Comunicații mobile și prin satelit

Referat

Comunicații prin Satelit

-2019-
 Cuprins

I.INTRODUCERE ........................................................................................................................................ 1
II.DETERMINAREA ÎNCLINAȚIEI ȘI ALTITUDINI UNUI SATELIT .................................................. 2
III.CARACTERISTICILE DIFERITELOR ORBITE ALE SATELIȚILOR ............................................... 4
3.1 ARGUMENTELE PRO PENTRU SATELIȚI ................................................................................... 5
3.1.1 Acoperiere .................................................................................................................................... 5
3.1.2 Accesibilitate................................................................................................................................ 5
3.1ARGUMENTE CONTRA PENTRU SATELIȚI ................................................................................ 6
3.2.1 ÎNTÂRZIEREA DE PROPAGARE A SEMNALULUI ............................................................. 6
3.2.2 ZGOMOT ȘI INTERFERENȚE .................................................................................................. 6
3.2.3 TRANSMISIE LENTĂ................................................................................................................ 6
IV.PROBLEME GENERALE DE SEMNAL ALE SATELIȚILOR ........................................................... 7
4.1 SEMNALE TRIMISE DE LA SATELIT LA RECEPTOR ............................................................... 8
V. Rețea de comunicații prin satelit ............................................................................................................ 10
VI. Sistemele satelit pe dispozitivele mobile .............................................................................................. 12
6.1 Dezavantajele spațiilor închise.......................................................................................................... 12
VII. Sateliții GEOs ...................................................................................................................................... 14
CONCLUZIE .............................................................................................................................................. 15
Bibliografie .................................................................................................................................................. 16
2
 I.INTRODUCERE

Un satelit este un obiect care a fost plasat în orbită de efortul uman. Astfel de obiecte
sunt uneori numite sateliți artificiali pentru a le distinge de sateliții naturali, cum ar fi Luna. Mii
de sateliți au fost lansați pe orbită în jurul Pământului. Acestea provin din mai mult de 50 de țări
și au folosit capacitățile de lansare a satelitului din zece națiuni. Câteva sute de sateliți sunt în
prezent operaționali, în timp ce mii de sateliți neutilizați și fragmente de satelit orbitează Pământul
ca resturi spațiale. Câteva sonde spațiale au fost plasate în orbită în jurul altor corpuri și au devenit
sateliți artificiali pe Lună, Venus, Marte, Jupiter și Saturn.
Sateliții sunt utilizați pentru un număr mare de scopuri. Tipurile comune includ sateliții
de observare a teritoriului militari (spioni) și civili, sateliții de comunicații, sateliții de navigație,
sateliții meteorologici și sateliții de cercetare. Stațiile spațiale și navele spațiale umane în orbită
sunt, de asemenea, sateliți.
Orbitele sateliților variază foarte mult, în funcție de scopul satelitului, și sunt clasificate
în mai multe moduri. Clasele bine cunoscute (care se suprapun) includ orbita Pământului, orbita
polară și orbita geostaționară. Sateliții sunt, de obicei, sisteme semi-independente controlate de
calculator. Subsistemele steliților participă la multe sarcini, cum ar fi generarea de energie
electrică, controlul termic, prognoza vremii, controlul atitudinii si controlul orbitei.

1
 II.DETERMINAREA ÎNCLINAȚIEI ȘI ALTITUDINI UNUI
SATELIT

Altitudinea unui satelit se referă la orientarea sa în spațiu în raport cu pământul. Controlul

altitudinii este necesar pentru ca antenele să fie îndreptate corect spre pământ.

Mai multe forțe pot interacționa pentru a afecta altitudinea sateliților:

• Forțele gravitaționale de la soare, lună și planete;

• Presiuni solare care acționează asupra corpului satelitului, antene sau panouri solare;
• Câmpul magnetic al pământului

În scopul general, scopul principal al determinării altitudinii este de a găsi orientarea satelitului
în raport cu o referință inerțială sau cu un anumit obiect specific de interes.

Pentru a realiza acest lucru, trebuie să existe unul sau mai mulți vectori de referință disponibili,
adică vectori de unitate în direcțiile cunoscute cu privire la satelit.

Vectorii de referință folosiți în mod obișnuit sunt câmpul magnetic al pământului și vectorii
unității în direcția Soarelui, o stea cunoscută sau centrul Pământului.

Datorită vectorilor de referință și a orientărilor acestor vectori în cadrul referinței satelitului se

pot obține prin utilizarea măsurătorilor senzorilor de altitudine. Sub tabelul 2 și în tabelul 3 sunt
prezentate metodele de determinare a altitudinii și de control și, respectiv, dispozitivele asociate.

Control Gradient Momentul de Roata de reacție cu 3

Gravitațional înclinare axe
Senzori Soare si camp Soare și camp Soare, stele și camp
magnetic magnetic magnetic
Cost Scăzut Mediu Ridicat
Complexitate Scăzut Mediu Ridicat
Durata de viață Ridicat Mediu Ridicat
Greutate Scăzut Mediu Ridicat
Volum Scăzut Mediu Ridicat
Precizie Pas, rolă 1 °, Pas, rolă, înclinare Pas, rolă, înclinare1 °
înclinare 5° ≤5°
Viteza ≈0.05°/s ≈0.005°/s ≈0.001°/s
Tabel 1 Metode de determinare a altitudinii și de control. [1]

2
 Figure 2.1 Metode de determinarea altitudini [2]

Înclinația unui satelit reprezintă unghiul dintre orbită și ecuator.

Figure 2.2 Inclinația satelitului

3
 III.CARACTERISTICILE DIFERITELOR ORBITE ALE
SATELIȚILOR

Există șase caracteristici orbitale clasice care sunt necesare pentru a ști despre o orbită și
locul unui satelitului în ea.
Aceste caracteristici ne ajută să descriem:
• mărimea orbitei,
• forma orbitei,
• orientarea pe orbită,
• locație orbită.
De asemenea, ele specifică partea Pământului pe care satelitul o transmite în orice
moment și câmpul vizual (FOV), care este unghiul care descrie cantitatea de suprafață a
Pământului pe care nava spațială o poate vedea la un moment dat. Aceste șase caracteristici orbitale
sunt prezentate în Figura 1.
Axa semi-majoră (a): Descrieți mărimea orbitei, care este o jumătate din distanța pe axa
principală a orbitei.
Exccentricitatea (e): Specifică forma unei orbite și este dată de raportul dintre distanța
dintre cele două focare și lungimea axei principale. Excentricitatea orbitei circulare este zero, iar
pentru o elipsă ea poate varia de la zero la mai puțin de unu.
Înclinare (i): Unghi între planul ecuatorului și planul orbital. Înălțarea corectă a nodului
ascendent (Ω): Este unghiul dintre Soare și intersecția planului ecuatorial cu orbita din prima zi a
primăverii din emisfera nordică. Ziua este numită echinocțiul de primăvară. Privind în jos de la
Polul Nord, ascensiunea corectă a nodului ascendent este pozitivă în sens contrar acelor de
ceasornic. Argumentul lui Perigee ( ω ): Unghiul dintre nodul ascendent și punctul cel mai apropiat
al orbitei față de Pământ (perigee).
Adevărata anomalie (v): Adevărata anomalie este unul dintre cei trei parametri unghiali
("anomalii") care definesc o poziție de-a lungul unei orbite, cealaltă două fiind anomalia excentrică
și anomalia medie. Adevărata anomalie reprezintă unghiul dintre perige și vehicul în planul orbitei.

4
 Figură 3.1 Reprezentarea grafică a caracteristicilor orbitale [3]

3.1 ARGUMENTELE PRO PENTRU SATELIȚI

3.1.1 Acoperiere

Unul dintre beneficiile cele mai convingătoare ale comunicării prin satelit este faptul că
semnalul de la satelit poate acoperi zone geografice mari. Semnalele transmise pot fi accesate
direct de către gospodării sau dispozitive individuale; dar poate fi utilizat și pentru a asigura
conectivitatea coloanei vertebrale pentru telecomunicații și operatorii de televiziune abonați, care,
la rândul lor, vor fi transmise terestru, fie prin rețele fixe, fie prin rețele fără fir. [4]

3.1.2 Accesibilitate

Costul de a implementa o rețea de fibră optică sau chiar o rețea de cupru de la instalație la
clienți individuali poate fi extrem de costisitor, în special în zonele mari, dar slab populate. Pentru
capacitatea achiziționată de la sateliții existenți, furnizarea de servicii de telecomunicații prin acest

5
mediu și din nou pentru a acoperi zonele geografice mari, se poate obține mult mai ieftin pentru
telecomunicații locale de desfășurat. [4]

3.1 ARGUMENTE CONTRA PENTRU SATELIȚI

3.2.1 ÎNTÂRZIEREA DE PROPAGARE A SEMNALULUI

Cu comunicarea prin satelit, întârzierea de propagare, adică întârzierea în primirea semnalelor

transmise, este inevitabilă. De obicei, întârzierea ar fi de aproximativ 0,5 secunde pentru un semnal
trimis până la un satelit și până la receptor. În timp ce o jumătate de secundă poate părea
neglijabilă, ea poate fi destul de vizibilă în comunicarea vocală, unde se pot întâmpla pauze aparent
nefiresc (sau ușor lungi) într-o conversație. [4]

3.2.2 ZGOMOT ȘI INTERFERENȚE

Deși staționate la mii de kilometri deasupra Pământului, sateliții necesită o linie de vedere cu
receptoare. Calitatea semnalelor de satelit recepționate poate fi afectată în mod negativ de mai
mulți factori, cum ar fi vremea (în special ploaia puternică), obstacolele (cum ar fi copacii și
frunzele) sau dacă antena satelitului (receptorului) este corect înclinată pentru a primi
semnalul. Într-o țară precum Guyana, care nu numai că are vreme tropicală, ci și o ploaie torențială
(chiar și furtuni) datorită efectului zonei de convergență intertropică , calitatea serviciului ar putea
fi afectată în mod grav și în mod constant. [4]

3.2.3 TRANSMISIE LENTĂ

În cele din urmă, și într-un moment în care suntem toți dornici de viteze mai rapide de încărcare
și descărcare, în special pentru serviciul nostru de internet, comunicarea prin satelit poate fi serios
provocată în acest sens. Viteza medie de download tinde să fie de aproximativ 1 Mbps, dar din
nou, poate fi împiedicată de zgomote și interferențe, împreună cu vârsta satelitului și cu cantitatea
de lățime de bandă care a fost asigurată. [4]

6
 IV.PROBLEME GENERALE DE SEMNAL ALE SATELIȚILOR

Principala atracție a comunicațiilor prin satelit este aceea că furnizează facilități de comunicare
oricărei părți pe pământ - sateliții sunt insensibili la distanță.

Cu toate acestea, problemele asociate cu sateliții sunt:

Problemele asociate cu comunicarea prin satelit sunt: întârzierea propagării ridicate, lărgimea
de bandă redusă comparativ cu media terestră și zgomotul datorat efectului ploii și perturbațiilor
atmosferice.

Întârzierea mare de propagare în rețelele prin satelit prezintă probleme pentru comunicațiile
vocale. Întârzierea înaltă determină suprapunerea ecoului și a vorbirii. Redresoarele Echo trebuie
să fie folosite pentru a depăși această problemă.

Protocolul TCP / IP utilizat în comunicarea pe calculator nu va funcționa bine pe rețelele de

comunicații prin satelit. Stiva este modificată corespunzător pentru a depăși problemele cauzate
de întârzierea propagării.

Lățime de bandă redusă: În comparație cu mass-media terestră, în special fibra optică,

lățimea de bandă suportată de sateliți este mult mai mică. Deși sateliții prezenți oferă o lărgime de
bandă mult mai mare decât sateliții din anii 1970 și 1980, lățimea de bandă nu este niciodată
comparabilă cu lărgimea de bandă a fibrei optice.

Zgomot: Canalele prin satelit sunt afectate de ploi, de perturbații atmosferice etc. Ca urmare,
performanța legăturilor prin satelit este, în general, scăzută în comparație cu legăturile
terestre. Dacă datele sunt primite cu erori, datele trebuie retransmise de către expeditor. Pentru a
reduce retransmiterile, sunt implementate codurile de corectare a erorilor înainte (FEC).

Mai putem avea problema ca:

• puterea variată a semnalului recepționat datorită propagării multiple

• întreruperile din cauza umbririi semnalului (fără LOS)

7
 4.1 SEMNALE TRIMISE DE LA SATELIT LA RECEPTOR

De la recepția semnalului de la antena satelit la procesarea și distribuția într-o instalație și

distribuția finală, disponibilitatea calității semnalelor trebuie să fie corect proiectată și
gestionată. Redundanțele joacă un rol-cheie pentru a garanta fiabilitatea maximă și timpul de
funcționare.

Semnalele sunt transmise de la spațiu la pământ la diferite frecvențe și polarizări între antenele
satelit și sol. Semnalele de televiziune sunt trimise în mod obișnuit în Ku (10 la 18 GHz) sau în
bandă C (3 până la 6 GHz) sau o combinație, în funcție de mediile locale și regionale.

Un număr tot mai mare de semnale din întreaga lume sunt difuzate la Ka-Band (20/30
GHz). Direcția câmpului electric al undei electromagnetice primite se numește polarizare.

Polarizarea verticală și orizontală sunt perpendiculare între ele. Separarea este efectuată de o
antenă care alimentează semnalele unui convertor de zgomot redus (LNB).

Frecvența LNB convertește semnalele slabe primite de la sateliți și le amplifică pentru a fi

livrate prin intermediul cablurilor către recepția internă și echipamentele de decodare, tipic cu alte
unități de rețea electronică.

Semnalele de intrare de înaltă frecvență recepționate (sau downlink, Figura 2) de la satelit în

spațiu sunt de obicei convertite de LNB în gama de frecvențe L-Band (950 - 2150 MHz) sau extins
L-Band (850-2450 MHz) și transmise prin cablu , cum ar fi cablurile din cupru coaxial. Antenele
cu formă specială oferă posibilitatea de a monta mai mult de un LNB pentru a recepționa simultan
mai multe poziții diferite de satelit.

Dispozitivele de protecție împotriva fulgerului instalate direct pe antena sau pe traseul

semnalului din aval pot fi utilizate pentru a proteja echipamentele din lanțul downlink de
deteriorarea de supratensiune. [5]

8
Figură 4.1 Recepția semnalului de la antena satelit [6]

9
 V. Rețea de comunicații prin satelit

O retea de comunicatii prin satelit are la baza clustere de sateliti al caror numar depinde
de orbita pe care acestia se afla, un numar de statii terestre ce depinde de parametrii constelatiei si
legaturi inter-satelit.

Arhitecturi de rețele de comunicații prin satelit:

• Punct la punc: conversatia telefonica tipică, sunt necesare 2 linkuri pentru a

asigura comunicaţiile full duplex, fiecare statie transmiţând una către cealaltă.
• Punct la multipunct(broadcast): transmisia programelor TV pe suprafeţe
teritoriale întinse (continente).
• Multipunct interactie: reţelele VSAT (Very Small Aperture Terminal) –
comunicaţii maritine, POS, VoIP etc.

Sateliții clasici au fost amplificatoare care au amplificat semnalul analogic de intrare și-l
transmiteau din nou pe o frecvență diferită. Următorul pas a venit cu semnalele digitale. Satelitul
a început să lucreze ca un repeater.

Aceasta include regenerarea datelor digitale și transmiterea semnalelor care reprezintă

datele primite fără zgomot (în comparație cu amplificatoarele analogice care amplifică și
zgomotul).

Mulți dintre sateliții de astăzi sunt repetori. Următorii pași sunt switch-urile / routerele.
Sateliții pot să efectueze funcții de redirecționare a datelor în funcție de adresele receptorului și
poate chiar să direcționeze date prin spațiu de la satelit la satelit.

10
 Figura 5.1. Reţeaua Punct la punct [7]

Figura 5.2. Reţeaua Punct la multipunct [7]

Figura 5.3 Reţeaua Multipunct interactivă [7]

11
 VI. Sistemele satelit pe dispozitivele mobile

Sateliții artificiali sunt obiecte create de om, care sunt lansate în spațiu și orbitează un
corp ceresc. În marea majoritate, sateliții artificiali sunt nave robotice folosite pentru comunicații,
supraveghere, și orbitează în jurul Pământului. Sateliții sunt folosiți pentru un număr mare de
scopuri. Există sateliți de observare a Pământului civili și militari, sateliți de comunicații, sateliți
de navigație, sateliți meteorologici și sateliți de cercetare.

Stațiile spațiale și navele spațiale cu echipaj uman pe orbită sunt, de asemenea, sateliți.
Luăm semnalul GPS ca exemplu pentru semnalul provenit de la sateliți.

Sistemul global de poziționare (Global Positioning System-GPS) este un sistem de

navigație prin satelit care furnizează informații despre locația oriunde la suprafeța Pământului.
Acesta cuprinde un număr de sateliți aflați în orbită deasupra Pământului. Fiecare satelit transmite
în permanență mesaje care includ timpul în care mesajul a fost transmis și poziția satelitului. Pe
Pământ, GPS-ul primește aceste mesaje și comparând timpul în care mesajul a fost recepționat (pe
ceasul său intern) față de timpul în care a fost transmis mesajul, este desdus cât de departe este de
la fiecare satelit.

6.1 Dezavantajele spațiilor închise

Fiind într-un spațiu închis, cum ar fi o vale abrupte sau un mediu urban ridicat, reduce
zona de vizibilitate a receptorului GPS. Acest lucru cauzează două probleme. În primul rând,
reduce numărul de sateliți care sunt în linie directă cu receptorul, încălcând astfel regula "mai mult
cu atât mai bine". În al doilea rând, împiedică dispozitivul GPS să primească semnale GPS dintr-
un set de sateliți dispersați - adică sateliții utilizați pentru a calcula locației sunt grupați într-o mică
zonă a cerului.

Considerând că suntem într-o clădire semnalele sateliților nu pot pătrunde prin beton din
care sunt făcute acestea și cum am precizat mai sus clădirile de tip zgârie-nori devin ca un zid
pentru semnalele sateliților.

12
Figura 6.1 Comparația dintre o zonă închisă și o zonă deschisă [8]

13
 VII. Sateliții GEOs

GEO(Geostationary Earth Orbit) sunt sateliți ce se află în orbită geostaţionară ceea ce

înseamnă că toți sateliți ce aparțin de această orbită trebuie să rămână sincronizați cu orbita
pământului la o distanță de 35.786 km rotindu-se simultan cu Pământul. Toți sateliții din această
orbită sunt deasupra ecuator și le este indicat să păstreze o distanță pentru a nu fi prea îngrămădiți
deoarece la finalul vieții lor sateliții sunt aruncați din orbită astfel încât aceștia pot face loc unor
sateliți noi de aceea sateliții nu mai își permit să fie mai aproape unu de altul pentru a permite altor
sateliți să intre în această orbită. Când sateliții ajung la finalul vieții și sunt aruncați din orbita
geosincronă aceștia au nevoie de ceva spațiu pentru a putea fi aruncați fără să existe riscuri de
ciocniri cu alți sateliți.

Figura 7.1. Sateliţii găsiţi pe inelul GEO [9]

Un satelit geostationar poate acoperi în orice moment 42,2% din suprafața planetei.
Timpul în care un punct aflat pe Pământ are vizibilitate directă cu satelitul este de 24 de ore.
Întârzierea și atenuarea semnalelor transmise, sunt foarte mari, iar costurile de plasare a acestor
sateliți pe orbită sunt de asemenea foarte mari. Sunt utilizați în general pentru comunicații de orice
tip, supravegherea militară sau meteorologică.Pe orbita Pământului se afla 423 sateliți cu orbita
geostaționară.
14
 CONCLUZIE

În concluzie putem spune că rețeaua de sateliți ce ne înconjoară planeta sunt

indispensabili în momentul de față considerând că sunt folosiți atât de civili cât și de forțele
millitare. Acești sateliți contribuie la sistemul de comunicare din întreaga lume precum și
menținerea sistemului GPS activ și precis.

15
 Bibliografie

[1] A. R. A. a. C. H. H. Ersin Soken, April 2010. [Online]. Available: chrome-

extension://oemmndcbldboiebfnladdacbdfmadadm/https://www.researchgate.net/profile/Halil_Soke
n/publication/261252726_Attitude_Determination_and_Control_of_Future_Small_Satellites/links/0c9
60533b9f509cc99000000/Attitude-Determination-and-Control-of-F.

[2] T. Tech, „spacenewsfeed,” MICROCOM, 18 Ianuarie 2019. [Interactiv]. Available:

http://www.spacenewsfeed.com/index.php/news/2578-deep-learning-attitude-sensor-provides-real-
time-image-recognition-from-satellite-orbit.

[3] F. Wikipedia, "Argument of periapsis," [Online]. Available:

https://en.wikipedia.org/wiki/Argument_of_periapsis.

[4] M. Marius, "ICTPULSE," 28 Sep 2016. [Online]. Available: https://www.ict-

pulse.com/2016/09/satellite-communication-pros-cons/.

[5] Y. Z. a. T. Beutelspacher, „Signal Transmission from Antenna to Receiver,” 2 August 2018.

[Interactiv]. Available: https://www.microwavejournal.com/articles/30796-signal-transmission-from-
antenna-to-receiver?page=3.

[6] C. Woodford, "Satellites," 26 aug 2018. [Online]. Available:

https://www.explainthatstuff.com/satellites.html.

[7] p. I. Casian-Botez. [Interactiv]. Available: chrome-

extension://oemmndcbldboiebfnladdacbdfmadadm/http://rf-opto.etc.tuiasi.ro/docs/files/CS%20-
%20Cursul%202.pdf.

[7] "Accuracy of GPS data," [Online]. Available:

https://wiki.openstreetmap.org/wiki/Accuracy_of_GPS_data.

[8] N. Frischauf, "researchgate.net," 3 Iulie 2009. [Online]. Available:

https://www.researchgate.net/figure/3-Telecommunications-satellites-in-the-geostationary-orbit-
source-CNES_fig2_231016319.

[9] A. C. Clarke's, „Satellite Technologies,” [Interactiv]. Available:

https://www.mpoweruk.com/satellites.htm.

[10] K. V. Prasad, „Flylib.com,” 2003. [Interactiv]. Available: https://flylib.com/books/en/4.329.1.79/1/.

[11] T. I. Băjenescu, „Satelit artificial,” [Interactiv]. Available:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Satelit_artificial#Sateliți_artificiali_cu_orbită_geostationară_(GEO_–
_Geostationary_Earth_Orbit).

[12] „MCS midterm 1,” [Interactiv]. Available: https://mcsnitc.blogspot.com/2012/04/previous.html.

16
[13] „web_retele_wireless_heterogene_terestre_spatiale,” [Interactiv]. Available: chrome-
extension://oemmndcbldboiebfnladdacbdfmadadm/http://www.bitnet.info/proiecte/hotsat/web_ret
ele_wireless_heterogene_terestre_spatiale.pdf.

17