Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing.

Augustin Purnuş

Cursul 7
CONSTRUCŢII SOCIAL ADMINISTRATIVE ALE
ORGANIZĂRII DE ŞANTIER

1. NECESITATEA EXECUTĂRII CONSTRUCŢIILOR SOCIAL-ADMINISTRATIVE

Cu toate eforturile depuse în sensul creșterii gradului de industrializare a lucrărilor de construcții-

montaj prin mecanizarea activităților, realizarea investițiilor rămâne în continuare strâns legată de
desfășurarea proceselor în șantier, ducând la concentrarea de forțe umane importante care
participă la realizarea efectivă a investiției.

În realizarea organizării de șantier se evidențiază următoarele etape caracteristice:

1. Instalarea șantierului
Această etapă trebuie realizată într-un timp foarte scurt, cu cheltuieli minime, în vederea
creării condițiilor pentru atacarea lucrărilor de bază.
2. Dezvoltarea și adaptarea organizării de șantier
Durata organizării de șantier este aproximativ egală cu durata de desfășurare a lucrărilor de
bază. În această etapă se înglobează cea mai mare parte a volumului de cheltuieli pentru
organizarea de șantier și impune asigurarea adaptării obiectelor din organizarea de șantier
corespunzător proceselor de lucru în desfășurare.
3. Lichidarea șantierului
Pentru a reda terenul ocupat cu organizarea de șantier în circuitul inițial, lichidarea acestuia
trebuie să fie făcută într-un timp cât mai scurt. Această etapă trebuie să asigure recuperarea
la valoarea maximă a materialelor și fondurilor fixe folosite pentru executarea obiectelor de
organizare de șantier.

Necesitățile social administrative ale personalului din șantier pot fi acoperite prin intermediul
următoarelor tipuri de construcții:
1. Construcții fixe cu caracter definitiv
Se realizează în localitățile de reședință ale unităților de construcții. Aceste construcții
formează și extind baza tehnico-materială a unităților de construcții.
2. Construcții fixe care fac parte din obiectivul de investiții
Pot fi folosite temporar în vederea acoperirii necesarului din organizarea de șantier.
3. Construcții fixe cu caracter definitiv ce urmează a fi predate altor beneficiari, încadrându-
se în categoria mijloacelor fixe

1
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

4. Construcții existente care se preiau sub formă de închiriere pe perioada executării

lucrărilor și care se folosesc cu, sau fără amenajări suplimentare
5. Construcții demontabile care fac parte din mijloacele fixe ale unităților de construcții-montaj
și care sunt folosite pe un amplasament pe durata de viață a șantierului
6. Obiecte de organizare de șantier mobile care fac parte din mijloacele fixe ale unităților de
construcții.
Rezolvarea problemelor social-administrative pentru organizarea de șantier trebuie să tina seama
de următorii factori legați de caracteristicile obiectivului de investiții:
 Structura lucrărilor;
 Volumul lucrărilor;
 Durata de realizare a lucrărilor;
 Amplasarea geografică a șantierului.

2. CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR SOCIAL-ADMINISTRATIVE

Construcțiile social-administrative din organizarea de șantier se pot clasifica după mai multe
criterii:

1) După destinația și funcția lor

a) Construcții pentru funcții sociale

Pot fi: dormitoare (cămine muncitorești), locuințe (apartamente pentru familiști,

specialiști), vestiare, băi, spălătorii, puncte sanitare, cantine, săli de mese.

b) Construcții pentru funcții tehnico-administrative și culturale

Birouri, laboratoare, cluburi, scoli.

c) Construcții anexe

Gherete de pază, pichete de incendiu, puncte pentru adăpostire temporară a

echipamentelor de lucru.

2) După caracteristicile tehnice și economice

a) Construcții și obiecte cu caracter definitiv

Pot fi:

 Obiecte cu caracter mobil care se pot muta de pe un amplasament pe altul, de tipul:

rulote, celule spațiale, corturi etc.

2
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

 Construcții fixe, cu caracter permanent (celule spațiale).

b) Construcții provizorii ce se realizează din panouri prefabricate sau din elemente gonflabile

Acestea pot avea ciclu scurt de exploatare pe un amplasament, fiind realizate din
elemente și piese prefabricate (panouri, tronsoane, subansambluri), sau din piese și
elemente pneumatice autoportante, care se pot monta și demonta fără pierderi de
elemente, sau pot avea un ciclu lung de exploatare având structura de rezistență din
elemente prefabricate grele, care se pretează la un număr redus de montări şi demontări.

c) Construcții provizorii ce se realizează cu caracter fix, preponderent din materiale locale și

care urmează a fi demolate la încheierea șantierului

3) După sistemul constructiv

În funcție de sistemele constructive generale, acestea se pot clasifica în:

a) Obiecte cu caracter mobil amenajate pe șasiuri auto sau de cale ferată

Sunt realizate ca unități funcționale, de categoria utilajelor, care se pot deplasa ușor prin
echipament propriu, fie tractate, fie cu motor propriu, din care fac parte: rulote și vagoane
de cale ferată, laboratoare mobile etc.

b) Construcții demontabile realizate din:

 panouri prefabricate montate pe structura de rezistență monolită;

 panouri prefabricate autoportante;

 structuri spațiale tip tub.

3
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

3. STABILIREA NECESARULUI DE CONSTRUCŢII SOCIAL-ADMINISTRATIVE ÎN ŞANTIERE

ŞI A POPULAŢIEI ŞANTIERULUI

Construcțiile sociale din organizarea de șantier trebuie să asigure desfășurarea vieții și activității
populației din șantier în condiții normale.

Populația șantierului este alcătuită din totalitatea personalului muncitor de pe șantier și o parte
din membrii de familie, ea grupându-se în funcție de următoarele criterii, astfel:

1. Funcție de meseriile de bază pe care le desfășoară

 muncitori constructori

 muncitori instalatori

 muncitori montori

2. Funcție de gradul de calificare

 muncitori cu categorie superioară

 muncitori calificați

 muncitori necalificați

3. Funcție de domiciliul stabil al muncitorilor

 muncitori localnici

 muncitori cu posibilități de manevră (distanța < 50 km)

 muncitori nelocalnici

4
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

Condițiile de cazare trebuie asigurate și pentru personalul TESA nelocalnic, ca și pentru membrii
de familie ai muncitorilor nelocalnici.

Analiza structurii forței de muncă din șantier se face pe baza datelor obținute în proiectul de
execuție, pe baza informaților culese din zona șantierului și a unor date statistice obținute de
conducerea antreprizei, pe baza experienței anterioare.

Determinarea personalului nelocalnic se poate face cu ajutorul relației:

N1  0,5  N c  0,65  N i  0,7  N m

în care:

Nc reprezintă numărul de muncitori constructori;

Ni – numărul de muncitori instalatori;

Nm – numărul de muncitori montori.

Stabilirea populației totale a șantierului se face cu relația:

N  1,43  N1

Sporul de 43% se acordă pentru personalul TESA, membrii de familie, concedii legale de odihnă
și boală.

Necesarul de construcții provizorii se stabilește pentru fiecare categorie de construcții în parte, în

funcție de numărul de personal pe care îl deservește și conform indicilor de suprafață pentru
obiectele social-administrative folosite:

Suprafața pe unitatea de
Obiectul Unitatea de folosință folosință (m2 arie
construită)
dormitoare pat 6,5
locuințe persoană 12,5
vestiare persoană 0,79
băi persoană 0,15
spălătorii persoană 0,20
punct sanitar persoană 0,15
cantină persoană 0,85
sală de mese loc 1,35
birouri persoană TESA 5,00

5
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

ORGANIZAREA DEPOZITELOR DE ŞANTIER

1. PRINCIPII GENERALE

În desfășurarea proceselor de construcții - montaj, o bună parte din condiția de asigurare a

continuității lucrărilor revine organizării depozitelor.
Rolul depozitelor constă în:

 a asigura aprovizionarea continuă a procesului de producție cu materii prime și material;

 a realiza o viteză maximă de circulație a mijloacelor fixe în desfășurarea procesului de

construcții - montaj;

 a evita pe cât posibil manipulările și transporturile suplimentare a materiilor prime și

materialelor pe drumul lor către furnizor și locul de punere în operă.
Natura materialelor, cantitatea și rolul acestora, precum și viteza lor de circulație, determină
soluțiile care se adoptă la proiectarea organizării producției.
La organizarea depozitelor trebuie să se respecte următoarele reguli de bază:
1. Modul de depozitare să se facă rațional pentru ca amenajarea depozitului să se poată
realiza cu investiții minime;
2. Fiecare depozit în parte, sa fie deservit de căi de comunicație interioare și exterioare;
3. Depozitele să fie dotate cu utilaje de manipulare a materialelor corespunzător naturii
acestora și cantităților ce urmează a fi manipulate;
4. Amplasamentul depozitului să fie ales în așa fel încât să se evite depozite intermediare;
5. Gruparea materialelor pe categorii să fie făcută în așa fel încât să reducă la minim
pierderile prin depozitare;
6. Modul de amplasare a materialelor în interiorul depozitelor, să se facă în așa fel încât să
permită recepționarea în condiții ușoare și rapide;
7. Terenul ales pentru amplasarea depozitului trebuie să prezinte forme regulate, să fie ferit
de inundații, să poată fi ușor împrejmuit și supravegheat;
8. Obligativitatea organizării în incinta depozitului a instalațiilor de combatere a incendiului;
9. Asigurarea iluminatului exterior pe toată durata de existență a depozitului;
10.Asigurarea depozitului cu personal de pază verificat.

2. CLASIFICAREA DEPOZITELOR

Clasificarea depozitelor se poate face după mai multe criterii:

1. După modul de amplasare față de șantier, depozitele se clasifică în:

6
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

 depozite interioare, amplasate în incinta șantierului;

 depozite exterioare, amplasate în gară sau în afara șantierului;

2. După modul de manipulare a materialelor în depozit, acestea se grupează în:

 depozite cu manipulare manuală;

 depozite cu manipulare mecanizată;

3. După destinația în procesul de producție a șantierului, se pot distinge următoarele tipuri
de depozite.

 Depozite de tranzit
Sunt depozite exterioare, amplasate în gări sau porturi, putând prelua o mare
cantitate de materiale într-un interval de timp scurt.
Scopul lor este de a compensa neconcordanțele între ritmul celor două procese de
transport (pe cale ferată și auto). Sunt dotate cu instalații de descărcare de mare
productivitate pentru descărcarea rapidă a garniturilor de tren.

 Depozite de bază sau centrale

Sunt depozite exterioare cu suprafață mare, legate direct de căile de comunicații;
Sunt destinate pentru depozitarea materialelor pentru întregul șantier, care se
consumă într-un interval de timp mai mare sau care necesită sortarea.
Tot aici se depozitează și utilajele de construcții.

 Depozite de lot
Sunt depozite interioare și se creează pentru păstrarea materialelor mărunte,
nevoluminoase, de folosință curentă, care se consumă la mai multe obiecte și care
nu se pot păstra la depozitele de obiect (unelte, materiale pentru instalații, vopsele
etc.)

 Depozite de obiect
Au rolul de a asigura păstrarea materialelor de masă care se consumă la obiectul
respectiv, fiind amplasate în zona de lucru a utilajelor de ridicat.
Sunt alcătuite din platforme descoperite cu amenajări strict necesare, care se leagă
de căile de comunicații exterioare.

 Depozitele operative
Au dimensiuni mici (buncăre, silozuri) și se realizează în vederea asigurării
continuității procesului de producție la un punct de lucru între două aprovizionări
succesive.
4. După modul de depozitare a materialelor, se pot distinge următoarele tipuri de depozite:

 Depozite deschise

7
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

Sunt platforme amenajate funcție de durata de depozitare a materialelor putând fi

balastate, pietruite, asfaltate sau betonate.

Au o pantă minimă de 1% pentru a se asigura scurgerea apelor meteorice și

colectarea acestora în rigole, la marginea platformei.
Sunt folosite la depozitarea materialelor de masă care nu se degradează prin
intemperii (agregate pentru betoane, cărămidă, lemn rotund, oțel beton, prefabricate
din beton armat oțel).
Depozitarea oțelului beton se face pe platforme cu fund de lemn, în rastele, și sortate
pe calități și diametru.

 Șoproanele

Sunt platforme acoperite în care materialele se depozitează pentru a fi protejate de

căldura solară și de intemperii.
Se construiesc pe platforme orizontale balastate, pietruite sau betonate.
Acoperișul se realizează din panouri de PFL și fibre lemnoase, pe rame de cherestea
de răşinoase, acoperite cu carton asfaltat, sau din plăci de azbociment ondulat și din
PVC.
În șoproane se depozitează de obicei bitumul, cartonul si pânzele bituminizate,
cărămizile.

 Depozite închise (magazii)

8
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

Sunt construcții
asemănătoare șoproanelor,
având pereți laterali realizați
din panouri. De regulă sunt
construcții demontabile de
lemn sau metalice.
În magazii se depozitează
materialele de mare valoare,
precum şi cele care se pot
deteriora prin intemperii, cum
ar fi: vopsele, cuie, produse
ceramice, produse
electrotehnice.

 Silozuri
Sunt construcții metalice tubulare prevăzute cu
gură de încărcare la partea superioară și gură
de evacuare la partea inferioară, folosite în
general la păstrarea materialelor pulverulente.

3. DIMENSIONAREA DEPOZITELOR

Pe baza stocului calculat, se dimensionează suprafața de depozitare a cărei mărime depinde

de următoarele elemente:

 natura materialelor;

 spațiile de circulație ce trebuie asigurate în incinta depozitelor;

 suprafețele operative.
Funcție de natura materialului, a tipului de ambalaj în care este livrat acesta, se stabilește
cantitatea de material depozitabilă pe unitatea de suprafață.
Un alt element care participă la determinarea suprafețelor de depozitare este modul de
manipulare, care poate fi manual sau mecanic.
Dimensionarea suprafeței de depozitare se face cu relația:

9
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

R
Sk
r
în care R - rezerva maximă de material (stocul maxim);
r - cantitatea specifică de material ce poate fi depozitată pe unitatea de suprafață;
k - coeficient supraunitar de neuniformitate.
Pentru operațiunile de descărcare - încărcare, se definește lungimea frontului de descărcare -
încărcare, cu ajutorul relației:

n  l   n  1  l
Lk  1 2
m
unde L - lungimea minimă a depozitului;
n - numărul de mijloace de transport sosite zilnic;
l1 - lungimea unui mijloc de transport;
l2 - spațiul dintre două mijloace de transport alăturate;
m - numărul de convoaie sosite zilnic;
k - coeficient de neuniformitate (1.2<k<1.5).
Numărul de unități de transport se determină cu relația:

Ck
n
c t
în care n - numărul de unități de transport;
C - cantitatea totală de material;
c - capacitatea unui mijloc de transport;
t - durata în zile lucrătoare a perioadei considerate;
k - coeficient de neuniformitate ce ține seama de modul de încărcare - descărcare.

10
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

ORGANIZAREA TRANSPORTURILOR ŞI MANIPULĂRILOR PE

ŞANTIERELE DE CONSTRUCŢII

1. CLASIFICAREA ŞI CARACTERISTICILE TRANSPORTULUI

Din punct de vedere a modului în care se face transportul, acesta poate fi clasificat în două mari
categorii:
TRANSPORTURI EXTERIOARE
În cadrul acestuia se disting:
1. Transportul rutier
Se efectuează cu mijloace rutiere, cu capacitate cuprinsă între 0.5 - 100 t, pentru
distanțe de până la 100 km. Acesta se folosește pentru aducerea materialelor de la
furnizori la depozitul de șantier sau pentru transportul materialelor între depozitul de
tranzit și depozitul de șantier. Este un gen de transport optim, având în vedere că
elimină manipularea și transportul intermediar.
2. Transportul feroviar
Este folosit pentru distanțe mari de transport și cantități mari de material. La
organizarea șantierelor trebuie să se analizeze capacitatea stației de descărcare și
oportunitatea amenajării unei stații noi în zona șantierului cu linie de garare proprie.
3. Transportul pe apă
Se folosește numai daca se execută lucrări pe artere fluviale sau pe litoral.

TRANSPORTURI INTERIOARE
Se clasifică în:
1. Transporturi pe orizontală
Pot fi:
a) Transporturi manuale
Se folosesc pentru sarcini de până la 100 kg și pe distanțe de 100-150 m. Acesta se
poate realiza cu:

 Transportul cu roaba - Sarcina maximă 100 kg, distanța 100-150 m.

 Transportul cu tomberonul - Sarcina maximă 250 kg, distanța 150 m.

11
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

În general se evită transportul manual deoarece duce la scăderea importantă a

productivității muncii, iar costurile sunt ridicate.
b) Transporturi cu mijloace auto
Pot asigura deplasarea sarcinii între 0.5 - 100 t. Mijloacele auto se aleg corespunzător
tipurilor de materialelor, ținând seama de tehnologia de punere în operă a materialului
transportat.
Se deosebesc următoarele tipuri de autovehicule:

 Autocamioane - Se folosesc la transportul materialelor în vrac, paletizat și balast.

 Autobasculante - Se folosesc la transportul materialului în vrac, care nu suferă

degradări în urma descărcării prin aruncare.

 Autoremorci - trailere - Se folosesc la transportul materialelor agabaritice, atât ca

dimensiuni geometrice cât și sub aspectul greutății, precum și a prefabricatelor.

 Autocisterne - Se folosesc la transportul materialelor pulverulente (ciment, ipsos,

caolin), și la care încărcarea și descărcarea se face cu ajutorul aerului comprimat,
precum și la transportul materialelor lichide.

12
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

c) Transporturi pe cale ferată

Acestea pot folosi:

 Cale ferată normală - Se utilizează numai la șantiere de dimensiuni foarte mari,

fiind necesare amenajarea căii de rulare și pentru transportul cantităților mari de
materiale. Pot fi folosite vagoane basculante sau carosate.

 Cale ferată îngustă - Utilizează ecartamente de 50, 60 80 100 cm, folosindu-se în

scopul reducerii gradului de amenajare al cailor de acces, atunci când cantitatea
de material este mare și când există restricții de gabarit în zonele de circulație.
2. Transporturi pe verticală
a) Transportul cu benzi transportoare
Se folosesc de regulă la distanțe scurte de transport (< 3 km) și pot fi folosite în două
situații:

 Punct de încărcare fix - bandă transportoare mobilă la capăt;

 Punct de încărcare mobil și punct de descărcare fix.

Benzile transportoare sunt tronsonate pe lungimea de 30...50 m, putând asigura
transportul atât pe orizontală cât şi pe verticală (panta fiind mai mică decât unghiul de
frecare al materialului transportat.

13
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

b) Transportul cu platformele autoridicătoare

Sunt platforme de tip ascensor, care realizează transportul pe verticală al materialelor
cu mase până la 0.5 tone, înălțimea de ridicare fiind teoretic nelimitată. Se folosesc de
regulă la construcții izolate, cu înălțime mare (castele de apă, coșuri de fum, piloni de
pod), structura de rezistență a boburilor fiind legată rigid de construcție.

c) Transportul pe verticală cu ajutorul macaralei

Macaralele, întrebuințate în special pentru transportul pe verticală a materialelor,
asigură în același timp și transportul pe orizontală pe distanțe mici (pe zona de acțiune
a macaralei). Se deosebesc:

14
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

1) Macara turn cu cale de rulare inferioară – Zona de acțiune este condiționată de

lungimea căii de rulare - L și de raza de acțiune - R.
2) Macara turn fixă – Este construită pe sistemul autoliftat, folosindu-se la
construcții înalte cu suprafață redusă în plan.

3) Automacarale – Sunt macarale de diferite capacități montate pe mijloace de

transport

4) Macara Pionier – Se montează pe terasele bloc urilor.

15
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

2. ORGANIZAREA EXPLOATĂRII PARCULUI DE MAŞINI ŞI UTILAJE DE CONSTRUCŢII

PE ŞANTIERE

Tendința de industrializare a șantierelor de construcții și creșterea volumului de lucrări de

construcții-montaj, a condus la dezvoltarea rapidă a parcului de mașini a unităților de construcții-
montaj, ceea ce a permis creșterea gradului de mecanizare complexă a proceselor de producție
și parțial automatizarea acestora.
Mașinile și utilajele folosite în construcții se împart în următoarele categorii:
1. Utilaje terasiere – buldozere, excavator, autogreder, screper, autoscreper, compactor;
2. Mașini și utilaje pentru structuri de finisaje
3. Mașini de ridicat – macarale, schele autoportante.
Utilajele pot fi organizate într-o secție de producție auxiliară subordonată antreprizei de construcții
ca unitate de prestații, sau subordonate direct serviciului de mecanizare a unității de construcții-
montaj.
Modul de organizare se stabilește diferențiat pe baza planului de construcții-montaj, în funcție de
volumul dotărilor și de structura generală a unităților de construcții-montaj.
Funcție de necesitățile funcționării secțiilor de utilaje la un moment dat, utilajele sunt împărțite în
două categorii:
1. parc cald;
2. parc rece.
Utilajele grele de construcții împreună cu personalul normat de deservire sunt folosite de
șantierele de construcții-montaj pe baza unui tarif de închiriere care poate fi orar sau la producție
fizică. Pe șantierele de construcții-montaj este convenabil tariful la producție fizică.
Obiectivele unităților specializate în exploatarea utilajelor sunt:
a) Executarea mecanizată a lucrărilor de terasamente, fundații speciale, montaj de elemente
de construcții, instalare și montaj de utilaj tehnologic;
b) Exploatarea și întreținerea utilajelor și mijloacelor de transport pe care le au în dotare;
c) Producția de mașini și utilaje și dispozitive mecanice pentru marea și mica mecanizare.
Regimul de lucru a parcului de utilaje poate fi:
1. Regimul de funcționare pe schimb
Este dezavantajos deoarece 25-30% din durata schimbului se pierde cu punerea în
funcțiune a utilajului, reglarea lui, alimentarea, întreruperi tehnologice și organizatorice.
2. Regimul de funcționare zilnic
Elimină parțial neajunsurile regimului de lucru pe schimb, având în vedere că o serie de
operații nu se repetă în cadrul zilei de muncă
3. Regimul de funcționare lunar
Poate diferi mult de la o lună la alta, în funcție de anotimp

16
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

4. Regimul de funcționare anual

Este cel mai avantajos, stabilind toate condițiile și servește la stabilirea normelor de
producție pentru fiecare tip de utilaj în parte. La acest regim de funcționare se ține seama
de condițiile de funcționare ale utilajului astfel încât la determinarea normei fizice se
elimină timpul afectat de factorii perturbatori.
Dotarea șantierelor de construcții cu utilaje se face pe baza planului valoric cunoscut la finele
anului precedent, sau a anului de plan, în funcție de:

 tipul de lucrare;

 categoriile de lucrări ce urmează a fi executate;

 gradul de mecanizare impus prin documentația tehnico-economică a lucrării;

 tipurile de utilaje existente în dotarea unităților auxiliare la momentul respectiv.

Calculul necesarului de utilaje se face în funcție de:

 creșterea volumului de lucrări de construcții-montaj;

 structura lucrărilor, numărul de utilaje scoase din uz în perioada premergătoare perioadei

de calcul;

 introducerea de noi utilaje pentru înlocuirea unor procese manuale.

3. ORGANIZAREA ÎNTREŢINERII ŞI REPARĂRII UTILAJELOR DE CONSTRUCŢII

Folosirea capacităților optime a mașinilor și utilajelor de construcții și obținerea unei productivități

pe timp îndelungat, se poate realiza numai printr-o întreținere atentă, prin repararea planificată a
utilajelor, prin deservirea și solicitarea acestora în conformitate cu caracteristicile lor constructive.
Pentru asigurarea unei bune funcționări a utilajelor este necesar să se stabilească un plan de
reparații preventive care să asigure lucrul neîntrerupt al utilajelor în perioade bine determinate.
Planul de reparații preventiv (P.R.P.) este specific fiecărui tip de utilaj în parte și este menționat
în cartea tehnică a mașinii.
Piesele componente ale utilajelor, prin uzură, suferă modificări dimensionale și calitative în timpul
exploatării. De aceea ele trebuie recondiționate imediat ce depășesc limitele admisibile de uzură.
Uzura utilajelor poate fi: morală sau fizică. Prin aplicarea planului de reparații preventiv se previn
uzurile anormale și în același timp se poate determina din vreme capacitatea necesară a
atelierelor de reparații.
Lucrările de reparații și întreținere la mașinile și utilajele de construcții se stabilesc pe baza valorii
pieselor uzate componente ale utilajelor şi sunt următoarele:
1. Lucrări de întreținere – Se execută la locul de muncă;
2. Revizii tehnice – Se execută la locul de lucru de către o echipă de service și de către
ajutorul mecanic deservent al utilajului;

17
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

3. Reparații curente – Se execută fie la locul de lucru, fie în ateliere;

4. Reparații medii – Se execută când toate piesele cu uzură mare au atins limita de
funcționare;
5. Reparații capitale – Se execută până când valoarea reparației nu depășește 70% din
valoarea de achiziție a utilajului și se face după încheierea unui ciclu de funcționare, în
ateliere.

Reparaţie
Capitală

Reparaţii
Medii
Revizie
Tehnică
Reparaţie Reparaţie Reparaţie Reparaţie
Curentă Curentă Curentă Curentă

Lucrare Lucrare Lucrare Lucrare

de întreţinere de întreţinere de întreţinere de întreţinere

18
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

MĂSURI DE PAZĂ ŞI STINGERE A INCENDIILOR PE ŞANTIERE

Cauzele declanșării incendiilor

1) Natura materialelor folosite, prin proprietățile lor specifice;
2) Instalații electrice executate defectuos;
3) Suprasolicitarea instalaților electrice, cu consumatori de putere mare;
4) Defecțiuni ale instalațiilor de încălzire;
5) Descărcări electrice atmosferice.

Măsuri pentru prevenirea incendiilor

1) Măsuri care să permită evitarea oricărei posibilități de aprindere a materialelor
combustibile;
2) Realizarea unui plan rațional al depozitelor care să permită o bună circulație a aerului;
3) Respectarea distanței minime între stivele de material depozitat;
4) Dotarea depozitelor cu mijloace de stingere a focului;
5) Amenajarea drumurilor de acces dintre stive;
6) Montarea de hidranți de incendiu la maxim 100 m unul de altul în depozitele în care se
păstrează materiale a căror combustie poate fi întreruptă prin apă;
7) Amplasarea depozitelor la o distanță minimă de 50 m de alte clădiri;

 Depozite cu lichide inflamabile

1) Atât rezervoarele cât și fundațiile acestora să fie realizate din materiale necombustibile
2) Acoperișurile ermetice să fie prevăzute cu conducte de ventilație;
3) Aerisirea rezervoarelor să se facă prin ventilație naturală sau mecanică;
4) Instalațiile electrice să fie realizate din conductori speciali prevăzuți cu izolație rezistentă
chimic, iar manevrarea instalațiilor electrice să se realizeze din exteriorul depozitului;
5) Distanța până la cele mai apropiate clădiri să fie de minim 100 m.

 Instalații electrice
1) Se va evita supraîncărcarea conductorilor peste sarcina la care au fost dimensionați;
2) Se vor prevedea siguranțe fuzibile pe toate circuitele;
3) Executarea și montarea lor se va face conform normativelor, de echipe specializate;

19
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

4) Instalațiile electrice pentru lucrări provizorii se execută din cablaj izolat care se
montează în tuburi (Bergman, mase plastice), cu toate zonele de racord prevăzute în
doze etanșe din materiale electroizolante;
5) Instalațiile se fixează de pereți prin intermediul unor console metalice, așezate pe plăci
de azbest;
6) La declanșarea incendiului, rețeaua electrică se deconectează de la sursa de
alimentare, pentru a se evita accidentele prin electrocutare prin intermediul jetului de
apă.

 Descărcări electrice atmosferice

Se instalează paratrăsnete corespunzătoare cu importanța și condițiile de depozitare a
materialelor

Materiale utilizate la stingerea incendiilor

1) Apa
Este folosită la depozite de dimensiuni medii și mari, fiind asigurată de la rețeaua de
hidranți, cu volumul asigurat în castele de apă.
2) Spume chimice
Se păstrează în recipiente metalice (extinctoare)
3) Prafuri chimice
4) Zăpada carbonică
5) Nisipul
Toate depozitele trebuie să fie dotate cu pichete de incendiu vopsite în roșu care
să conțină lopeți, cazmale, târnăcoape, găleți, ladă cu nisip.

20