11.1.Notiuni privind planificarea calendaristica

Planificarea calendaristica in construcţii consta în elaborarea planurilor care pe

baza cantităţilor de lucrări şi instalaţii, soluţiilor organizatorice şi tehnologice,
determină succesiunea şi durata proceselor de construcţie, necesarul de resurse şi
altele. Planul calendaristic reprezintă un element final in planificarea execuţiei
obiectului de construcţii. Structura şi gradul de detaliere a planului calendaristic
depind în mare măsură de destinaţia lui şi anume el poate fi realizat pentru:
construcţia unui complex de obiecte; obiect separat; perioada de pregătire de
construire; perioada de execuţie a infrastructurii;perioada de execuţtie a
suprastructurii etc. Planul calendaristic poate fi realizat sub următoarele forme: 1.
grafic liniar; 2. ciclograma; 3.grafic reţea; 4.tabel. planul calendaristic trebuie să
conţină toate procesele care sunt incluse în devizul de cheltuieli a obiectului. Ordinea
în care se execută se recomanda sa fie intr+o succesiune tehnologică şi organizatorică
şi practic să se respecte ordinea din devizul de cheltuieli. Parametrul principal al
planului calendaristic este perioada de timp pentru care este calculat. Acestparametru

29
poate fi anul, trimestrul, luna, decada, sau ziua. Planul calendaristic trebuie să
cuprindă toate procesele de punere în opera inclusiv şi lucrările speciale.

11.2.Conţinutul şi elaborarea planului calendaristic liniar

Termenele de execuţie se stabilesc în rezultatul suprapunerii raţionale în
timp a lucrărilor de construcţie, utilizării efective a resurselor principale în primul
rînd a formatiunilor de muncă şi a mecanismelor cheie. La fel se iau în consideraţie
condiţiile specifice de execuţie a lucrărilor. În calitate de date iniţiale pentru
elaborarea planului calendaristic de execuţie a lucrărilor sunt:
-proiectul de organizare a construcţiei;
-durata contractată de construire
-contractul de execuţie a lucrărilor
-fişele tehnologice
-documentaţia de execuţie
-informaţii cu privire la posibilităţile întreprinderilor de construcţii care sunt
imploicate in construcţia obiectului
Consecutivitatea întocmirii planului calendaristic este următoare:
1. Se determină nomenclatura şi succesiunea tehnologică a lucrărilor
2. Se determină cantităţile şi volumele de muncă a lucrărilor de construcţii-montaj
3. Se selectează maşinile, mecanismele şi utilajele necesare şi se determină
volumele de lucru a acestora
4. Se determină termenele de execuţie ţi suprapunerea în timp a lucrărilor
5. Se analizează şi se compară durata de construcţie calculată cu cea contractată şi
după caz se fac corecţiile necesare
6. Pe baza graficului calendaristic se întocmesc graficele forţelor de muncă, de
aprovizionare cu maşini şi materiale

11.3.Elaborarea părţii analitice a graficului liniar

Planul calendaristic de execuţie a lucrărilor are următoare componenţă:
Col.1 numărul de ordine
Col.2 denumirea lucrărilor- în această coloniţă se înscriu lucrările în ordinea
tehnologică de execuţie. Lucrările se grupează în aşa mod încît să fie uşor de înţeles.
Trbuie să se ţină cont de următorele momente:
a) în acelaşi grup de lucrări nu se includ lucrări ce vor fi executate de alti
antrprenori, subantreprenori sau alte formaţiuni de muncă
b) în grupul de lucrări aferent unui executant se evidenţiaza lucrările care crează
front de lucru pentru alţi executanţi
c) lucrările executate de subantreprenor sunt prezentate integral însă fără detaliere
dar se fixează racordarea lor cu lucrările generale

30
 Col.3 şi Col.4-cantitatea fizică de lucrări se determină din schiţele sau piesele
proiectului şi devizele de cheltuieli
Col.5 volumul de muncă schimb-om egal cu cantitatea lucrărilor înmulţită la
norma de timp
Col.6 şi Col.7 necesarul de mecanisme
Col.8 durata de execuţie a lucrărilor: a)mecanizate Tmec
b)manuale Tman

Tmec=Vh.ut/nm*j*Ii unde Vhut-numarul de ore pt utilaj,

nm-numarul de masini
j-numarul de schimburi
Ii-indice de indeplinire a normei

Tman=Vhom/Mi*j*Ii unde Vhom-volumul de munca in om-ore

Mi-numarul de muncitori
j-numarul de schimburi
Ii-indice de indeplinire a normei
Col.9 numarul de schimburi: pentru lucrari mecanizate cel putin doua schimburi
Pentru lucrari manuale la dorinta 1-2 schimburi
Col.10 numarul de muncitori in schimb se adopta in cazul cind durata executiei
lucrarilor este stabilita prin contract atunci numarul de muncitori se determina prin
impartirea volumului de munca la durata contractata obtinind astfel numarul mediu
de muncitori
Col.11 componenta echipei conform normelor
Cool.12 elaborarea partii grafice a planului calendaristic. Perioada de executie se
arata printr-o linie dreapta reprezentind perioada dintre momentul de incepere al
lucrarii si timpul maxim de terminare a activitatii.
Daca la depunerea liniara a lucrarilor executia lor nu se suprapune cu durata
contractata atunci reducerea duratei calculate se poate obtine prin mai multe cai si
anume:
a. suprapunerea mai chibzuita a lucrarilor in timp
b. reducerea duratei activitatilor critice
c. marirea numarului de muncitori, mecanizme sau numarul de schimburi
d. lucrari in zile de odihna

Greseli tipice la intocmirea planurilor calendaristice

1. La gruparea lucrarilor nu se tine cont de executant, in rezultat organizarea
lucrarilor de constructie si de santier devin mai sofisticate
2. La racoprdarea procesului precedent cu cel urmator nu se tine cont de durata
lui, daca aceasta durata este mai mica decit durata durata procesului precedent pe

31
unul si acelasi sector se vor afla doua echipe de muncitori, respectiv productivitatea
lor va scadea
3. Uneori se scapa din vedere lucrarile executate de mecanizmele cheie si deci
rezulta intreruperi neprevazute la trecerea de pe un sector pe altul

Tema12: Principii generale de proiectare a planurilor generala de

organizare (P.G.O)
1.Destinatia si tipurile de P.G.O
P.G.O- este planul general al santierului in care este reflectat amplasamentul,
mecanismele principale, cladirile provizorii, edificiile si alte constructii ce se executa
si se folosesc pe parcursul desfasurarii lucrarilor de constructii-montaj.
P.G.O. are scopul de a solutiona problemele in ceea ce priveste folosirea cit mai
rationala a terenului de constructie si utilitatilor gospodaresti cu crearea conditiilor
necesare de munca, precum si masurilor de securitate a muncii
P.G.O. este o parte componenta importanta a proiectului de executie a lucrarilor si
reprezinta un document de baza ce reglementeaza organizarea santierului de
constructie si vbolumul lucrarilor provizorii.
Deosebim doua tipuri de P.G.O. si anume:
1.P.G.O. a santierului de constructie
2.P.G.O. a obiectului de constructie
P.G.O a santierului de constructie sistematizeaza solutiile principale a gospodariei
integrale a santierului si este elaborat de catre proiectantul general.

32
 P.G.O. a obiectului reflecta nemijlocit gospodarirea terenului din imediata
apropiere a obiectului, se elaboreaza separat pentru una sau mai multe cladiri si intra
in componenta documentatiei de executie (P.E.L.)

1. PRINCIPII GENERALE DE PROIECTARE A P.G.O.

P.G.O este un compartiment al documentatiei complexe de realizare a
constructiilor, solutiile carora trebuie sa fie racordate cu celelalte componente ale
proiectului, inclusiv cu tehnologia de executie si duratele de executie determinate de
planurile calendaristice.
Solutiile P.G.O. trebuie sa corespunda cerintelor СниП 3.01.01.-85 (organizarea
conducerii constructiilor) si СниП III-4-80 (tehnica securitatii in constructii)
Cladirile, edificiile si instalatiile provizorii se amplaseaza pe terenurile care nu sunt
menite pentru executia obiectelor si edificiilor proiectate.
Solutiile de proiectare a P.G.O. trebuie sa asigure circulatia rationala a
incarcaturilor pe santier prin micsorarea numarului de reincarcari si a distantelor de
transportare. Trebuie de prevazut amplasarea rationala a mecanismelor de ridicat
(macarale) precum si a instalatiilor de producere a betoanelor si mortarelor.
P.G.O. trebuie sa asigure personalului muncitor conditii sanitare si de munca
optime si sa fie asigurate cerintele normelor securitatii si sanatatii in munca.

2. Planul general de organizare a santierului de constructii

Acest plan se realizeaza pentru un complex de obiecte sau la un singur obiect de
complexitate majora. Daca proiectarea se realizeaza intr-o singura faza planul general
de organizare a santierului nu se realizeaza. Datele initiale pentru proiectarea P.G.O.a
santierului sunt:
a) planul general din arhitectura
b) explorarile geologice si hidrogeologice
c) studiile si investigatiile tehnico-ingineresti si economice
d) devizul de cheltuieli
e) planul calendaristic de realizare a obiectului
f) calculul unitatilor provizorii inclusiv retelele temporare necesare pentru
constructie
Acest plan reflecta relieful zonei de constructie, cotele cladirilor existente si a
celor proiectate, zonele verzi, caile de acces si comunicatiile care sunt prevazute.
Planul se vizeaza de catre institutia de păroiectare, beneficiar si antreprenorul general.
Datele initiale permit ca in P.G.O. sa fie reflectate si sa se rezolve corect
problemele de sistematizare si organizare a terenului de constructie precum si

33
organizarea scurgerii apelor provenite din precipitatii, organizarea transportului
tehnologic si de aprovizionare pe terenul de constructie.
Partea grafica a P.G.O. a santierului contine:
-planul general al santierului cu amplasarea obiectelor gospodaresti provizorii
-explicatia tuturor cladirilor, edificiilor, instalatiilor provizorii
-indicii tehnico-economici
Scara P.G.O. a santierului este aceeasi ca si la planul general din arhitectura 1:500;
1:1000; 1:2000; 1:5000 etc.
Memoriu explicativ trebuie sa cuprinda:
1. calculewle unitatilor gospodaresti
2. tabelul unitatilor provizorii
3. indicatorii tehnico-economici, cheltuielile specifice pentru unitatile
provizorii
4. duratele de executie a santiewrului
5. volumul de munca necesar pentru lucrarile de organizare a santierului
6. volumul si valoarea cheltuielilor referitoare la unitatile provizorii
7. calculul coeficientului de utilizare a teritoriului santierului

Consecutivitatea proiectarii P.G.O. a santierului este:

1. se determina necesarul fortei de munca si resursele tehnico materiale pe
etape
2. pe baza necesarului de resurse se determina tipul si volumul unitatilor
provizorii
3. se amplaseaza unitatile provizorii si se materializeaza hotarele santierului
La proiectarea P.G.O. a santierului mai intii se amplaseaza mecanismele de
montare, depozitele de santier si caile de acces, apoi celelalte elemente componente

Planul general de organizare a obiectului de conmstructie

Acest plan se elaboreaza separat pentru fiecare obiect la diferite etape de exemplu
etapa de pregatire, etapa lucrari de terasament, etapa lucrari de infrastructura, etapa
lucrari suprastructura, etapa lucrari de acoperis,etc.
Datele initiale pentru acest plan sunt:
1. planul general de organizare a santierului
2. proiectul de executie
3. fisele tehnologice
4. calculele definitive a necesarului de resurse
5. piesele de executie
Acest plan se elaboreaza de catre antreprenorul general sau de institutia
specializata de proiectare.

34
 Planul este vizat de catre antreprenorul general si subantreprenor. Partea grafica se
elaboreaza la scara 1:500, 1:200, 1:100, 1:50 si cuprinde aceleasi elemente ca si in
P.G.O. a santierului plus lista utilajului de montare cu capacitate energetica

Memoriul explicativ contine:

1. calculul necesarului de resurse
2. calculul unitatilor provizorii
3. solutii tehnice de selectare a instalatiilor, unitatilor provizorii, drumuri,
retele de apa si canalizare.
Consecutivitatea intocmirii este urmatoarea:
1. precizarea datelor initiale si calculele
2. necesarul de resurse se adopta din proiectul de executie
3. din graficele de aprovizionare se iau datele cu referire la stocurile de
materiale
4. de la intreprinderile teritoriale de specialitate se iau datele cu privire la
conditiile tehnice pentru conectarea la retelele de apa energie si canalizare.

35