UNIVERSITATEA

CRAIOVA DIN
FACULTATEA
DE MECANICĂ
RAPORT DE CERCETARE
Studii și cercetări privind optimizarea simulării sistemelor
integrate de producție cu logistică internă

ÎNTOCMIT, Ing. STAICU CORNEL SPECIALIZAREA:

M.P.L
ANUL II , SEMESTRUL I
MATERIA: PRACTICA PROFESIONALĂ III

Craiova 2022/2023
Cuprins:

• Elemente de logistica internă........................................pag. 3

• Roboți pentru manipularea obiectelor de lucru sau
sculelor……………………………………………………… pag. 4
• Instalații de depozitare și stocare a pieselor sau sculelor
……………………………………………………………….. pag. 5
• Sisteme de transport interoperational și vehicule ghidate
automat…………………………………………………..….. pag. 8
• Studiu aplicativ privind simularea unui sistem automatizat
integrat de producție……………………………………….. pag. 9
• Descrierea sistemului automatizat integrat de producție
………………………………………………………………... pag. 9
• Caracteristicile elementelor componente și stabilirea
structurii funcționale ale acestora ……………………….. pag. 10
• Concluzii specifice privind analiza sistemului logistic integrat
interoperațional ……………………………………………. pag. 15
• Bibliografie ……………………………..……………….. pag. 16
 • Elemente de logistica internă

Logistica Logistica este managementul (gestionarea) fluxului de

mărfuri între punctul de origine și punctul de destinație, în scopul de a
satisface cerințele clienților sau ale corporațiilor. Aceasta se ocupă de-a
lungul producției și desfacerii (furnizării) cu organizarea, regularea,
prezentarea (punerea la dispoziție), și optimizarea proceselor de trafic de
informații, de mijloace financiare, de energie, de bunuri și de personal.
„Logistica înseamnă să ai obiectul potrivit, la locul potrivit, în momentul
potrivit” Logistics World. Procesul care asigură un flux coerent și
neîntrerupt al produselor și serviciilor de la furnizorii organizației, ținând
cont de procesele din interiorul organizației, până la clienții finali. Procesul
de logistică se ocupă de operațiuni și resurse din domeniile: -
aprovizionare; - achiziții; - stocuri; - depozite; - transport; - servicii clienți;
etc.
Mai concret, logistica se definește prin planificare integrată, organizare,
impozitare și control a tuturor cursurilor de mărfuri și materiale împreună
cu cursurile de informații legate de acestea începând de la livratori prin
etapele creării de valori (ex. producție și/sau etape de distribuție) până la
livrarea produselor către clienți, inclusiv a eliminării deșeurilor și a
reciclării.
O definiție posibilă a noțiunii de logistică este aplicarea celor 6 P:
Cantitatea potrivită a bunurilor potrivite, la timpul potrivit, de calitate
potrivită, la costurile potrivite, la locul potrivit. Des mai apare si al 7-lea P
cu informațiile potrivite tuturor participanților. În special în producția "just in
time" prelucrarea de informații joacă un rol foarte important.
Logistica interna: aceasta cuprinde activitati asociate primirii,
depozitarii si sortarii intrarilor necesare realizarii produsului, cum ar fi
manipularea materialelor, depozitarea, controlul stocurilor, planificarea
transporturilor si returnarea marfurilor la furnizori;
Orice proces de fabricație este constituit din operații de prelucrare și
operații de manipulare. Operațiile de manipulare sunt cele în cadrul
cărora proprietățile obiectului de lucru ca material, forma geometrică,
dimensiuni, calitatea suprafețelor, structura, etc, raman nemodificate, în
schimb se modifica setarea (poziția și orientarea) lui în raport cu
majoritatea componentelor sistemului de fabricație.

Subsistemul de manipulare este alcătuit, la rândul său din trei elemente

principale:
• operatorul uman;
• instalațiile aducătoare și de evacuare;
• roboți de manipulare
Aceste ultime două elemente fac parte din logistica internă a sistemelor
de fabricație, permițând
manipularea materialelor, componentelor, sculelor, produselor finite etc.
în cadrul procesului tehnologic de
fabricație.

• Roboți pentru manipularea obiectelor de

lucru sau sculelor

Prin robot se înțelege un sistem mecatronic mobil, destinat

automatizarii interacțiunii omului cu mediul în care evoluează. Sistemul
mecatronic este alcătuit din componente mecanice, electronice și de
calcul automat, precum și relațiile între acestea. Funcțiile de bază ale
robotului sunt de a crește
productivitatea muncii umane și de a adecva omul la mediul cu care
interacționează.
Astfel, roboții pot avea aplicații industriale sau neindustriale, în
producerea de bunuri materiale sau
în domeniul prestărilor de servicii .

Robotul manipulează (termen provenit de la mână) obiecte de lucru

sau scule. În primul caz se vorbește de robot de manipulare, iar în cel
de-al doilea caz este vorba de robot de prelucrare. Robotul de
manipulare face parte din subsistemul de manipulare fiind un element
important al sistemului logistic
de producție.
• Instalații de depozitare și stocare a
pieselor sau sculelor

Instalațiile aducătoare și de evacuare fac parte din subsistemul

 de manipulare, realizând funcții aducătoare și de evacuare a unor
obiecte de lucru, scule dispozitive, deșeuri etc. Funcțiile
aducătoare și de evacuare sunt: depozitare, captare, extragere,
ordonare, transfer, separare, reunire, numărare, dozare, livrare,
măsurare, control sau sortare.
Depozite
Depozitele sunt dispozitive ale instalațiilor aducătoare și de
evacuare, care îndeplinesc funcția de depozitare, adică de
păstrare a unor obiecte într-un anumit loc și punerea lor la
dispoziție pentru prelucrare sau utilizarea loc în cadrul unui sistem.
Depozitele pot fi de tipul: buncăre, acumulatoare, magazine,
palete și containere.

a- Buncărul – un volum delimitat prin pereți solizi în care se

depozitează obiecte sau materiale în vrac, putând fi staționar sau
prin antrenare pe riglete de evacuare mobile. Un buncăr staționar
are forma din fig 1.

b– acumulatorul (stivuitorul) – permit depozitarea obiectelor ordonat

după o anumită direcție, putând fi de trei tipuri: tubular, cu cablu, cu
bandă, așa cum se observă în figura 2.

Fig. 2. Acumulatorul (stivuitorul)

c– magazinul – este un depozit, provenit dintr-un acumulator prin
prevederea unor locașuri suplimentare pentru asigurarea situării
univoce a obiectelor. Din punct de vedere constructiv și funcțional
pot fi cu bandă și prisme (figura 54), iar dacă pe unul dintre tamburii
de înfășurare ale benzii este atașat un dispozitiv de antrenare
depozitul în cauză devine un dispozitiv de transfer (figura 2. c și
figura 3).

Fig. 3. Dispozitiv de transfer

d– paleta – un depozit asemănător cu magazinul, dar prevăzut cu

locașuri de situare a obiectelor dispuse ca și elementele unei
matrici, fiind de fapt un depozit bidimensional (figura 4), putând
transfera simultan mai multe obiecte, aflate în stare ordonată.
Paletele pot fi de transfer sau de prelucrare care poate fi introdusă
în dispozitivul de lucru al mașinii de lucru.

Fig. 4. Paleta (depozit bidimensional)

e– containerul – un depozit tridimensional, realizat dintr-o cutie în
care obiectele sunt depozitate fie dezordonat, fie ordonat (figura 5).

Fig.9. Containerul

• Sisteme de transport interoperational și

vehicule ghidate automat
Aceste sisteme de transport uzinal intern, denumite AGVS (Automated
Guided Vehicle System) realizeaza deplasarea automată a
materialelor,produselor și mărfurilor finite intre depozite și sistemele de
fabricație, în ambele sensuri.
În general,componentele sistemului de vehicule ghidate automat sunt:
vehicule, dispozitive de ghidare a vehiculelor, stații de încărcare și
descărcare, stații de schimb de informații și sistemul de comanda al
AGVS cuplate la sistemul CIM. Aceste vehicule ghidate automat se mai
numesc si robocare.
a - vehicule utilizate în cadrul AGVS
În cadrul acestui sistem operează două categorii de vehicule: pe roti și
respectiv pe pernă de aer și roti.
b - ghidarea automată a vehiculelor AGVS
Ghidarea pasiva se realizeaza prin intermediul sinelor, iar pentru
modificarea traseului de-a lungul șinelor se folosesc macaze.Pentru
ghidarea vehiculelor suspendate macazele se realizeaza sub forma de
placa turnata, macazele pot avea si miscare de translatie, iar pentru
vehicule tractate ETV se folosesc doua sine.
Se folosesc și metode de ghidare optice, la care se trasează pe sol un
traseu sub forma unei benzi de vopsea fluorescenta, urmărită de o serie
de senzori optici montati pe vehicul.
c- posturi de incarcare si descarcare a vehiculelor AGVS
Sunt locurile unde se opresc vehiculele pentru a se realiza operațiunile
de incarcare / descarcare a robocarelor, pe baza unor comenzi de oprire
date motorului de actionare al aparatului de rulare fie pe baza unui
program îmbarcat, fie pe baza unor informații comunicate de mediu.
 1. Studiu aplicativ privind simularea unui
sistem automatizat integrat de
producție
• Descrierea sistemului automatizat integrat de producție
CIM este acronimul denumirii Computer Integrated Manufacturing şi
înseamnă fabricaţie integrată cu calculatorul. Principiul CIM stă la baza
fabricaţiei în fabricile viitorului. Acest principiu preconizează
automatizarea integrală a tuturor activităţilor care concură la realizarea
anumitor produse şi integrarea acestor activităţi automate într-un
ansamblu unic, prin interconectarea calculatoarelor de proces într-o
reţea unică - reţeaua informaţională CIM - care comandă tot sistemul.
Integrarea prin calculator se extinde şi asupra altor genuri de activităţi.
În acest sens, mai potrivit conţinutului ar fi denumirea Computer
Integrated Production (CIP).
Principiul CIM urmăreşte aşadar corelarea într-un tot unitar a tuturor
activităţilor care se referă la procesul de producţie prin intermediul
fluxului informaţional, deci a reţelelor de calculatoare, cu eliminarea
activităţilor operatorului uman din toate zonele necreative ale
producţiei.
CIM este de fapt un hipersistem care constă dintr-o mulţime de aşa
zise facilităţi, precum sunt: maşinile unelte, dispozitivele, instalaţiile,
reţelele de calculatoare, interfeţele, programele, structurile de
organizare, care sunt interconectate prin fluxurile de materiale, de
energie şi mai ales informaţional.
Pentru exemplificare se va prezenta schema unui asemenea
hipersistem CIM grefat pe organigrama unei întreprinderi industriale
mijlocii sau mari. Într-o asemenea organigramă se disting patru nuvele
de activitate: strategic, funcţional, de concepţie şi de execuţie (figura 1).
Principiul CIM urmăreşte aşadar corelarea într-un tot unitar a tuturor
activităţilor care se referă
la procesul de producţie prin intermediul fluxului informaţional, deci a
reţelelor de calculatoare, cu eliminarea activităţilor operatorului uman din
toate zonele necreative ale producţiei.
CIM este de fapt un hipersistem care constă dintr-o mulţime de aşa
zise facilităţi, precum sunt: maşinile unelte, dispozitivele, instalaţiile,
reţelele de calculatoare, interfeţele, programele, structurile de

organizare, care sunt interconectate prin fluxurile de materiale, de

energie şi mai ales informaţional.
• Caracteristicile elementelor componente și stabilirea
structurii funcționale ale acestora
Componentele principale ale sistemului CIM sunt:
• PP&C - Production Planning & Control (Planificarea şi Urmărirea
Producţiei) este un domeniu clasic de aplicaţie pentru procesarea
electronică a datelor legate de întregul proces de producţie. Termenul de
PP&C este folosit pentru a descrie modul de folosire a sistemelor
informatice pentru planificarea, urmărirea şi monitorizarea proceselor
ciclului de viaţă al produsului, de la faza de preluare a datelor (comenzii)
până la expedierea produselor, ţinând cont, în acelaşi timp, de aspectele
legate de calitate, date de livrare şi capacitate.
Sistemele PP&C sunt destinate să satisfacă următoarele obiective
operaţionale:
• îmbunătăţirea cunoaşterii datelor de livrare;
• perfecţionarea livrării informaţiilor (în fluxul informaţional);
• reducerea termenelor de livrare;
• reducerea nivelurilor de stocuri în timp, cu păstrarea nivelurilor de
disponibilităţi în materiale şi componente.
• CAD - Computer Aided Design (Concepţia Constructivă Asistată
de Calculator) este termenul utilizat pentru folosirea mijloacelor
informatice in concepţia produselor. În figura 1.4 este prezentat
mecanismul general de concepţie şi proiectare, distingîndu-se şi locul
unde intervine inteligenţa artificială. Rolul concepţiei constructive
asistate de calculator este acela ca pornind de la cerinţele funcţionale,
estetice şi constructive să fie determinate, cu ajutorul calculatorului,
proprietăţile de formă, de material şi de calitate ale obiectului.

Figura 1: Procesul de concepţie şi proiectare în subsistemul CAD

• CAE – Computer Aided Engineering (Ingineria Asistată de
Calculator) este subsistemul destinat optimizării şi calculelor inginereşti
cu ajutorul mijloacelor electronice de calcul. CAE se ocupă cu analiza şi
evaluarea proiectelor utilizând tehnici asistate de calculator pentru a
calcula parametri operaţionali, funcţionali şi de fabricaţie ai produsului. În
cadrul procesului de proiectare, CAE îşi găseşte locul la nivelul etapelor
de sinteză, analiză şi evaluare şi are de asemenea un loc bine
determinat în cadrul conceptului de inginerie simultană. La nivel de
sinteză a soluţiilor, principala activitate a CAE este concentrată pe
tehnologicitatea produsului: la nivel de analiză şi evaluare, CAE este
utilizat pentru analiza calităţii proiectului produsului. Pe baza informaţiilor
CAE, proiectul produsului este iterat prin primii paşi ai procesului de
proiectare până în momentul în care este găsită soluţia optima.
CAE în etapa de sinteză presupune realizarea următoarelor
activităţi:
Schiţele de principiu rezultate din etapa de concepţie sunt dezvoltate în
etapa de sinteză, prin adăugarea detaliilor geometrice şi remodelarea
produsului prin aplicarea condiţiilor dictate de tehnologicitate:
• din punct de vedere a procesului de fabricaţie:
• raţionalizarea construcţiei şi a schemei cinematice;
• unificarea constructivă;
• masa şi consumul de material;
• concordanţa formei constructive cu particularităţile metodelor şi
proceselor de fabricaţie.
• din punct de vedere a tehnologiei de asamblare:
• condiţii de manipulare;
• condiţii de asamblare;
• condiţii privind schema de montaj.
• CAPP - Computer Aided Process Planning (Concepţia Proceselor
de Fabricaţie Asistată de Calculator) este subsistemul destinat
realizării următoarelor categorii de activităţi:
• selectarea operaţiilor de prelucrare;
• determinarea secvenţei operaţiilor de prelucrare;
• selectarea (alegerea) utilajului tehnologic;
• alegerea sculelor aşchietoare;
• determinarea necesarului de dispozitive de prindere a piesei;
• proiectarea schemelor de prindere şi a dispozitivelor;
• stabilirea condiţiilor de aşchiere.
În figura .2. este prezentată evoluţia sistemelor CAPP. Tendinţa este ca
sistemele CAPP să înglobeze tot mai multe elemente de inteligenţă
artificială, urmărindu-se atât interpretarea automată a desenelor şi
metodelor de proiectare, dar şi detalierea planului de operaţii, a
modalităţilor optime de prindere a piesei, analizarea economică a
proceselor, precum şi generarea traiectoriilor optime de aşchiere.
Utilizarea sistemelor CAPP prezintă următoarele avantaje:
• reducerea cerinţele de experienţă ale tehnologului;
• reducerea timpul de concepţie a proceselor de fabricaţie;
• reducerea costurilor, atât în proiectarea proceselor, cât şi în realizarea
acestora;
• elaborarea proceselor de fabricaţie în mod minuţios şi consistent;
• creşterea productivităţii.

Evolutia sistemelor
 1960 1970 1980 1990 2000 anul

Figura.2. : Evoluţia sistemelor CAPP

• CAM - Computer Aided Manufacturing (Fabricaţia Asistată de

Calculator) este un termen care nu are o consistenţă clară. Unii
folosesc termenul pentru a defini prelucrarea asistată de calculator, alţii
includ în CAM funcţiile de control ale producţiei. Cel mai adesea, CAM
desemnează asistarea cu calculatorul a procesului de fabricaţie. În
esenţa sa, aceasta presupune elaborarea programelor NC, a
tehnologiilor de prelucrare şi de montaj.
Funcţiile sistemului CAM sunt:
• comanda fabricaţiei şi a atelierelor de fabricaţie;
• comanda posturilor de lucru;
• comanda fluxurilor de materiale;
• comanda magaziilor şi a transportului;
• comanda procesului de prelucrare;
şi necesită baze de date care conţin informaţii despre:
• contracte de fabricaţie;
• capacităţi de producţie;
• fluxuri de materiale;
• mijloace de producţie;
• situaţia magaziilor şi a transportului;
• contracte de service.
• CAP- Computer Aided Planning (Planificarea Asistată de
Calculator) este un subsistem al CIM unde se realizează planificarea
asistată a proceselor de fabricaţie, unde are loc pregătirea, proiectarea
şi coordonarea proceselor tehnologice.
O dată cu apariţia calculatorului, metodele de planificare a producţiei,
bazate pe algoritmi matematici au putut deveni operative.
In dezvoltarea unor metode moderne de planificare a producţiei s-a
pornit de la criteriile de optimizare abordate, criterii care vizau:
reducerea timpului şi a costurilor de producţie, amortizarea investiţiilor,
circulaţia minimă a semifabricatelor şi reducerea stocurilor, maximizarea
producţiei etc. Indiferent de metoda folosită, un sistem CAP realizează
următoarele categorii de funcţii:
• planificarea resurselor de fabricaţie;
• distribuirea resurselor planificate;
• simularea şi optimizarea resurselor planificate;
• monitorizarea proceselor tehnologice de fabricaţie.
Aceste funcţii sunt posibil de realizat datorită unei colecţii de structuri
de date de sistem care devin operabile printr-un sistem de decizie şi un
sistem grafic, figura 3.
Experienţa a demonstrat că planificarea este cu atât mai bine realizată
cu cât ţine cont de mai multe resurse şi este structurată pe două niveluri:
nivelul planificării pe termen lung şi cel al planificării zilnice.
Piaţa deschisă, ciclul de viaţă scurt al produselor şi intensificarea
concurenţei reclamă utilizarea sistemelor informatice pentru planificarea
şi urmărirea procesului de producţie.

Planificarea resurselor

Simulare si optimizare

Distribuirea resurselor planificate

Grafic de management si sisteme suport de

decizie

Colectii de sisteme de date de atelier

Figura 3: Planificarea asistată de calculator a proceselor de producţie

• Concluzii specifice privind analiza sistemului logistic

integrat interoperațional
 Realizarea unui sistem logistic integrat trebuie sa fie elaborate pe
baza:
• structurii sistemelor de fabricatie;
• raporturilor dintre componentele structurii functionale si functia
generala a sistemului.
Pentru sistemele de fabricatie cu mai multe subsisteme de lucru,
integrarea eficienta a sistemului logistic interoperational are mai multe
cai:
• legarea paralela;
• legarea in series au in linie;
• legarea mixta sau in retea;
• dispunera spatiala, circular sau combinata.
5. Bibliografie

• Simularea sistemelor integrate de productie;

https://www.scritub.com/economie/comert/INTRODUCERE-IN-
LOGISTICA22374.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Logistic%C4%83
• https://centers.ulbsibiu.ro/ccimn/documente/carti/mdp_intro_partial.pdf

• https://uefiscdi.gov.ro/userfiles/file/Documente%20oficiale/Carte_%20v
arianta%20editata%20a%20tezei%20de%20doctorat_%20Virtulal%20E
nterprise_%202000.pdf

• https://adrianabuzdugan.files.wordpress.com/2010/09/carte-
logistica.pdf