Statul roman : expansiunea și decăderea sa

1. Repere cronologice:
- 753 î.Hr: data tradițională a fondării Romei
- 753 - 509 î.Hr: epoca regalității la Roma/Roma regală
- 509 - 27 î.Hr: Roma republicană/Republica romană
- 27 î.Hr. - 476 d.Hr: Roma imperială/Imperiul roman
- Principatul - (27 î.Hr. – 284 d.Hr.)
- Dominatul - (284 - 476 d.Hr.)

2. Roma regală (753 - 509 î.Hr.)

La început Roma a fost un oraș-stat condus de un rege, de Senat (Sfatul bătrânilor) și de
Adunarea poporului.
Regele - ales de Adunarea poporului era comandantul suprem al armatei, conducător religios
și judecător puterile lui fiind limitate de Senat și Adunarea poporului.
În perioada regalității, Roma a cunoscut șapte regi: primii patru latini și sabini ultimii trei
etrusci; în timpul regilor etrusci Roma devine un oraș-stat puternic.

3. Roma republicană (509 - 27 î.Hr.)

Roma republicană era condusă de consuli (doi la număr) aleși pe un an. În caz de primejdie
conducerea statului roman era în mâinile unui dictator ales pe șase luni. Senatul și Adunările
poporului s-au menținut și în perioada Republicii romane.
Societatea romană era împărțită în: patricieni, plebei și sclavi. Are loc un conflict între
patricieni și plebei (lupta de secesiune/separare) în urma căruia plebeii primesc drepturi
politice la Roma.
Romanii în secolele V-III î.Hr. pun stăpânire pe întreaga Peninsulă Italică, apoi îi înfrâng pe
cartaginezi purtând trei războaie sângeroase (războaiele punice) cucerind Mediterana
centrală. După aceea în secolele II-I î.Hr. romanii cuceresc Peninsula Balcanică, Asia Mică,
Siria și Egiptul.
Republica intră în criză, criză cauzată de faptul că instituțiile republicane nu mai făceau față
noilor realități după marile cuceriri. Republica se prăbușește și lasă loc unei noi forme de
conducere: Imperiul.
 4. Roma imperială (27 î.Hr. - 476 d.Hr)

Principatul (27 î. Hr. – 284 d Hr.)

Fondator: Octavianus (27 î. Hr. –14 d. Hr.) Repere cronologice

Principatul a fost instalat după un secol de agonie/criză a 27 î. Hr. - 284 d Hr.: Principatul
Republicii romane.
Împăratul/Principele deține puterea militară, civilă și 284 – 476: Dominatul
religioasă în statul roman. Aparent puterea în stat este
împărțită între Senat și împărat; de fapt întreaga putere în 395: Imperiul Roman este
divizat în:
statul roman se concentra în mâinile unui singur om: în
- Imperiul Roman de Apus cu
persoana principelui capitala la Roma și
În timpul Principatului se dorea ca Roma să revină la - Imperiul Roman de Răsărit
vechea ei măreție din timpul Republicii. cu capitala la Constantinopol
Prin practica adopțiilor Principatul cunoaște mai multe
476 - Imperiul Roman de Apus
dinastii.
se prăbușește.
În concluzie: Principatul a fost o monarhie sub decor
Se încheie Antichitatea
republican.

Dominatul (284 – 476)

Fondatori: Dioclețian (284-305) și Constantin cel Mare (306-337)
Dominatul a fost instalat după ce Principatul se afla într-o criză profundă.
Este întărită și mai mult puterea împăratului; acesta se intitula „stăpîn și zeu” /„Dominus et
Deus”.
Dioclețian crează sistemul de cârmuire „în doi” (diarhia) apoi „în patru” (tetrarhia) pentru a
opri prăbușirea imperiului. Senatul și magistraturile - importață scăzută.
În timpul Dominatului se dorea refacerea „lumii romane” („orbis romana”), sub influența
creștinismului, după mulți ani de criză.
Prin desemnarea fiilor de împărați ca moștenitori (sistemul electivo-ereditar) dominatul
cunoaște mai multe dinastii.
În concluzie: Dominatul a fost o perioadă în care monarhia romană se îndreaptă o monarhie
de tip oriental.