Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012

Transporturi

Cap. I Introducere
Logistica poate fi definită drept acea activitate care, utilizând tehnici foarte variate de
ambalare, manipulare, depozitare şi transport, cuprinde ansamblul operaţiilor legate de mişcarea
fizică a bunurilor materiale, de gestionare, pregătirea comenzilor, constituirea loturilor de livrare
şi distribuţie a acestora, urmărind optimizarea într-o concepţie unitară a acestui proces ca un tot
integrat, de la locul de producţie pâna la locul de utilizare sau consum, în scopul ca materiile
prime, materialele, semifabricatele şi produsele finite să se găsească în cantităţile prevăzute,
unde şi când este necesar şi în condiţiile unor cheltuieli minime.
Pe scurt, logistica poate fi definită prin cei 8 D. Astfel, logistica asigură produsul dorit, în
cantitatea dorită, în condiţiile dorite, la locul desemnat, la timpul dorit, la clientul desemnat, la
costul dorit şi în cantitatea dorită de consumator.
Activităţile componente ale sistemelor logistice sunt: manipularea, transportul,
aşteptarea, depozitarea, formarea unităţii logistice, controlul. Prin intermediul acestor activităţi
se realizează aprovizionarea cu materii perime, materiale, combustibil, energie, se sprjină
fabricarea produsului şi se realizează distribuţia produsului finit.
Din punct de vedere logistic, drumul pe care îl parcurg bunurile materiale, de la locul de
unde se produc până la locul de utilizare sau desfacere, comportă două categorii de activităţi
strâns legate una de alta şi anume:
a) transportul şi manipulările succesive prin care se realizează încărcarea, descărcarea;
b) depozitarea.
În structura preţului de cost al unui produs, partea aferentă transportului este mai redusa
în raport cu cheltuielile pentru manipulare: Pentru a mări eficienţa economică a sistemului
logistic, este necesar a se acţiona în special pentru micşorarea cheltuielilor legate de operaţiile de
manipulare. Reducerea cheltuielilor de manipulare se poate realiza prin creşterea mărimii unităţii
de încărcătură, prin reducerea numărului de manipulări şi mărirea productivităţii acestei
activităţi, prin mecanizarea operaţiilor de încărcare, descărcare şi depozitare.

Logistica poate fi clasificata astfel:

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

1)Logistica internă - se desfaşoară în interiorul întreprinderii luată ca sistem. Ea are ca şi

activităţi specifice manipularea, transportul intern, aşteptarea, depozitarea, formarea unităţii de
încărcătură, controlul.
Logistica internă se mai poate numi logistica producţiei sau logistica engros deoarece se
desfaşoară în special în cadrul întreprinderilor productive sau în interioriul depozitelor marilor
angosişti, mai ales dacă aceştia realizează pe lângă depozitarea simplă şi operaţii de
reîmpachetare, dezmembrare, formare a comenzilor.
2) Logistica externă - se desfăşoară în exteriorul întreprinderii luată ca sistem. Ea are ca
şi activităţi specifice manipularea, transportul extern, aşteptarea, depozitarea, controlul.
Logistica externă poate fi împarţită în două categorii:
a) Logistica aprovizionării – cuprinde manipularea, transportul extern, aşteptarea,
controlul( activităţi prin care se realizează procesul de aprovizionare) şi se referă la toate
materiile prime, materialele, combustibilii, informaţia necesare unei întreprinderi pentru o bună
desfaşurare a procesului de producţie.
b) Logistica distribuţiei – cuprinde manipularea, transportul extern, aşteptarea, depozitarea,
controlul şi se referă ladistribuţia produselor executate de către o întreprindere. Distribuţia poate
fi făcută şi de către întreprinderea producătoare.

Cap. II Dimensionarea în domeniul manipulării şi transportului intern

Manipularea este o activitate care presupune deplasarea unui obiect sau unităţi de
încărcătură în raza locului de muncă sau în apropierea lui. Distanţa de deplasare în cazul
manipulării depinde de tipul locului de muncă şi de dimensiunile obiectului.
Transport intern (în interiorul întreprinderii) : în acest caz transportul se realizează între
secţii şi sectoare de activitatea precum şi în interiorul acestora, între spaţii de depozitare, puncte
de primire şi de expediţie, puncte de verificare şi control. Deplasarea se poate face cu ajutorul
unor mijloace de transport intern specifice (electocare, robocare, electro şi motostivuitoare,
tractoare). Distanţa maximă parcusă în cadrul acstui transport nu poate fi precis definită, ea
depinzând de lungimea traseelor din interiorul întreprinderii.

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

Transportul intern la S.C. HELLA ROMANIA S.R.L. se face cu mijloace proprii,si

anume:
-carucioare care pot fi cu 2, 3 sau 4 roţi. Cele cu 2 sau 3 roţi se mai denumesc în literatura de
specialitate lize . Se folosesc la manipularea greutăţilor relativ mici, în special la încărcarea sau
descărcarea unor mijloace de transport.
-transpaletele ,se utilizează pentru manipularea mărfurilor paletizate îninteriorul magaziilor. Ele

au un dispozitiv hidraulic de ridicare a paletei, deplasarea făcându-se prin tragere sau

împingere.
-motostivuitoare, se folosesc la manipularea şi transportul intern, fiind utilizate în egală măsură
şi în secţiile de producţie şi îndepozite. Ele sunt dotate cu furci care pot ridica încărcătura la
înalţimi diferite,funcţie de tipul constructiv al fiecăruia. Poziţia furcilor poate fi frontală sau
laterală.

Fig.2 Motostivuitor Fig.3 Transpalet manual

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

Fig.4 Cărucior

Dimensionarea manipulării şi transportului intern

a). Stabilirea mijloacelor şi echipamentelor necesare
În dimensionarea şi stabilirea concretă a mijloacelor de manipulare şi transportintern trebuie să
ţinem seama de următoarele:
-trebuie eliminate pe cât posibil manipulările ca funcţii separate;
-materialele ce trebuiesc prelucrate trebuie ţinute la înălţimeaoptimă, pentru evitarea
manipulărilor suplimentare;
-depunerea materialelor trebuie să se facă, pe cât posibil, pe un mijloc de unde să se facă o
manipulare optimă;
-distanţele de transport trebuie reduse la minim;
-sistemul de manipulare şi transport intern trebuie ales astfelîncât să fie uşor adaptabil şi
modificabil la eventualeleschimbări;
-capacitatea mijloacelor de manipulare şi transport intern trebuiesă fie optimă;
-locurile de muncă trebuie dotate cu mijloace auxiliare (cutii,stelaje, conteinere, palete etc.);
-mijloacele de manipulare şi transport intern trebuie să fie înconcordanţă cu căile de rulare
existente;

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

În urma acestei analize se vor putea stabili, funcţie de condiţiile concrete existente, utilajele care
vor contribui la buna desfăşurare a procesului de producţie din punct de vedere al manipulării şi
al transportului intern.
b). Determinarea necesarului de utilaje pentru manipulare şi transport intern
Alegerea si determinarea necesarului de utilaje comerciale
1. Criterii tehnico - functionale:
- capacitate (tone/h);
- puterea motoarelor de actionare (kw/h);
- înaltimea de ridicare (m);
- distanta de transport (m);
- viteza de deplasare pe verticala sau orizontala (m/s);
 - tipodimensiunile utilajelor;
 - posibilitatea folosirii la cât mai multe genuri de operatii
2. Criterii economice:
- productivitatea muncii;
-pretul de cumparare a utilajelor:
- costurile exploatarii acestora.
3.Alte criterii de alegere:
- tipul marfurilor si modul lor de ambalare pe durata transportarii;
- mijloacele de transport în care sosesc si pleaca marfurile la si din depozit;
- tipul operatiunilor de vehiculare;
- locul unde au loc aceste operatiuni;
- posibilitatile de procurare, întretinere si reparare a utilajelor;
- sistemul constructiv al depozitelor si posibilitatile de aplicare a tehnologiilor moderne de
depozitare.

Calculele care se pot executa, se vor face pentru fiecare tip de utilaj,separat pe puncte de lucru,
sau într-un flux tehnologic.

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

în care:
nu- necesarul de utilaje pentru manipulare şi transport intern;
Kt- coeficient ce ţine seama de neuniformitatea în timp a fluxului demărfuri (Kt = 1,1...1,3);
Ko- coeficient ce ţine seama de numărul de activităţi de manipulare şi transport intern, pentru
fiecare dintre sortimentele de mărfuri date; (Ko =1,1... 1,3);
Qian- traficul anual pentru fiecare din sortimentele i de mărfuri existente în [tone/an, m3/an, etc];
ns−numărul de schimburi de lucru pe zi; 
Ni- cantitatea de marfă din fiecare sortiment i ce se manipulează întimpul unui schimb de lucru,
în [tone/schimb, m3/schimb, etc.];
Ts−durata normată de staţionare a utilajului în decurs de un an, datorită reviziilor şi reparaţiilor
programate, în [zile];
tn−timpul afectat zilelor nelucrătoare, datorită altor motive decât reviziişi reparaţii programate, în
[zile].
După determinarea acestor utilaje pe tipuri şi sectoare de activitate, se va calcula numărul total
de utilaje de acelaşi tip ntu, pentru întregul sistem de manipulare şi transport intern.

în care:m - numărul total de sectoare de activitate, la care s-a referit sistemul demanipulare şi
transport intern.
Criterii de selecţie ale soluţiilor optime
După cum s-a putut observa, în dimensionarea manipulării şi a transportului intern se
poate ajunge la mai multe soluţii, funcţie de următoarele :
- gradul de integrare a manipulării şi a transportului intern în interiorul sistemului logistic
global ;
- modul în care este privit sistemul logistic în cadrul respectivei dimensionări ;
- costul manipulării şi a transportului intern în totalul costului produsului pentru care s-au
dimensionat acestea ;
- utilajele care se vor utiliza în manipularea şi transportul intern.
Funcţie de cele de mai sus se pot elabora următoarele criterii de selecţie a soluţiilor optime:
1. Criteriul mecanizării şi automatizării maxime

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

- în acest caz se va ţineseama de dotarea cu mijloace foarte performante în domeniu, manipularea

şitransportul intern făcându-se cu utilaje de ultima oră, reducându-se la minim rolul şi aportul
factorului uman.
2. Criteriul eficienţei maxime
- în acest caz se va analiza raportul:

 Dotările vor trebui astfel alese încât la un preţ minim să dea o calitate maximă a manipulării şi
transportului intern.
3. Criteriul costului minim
- în acest caz se va ţine seama de utilizarea unor tehnologii, utilaje şi instalaţii necostisitoare, dar
care să satisfacă în mod corespunzător desfăşurarea manipulării şi a transportului intern.În final
se poate afirma că oricare ar fi soluţia aleasă ea trebuie să asigureo bună desfăşurare a
activităţilor de manipulare şi transport intern.

În cazul S.C. HELLA ROMANIA S.R.L , dimensionarea manipulării şi transportului

intern s-a făcut pe baza criteriului costului minim, utilizându-se astfel tehnologii, utilaje şi
instalaţii necostisitoare, care îndeplinesc în mare parte nevoile responsabililor logistici.

Cap. III Dimensionarea aprovizionării și depozitării

3.1. Elemente de bază ale dimensionării

Aprovizionarea- reprezintă activitatea prin care se asigură resursele de materii prime, materiale,
servicii etc., necesare consumului producţiei, în volumul şi structura care să asigure o activitate
cu o profitabilitate maximă aagentului economic.

Depozitarea( ∇ ) - reprezintă activitatea de stocare a obiectelor (unităţilor de încărcătură) pe un

interval mai mic, (depozitare temporară) sau mai mare(depozitare efectivă). Depozitarea se poate
face la locurile de muncă în spaţii special amenajate, la platformele şi rampele de încărcare-
descărcare, sau în depozite special construite în acest scop în funcţie de tipul, natura şi forma
obiectelor (unităţilor de încărcătură) ce vor fi depozitate. În timpul depozitării obiectele (unităţile
de încărcătură), sunt oprite să facă orice deplasare nejustificată.

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

Depozitul este un spaţiu special amenajat şi dotat corespunzător pentru a primi, păstra şi
a pregăti bunuri materiale (mărfuri) în vederea distribuirii lor către beneficiari. Din punct de
vedere logistic depozitul are rol de regulator adica asigura in momentul necesar, marfurile in
cantitatea, sortimentul si calitatea dorită.
Depozitarea poate fi de doua feluri:

 paletizată ;
 în stivă sau în bloc, când sortimentul este mic şi cantităţile mari;
 în rafturi sau stelaje, când sortimentul este numeros;
 fără palete;
 în stivă sau în bloc, pe palete suprapuse;
 în mobilierul tehnologic (stelaje).

Clasificarea depozitelor:
1) După destinaţie:
- depozite din sfera producţiei, din care fac parte cele aparţinând întreprinderilor
industriale, cu excepţia celor pentru produse finite;
- depozite din sfera circulaţiei din care fac parte depozitele unităţilor de aprovizionare şi
desfacere ale unităţilor industriale şi ale comerţului, precum şi depozitele teritoriale de
aprovizionare
- depozite mixte, care servesc producţia şi circulaţia şi cuprind de regulă produse finite;
2) După natura produselor depozitate:
- depozite de materiale şi semifabricate;
- depozite pentru dispozitive, scule şi piese de schimb;
- depozite de produse finite;
3) După destinaţia materialelor:
- depozite de materii prime şi materiale;
- depozite de materiale pentru construcţii;
- depozite de carburanţi;
- depozite de ambalaje;
4) După felul materialelor care se păstrează şi manipulează:

17
Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

- depozit universale, în care se păstrează mărfuri diferite;

- depozite specializate, pentru depozitarea unui singur fel sau unei grupe de materiale
(produse chimice, feroase, alimentare etc );
5) După sistemul constructiv:
- depozite deschise fără acoperiş, pentru produse care nu se degradează sub acţiunea
agenţilor atmosferici;
- depozite deschise de tip şopron sau copertină, în care se depozitează de obicei materialele
lemnoase, de construcţie, etc;
- depozite închise, pentru păstrarea materialelor mai pretenţioase care trebuie ferite de
precipitaţii atmosferice, umiditate şi razele solare. Ele trebuie să ofere izolare faţă de
- mediul exterior, să aibă instalaţii de ventilaţie şi încălzire pentru a proteja mărfurile din
interior.
6) După modul de folosire al spaţiului:
- depozite pe orizontală (suprafaţă mare );
- depozite pe verticală sau pe înălţime ( suprafaţă mică, oferind o mai bună utilizare a
spaţiului);
7) Din punct de vedere al amplasării mărfurilor şi al fluxurilor de circulaţie distingem mai
multe tipuri de depozite. Modul de alegere al unuia sau al altuia depinde de frecvenţa de
intrare-ieşire a mărfurilor în aceste depozite şi durata de depozitare a acestor mărfuri
- depozite cu circulaţie liniară şi mărfuri amplasate longitudinal se folosesc pentru stocuri
cu rulaje medii, având avantajul posibilităţii efectuării operaţiilor multiple şi a
introducerii şi scoaterii mărfurilor din depozit cu aceeaşi viteză;
- depozit cu circulaţie liniară şi mărfuri amplasate transversal se foloseşte pentru mărfuri
cu frecvenţe mari la ieşire;
- depozit cu circulaţie în formă de L permite depozitări cu durate mari pentru unele
mărfuri şi mici pentru altele. Este foarte eficient pentru mărfuri cu frecvenţe mari la
ieşire;
- depozit cu circulaţie în formă de U se foloseşte pentru mărfuri cu durate mari sau medii
de aprovizionare;
- depozite cu intrare-ieşire pe o parte se utilizează pentru sorturi de marfă puţine ca număr,
din care unele au frecvenţe foarte mari la ieşire;

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

- depozite cu intrare-ieşire pe ambele părţi permite o mare mobilitate în depozitare,

folosindu-se pentru un sortiment ridicat de mărfuri;

La alegerea modului de depozitare trebuie să se ţină seama deurmătoarele considerente:

-organizarea depozitelor se face în funcţie de destinaţiamaterialelor depozitate, iar caracteristicile
sistemelor dedepozitare sunt determinate de caracteristicile materialelor şi produselor depozitate;
-depozitarea trebuie să aibă o funcţie regulatoare de absorbţie adiferenţelor de capacităţi dintre
producţie şi consum;
-criteriile economice sunt elementul determinant pentru alegereasoluţiilor tehnice şi
organizatorice ale sistemelor de depozitare;
- metodele de studiu ale depozitării sunt metodele studiului muncii.

 Pentru dimensionarea optima a unui depozit de marfuri se au în vedere urmatoarele aspecte:

- raza de activitate a depozitului;
-  volumul previzionat al desfacerilor prin depozit;
 stocurile de marfuri medii si maxime, prestabilite a fi depozitate în perioada urmatoare de timp;
- viteza de circulatie a marfurilor;
- înaltimea pîna la care se depoziteaza marfurile (de cel putin 6 m);
-sistemul de pastrare a marfurilor în depozit (stive, stelaje, vrac);
-nivelul de înzestrare tehnica preconizat;

3.2 Metode de stabilire a necesarului de aprovizionat şi de gestiune a stocurilor

Dimensionarea aprovizionării se face ţinând seama de următoarele :

- sistemul de organizare al producţiei (Just in time, Just in case, etc);

- tipul producţie (individuală, serie, masă);
- tipul structurilor de fabricare ( functional, celulară, în flux);
- tipul de management utilizat( prin costuri, prin obiective, etc);

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

- condiţiile concrete din fiecare unitate economică în ceea ce priveşte spaţiile de depozitare
disponibile, mijloacele financiare,etc.
- mediul ambiant economic în care funcţionează respectiva unitate;
Funcţie de cele de mai sus, principalele cazuri care pot apărea în aprovizionare
sunt urmatoarele:
 Consum uniform(gestiune cu cerere constanta la intervale egale de timp). Este
cazul ideal care se întâlneşte foarte rar. Se cunosc foarte bine atât stocul maxim
necesar cât şi intervalul de timp la care se face reaprovizionare. În acest caz se
poate calcula foarte uşor şi momentul în care se lansează o comandă pentru
aprovizionare şi implicit un ordin (comanda) de fabricaţie.

 Lipsa vremelnica de stoc ( perioada determinata şi cerere constantă cu posibilităţi

de ruptură a stocului);
 Cerere aleatorie(variabilă) la intervale egale. Această metodă prevede dinainte o
frecvenţă fixă de fabricare a fiecărui produs. Când este timpul de lansat
fabricarea, se lansează cantitatea necesară pentru a aduce stocul la nivelul maxim
prestabilit (stocul maxim minus stocul actual egal cantitatea lansată).
 Cerere constanta la interval variabile. Această metodă este numită în mod curent
aprovizionare la punctul de consum, sau la prag. Când stocul unui anumit produs
atinge un prag dinainte determinat, se generează un ordin de fabricaţie a unei
cantităţi fixe, stabilită şi ea dinainte. Prin urmare, cantitatea lansată este fixă şi
frecvenţa variabilă, pentru că este definită de consumul clienţilor.
 Cerere variabilă la intervale variabile. Această metodă este cea mai nefavorabilă
pentru firme. În acest caz nu se cunoaşte nici cât se consumă pe zi, nici în ce
perioadă se epuizează stocul, nici intervalul de reaprovizionare, nici stocul maxim
necesar.

În cazul S.C. HELLA ELECTRONICS S.R.L , metoda de gestiune a stocurilor aleasă

este cerere constanta la intervale variabile.

3.3 Dimesionarea propriu-zisă a depozitului:

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

Suprafata principala a unui depozit reprezinta suprafata  utilizata efectiv pentru

depozitarea marfurilor inclusiv cele pentru manipularea lor.
 Volumul principal de depozitare reprezinta volumul ocupat efectiv de catre unitatile de
marfuri paletizate. 
                  Suprafata de depozitare se poate structura dupa urmatoarea schema:
            I. Suprafata principala de functionare
- suprafata de receptie (descarcare, formarea unitatilor de încarcare, receptie cantitativa si
calitativa, transport si depozitare);
- suprafata de depozitare (depozitare, pastrare, climatizare, transport si ambalare în scopul
încarcarii si descarcarii marfurilor din locurile de depozitare);
- suprafata de livrare (sortare pentru livrare, pregatire pentru vânzare, transport, formarea de
loturi pentru expedierea lor la beneficiari);
          II. Suprafata secundara de functionare:
- birouri;
- spatii pentru procese organizatorice legate de administrarea halei;
- laboratoare pentru controlul calitatii marfurilor;
- spatii sociale, sanitare;
- spatii prestari servicii diverse;
- pucte de vânzare cu amanuntul.
 Determinarea suprafetei utile a unui depozit se face pe baza numarului de palete
conventionale necesare pentru pastrarea marfurilor.
Np = Smax    / q
Np - numarul de palete;
Smax - stocul maxim de marfuri pastrate în  depozit;
 q - încarcarea orientativa pe o paleta.
          Numarul de palete conventionale constituie un indicator sintetic adecvat de
exprimare a capacitatii depozitelor.
          
          Capacitatea unui depozit este definita prin intermediul capacitatii de preluare, depozitare
si livrarea a marfurilor. Aceste capacitati se masoara prin cantitatea maxima de marfuri ce pot fi
preluate, depozitate sau livrate într-o unitate de timp bine determinata (ora, zi, an), cu resursele
proprii de munca. Acestea se exprima în diferite unitati de masura: numar, m3, kg sau unitati
monetare pe unitatea de timp aleasa.

Stotala=Sbaza + Sanexa
Sbaza - suprafeţele pentru activitatea de bază(spatii de depozitare propri-zise inchise, semiînchise,
şoproane, copertine, platforme de depozitare, rampe, precum şi acele spaţii strâns legate de
procesul de manipulare, păstrare şi comercializare a mărfurilor)

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

Sanexa- suprafeţele anexe (birouri, grupuri sociale, garaje, drumuri, platforme)

Coeficientul de utlizare a volumului(Vn)
Vn=Sn*In, unde:
Sn-suprafaţa depozitului propriu-zis
In- înalţimea depozitului

Organizarea interioara a depozitelor are la baza urmatoarele principii:

- dimensionarea si delimitarea spatiilor pe functionalitati si asigurarea unui flux rational al
marfurilor si al lucratorilor în cadrul depozitului ;
- utilizarea intensiva a spatiilor si înaltimii de depozitare si asigurarea unor conditii  rationale de
pastrare a marfurilor ;
- amplasarea rationala a marfurilor în depozit si identificarea rapida a locurilor de depozitare;
- desfasurarea îantregii activitati cu o eficienta maxima.

În activitatea de proiectare a depozitelor şi pentru analiza gradului de folosire a

depozitelor existente se foloseSC o serie de coeficienţi:
-coeficientul de utilizare a suprafeţei (Kus), care reprezintă gradul de utilizare a
suprafeţei totale de depozitare, se calculează ca şi raport între suprafaţa de depozitare
propriu-zisă (Sd) şi suprafaţa totală a depozitului (Sdt):

Kus = Sd /Sdt

- coeficientul de utilizare a înălţimii depozitului (Kuî), cu ajutorul căruia se determină

gradul de utilizare a înălţimii depozitului, se calculează ca şi raport între înălţimea
medie a depozitului (Îm) şi înălţimea maximă utilă (Îmu):

Kui=Im/Imu

􀂾 coeficientul de utilizare a volumului (Kuv), care reprezintă ponderea utilizării

volumului depozitului, calculându-se ca şi produs între coeficientul de utilizare a
suprafeţei (Kus) şi coeficientul de utilizare a înălţimii depozitului (Kuî):
Kuv=Kus*Kuî

-suprafaţa necesară pentru o unitate de volum depozitată (su), care se calculează ca şi

raport între suma suprafeţei de depozitare propriu-zisă (Sd) şi suprafaţa auxiliară (Sa)
şi volumul mărfurilor depozitate (V):

Su=Sd+Sa/V

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

- costul total pe unitatea depozitată (CTud), cu ajutorul căruia se poate cunoaşte nivelul
cheltuielilor necesare cu depozitarea unei unităţi de volum in perioada unui an de zile
calendaristic, calculat după următoarea formulă:
CTud=Vi*A+Che/Qd
în care:
Vi – valoarea de inventar a tuturor mijloacelor fixe din depozit
A – cota de amortizare a mijloacelor fixe
Che- cheltuieli de exploatare
Qd – cantitatea depozitată

3.4 CriteriIle de selecţie – Model de selecţie , de decizie

 
Criteriile de selecţie a soluţiilor pot fi foarte diverse, depinzând de mai mulţi factori. Astfel
putem avea:
1.Criteriul mecanizării şi automatizării maxime a operaţiilor - în acest caz se va ţine seama de
dotarea cu mijloace foarte performante în domeniu,aprovizionarea şi depozitarea făcându-se cu
utilaje de ultima oră, reducându-se la minim rolul şi aportul factorului uman.
2.Criteriul eficientei maxime- în acest caz se va aplica raportul

Dotările vor trebui astfel alese încât la un preţ minim să dea o calitate maximă a aprovizionării şi
depozitării.
3.Criteriul costului minim- în acest caz se va ţine seama de utilizarea unor tehnologii, utilaje şi
instalaţii necostisitoare, dar care să satisfacă în mod corespunzator desfăşurarea activităţilor de
aprovizionare şi depozitare.
4.Criteriul utilizării maxime a spaţiului- în acest caz se va ţine seama deutilizarea în cel mai înalt
grad a spaţiului şi este aplicabil în special în cazurileîn care spaţiul disponibil este limitat
            Principalele probleme care se pun din punct de vedere al stabilirii formei (formulei)  de
aprovizionare sunt:
- alegerea între aprovizionarea de la un furnizor unic sau de la mai mulţi, pentru
acelaşi produs;
- alegerea între aprovizionarea directă (de la producători) şi indirectă (prin
intermediar);

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

- alegerea între aprovizionarea pe bază de contract sau pe bază de comandă;

- alegerea formulei de cumpărare - individual sau în comun
 Pentru aprovizionare s-a ales criteriul eficientei maxime CALITATE/PRETàMAXIM

Cap. IV Dimensionarea din perspectiva distribuţiei şi transportului extern

Distribuţia cuprinde toate activităţile care au ca scop trecerea unor produse sau bunuri de
la producător (întreprindere producătoare) la consumator/utilizator (întreprindere
uilizatoare/consumatoare a respectivelor produse sau persoane fizice). Ea are deci ca scop să lege
producţia de consum. Rolul pe care distribuţia îl are este următorul:
- de a regulariza mişcarea bunurilor şi serviciilor între producţie şi consum, amortizând
atunci când apar, efectele negative ale fenomenelor conjuncturale ale pieţei
- de a informa producătorul asupra nevoilor şi dorinţelor clientelei
- de a satisface clientela, furnizându-i un anumit număr de servicii.
Transportul extern ( în exteriorul întreprinderii ), se referă la deplasarea materiilor
prime, materialelor şi produselor finite, putându-se face pe distanţe medii şi lungi cu mijloace de
transport adecvate cantităţilor de mărfuri necesare aprovizionării şi/sau distribuţiei.
În ceea ce priveşte distribuţia la S.C. HELLA ROMANIA S.R.L , aceasta se execută cu
camioane;in cazuri special,se utilizeaza si avioanele.
Se poate oberva că principalul criteriu de selecţie a soluţiei optime în cadrul
procesului de aprovizionare este acela al eficienţei maxime.
Dimensionarea distribuţiei se referă în principal la alegerea unui tip anume de canal de
distribuţie funcţie de urmatoarele elemente:

- caracteristicile pieţei sau ale cumpărătorului.

Alegerea canalului de distribuţie funcţie de caracteristicile pieţei sau ale cumpărătorului

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

  - caracteristicile producătorului

Alegerea canalului de distribuţie funcţie de caracteristicile producătorului

-caracateristicile mediului economic

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

În ceea ce priveşte dimensionarea transportului extern, aceasta se referă înspecial la următoarele:

-alegerea mijloacelor de transport adecvate funcţie de tipulmărfurilor ce vor fi transportate, de
tipul producţiei şi de tipulde organizare şi conducere a producţiei;
-utilizarea acestor mijloace de transport la întreaga lor capacitate;
-calcularea unor rute optime de deplasare luând în calcul inclusiv posibilitatea transportului
combinat.
http://www.scritube.com/economie/comert/Tehnologia-amenajarii-depozitu61872.php
http://www.scribd.com/doc/47968182/5/Dispozitive-%C5%9Fi-echipamente-utilizate-la-
manipulare-%C5%9Fi

Cap. VI Concretizare/Realizare sistem sau proces/produs

5.2 Concretizare a datelor/propuneri

Dispozitivele alese pentru transport si manipulare sunt:carucioarele si transpaletele. Pentru

acest depozit sunt alocate un nr. de 6 transpalete pentru manipularea transportul marfurilor
grele si voluminoase si cateva carucioare ESD( ElectroStatic Discharge).
Depozitul este impartit in depozit de materii prime (Incomming) si depozit de produse finite
(Shipping).

Aprovizionarea se face în mod direct de la mai multi furnizori pentru materiile prime
importante(pcb-uri,componente electronice).
Aprovizionarea directă, presupune ca în mod direct să se negocieze şi să se formalizeze
relaţiile de aprovizionare (contract, comandă etc.), să se efectueze plăţile respectiv să aibă loc
transferul produselor de la producător la consumator .
 In principiu aprovizionarea directa evita efectuarea unor cheltuieli suplimentare cum ar fi
comisionul (adaosul comercial) perceput de intermediar pentru acoperirea costurilor rezultate din
desfasurarea activitatilor specifice - contractare, transport, depozitare, etc,  si pentru obtinerea
unui profit.
Aprovizionarea de la mai multi furnizori

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

            În vederea reducerii puterii de negociere a furnizorilor se recomanda aprovizionarea

pentru aceeasi resursa de la mai multi furnizori. Argumentele unei asemenea optiuni, ca si
conditiile în care este eficienta sunt foarte diverse dintre care:

1.        Se asigura punerea în concurenta a furnizorilor: obtinerea unor preturi mai bune, cresterea
eforturilor de adaptare la cerintele consumatorului, etc.

2.        Se evita posibilitatea încetarii totale a aprovizionarilor în conditiile aparitiei unor situatii
deosebite: greve, incendii, faliment, etc.

3.        Se asigura aprovizionarea cu aceeasi resursa la diferite nivele calitative (de pret) în functie
de segmentele de piata pe care întreprinderea îsi vinde produsele si care solicita produse diferite
din punct de vedere calitativ respectiv de pret.

4. Exista cazuri în care prin hotarari legislative sunt stimulate relatiile cu întreprinderi mici
sau locale, dar care nu pot sa asigure fiecare în parte necesarul total de resurse al consumatorului
pentru un anumit produs.

Cele mai importante forme prin care se înfăptuieşte distributia şi care impun şi adoptarea
de  strategii specifice sunt:
1.      – distribuţie exclusivă – constă în plasarea prin intermediul unui singur distribuitor sau
reprezentant. Se practică în cazul bunurilor de valoare mare, mai ales al mijloacelor de producţie,
precum şi în cazul exporturilor.
2.      – distribuţie intensă – constă în plasarea produselor prin toate mijloacele avute la
dispoziţie, pentru a avea un grad de acoperire a pieţii cât mai mare. Se practică în cazul bunurilor
de folosinţă curentă, ce se cumpără zilnic sau la intervale mici, fără a fi interesantă marca
produsului.
3.      – distribuţie inversă – constă în recuperarea în scopuri productive a unor componente
rămase în urma consumului (ambalaje, materiale deficitare, etc.). În acest caz ciclul este consum
– distribuţie – producţie. Se constată în ultimele decenii, o preocupare deosebită a ţărilor
dezvoltate pentru a recupera, refolosi şi recicla tot ce se poate, deoarece, se asigură reducerea
cheltuielilor cu producerea unor bunuri şi protejarea resurselor naturale, mai ales a celor
neregenerabile. Şi în acest mod, distribuţia contribuie la progresul economico-social.
Funcţiile distribuţiei

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

Distribuţia, ca intermediar între producţie şi consum, este determinată de acestea, dar la

rândul ei, are un rol activ asupra lor, influenţând atât producţia din ciclul următor cât şi consumul
din ciclul prezent.
Relaţiile de interdependentă dintre distribuţie şi producţie, respectiv consum, sunt puse în
evidenţă de către funcţiile pe care aceasta le îndeplineşte în cadrul circuitului economic:
1.      –  funcţia de schimbare a proprietăţii asupra produsului – se realizează prin operaţiuni
comerciale care constau în : repartizare, vânzare, cumpărare, prezentare şi servicii etc.;
2.      – funcţia de transport – asigură scurgerea produselor de la producător la distribuitor şi de la
acesta la consumator, după ce, de regulă suportă şi operaţiuni de depozitare. Cum situaţiile în
care consumatorul îşi cumpără direct produsul de la producător, sunt rare, activitatea de transport
devine inevitabilă şi înseamnă cheltuieli, ce sporesc valoarea produsului;
3.      – funcţia de stocare – permite ajustarea în timp a producţiei la evoluţia cererii. De obicei
distribuitorul cumpără (se aprovizionează) de la producător (în partidă mare – engros) la anumite
intervale de timp şi pune la dispoziţie permanent consumatorului, care va găsi produsul atunci
când îl doreşte. Depozitarea trebuie să asigure condiţii bune pentru a nu se altera caracteristicile
produsului;
4.      – funcţia de sortare şi ambalare – face posibilă oferirea unei varietăţi de produse sub
aspect calitativ, structural, de marcă. Distribuitorul transformă lotul de producţie în lot de
vânzare, oferindu-i produsul consumatorului, individual sau în loturi mici;
5.      – funcţia de promovare – oferă informaţii consumatorului despre produse, iar prin formele
de vânzare utilizate, publicitate, etc. contribuie la creşterea volumului vânzării;
6.      -  funcţia de service – constă în activităţi legate direct de vânzare şi negociere, de livrare,
instalare (a bunurilor de folosinţă îndelungată), reparaţiilor în perioada de garanţie;
7.      – funcţia financiară – se realizează prin faptul că distribuitorul cumpără de la producător în
partidă mare, oferindu-i contravaloarea produselor, ceea ce-i permite continuitatea activităţii,
chiar dacă produsele nu au ajuns la consumator. În acest fel, distribuitorul este cel care
finanţează continuitatea producţiei, asumându-şi riscul;
8.      - funcţia socială – constă în asigurarea protecţiei intereselor consumatorului şi educarea sa,
prin numeroase mijloace pe care comerţul le are la dispoziţie.
Distribuţia îşi îndeplineşte aceste funcţii prin elementele sale componente : canalele de
distribuţie, distribuţia fizică, comerţul engros şi comerţul cu amănuntul.

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

Structura canalelor de distribuţie

Denumit adesea, canal de marketing, canalul de distribuţie este componenta esenţială a
submixului de distribuţie. Canalul de distribuţie gestionează schimbările prin care trece un
produs în drumul său de la producător până la consumatorul final. El apare ca “ o combinaţie de
utilităţi şi funcţiuni asigurate de întreprindere” ca o reţea de organizaţii şi persoane care au
responsabilitatea de a asigura disponibilitatea bunurilor la nivelul consumatorului. El reflectă atât
itinerariul cât şi modalităţile ce asigură fluxul bunurilor de la producător la consumator.
Canalul de distribuţie trebuie privit ca un sistem ale cărui componente : producător,
consumator şi intermediar se condiţionează reciproc. De asemenea, canalul de distribuţie vizează
nu numai circuitul deplasării, ruta pe care aceasta o urmează ci şi succesiunea de transferuri a
titlului de proprietate între verigile componente ale lanţului de distribuţie, extins până la
consumatorul final.
Dimensiunile canalului de distribuţie
Orice canal de distribuţie se caracterizează prin trei dimensiuni:
1.      – lungimea – reprezintă numărul de etape, verigi intermediare prin care trece produsul de la
producător la consumator (nu distanţa în spaţiu). Din acest punct de vedere se pot delimita câteva
tipuri de canale:
a.       – canal direct – în care relaţia producător – consumator este nemijlocită, deci nu apare
intermediarul (ex.- serviciul de reparat încălţăminte, cumpărarea pâinii direct de la cuptor şi în
mod frecvent la bunurile de investiţii, de producţie);

b.      – canal scurt – în care apare intermediarul. Este un canal indirect, cu un singur intermediar
– detailistul – considerat canal tradiţional. Se utilizează mai ales pentru produsele agroalimentare
perisabile, dar şi pentru produse de valoare mare, de noutate, de modă sau când piaţa este
concentrată. În cazul mijloacelor de producţie, depozitele specializate pun la dispoziţia
consumatorului produsele, în general pe bază de comenzi.

În acest caz producătorul îşi asumă funcţia distribuţiei fizice, până la magazin. Avantajele acestui
tip de canal se reflectă în reducerea cheltuielilor, realizarea relaţiei cu consumatorii sau mărirea
vitezei de rotaţie. Distribuitorul este cel care îşi asumă riscul comercial şi funcţia de promovare;

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

c.    – canalul lung – în care între producător şi consumator, de obicei apar doi intermediari:
engrosistul şi detailistul

Se utilizează în mod frecvent pentru mărfurile cu sortiment complex, cu cerere sezonieră

sau care presupun operaţiuni de sortare, ambalare, etc. În acest caz produsele trec printr-o
singură verigă de depozitare, dar pot fi şi mai multe. Un asemenea canal necesită cheltuieli mai
mari, încetinirea vitezei de rotaţie şi chiar pierderi datorită condiţiilor de depozitare, dar asigură o
aprovizionare ritmică şi condiţii în genere adecvate de păstrare;
d.    – canal complex – în care există mai mult de două verigi intermediare care vor spori
cheltuielile. Se întâlneşte mai ales în ţările dezvoltate, ce practică comerţ integrat şi în comerţul
internaţional, dar îl întâlnim adesea şi pentru bunuri de folosinţă curentă.                              

                                                                                                            
2.      – lăţimea canalului – numărul unităţilor prin care se asigură desfacerea produsului în
cadrul fiecărei etape a circuitului. În cazul bunurilor de consum lăţimea creşte pe măsura
apropierii de consumatori, dar la bunurile de investiţii ea este mai redusă. Lăţimea canalului de
distribuţie stă la baza selectivităţii distribuţiei, în funcţie de care se disting mai multe forme de
distribuţie:
a.       – distribuţie intensivă sau generală;
b.      – distribuţie selectivă;
c.       – distribuţie exclusivă – presupune alegerea unui singur intermediar convenit printr-un
contract prin care cumpărătorul se obligă să vândă numai comerciantului respectiv pe o anumită
piaţă. Vânzarea prin franchising – se utilizează în ţările dezvoltate pentru produsele de marcă.
3.      – adâncimea canalului – reflectă gradul de dispersie în spaţiu al punctelor de vânzare, al
apropierii de punctele de consum. La bunurile de producţie adâncimea e redusă, distribuţia având
grad ridicat de concentrare teritorială, la bunurile de consum adâncimea e mare, unele fiind aduse
la domiciliu (comandă, corespondenţă, comis-voiajor). Canalul de distribuţie este specific
fiecărei categorii de produs, iar adesea acelaşi produs se poate afla în canale de dimensiuni

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

diferite. Ca urmare la nivelul economiei naţionale se creează o adevărată reţea de distribuţie,

formată din persoane şi organizaţii.

În cazul companiei S.C. HELLA ELECTRONICS S.R.L se folosesc canale directe şi

scurte, de la producator la consumator.

Cap. VII Măsurare, analiză, imbunătăţire

Pentru compania S.C. HELLA ELECTRONICS S.R.L, controlul şi verificarea
permanentă a activităţilor logistice este realizată de un reprezentant al departamentului logistic
care se ocupă de buna desfăşurare a activităţilor ce depind atât de logistica internă cât şi de cea
externă
În ceea ce priveşte manipularea şi transportul intern, se face o verificare la fiecare 14 zile
lucrătoare a tututor echipamentelor şi utilajelor care sunt folosite în momentul de faţă. Astfel,
responsabilul logistic va stabili monitorizările si măsurările ce trebuie efectuate si dispozitivele
de monitorizare si măsurare necesare pentru justificarea conformităţii utilajelor cu cerinţele
specificate.
În cazul manipulării şi transportului intern se va verifica în permanenţă timpul efectiv de
lucru al utilajelor folosite, conform formulei de mai jos :
tp = tinc + ttr + tdes , în care :
tinc = timpul de încărcare al mijlocului de transport
ttr = timpul de transport efectiv ( şi gol şi încărcat )
tdes = timpul de descărcare
De exemplu, în cazul cărucioarelor de transport, încărcarea acestuia se poate realiza într-
un interval de 2 minute, timpul de transport până la destinaţie împreună cu cel de întoarcere ar fi
5 minute iar cel de descărcare ar fi de 1 minut, atunci putem spune că timpul procesului se ridică,
efectuând o simplă adunare, la 8 minute. Orice coborâre sub acest interval denotă o lipsă de

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

productivitate şi ar trebui să se încerce în permanenţă o îmbunătăţire a acestui timp. Aceasta se

poate realiza prin întreţinerea continuă a echipamentelor de transport interne asigurându-se În
permanenţă funcţionarea lor la capacitate maximă şi un randament ridicat.
În ceea ce priveşte aprovizionarea şi depozitarea, putem spune că timpul de depozitare al
produselor finite este dat de fluctuaţia cererii pe piaţă. Firma trebuie să menţină în permanenţă un
stoc de siguranţă iar metoda de determinare a necesarului de aprovizionat este aceea a cererii
aleatorii la intervale egale. Se cunosc cu certitudine numai intervalele de reaprovizionare ,
materia primă achiziţionând-se în funcţie de comenzile primite.
În cazul transportului extern, distribuţia nu este realizată de către de către S.C.
SPUMOTIM S.A., clienţii transportându-şi singuri produsele comandate fie prin contractarea
unor intermediari, fie prin folosirea serviciilor anumitor firme logisice. Aprovizionarea în schimb
se realizează cu ajutorul cisternelor proprii şi cu ale mijloacelor de transport externe puse la
dispoziţie de către furnizori. Şefului departamentului logistic trebuie să urmărească în
permanenţă evoluţia raportului Calitate/Preţ şi să-l menţină la un nivel maxim. Putem spune că
acest criteriu este cel mai relevant în măsurarea şi analiza eficacităţii procesului de aprovizionare
desfăşurat în cadrul societăţii.

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

Cap VIII. Responsabilitatea, managementul firmei

Această direcţie de analiză urmăreşte stabilirea gradului de încredere pe care îl oferă

întreprinderea privind asigurarea unui nivel competitiv şi permanent al calităţii producţiei.
Sistemul de conducere și asigurare a calității (SQAC) are ca principal obiectiv stabilirea
nivelului de implementare a SQAC, sub raportul cuprinderii în sistem a tuturor activităților
implicate, precum și a funcționării corecte a tuturor elementelor componente ale sistemului.
Verificarea calității fabricației urmărește evaluarea particularităților, precum și a
metodelor utilizate pentru verificarea calității serviciilor si produselor , precum și eficiența
acestor verificări.
Calitatea proiectelor se bazeaza pe examinarea normelor interne, a caietelor de sarcini și
a proiectelor de execuție. O problemă importantă care apare aici este găsirea procedurii de
corelare în anumite cazuri a cerințelor clienților cu proiectele de care dispune firma. Nivelul
autorității funcțiunii «calitate» se evaluează, in principal, prin felul în care organele de asigurare
a calității își exercită dreptul de a opri procesul de deservire a clienților în cazurile în care nu
sunt respectate condițiile de calitate. Autoritatea funcțiunii calitate este asigurată integral.La
nivelul conducerii superioare se analizează periodic situația calității, determinând angajarea
tuturor compartimentelor și a resurselor necesare în acțiunile pentru creșterea nivelului calității.
În ceea ce privește calitatea aprovizionării, acest criteriu urmărește evaluarea calității
produselor procurate de la furnizori, sub forma de materii prime sau componente. Analiza
pornește de la concepția conform căreia pentru calitatea materiilor prime, semifabricatelor sau
componentelor primite din afară responsabilitatea revine integral celui care le comercializează.
Sistemul de recepție a materiilor prime este integrat în acorduri de partenierat pe termen mediu și
lung cu subfurnizorii, incluzând colaborarea pentru asigurarea calității prin eforturi comune.
Costurile calității reprezintă un criteriu important ce evaluează politica de calitate pe care
o desfășoară firma, atât prin măsura cheltuielilor care se fac pentru prevenirea defectelor, cat și a
celor determinate de noncalitate. Analiza costurilor trebuie privită ca un instrument absolut
necesar al managementului calității. Costurile calității sunt procesate și analizate. Pe baza acestor
analize se stabilesc măsuri corective și se urmărește corectarea lor.
Managementul general al firmei cuprinde pe de o parte o evaluare a calităţii procesului
managerial şi, pe de altă parte, calitatea echipei manageriale. În scopul evaluării sunt examinate

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

strategia firmei, structura organizaţională, metodele şi tehnicile manageriale precum şi nivelul de

informatizare implicat în procesul de management.
Metodele, tehnicile şi instrumentele manageriale utilizate în procesul de conducere, în
raport cu obiectivele stabilite în strategia firmei, scopurile urmărite, cerinţele de optimizare a
capacităţii de muncă a componenţilor echipei manageriale şi motivarea întregului personal
pentru atingerea obiectivelor firmei sunt la un nivel optim. Funcţionalitatea şi eficienţa
sistemului informaţional managerial şi modul de integrare al acestuia în procesul managerial şi
în structura organizaţională a firmei sunt parţial inadecvate necesitând reproiectări şi unele
dezvoltări.
Conducerea societăţii e asigurată de un Director General, un Director de Calitate, un
Director Economic, un Director Comercial, și un Director Tehnic. Firma asigură personal cu
calificare corespunzătoare să efectueze procesul tehnologic şi cerinţele de funcţionare a firmei.
Stilul de conducere adoptat de firmă este cel echilibrat care se manifestă prin o preocupare
constantă şi echilibrată atât pentru oameni cât şi pentru activitatea economică.
Prin certificările primite pentru : Sistemul Calității, Protecția Mediului, Analize și Control
organizația demonstrează cunoașterea și folosirea standardelor de calitate corespunzând
Normelor Europene fiind un partener de încredere pentru colaboratorii ei.
Personalul organizației: 644 de salariați dintre care :
• 122 personal TESA din care : -5 directori;
-18 șefi de departamente;
• 11 maiștri;
• 387 muncitori calificați;
• 124 muncitori necalificați.

Organigrama firmei :

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

Cap .IX Decizii de îmbunătăţire

O acţiune corectivă este o acţiune întreprinsă pentru a elimina cauzele unei
neconformităţi detectate sau a altor situaţii nedorite, în vederea prevenirii repetării acestora, pe
când acţiunea preventivă este o acţiune întreprinsă pentru eliminarea cauzelor unor

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

neconformităţi potenţiale sau a altor situaţii nedorite, posibile, în scopul prevenirii apariţiei
acestora.
Pentru S.C. SPUMOTIM S.A. am propus două îmbunătăţiri care se doresc a fi
implementate :
1. Rearanjarea mărfurilor în cazul depozitului de produse finite pentru Dacia: Logan,
MCV ,Sandero. Acesta conține : șezuturi față, spătare față, șezuturi spate, spătare spate pentru
360 de mașini din fiecare tip de Dacie.(Logan, Sandero, MCV).
Varianta inițială a depozitului este prezentată în figura 4.1 din capitolul II Acesta are o
suprafață de 407.8 m². Marfa ar fi trebuit depozitată în stive de max 2 m și utilizată metoda
FIFO doar că datorită aranjării necorespunzătoare,(marfa fiind aruncată și nu aranjată) nici unul
din cele două principii nu se respectă.
Vom lua cantitatea maximă ce se poate depozita: 720 buc spătare față,720 buc șezuturi
față, 360 buc șezuturi spate,360 buc spătare spate pentru toate cele 3 tipuri de mașini.
Pentru varianta propusă vom depozita produsele în containere și le vom rearanja astfel
încât aceastea să fie manipulate și transportate mai ușor iar aranjarea în depozit să fie
corespunzătoare.
În tabelul următor avem reprezentate dimensiunile fiecărui tip de produs fabricat pentru
cele 3 tipuri de maşini, precum şi dimensiunile containerelor si nr.buc/container.

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

Destinație
Denumire produs Dimensiune Număr
buc/container
dimensiune[cm] Container[cm]

-șezut față 50×50×15 150×100×150 60

Logan -spătar față 60×50×16 180×150×120 60

-șezut spate 140×50×18 180×140×150 30

-spătar spate 140×55×10 150×140×110 30

-șezut față 50×50×15 150×100×150 60

MCV -spătar față 60×50×16 180×150×120 60

-șezut spate 140×50×18 180×140×150 30

-spătar spate 140×55×10 150×140×110 30

-șezut față 50×47×15 150×150×150 60

Sandero -spătar față 60×52×16 180×160×140 60

-șezut spate 142.5×47×20 200×143×141 30

-spătar spate 142.5×57×10 150×143×115 30

Pentru 360 de mașini vom avea nevoie de următoarele:

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

Pentru Dacia Logan,MCV :

 720buc șezut față = > 12 containere -6 în lungime(9 m), 1 pe lățime(1 m), 2 în

înălțime(3 m);
 720 buc spătar față = > 12 containere -6 în lungime(10.8 m), 1 pe lățime(1.50 m), 2 în
înălțime (2.40 m);
 360 buc șezut spate = > 12 containere - 6 în lungime(10.8 m), 1 pe lățime(1.40 m), 2 în
înălțime (3 m);
 360 buc spătar spate = > 12 containere - 6 în lungime(9 m), 1 pe lățime(1.40 m), 2 în
înălțime(2.20 m)
Pentru Dacia Sandero:

 720buc șezut față = > 12 containere - 6 în lungime(9 m),1 pe lățime(1.50 m), 2 în

înălțime(3 m);
 720 buc spătar față = > 12 containere - 6 în lungime(10.8 m), 1 pe lățime(1.60 m), 2 în
înălțime (2.80 m);
 360 buc șezut spate = > 12 containere - 6 în lungime(12 m),1 pe lățime(1.45 m),2 în
înălțime (1.41 m);
 360 buc spătar spate = > 12 containere - 6 în lungime(9 m),1 pe lățime(1.45 m),2 în
înălțime(2.30 m)
Noul depozit va arăta ca în figura următoare :

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

ZONĂ DEPOZITARE PRODUSE FINITE

neconforme
Repere
gestiona
Birou

Fig.5 Noul depozit de produse finite

Avantajele rearanjării produselor finite în spațiul de depozitare sunt următoarele :

- manipularea și transportul intern se fac mult mai ușor;
- se poate respecta metoda FIFO;

17
 Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

- o dată cu introducerea containerele nu există riscul ca marfa să blocheze trecerea sau să

ocupe culoarele de trecere atunci când depozitu este încărcat la capacitate maximă.

2. Introducerea unui compartiment logistic, care va fi format din directorul de logistic și

de managerul de logistică.
Compartimenul logistică răspunde de activitatea de aprovizionare cu bunuri şi materiale,
de organizarea din punct de vedere logistic a activităţilor , coordonează parcul auto şi sistemul
informatic al organizației;
Compartimentul logistică are următoarele atribuţii principale:

 Asigură aprovizionarea organizației cu materiale şi bunuri;

 Colaborează cu toate departamentele/compartimentele în vederea stabilirii
necesarului logistic;
 Întocmeşte referatele de necesitate pentru achiziţia de bunuri şi serviciii şi le
supune aprobării directorului principal .
 Întocmeşte caiete de sarcini și documentaţia tehnică necesare pentru asigurarea
logisticii instituției.
 Urmăreşte derularea contractelor de achiziţii.
 Urmăreşte ca bunurile facturate şi plătite să fie în concordanţă, din punct de
vedere al cantităţii, calităţii şi valorii, cu prevederile contractuale sau comenzile emise,
după caz. Se certifică astfel realitatea, regularitatea şi legalitatea bunurilor şi prestărilor
de servicii.
 Realizează activitatea de amenajare corespunzătoare a spațiilor de depozitare.
 Asigură şi răspunde de coordonarea activităţii de transport • Gestionează parcul
auto şi inventarul din dotarea acestuia.
 Răspunde de starea tehnică şi estetică a autovehiculelor, de întreţinerea şi
repararea autovehiculelor, de reviziile şi inspecţiile tehnice periodice ale acestora.
 Răspunde de gestionarea bonurilor de carburante, de eliberarea acestora din
gestiune în baza consumurilor normate şi utilizarea acestora, potrivit reglementărilor în
vigoare.

17
Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Management în Producție și 2012
Transporturi

 Asigură întreţinerea si depanarea echipamentelor IT (calculatoare, imprimante,

scanere, monitoare, notebook-uri). Asigură instalarea, dezinstalarea sistemelor de
operare si a soft-urilor folosite pe stațiile de lucru. Realizează intervenții pentru
remedierea disfuncţionalităţilor apărute în funcţionarea echipamentelor IT mai sus
menţionate, la solicitarea utilizatorilor.
 Asigură asistenţa pentru achiziţionarea componentelor hardware (hdd, fdd, unităţi
optice, mouse, tastaturi, memorii RAM, surse, plăci reţea, modem-uri,etc) precum şi
înlocuirea acestora.

17