Proiect de diplomă

CUPRINS

Introducere...........................................................................................................................2
1. ASPECTE GENERALE ALE AUTOMATIZARILOR.................................................4
1.1. Istoria PLC-urilor...............................................................................................4
1.2. Construcţia plc-urilor..........................................................................................5
1.2.1. Structura interna..............................................................................................5
1.2.2. Rolul elementelor constitutive........................................................................6
1.3. Componentele PLC-ului.....................................................................................7
1.3.1. Unitatea centrala-Modulul CPU......................................................................8
1.3.2. Rack-ul sau bus-ul...........................................................................................9
1.3.3. Sursa de alimentare.........................................................................................9
1.4. Elemente de intrare...........................................................................................10
1.4.1. Comutatoare mecanice..................................................................................10
1.4.2. Senzori de proximitate..................................................................................12
1.4.3. Senzori si comutatori fotoelectrici (fotocelule).............................................13
1.4.4. Encodere........................................................................................................15
1.4.5. Senzori de temperatura..................................................................................15
1.4.6. Senzori de deplasare......................................................................................16
1.4.7. Keypad-uri (grup de taste numerice din dreapta tastaurii)............................17
1.5. Dispozitive de iesire.........................................................................................18
2. LIMBAJE DE PROGRAMARE A AUTOMATELOR PROGRAMABILE...............21
2.1. Limbajul Ladder Diagram (LAD)....................................................................22
2.2. Limbajul Funtion Block Diagram (FBD).........................................................25
2.3. Limbajul statement list (STL sau IL)..............................................................28
2.3.1. Operatori în limbajul STL............................................................................29
2.3.2. Modificatori în limbajul STL.......................................................................29
3. TIMERE (RELEE DE TIMP).......................................................................................30
4. Programul EASY-SOFT...............................................................................................34
4.1. Generalităţi privind releul de comandă easy....................................................35
4.2. Fereastra interfeţei............................................................................................37
4.3. Modul de afişare - Schemă de conexiuni.........................................................38
4.3.1. Structura Bancului de lucru (Fereastra Schemă de conexiuni).....................40
4.3.2. Modul de afişare - Simulare..........................................................................41
5. SISTEMUL DE PARCARE..........................................................................................43
5.1. CONFIGURATIA PARCARII........................................................................43
5.2. Pornirea sistemului...........................................................................................44
6. CONCLUZII.................................................................................................................51

1
 Proiect de diplomă

Introducere

Evoluţia economică actuală se caracterizează printr-o puternică dezvoltare a tehnologiei

informaţionale, materializată prin apariţia sistemelor de calcul din ce în ce mai performante,
realizarea de aplicaţii software complexe şi crearea de noi echipamente şi tehnologii în general.
Această dezvoltare a permis introducerea pe scară largă a soluţiilor de automatizare
moderne. Putem defini automatizarea într-un sens general, prin ansamblul măsurilor tehnice luate
în vederea diminuării sau eliminării participării umane în sfera proceselor de producţie. În cadrul
proceselor de producţie putem evidenţia procese tehnologice şi procese informaţionale.
Prin proces tehnologic se va înţelege succesiunea operaţiilor effectuate asupra materiilor
prime, semifabricatelor, subproduselor, cu scopul obţinerii unor produse cu un înalt grad de
prelucrare. Operaţiile sunt efectuate în instalaţii tehnologice şi implică transfer de masă şi
energie. Procesul informaţional este caracterizat de ansamblul operaţiilor de achiziţie, prelucrare,
stocare şi transfer de informaţii necesare desfăşurării procesului tehnologic.
Procesele tehnologice pot fi clasificate în funcţie de continuitatea fluxului de masă şi
energie în: procese discrete şi procese continue.
Procesele industriale discrete sunt procese ce se desfăşoară pe anumite etape, într-o
anumită ordine secvenţială, acţiunile caracteristice acestor procese având loc la anumite
momente de timp. Un exemplu de proces industrial discret îl reprezintă ansamblul operaţiilor
efectuate pe o linie automată de prelucrare, ambalare, etc.
Procesele continue se caracterizează printr-un flux continuu de masă şi energie. Câteva
din exemplele de procese continue sunt date de procesele din industria chimică, petrochimică, în
care se controlează diverşi parametrii, cum ar fi: presiunea, aciditatea, concentraţia. Aceşti
parametrii sunt urmăriţi în mod continuu.
Automatizarea proceselor de producţie a fost impusă de efortul general al producătorilor
industriali de atingerea unor productivităţi sporite, de utilizare superioară a resurselor, de

2
 Proiect de diplomă

îmbunătăţire a calităţii şi fiabilităţii produselor, de micşorare a costurilor de producţie, de

îmbunătăţire a condiţiilor de muncă.
Aplicarea strategiei de automatizare se va face în funcţie de volumul de producţie
(producţie de masă, producţie de serie sau serie mică), ţinând cont de eficienţa economică a
investiţiei, în condiţiile asigurării unei flexibilităţi cât mai ridicate, astfel încât să facă faţă la
schimbările rapide ale cerinţelor pieţei.
Flexibilitatea permite adaptarea rapidă a sistemelor de producţie la o serie de modificări
ale tehnologiei de fabricaţie, necesare realizării unor produse noi sau îmbunătăţite. Gradul de
flexibilitate poate varia în limite foarte largi de la un sistem la altul, el fiind stabilit în funcţie de
specificul producţiei, corelat cu eficienţa economică a realizării acestuia.
În ţara noastră se remarcă în ultima perioadă, preocuparea unui număr din ce în ce mai
mare de întreprinderi cu profil de producţie, pentru găsirea unor soluţii de retehnologizare prin
adoptarea unor soluţii moderne de automatizare. Cele mai multe dintre soluţiile de automatizare
flexibilă implică utilizarea controlerelor programabile, ce au o largă aplicabilitate în domeniul
industrial.

3
 Proiect de diplomă

1. ASPECTE GENERALE ALE AUTOMATIZARILOR

1.1. ISTORIA PLC-URILOR

Controlul implicã conducerea unor sisteme dinamice având stãri continue. Aceste sisteme
sunt descrise de ecuaţii diferenţiale şi au în general intrãri şi ieşiri analogice. Conducerea acestor
sisteme se realizeazã cu calculatoare de proces echipate cu module de intrãri/ieşiri analogice
performante. Existã situaţii în care intrãrile, ieşirile şi stãrile unor sisteme pot fi modelate prin
variabile binare. În aceste cazuri cerinţele impuse sistemelor de conducere sunt mai reduse,
utilizându-se Automate Programabile.
Primele Automate Programabile au fost introduse în anul 1969 în Statele Unite, de cãtre
inginerii de la General Motors, pentru a satisface nevoile industriei de automobile. Primul
automat a fost propus industriei de automobile sub numele de MODICON (Modular Digital
Controller). Alte companii au propus diverse variante ce aveau la baza un computer, una din
acestea fiind implementatã pe sistemul PDP-8. e MODICON 084 a fost primul PLC intrat în
producţie industrială. Odată cu modificarea cerinţelor venite din producţie, sistemele de control
au devenit mai complexe. La schimbări frecvente, sistemul de control a devenit foarte costisitor.
Deoarece releele sunt de fapt dispozitive electromecanice, ele au o duratã de viaţã limitată,
trebuind sã fie constant verificate şi întreţinute. În schemele de control complicate, depanarea s-a
dovedit a fi o sarcină dificilă, mai ales dacă ne gândim la sute sau chiar mii de relee . Noile
controlere, PLC-urile, trebuiau sã fie uşor de programat atât de către personalul de întreţinere, cât
şi de către proiectanţi. Ciclul de viata trebuia să fie suficient de lung şi modificările în
programele de aplicaţie sã se realizeze fără dificultate. La acea dată, aceste cerinţe nu au fost
chiar triviale. Soluţia adoptata se bazează pe utilizarea unei tehnici de programare familiare
majorităţii utilizatorilor, combinată cu înlocuirea subansamblelor mecanice cu echipamente şi
module electronice.

4
 Proiect de diplomă

La mijlocul anilor ‘70, tehnologia dominantă pe piaţa PLC-urilor a fost cea a

secvenţiatoarelor cu stări, respectiv a procesoarelor pe 1 bit. Procesoare ca AMD 2901 şi 2903
erau frecvent întâlnite în PLC-urile Modicon A-B. Microprocesoarele convenţionale aveau
capacitatea de a rezolva rapid algoritmii logici ai PLC-urilor numai în cele mai simple dintre
acestea. Pe măsurã ce procesoarele au evoluat, au început să apară PLC-uri din ce în ce mai
complexe şi mai performante. Totuşi, chiar şi astăzi unele PLC-uri sunt realizata pe structura
2903. Posibilităţile de comunicare au început să apară prin 1973. Primul dintre aceste sisteme a
fost Modbus, aparţinând la Modicon. Acestea puteau fi compatibile cu alte echipamente
similare, găsindu-se fizic la distanţă faţă de maşină sau maşinile pe care le controlează. Această
tehnologie a deschis un nou capitol în tehnologia de măsurare, PLC-urile fiind capabile sa trimită
şi sã recepţioneze tensiuni variabile, penetrând astfel şi domeniul analogic. Din păcate, absenţa
unor standarde, cuplată cu o tehnologie în continuă schimbare a făcut ca incompatibilitatea dintre
protocoale şi reţelele fizice de comunicaţie sa devină coşmarul utilizatorilor de astfel de sisteme.
Anii ‘80 au marcat încercarea de standardizare a comunicaţiilor prin protocolul de
fabricare automată al gigantului General Motors (Manufacturing Automation Protocol - MAP).
Au început o serie de schimbări structurale în arhitectura PLC-urilor, prin reducerea
dimensiunilor şi implementarea tehnologiilor de programare simbolice, prin intermediul unui
calculator personal, care a înlocuit terminalele de programare sau programatoarele de mana. S-a
ajuns ca astăzi un PLC sa aibă dimensiunile unui releu întâlnit la începuturile acestei revoluţii.
În anii ‘90 s-a remarcat o reducere progresivă a numărului de protocoale de comunicaţie
nou apărute, combinată cu modernizarea nivelelor fizice de comunicaţie pentru majoritatea
protocoalelor ce au supravieţuit anilor ‘80. Ultimul standard (IEC 1131-3) a încercat să îmbine
limbajele de programare a PLC-urilor într-un standard internaţional.

1.2. CONSTRUCŢIA PLC-URILOR

1.2.1. Structura interna

Automatul programabil este un calculator industrial specializat pentru aplicaţiile de timp

real. PLC-urile sunt sisteme integrate ce conţin de obicei un procesor, o sursă de alimentare,
module de intrare, module de ieşire şi module speciale, dedicate.

5
 Proiect de diplomă

PLC-ul este alcătuit în linii mari din:

 procesor sau CPU (Central Processing Unit),
 memorie
 circuite dedicate intrare /ieşire, prin care se vehiculează datele de proces.

Figura 1.1 Structura internã a PLC-urilor

Unitatea Centrală de Procesare (CPU) este “creierul” automatului programabil, fiind
similar în mare măsură cu procesoarele utilizate în calculatoarele personale.
Sistemul are la bază un microprocesor ce conţine numeroase porţi logice ce înlocuiesc
releele electromecanice, numărătoarele, secvenţiatoarele şi circuitele de ceas din circuitele
convenţionale de automatizare cu relee. PLC-ul poate fi de fapt considerat ca un echipament plin
cu sute sau mii de relee, numărătoare, timere si locaţii de memorie separate. Aceste elemente nu
există în mod fizic, sunt simulate şi pot fi considerate ca elemente software. Releele interne sunt
simulate prin locaţiile de bit în regiştrii memoriei PLC-ului.

1.2.2. Rolul elementelor constitutive

ELEMENTE DE INTRARE (contacte) – sunt conectate spre exterior. Exista fizic şi

primesc semnalele ce provin de întrerupătoare, senzori, etc. Practic nu sunt relee, ci transistoare.
RELEELE INTERNE(contacte)- nu primesc semnal din exterior si nici nu exista fizic.
Sunt relee simulate, permiţând PLC-ului să elimine relee externe. Există o categorie specială de
relee, destinate să execute un singur task. Unele sunt în permanenţă în starea ON în timp ce altele
în OFF. Unele sunt ON o singura data, la pornirea automatului şi se folosesc de obicei pentru
iniţializarea datelor păstrate în memoria retentivă a PLC-ului.

6
 Proiect de diplomă

COUNTERE sau NUMĂRĂTOARE – nu exista fizic. Sunt numărătoare simulate şi pot

fi programate pentru numărarea pulsurilor. De obicei un counter număra crescător, sau
descrescător, respectiv ambele variante (în sus şi în jos). Deoarece sunt simulate, sunt limitate ca
viteză de numărare. Anumiţi producători includ în structura PLC-urilor numărătoare de mare
viteză, implementate hardware (fizic), care în cele mai multe cazuri pot număra bidirecţional.
TIMERE sau CIRCUITE DE CEAS – nu exista fizic. Se întâlnesc în diverse variante
şi incremente de timp. Cel mai răspândit tip este cel de întârziere la cuplare (on-delay). Există de
asemenea întârziere la decuplare (off-delay) precum şi tipurile retentiv şi non-retentiv.
Incrementele de timp variază de la 1ms până la 1s.
RELEE DE IEŞIRE - (bobine) – sunt conectate spre exterior. Exista fizic şi trimit
semnale on/off spre elemente de execuţie, lămpi, etc. Implementarea poate fi pe tranzistori,
relee, sau triace, depinzând de modelul ales.
STOCAREA DATELOR – de obicei sunt regiştri alocaţi să stocheze datele. Se folosesc
ca memorii tampon, pentru stocarea temporara a datelor în timpul operaţiilor aritmetice sau a
diverselor manipulări. Pot fi utilizaţi pentru salvarea datelor la întreruperea alimentarii PLC-ului.
La realimentarea automatului, vor avea acelaşi conţinut, identic cu cel dinaintea întreruperii
alimentării, proprietate foarte utilă în aplicaţiile practice.

1.3. COMPONENTELE PLC-ULUI

7
 Proiect de diplomă

Figura 1.2 Componentele PLC-ului

PLC integrate: conţin toate componentele într-o singură carcasă, posibilităţile I/O fiind
decise de producător şi nu de utilizator.
PLC modulare: conţin: CPU, sursă, module I/O, toate fiind separate. Conectarea se face
împreună sau pe rack. PLC modulare - dimensiuni, puteri de procesare şi memorie diferite.
Memorie diferită à zonă de imagine I/O diferită à posibilităţi I/O diferite

1.3.1. Unitatea centrala-Modulul CPU

Unitatea centrală conţine procesorul şi memoria.

Memoria conţine: ROM - preprogramată cu:
 Sistemul de operare al PLC
 Driverele
 Programele de aplicaţie
RAM
 Programele utilizator
 Datele de lucru

8
 Proiect de diplomă

Figura 1.3 Unitatea ceantralã CPU

9
 Proiect de diplomă

Memoria retentivă: salvarea programului astfel încât să nu fie necesară reprogramarea la

fiecare pornire /oprire a PLC:
 Protejarea memoriei (electric):baterie sau supercondesator
 Module de memorie portabile – EEPROM - Programarea (înscrierea memoriei) se face
separata, într-o unitate specială (computer), după care memoria se introduce în PLC
Memoria flash - Similar EEPROM, se scrie mai repede şi mai simplu, fără interfeţe
speciale

1.3.2. Rack-ul sau bus-ul

CPU se conectează la module prin intermediul unui set de conductoare paralele numite
bus. Bus-ul este o placă de bază pe care se conectează modulele.
Sisteme modulare
Conductoarele ce alcătuiesc bus-ul sunt utilizate la recepţia şi transmiterea datelor de la
module I/O, în seturi de biţi. CPU specifică care modulele I/O doresc să fie accesate. Adresele
modulelor I/O sunt alocate automat, funcţie de plasarea modulului faţă de CPU pe busul
respectiv.

4) 5)
Figura 1.4 Sisteme modulare

Bus-ul nu asigură alimentarea cu energie electrică a traductorilor şi a elementelor de

execuţie ataşate modulelor I/O. Bus-ul - şir de conectori pe feţele laterale ale modulelor.

1.3.3. Sursa de alimentare

Asigură conversia de reţea la o tensiune continuă, adecvată operării CPU şi modulelor

I/O aferente, tipic 5 Vdc. Suplimentar se poate asigura 24 Vdc.

10
 Proiect de diplomă

Figura 1.5 Sursa de alimentare

Poate furniza o tensiune pentru alimentarea elementelor conectate la intrari şi ieşiri
(senzori, elemente de executie, etc).

1.4. ELEMENTE DE INTRARE

La porturile PLC-urilor pot fi conectaţi direct numai senzorii care livrează informaţia
digital sau de stare, tip ON/OFF. Senzorii care generează semnal analogice pot fi conectaţi numai
în urma conversiei semnalului într-unul digital. In cele ce urmează vor fi evidenţiaţi câţiva din
cei mai utilizaţi senzori.

1.4.1. Comutatoare mecanice

Un comutator mecanic generează un semnal on /off sau o serie de semnale de acest tip, ca
rezultat al unor acţiuni mecanice ce determină deschiderea sau închiderea întrerupătorului. Un
astfel de comutator sau întrerupător se poate utiliza pentru a indica prezenţa unei piese supuse
prelucrării pe masa de lucru a unei maşini-unelte, spre exemplu. Absenţa piesei de prelucrat este
indicată de poziţia deschis” a întrerupătorului, respectiv prezenţa prin poziţia “închis” a
întrerupătorului. Astfel, urmărind schema din fig, PLC-ul sesizează la o intrare digitală nivelele
logice:

11
 Proiect de diplomă

 Piesă prezentă 1
 Piesă absentă 0
Nivelul logic 1 corespunde aplicării unei tensiuni de 24 Vcc, spre exemplu, în timp ce un
nivel de 0 Vcc corespunde stării logice 0.

Figura 1.6 Senzori tip intrerupator

Întrerupătoarele sunt de două tipuri:
 Normally Open (NO) sau normal deschis
 Normally Closed (NC) sau normal închis
Afirmaţia este valabilă la contacte (de fapt starea este sesizată prin intermediul unui
contact). Întrerupătoarele pot fi configurate funcţie de relevanţa contactelor, determinată de
procesul supus monitorizării sau controlului. Un întrerupător NO are contactele deschise în
absenţa sarcinii mecanice iar acţiunea (intrarea) mecanică este utilizată la închiderea contactului.
Un întrerupător NC are contactele închise în absenţa sarcinii mecanice, aceasta fiind folosită la
deschiderea întrerupătorului.
Termenul limitator de cursă se foloseşte pentru definirea întrerupătoarelor care au rolul
de a detecta prezenţa sau trecerea unei părţi în mişcare. Întrerupătorul este acţionat de o camă, o
rolă sau o pârghie, ca în figura 8 Cama se roteşte cu o turaţie constantă deci întrerupătorul va fi
ON sau OFF pentru anumite intervale de timp, funcţie de viteza de rotaţie.

12
 Proiect de diplomă

Figura 1.7 Limitatori de cursa

1.4.2. Senzori de proximitate

Senzorii de proximitate sunt utilizaţi pentru detectarea prezenţei unui obiect fără a avea
contact fizic cu acesta. Implementarea fizică a senzorului îmbracă diverse forme, unele forme
fiind aplicabile numai pentru obiecte metalice.
Senzorii de proximitate bazaţi pe curenţi turbionari au la bază o bobină alimentată în
curent alternativ, bobină ce produce un câmp magnetic alternativ, constant ca amplitudine. La
apropierea unui obiecte metalic, în acesta se induc curenţi turbionari (figura 9). La rândul lor,
curenţii turbionari din obiectul metalic produc un câmp magnetic al cărui efect se regăseşte în
tensiunea de alimentare a bobinei de excitaţie, care trebuie modificată pentru a menţine curentul
de excitaţie constant.
Tensiunea de alimentare este deci o măsură a apropierii unui obiect metalic şi poate fi
folosită pentru activarea unui circuit electronic de comutaţie (un tranzistor spre exemplu),
obţinând un astfel un element cu două stări, ON/OFF. Obiectele metalice pot fi sesizate de regulă
în intervalul 0.5 – 20 mm.

Figura 1.8 Curent turbionar-senzor de proximitate

13
 Proiect de diplomă

Alt tip de senzori de proximitate sunt cei inductivi. Aceşti senzori sunt alcătuiţi dintr-o
bobină plasată pe un miez magnetic feros. Când un capăt al miezului se găseşte în apropierea
unui obiect metalic din fier, inductanţa bobinei se schimbă. Schimbarea de inductanţă poate fi
sesizată prin utilizarea unui circuit rezonant şi se determină prezenţa obiectului metalic prin
modificarea curentului din circuit. Acest curent poate la rândul său să acţioneze un circuit de
electronic de comutaţie, care transformă ansamblul într-un element două stări, ON/OFF.
Domeniul în care sunt sesizate obiectele metalice variază între 2 – 15 mm.
Un tip de senzor de proximitate ce poate fi folosit atât pentru obiecte metalice cât şi
pentru nemetalice este cel capacitiv. Capacitatea a două plăci separate de un dielectric (în cazul
de faţă aer) depinde de distanţa dintre ele, cu cât distanţa este mai mică, cu atât mai mare este
capacitatea. Senzorul capacitiv de proximitate este de fapt una din plăci, cealaltă fiind
reprezentată de obiectul a cărui prezenţă trebuie determinată (figura 10).

Figura 1.9 Senzor de proximitate capacitiv

Prin urmare, acest tip de senzor poate fi folosit pentru detectarea prezenţei şi a obiectelor
nemetalice, dat fiind că dielectricul dintre plăci determină capacitatea. .
Modificarea capacităţii poate fi folosită într-un dispozitiv electronic pentru comutaţie,
realizând astfel un element cu două stări. Senzorii capacitivi de prezenţă operează în gama 4 – 60
mm, distanţă considerată de la capul senzorului

1.4.3. Senzori si comutatori fotoelectrici (fotocelule)

Senzorii fotoelectrici operează în două moduri:

 Transmisiv – obiectul ce trebuie detectat obstrucţionează raza de lumină, uzual
radiaţie infraroşie, oprind raza să ajungă la detector

14
 Proiect de diplomă

Figura 1.10 Senzor fotoelectric transmisiv

 Reflectiv – obiectul ce trebuie detectat reflectă raza de lumină pe detector

Figura 1.11 Senzor fotoelectric reflectiv

Tipurile de senzori enumeraţi anterior conduc la conversia luminii în variaţii ale
curentului, tensiunii sau rezistenţei. Dacă mărimea obţinută la ieşirea dispozitivelor poate fi
utilizată mai mult ca o măsură a intensităţii fluxului luminos decât o informaţie binară asupra
prezenţei sau absenţei unor obiecte, atunci este nevoie de de amplificare şi conversie a
semnalului analogic în semnal digital.

15
 Proiect de diplomă

1.4.4. Encodere

Termenul encoder este utilizat pentru desemnarea dispozitivelor care au una sau mai
multe ieşiri digitale, ca rezultat al unei deplasări unghiulare sau liniare. Un encoder incremental
dă informaţii de deplasarea prin schimbarea de poziţie faţă de o referinţă iniţială oarecare, în
timp ce un encoder absolut oferă informaţii despre poziţie (fie unghiulară sau liniară).
În figura este prezentată construcţia principială a unui encoder incremental pentru
măsurarea deplasărilor unghiulare. Fascicolul luminos, provenit spre exemplu de la un LED,
trece prin fantele unei armături executate într-un disc opac, fiind detectat de senzorul de lumină,
o fotodiodă sau fototranzistor. Când discul se roteşte, fascicolul luminos poate cădea asupra
senzorului de lumină în mod alternativ, funcţie de prezenţa sau absenţa fantei, interpusă sau nu
între sursa de lumină şi receptorul de lumină. Numărul de pulsuri generate este proporţional cu
unghiul de rotire al discului, rezoluţia fiind proporţională cu numărul de crestături practicate pe
disc. Spre exemplu, un număr de 180 crestături asigură o rezoluţie de 2°.

Figura 1.12 Schema principială a encoderului incremental

1.4.5. Senzori de temperatura

Una dintre cele mai simple forme de senzor de temperatură o constituie bimetalul.
Bimetalul asigură informaţie de tip ON/OFF la atingerea unei anumite temperaturi, bazându-se
pe dilatarea /contracţia diferită a două benzi metalice (de exemplu oţel şi alamă), prinse împreună
la capete, figura 14. La creşterea temperaturii, cele două benzi metalice se vor dilata în mod
diferit, dar fiind extremităţile fiind comune, lama bimetalică se va îndoi.

16
 Proiect de diplomă

Cu cât temperatură va fi mai mare, cu atât curbura va fi mai accentuată. Efectul este
reversibil, la scădere temperaturii curbura se va diminua. Mişcarea extremităţii libere poate fi
folosită pentru închiderea sau deschiderea unui circuit electric, deci se poate controla alimentarea
cu energie electrică a unui circuit electric, pentru o anumită temperatură, pe principiul ON/OFF.

Figura 1.13 Lama bimetalica

Alt tip de senzor de temperatură este termorezistenţa (RTD – resistive temperature
detector). Rezistenţa electrică a metalelor sau semiconductoarelor variază cu temperatura. La
realizarea acestor senzori, s-au ales o serie de metale sau aliaje ale acestora care să aibă o variaţie
liniară a rezistenţei pe o plajă largă de temperaturi, totuşi, cu o variaţie minimală a temperaturii
raportată la grad. Dintre metale, cele mai folosite cu platina, nichelul sau aliaje ale nichelului.
Termorezistenţele sunt folosite pentru măsurarea temperaturii în domeniul -25°C … +120°C.

1.4.6. Senzori de deplasare

La măsurarea deplasării pot fi folosite potenţiometre liniare sau rotative. In acest fel se
asigură o dependenţă directă între poziţia contactului alunecător între limitele de rezistenţa
minimă şi maximă ale potenţiometrului, valoarea poziţiei fiind una analogică.

Figura 1.14 Potenţiometru

17
 Proiect de diplomă

Alt tip de senzor de deplasare este transformatorul diferenţial variabil liniar (LVDT-
Linear Variable Differential Transformer), care are la ieşire o tensiune proporţională cu
deplasarea miezului magnetic. Un LVDT se compune din trei bobine plasate simetric, prin care
se mişcă miezul magnetic. La alimentarea în curent alternativ a primarului, în cele două bobine
din secundar se induc tensiuni alternative. Când miezul magnetic este centrat între cele două
înfăşurări secundare, tensiunile induse în acestea sunt egale. Ieşirile celor două înfăşurări
secundare sunt conectate astfel încât la ieşirea dispozitivului să se obţine diferenţa acestor
tensiuni, deci cu miezul centrat, ieşirea va fi nulă.
Deplasarea miezului din poziţia centrală va genera valori diferite pentru tensiunile din
cele două secundare, deci tensiunea la ieşirea dispozitivului va depinde de poziţia miezului.
Tensiunea la ieşire fiind alternativă, de obicei se converteşte într-una continuă, care amplificată,
este aplicată unui canal analogic de intrare al PLC-ului.

Figura 1.15 Senzor deplasarea LVT(Linear Variable Differential Transformer)

1.4.7. Keypad-uri (grup de taste numerice din dreapta tastaurii)

Multe maşini folosesc keypad-urile pentru a introduce instrucţiuni cu scopul de a seta

condiţiile cerute pentru ieşiri cum ar fi temperaturi sau viteze. Aceste keypad-uri deseori au
butoane care, când sunt presate, acţionează asupra unor tampoane de cauciuc cu siliciu
conductibil pentru a realiza contactele. Figura prezintă forma pe care o pot lua 12 căi pentru
keypad. Pentru a micşora numărul de intrări, este indicat ca să nu se lege separat fiecare tastă
(key), mai degrabă tastele se pot conecta în rânduri şi coloane cărora să le corespundă câte o

18
 Proiect de diplomă

singură tastă care să fie ieşirea pentru coloană sau pentru rând. Astfel se reduce numărul de
intrări necesare la PLC.

Figura 1.16 Keypad - 12 căi

1.5. DISPOZITIVE DE IESIRE

Porturile de ieşire ale unui PLC sunt de tip releu sau optoizolator cu tranzistor sau triac,
tipuri care depind de mecanismele conectate la ele ce urmează a fi comutate On sau Off. În
general, semnalul digital de la un canal de ieşire al unui PLC este folosit pentru a controla un
element de acţionare care controlează anumite procese. Termenul de element de acţionare
(actuator) este folosit pentru mecanismul care transformă semnalul electric într-o acţiune mult
mai puternică care în final rezultă într-un control al proceselor. În continuare sunt date câteva
exemple de acest fel.

A) Contactor
Bobinele reprezintă baza pentru un număr însemnat de ieşiri pentru controlul elementelor
de acţionare (actuator). Când un curent trece printr-o bobină, se produce un câmp magnetic care
poate atrage componente din metale feroase în vecinătatea lui. Un exemplu a unui astfel de
element de acţionare este contactorul. Când ieşirea de la PLC este comutată pe On, se produce

19
 Proiect de diplomă

câmpul magnetic al bobinei care acţionează asupra contactelor închizând astfel un comutator sau
mai multe. Astfel contactorul poate fi folosit la conectarea curentului la un motor.
În esenţă un contactor este o formă de releu, diferenţa constând în faptul că termenul de
releu este folosit pentru comutarea curenţilor mai mici decât 10 A, în timp ce termenul de
contactor se foloseşte pentru mecanisme ce comută curenţi mari, mergând până la sute de
amperi.

B) Distribuitoare
Un al exemplu pentru folosirea unei bobine ca şi element de acţionare îl reprezintă
distribuitorul. Valva poate fi folosită pentru a controla direcţiile de curgere ale aerului sau
uleiului sub presiune şi de asemenea este folosită pentru acţionarea altor mecanisme cum ar fi
mişcarea unui piston într-un cilindru.
Fig.de mai jos prezintă un exemplu de distribuitor, un ventil electric, folosit la controlul
mişcării unui piston într-un cilindru.

20
 Proiect de diplomă

a) Pozitie nealimentata b) Pozitie alimentata

Figura 1.17 a) distribuitor – poziţie nealimentatã

b) distribuitor – poziţie aimentatã

Aerul aflat sub presiune sau fluidul hidraulic este introdus prin portul P, care este conectat
la alimentarea cu presiune de la o pompă sau compresor şi la portul T, conectare care permite
fluidului hidraulic întoarcerea lui în bazinul de alimentare sau, în cazul unui sistem pneumatic,
scoaterea aerului în atmosferă. Când bobina nu este alimentată (fig.a), fluidul hidraulic sau aerul

21
 Proiect de diplomă

comprimat este alimentat prin dreapta pistonului şi evacuat prin partea stângă, rezultatul fiind
mişcarea pistonului în partea stângă.
Când bobina este alimentată, ventilul electric comută alimentarea lichidului sau aerului în
partea stângă a pistonului şi evacuarea în partea dreaptă, astfel pistonul se mişcă în partea
dreaptă. Mişcarea pistonului poate fi folosită pentru diferite forme de deplasare care necesită
putere.

22
 Proiect de diplomă

2. LIMBAJE DE PROGRAMARE A AUTOMATELOR

PROGRAMABILE

În acest capitol sunt prezentate cele trei limbajele de programare care sunt folosite la
programarea unui automat programabil si anume: Ladder Diagram, Function Block Diagram,
Statment List.In conținutul acestui capitol sunt ilustrate 3 imagini care ne arata modul in care
trebuie sa arate un program scris in cele trei limbaje: LAD, STL, FBD.
Principala cerinţã pentru limbajul de programare a unui automat programabil este aceea
de a fi uşor de înţeles şi utilizat în aplicaţii de conducere a proceselor. Acest lucru implica nevoia
unui limbaj înalt pentru a furniza comenzi foarte apropiate de funcţiile cerute de cãtre un inginer
automatist, dar fãrã a fi complex şi a necesita un timp de învatare mare.
Exista mai multe limbaje si metode de programare care pot fi utilizate în cazul
programãrii automatelor din familia SIMATIC, dupã cum satisfac una dintre cerinţele
programatorilor. Trei dintre cele mai utilizate sunt acestea (LAD - Limbajul Ladder Diagram,
FBD - Limbajul Funtion Block Diagram şi STL - Limbajul Statement List ).
Adresarea variabilelor:
 Adresarea absolutã (prefixatã):
 - primul prefix:
I - notare utilizata pentru intrãri
Q -notare utilizata pentru ieşiri
M -notare utilizata pentru variabile interne
 - al doilea prefix:
x.y -notare utilizata pentru variabile boolene,care arata
astfel(0.0;0.1;1.2;etc)
B - notare utilizata pentru variabile de octet
W - notare utilizata pentru variabile de cuvânt
D - notare utilizata pentru variabile de dublu cuvânt

23
 Proiect de diplomă

În funcție de program notarea variabilelor difera,ce este prezentat mai sus sunt doar
notațiile consacrate pentru:intrari,iesiri,variabile interne,variabile booleene,variabile de
octet,variabile de cuvant,variabile de dublu cuvant).

2.1. LIMBAJUL LADDER DIAGRAM (LAD)

În LAD programarea se face prin aranjarea elementelor grafice ale programului.

Programarea este organizatã pe reţele în cadrul cãrora sunt poziţionate contacte, bobine sau cutii.
Majoritatea elementelor au nevoie de o identificare prin adresa printr-o adresa,care difera in
functie de definirea variabilelor de intrare sau iesire.

Figura 2.18 Schemã cu contacte si relee reprezentate in LAD

A) Obiecte limbajului

Figura 2.19 Simboluri grafice ale limbajului LAD

24
 Proiect de diplomă

Contactele sunt folosite ca simboluri pentru intrãri, iar prin aranjarea acestora în serie sau
în paralel pot fi realizate operaţiuni logice asupra stãrii semnalelor. Contactele deschise sunt
testate pentru valoarea 1 a semnalului reprezentat în contactul respective, în timp ce cele normal
închise sunt testate pentru valoarea 0 a semnalului de intrare
Contactul direct realizeaza o operaţie booleana intre starea legaturii stangi si variabila
booleana asociata.Starea legaturii drepte este obtinuta printr-un AND logic intre starea legaturii
stangi si valoarea variabilei associate contactului.
Contactul inversat realizeaza o operatie booleana intre starea legaturii stangi si negatia
variabilei booleene asociate.Starea legaturii drepte este obtinuta printr-un AND logic intre
starea legaturii stangi si valoarea negata a variabilei asociate contactului.
Contactul de sesizare a frontului crescator realizeaza o operatie booleana intre starea
legaturii stangi si frontulcrescator al variabilei booleene asociate.Starea legaturii drepte este
setata in TRUE atunci cand starea legaturii stangi este TRUE si variabila asociata contactului
trece din FALSE in TRUE.Starea este FALSE in orice caz.
Contactul de sesizare a frontului descrescator realizeaza o operatie booleeana intre
starea legaturii stangi si frontal descrescator al variabilei booleene asociate.Starea legaturii drepte
este setata in TRUE atunci cand starea legaturii stangi este TRUE si variabila asociata
contactului trece din TRUE in FALSE.Starea este FALSE in oricare caz.
Bobinele sunt în general atribuite ieşirilor, în cazul celor simple bitul de la adresa bobinei
este setat daca rezultatul e 1, în timp ce în cazul bobinelor cu litere sau simboluri apare o
funcţionare adiţionalã (salt într-un alt loc în program, controlul timerului, funcţii de numãrare,
etc).
La bobina unui releu se setează funcţia bobinei, numele bobinei sau modulului, numărul
bobinei sau modulului.
Ex: SQ4
S-setează funcţia bobinei
Q-numele bobinei
4-numarul bobinei

25
 Proiect de diplomă

Bobinele au urmatoarele functii:

-bobina de setare ,,S’’
-bobina de resetare ,,R’’
-bobina directa
-bonina inversa
Funcţia bobinei „ Setare” S şi „ Resetare” R sunt folosite în mod normal împreună.
Dacă este setată bobina (A), releul anclanşează şi rămâne în această poziţie, până când
este resetat cu funcţia „Resetare” (B).
Tensiunea de alimentare este întreruptă, bobina nu acţionează remanent.

Figura 2.20 Funcţia bobinei „ Setare” S şi „ Resetare” R

Dacă sunt comandate simultan ambele bobine, aşa cum se poate vedea în diagramă la (B),
are prioritate bobina care are în schema de conexiuni numărul de circuit cel mai mare.
Negarea unei bobine (funcţie inversată a contactorului) : Semnalul de ieşire urmează
inversat semnalul de intrare, releul acţionează ca un contactor cu contactele negate.
Dacă bobina este comandată cu nivelul „1”, bobina comută contactele sale de închidere
pe nivelul „0”.

26
 Proiect de diplomă

Figura 2.21 Diagrama funcţiei de contactor inversat

Bobina directa realizeaza o asociere intre o variabila de iesire booleana si starea
legaturii stangi.
La unele implementari starea legaturii stangi se propaga spre legatura dreapta si se pot
conecta mai multe bobine in serie.La alte implementari,pentru a conecta mai multe bobine
trebuie realizata o derivatie.Legatura dreapta se considera legata la bara de alimentare sau este
efectiv legata.
Bobina inversa realizeaza o asociere intre o variabila de iesire booleeana si starea negata
a legaturii stangi.La unele implementari starea legaturii stangi se propaga spre legatura dreapta si
se pot conecta mai multe bobine in serie .La alte implementarii nu exista acest tip de bobina.
Execuţia şi actualizarea se face de jos în sus şi pe linie de la stânga la dreapta ,fiecare
linie fiind numerotată pentru ca execuţia să se facă conform numărului de ordine. În cadrul
diagramelor pot fi intercalate blocuri funcţionale.
Cutiile sunt folosite in cazul elementelor de program fãrã o funcţionare binarã. Acestea
pot fi cu validare sau fãrã (EN, ENO,prezentate in cap2.2.) şi pot reprezenta mai multe
tipuri de funcţii.

2.2. LIMBAJUL FUNTION BLOCK DIAGRAM (FBD)

Funtion Block Diagram este un mod grafic de programare care este realizat prin
conectarea mai multor cutii cu simboluri. Metoda de programare este apropiatã de LAD, fiind
chiar identicã în cazul cutiilor (funcţii numerice).

27
 Proiect de diplomă

Un proram FBD este alcatuit din blocuri de funcţii elementare, conectate între ele prin
lini de legaturã, programul se executã de sus în jos şi de la stânga la dreapta. Fiecare bloc are un
numãr de intrãri şi de ieşiri, blocul este reprezentat printr-un dreptunghi. Intrãrile sunt în partea
stânga, iar ieşirile sunt în partea dreaptã a blocului. Un bloc elementar realizeazã o singurã
funcţie asupra intrãrilor, funcţia pe care o realizeazã blocul este scrisã în interiorul acestuia.
La intrãrile fiecarui bloc sunt legate variabile de intrare, iar variabilele de ieşire ale
blocurilor pot fi conectate la ieşirile automatului sau la intrãrile altor blocuri. Tipul variabilelor
de intrare trebuie sã corespundã cu tipul cerut de intrarea blocului, ieşirea blocului este de
acelaşi tip cu tipul intrãrilor. Evaluarea unui bloc nu se poate face decât atunci cand stãrile
tuturor intrãrilor sunt precizate.
Conform recomandãrilor IEC, fiecare bloc are o intrare de validare EN, pe lângã intrãrile
asupra cãrora realizeazã operaţii şi o ieşire ENO, care poate fi folositã pentru testare (figura de
mai jos): când valoarea EN este FALSE operaţiile definite de bloc nu sunt executate şi ieşirea
ENO este FALSE.
Daca valoarea EN este TRUE, operaţiile se executã şi ieşirea ENO devine TRUE. De
asemenea, valoarea ENO devine FALSE, dacã a aparut o eroare la executarea operaţiilor
blocului.

Nume bloc

EN ENO
a

b cc c

Figura 2.22 Bloc Funcţional

Principalele blocuri pot fi împãrţite în douã mari categorii:

 Blocuri standard, care corespund operatorilor standard ai limbajului ST.
 Blocuri speciale, implemantate prin proceduri complex

28
 Proiect de diplomă

Blocurile standard sunt blocuri de manipulare a datelor, se mai numesc şi blocuri de

asignare. Blocurile pentru operaţiile booleene (AND, OR, XOR) blocuri pentru operaţii
aritmetice (pentru efectuarea de operaţii de adunare, scãdere, înmulţire şi împãrţire), blocuri de
comparaţie (pentru efectuarea operatoriilor logici, mai mic, mai mare etc).
Blocurile speciale sunt blocuri de manipulare a datelor (bistabile RS şi SR şi de detenţie
a fronturilor crescãtoare şi descrescãtoare, multiplexoare, contoare, temporizatoare, blocuri de
procesare a semnalelor ), blocuri generatoare de semnal, blocuri matematice (de calcul a valorii
absolute, a funcţiei exponenţiale, a logaritmului a rãdacini pãtrate, a funcţiilor trigonometrice)
ŞI EVALUARE

& =

SAU CONTROLUL TIMERELOR

>=1 CU

SAU EXCLUSIV SALT

XOR JMP

a) b)
Figura 2.23 Blocuri standard(a)
Blocuri speciale(b)
Blocurile standard pentru operatii booleene:AND(&),OR(<=1),XOR(=).
Instrucţiunea AND este utilă când PLC-ul nu are o funcţie de mascare. O funcţie de
mascare permite ca un bit dintr-un registru să fie lăsat „singur” atunci când se lucrează la nivel
de bit. Aceasta pur şi simplu pentru că dacă un bit este în AND cu el însuşi îşi va păstra valoarea
curentă. De exemplu dacă să se treacă pe 0 doar 12 biţi dintr-un registru de 16 biţi trebuie pus

29
 Proiect de diplomă

peste tot un AND la registru cu zero-uri, cu excepţia celor 4 biţi a căror stare se doreşte să
rămână neschimbată.(Blocurile standard si speciale sunt explicate in capitolul 4.4)

2.3. LIMBAJUL STATEMENT LIST (STL SAU IL)

Programarea în STL presupune o listã de intrucţiuni (Statement list). Instrucţiunile la

nivel de bit sunt cele cunoscute: A-ŞI, O-SAU, în momentul în care se foloseste un N dupa una
din operaţiile enumerate înseamnã cã variabila respectivã este negatã.
STL se bazează pe AWL, elaborat de firma SIEMENS, care utilizează modelul cu un
singur acumulator. Rezultatul unei instrucţiuni este de obicei o valoare logică care se găseşte în
acumulator.
Un program IL sau STL este o listã de intrucţiuni de diferite tipuri ,care calculeazã de
obicei, termeni ai unor expresii logice. Rezultatul unor astfel de intrucţiuni este o valoare logicã
TRUE sau FALSE.
Fiecare intrucţiune trebuie sã înceapã pe o linie nouã şi trebuie sã conţinã un operator,
completat, eventual, cu un modificator .Anumite intrucţiuni au mai multi operanzi.

Figura 2.24 Sintaxa generala a unei instructiuni in STL(IL)

La instrucţiunile cu un singur operand, celalalt operand este implicit şi reprezintã
conţinutul unui registru al procesorului numit, de obicei, acumulator. Operaţia care este descrisã
de operator, se executã între operand şi conţinutul acumulatorului, iar rezultatul este memorat
tot în accumulator.
Documentarea programelor se face utilizând comentarii, acestea pot apãrea pe aceaşi linie
cu instrucţiunea sau pe o linie separate.

30
 Proiect de diplomă

2.3.1. Operatori în limbajul STL

De transfer LD, ST sau =

Operatori
pentru De setare/resetare S, R
variabile
booleene

Logici AND sau A, OR, XOR

Operatori
pentru De transfer MOVB(W,DW)
date pe octet,
dublu
octet

Aritmetici ADD, SUB, MUL, DIV

Relaţionali GT, GE, EQ, NE, LE, LT

Operatori de JMP, CALL,

salt RET

2.3.2. Modificatori în limbajul STL

Modificatorul în IL este un caracter, care ataşat operatorului si poate realiza:

 Negarea booleeană a operatorului. De obicei acest modificator este N;
Ex: ,,ANDN ’’
 Intârzierea operaţiei. De obicei acest modificator este caracterul (;
 Realizarea unei operaţii condiţionate,atunci cand limbajul permite,acest operator este
caracterul C
Ex: ,,JMPC’’

31
 Proiect de diplomă

3. TIMERE (RELEE DE TIMP)

Prin intermediul unui releu de timp se modifică durata conectării şi momentul de

conectare şi deconectare ale unui contact de comutare. Duratele reglabile de temporizare se află
între 5 ms şi 99 h 59 min.
Un releu de timp este integrat în schemă ca bobină şi contact.
Prin indicatorul de parametri se stabileşte funcţia releului. Releul este pornit prin bobina
de declanşare T..EN şi poate fi resetat prin bobina de resetare T.RE. Prin a treia bobină T..ST
poate fi blocată desfăşurarea duratei actuale.
Trebuie evitate orice stări de comutare nedeterminate. Fiecare bobină a unui releu se
utilizează o singură dată în schemă.
Moduri de funcţionare ale modulului „Releu de timp”
Relee de timp, cu comutare temporizată cu şi fără comutare aleatorie:

Figura 3.25 Diagrama de funcţionare releu de timp cu comutare temporizată

1.Bobină de declanşare T..EN
2.Bobină de oprire T..ST
3.Bobină de resetare T..RE

32
 Proiect de diplomă

4.Contact de comutare ( contactor) T..Q1

ts:-reprezinta durată de referinţă-Intervalul A-Durata de referinţă setată se desfăşoară
normal.
Intervalul B - Durata de referinţă setată nu este parcursă deoarece bobina de declanşare
eliberează prea devreme.
Intervalul C - Bobina de oprire întrerupe desfăşurarea perioadei de mai sus(Fig3.1)

Figura 3.26 Diagrama de funcţionare releu de timp cu comutare temporizată

Intervalul D - Bobina de oprire nu este funcţonală după desfăşurarea perioadei

Intervalul E - Bobina reset aduce în poziţia de bază releul şi contactul
Intervalul F- Bobina reset resetează durata în timpul desfăşurării. După eliberarea
bobinei reset, durata se desfăşoară normal.

Relee de timp, cu revenire temporizată cu şi fără comutare aleatorie

Conectare aleatorie, cu şi fără redeclanşare
Contactul releelor de temporizare comută aleatoriu în intervalul de referinţă.
Redeclanşare

33
 Proiect de diplomă

După parcurgerea perioadei şi dacă bobina de declanşare este din nou comandată şi
decomandată, valoarea măsurată este setată la 0. Durata de referinţă este parcursă din nou
complet.

Figura 3.27 Diagrama de funcţionare releu de timp cu comutare temporizată

1.Bobină de declanşare T..EN

2.Bobină de oprire T..ST
3.Bobină de resetare T..RE
4.Contact de comutare ( contactor) T..Q1

Ts- reprezinta durată de referinţă

Intervalul A - Durata se desfăşoară normal după deconectarea bobinei de declanşare.
Intervalul B - Bobina de oprire întrerupe desfăşurarea perioadei.
Intervalul C - Bobina reset aduce în poziţia de bază releul şi contactul. După ce
eliberează bobina de reset, releul funcţionează normal în continuare.
Intervalul D - Bobina reset aduce în poziţa de bază releul şi contactul în timpul
desfăşurării perioadei.

34
 Proiect de diplomă

Figura 3.28 Diagrama de funcţionare releu de timp cu comutare temporizată

Intervalul E - bobina de redeclanşare eliberează de două ori. Durata de referinţă ts se

compune din t1 plus t2 (funcţia de comutare nu este redeclanşabilă).
Intervalul F - Bobina de redeclanşare eliberează de două ori.
Durata efectivă t1 este anulată şi durata de referinţă ts se desfşăoară complet (funcţia de
comutare redeclanşabilă).

35
 Proiect de diplomă

4. Programul EASY-SOFT

EASY-SOFT este un program de PC, cu care se pot realiza, memora, simula, documenta
scheme de conexiuni - easy ce pot fi transferate ulterior intr-un aparat easy pregătit de
funcţionare. De asemenea, sunt posibile indicarea stării on-line a schemei de conexiuni curente,
precum şi indicarea funcţiei asociate parametrilor releului. Altfel exprimat, schema de conexiuni
reprezintă programul în care setaţi modul de funcţionare a releului de comandă.
Pentru reprezentare, prelucrări şi imprimări ale programului vă stau la dispoziţie
următoarele tipuri de reprezentare :
 reprezentare simplificată specifică aparatului, ce corespunde afişajulului
aparatului,
 reprezentare după IEC cu simboluri de contact şi bobină, norme internaţionale,
 reprezentare după ANSI, standardul american.
La introducerea programului în perspectiva schemă de conexiuni vă stau la dispoziţie
meniuri de selecţionare, ce uşurează conexiunile. Astfel rezultă schema de conexiuni activabile
prin simpla alegere a contactelor şi a bobinelor, a releelor funcţionale sau a componentelor
funcţionale în fereastra casetă de instrumente, pe care le puteţi trage prin funcţia Drag & Drop în
fereastra schemă de conexiuni. În plus faţă de conexiunile realizate automat puteţi trage cu
ajutorul mouse-ului legăturile între elementele schemei de conexiuni. La alegere, schema de
conexiuni poate fi introdusă şi cu ajutorul tastaturii. Aceasta simplifică lucrul cu laptop-ul.
Comentariile privind contactele şi bobinele formează prezentarea generală. Pagina de
început, câmpurile de afişare şi listele de referinţe încrucişate cu comentarii fac din prezentarea
dumneavoastră documentaţia perfectă, în care îşi găseşte loc şi logo-ul firmei dumneavoastră.
EASY-SOFT susţine funcţiile tuturor variantelor de aparate şi verificarea schemei de
conexiuni şi a aparatelor. Înainte de utilizarea releului de comandă, EASY-SOFT rulează la
alegere comparaţia dintre schema de conexiuni easy şi clasa de funcţionare a aparatului ales.

36
 Proiect de diplomă

Astfel primiţi ajutorul optim la realizarea schemei de conexiuni şi evitaţi erorile ce apar la
transferul schemei de conexiuni în aparat.
Folosiţi software-ul si pentru punerea în funcţiune. Aici vă stau la dispoziţie atât modul
de simulare offline cu numeroase detalii utile, cât şi indicarea stării online a unui aparat conectat
pregătit de funcţionare.
Cu ajutorul simulării sunteţi mai întâi independenţi de aparat şi de circuitul său complet.
Vă puteţi verifica schema de conexiuni pas cu pas sau în întregime, beneficiind de ajutor prin
intrările simulate, ieşirile, punctele critice, caracteristicile setărilor obligatorii şi a afişajelor.
Schema de conexiuni testată este acum preluată de aparatul ataşat, unde aparatul este
conectat cu PC-ul prin intermediul unui cablu PC.
La preluarea schemei de conexiuni din PC la un aparat easy400/500/600 sau easy700
folosiţi cablul EASY-PC-CAB (Număr Comandă 202409) sau la un aparat easy800 sau MFD,
cablul EASY800-PC-CAB (Număr Comandă 256277).
Pentru conectarea cablului la aparat îndepărtaţi clapeta de acoperire sau un posibil card de
memorie introdus.
Activaţi afişarea stării. Pe ecran sunt afişate direct stările actuale ale contactelor şi ale
bobinelor în schema de conexiuni cu indicarea fluxului de curent . Prin apăsarea releului
funcţional în schema de conexiuni indicată valorile de referinţă şi parametrii releului funcţional
vor deveni vizibili într-un mod confortabil.
Peste interfaţa PC-ului pot fi preluate des schemele de conexiuni în releul de comandă.
Astfel se economiseşte timp preţios - simplu easy.

4.1. GENERALITĂŢI PRIVIND RELEUL DE COMANDĂ EASY

Easy400/500/600/700 sunt relee de comandă cu funcţii logice, funcţii de timp, de calcul

si de comutare timp, precum şi aparate de intrare. Cu easy400/500/600/700 puteţi rezolva atât
probleme tehnice, cât şi probleme ale construcţiei maşinilor şi aparatelor. Easy 800 oferă
suplimentar faţă de easy400/500/600/700 funcţii aritmetice şi o intrare integrată în reţeaua » NET
«.Prin reţea puteţi conecta până al opt relee de comandă la un grup de control. Atâta timp cât
fiecare participant la NET are o schemă de conexiuni, cu easy800 se pot realiza comenzi rapide

37
 Proiect de diplomă

cu inteligenţă distributivă. Prin reţea puteţi conecta până la opt relee de comandă easy800 la o
conexiune de comandă. Deoarece fiecare participant la NET configurează o schemă de
conexiuni, cu easy800 pot fi realizate comenzi rapide cu inteligenţă distributivă.
Familia de aparate easy este completată cu familia de aparate MFD Titan. Aparatul MFD
oferă aceeaşi funcţionalitate a comenzii ca şi cea a aparatului easy800, cuplat cu posibilitatea de
vizualizare a procesului comandat pe un afişaj integral grafic, si cu cea de intervenţie la valorile
intrare în proces. O descriere amănunţită a aparatului MFD poate fi găsită la Generalităţi privind
aparatul MFD. Un aparat MFD oferă aceeaşi funcţionalitate de comandă ca şi un easy800,
combinată cu posibilităţile de a vizualiza procesul comandat printr-un display grafic şi de a avea
acces la proces prin introducerea de valori.
Cablaţi o schemă de conexiuni cu tehnologia planurilor de contact. Intrarea are loc direct
în indicaţia easy cu ajutorul tastelor sau prin intermediul PC-ului dumneavoastră, cu ajutorul
EASY SOFT descris in cele ce urmează . Cu EASY SOFT vă creaţi si testaţi schema de
conexiuni la PC, unde vă stau la dispoziţie asistenţa la creare şi la testare. În continuare puteţi
printa schema de conexiuni după DIN, ANSI sau în format easy. În continuare, puteţi imprima
schema dumneavoastră de conexiuni conform DIN, ANSI sau în formatul easy.
Cu aparatele easy800 şi MFD puteţi:
 Cabla în serie şi în paralel contactul normal deschis şi contactul normal închis,
 Conecta releele de ieşire şi cele auxiliare,
 Stabili ieşiri ca bobină, comutator cu impulsuri, sesizor de flancuri pozitive, negative sau
releu cu funcţie de menţinere automată,
 Selecta relee de timp cu funcţii diverse (activare temporizată, activare temporizată şi
comutare aleatorie, revenire temporizată, revenire temporizată şi comutare aleatorie,
temporizare la activare şi la revenire, temporizare la activare şi la revenire si comutare
aleatorie, generare de impuls, semnalizare sincronă, semnalizare asincronă),
 Utiliza contor înainte şi înapoi,
 Număra semnale rapide,
 Compara valori,
 Afişa texte cu variabile,

38
 Proiect de diplomă

 Prelucra valori analogice (aparate DC),

 Utiliza comutatoare săptămânale şi anuale,
 Contoriza ore funcţionare,
 comunica prin reţeaua integrată NET,
 Executa funcţii aritmetice cum ar fi adunarea, scăderea, înmulţirea, împărţirea,
 Urmări fluxul de curent pe schema de conexiuni,
 Încărca, memora şi parola o schemă

4.2. FEREASTRA INTERFEŢEI

Interfaţa programului EASY-SOFT este constituită din trei ferestre:

1 = Casetă de instrumente,

39
 Proiect de diplomă

2 = Câmp de atribute,
3 = Banc de lucru (Fereastră - Schemă de conexiuni)
În partea stângă este afişată caseta de instrumente. În partea dreaptă, sus este afişat bancul
de lucru, respectiv fereastra schemei de conexiuni şi în partea dreaptă jos câmpul de atribute .
În funcţie de aplicaţii, puteţi comuta conţinutul acestor trei ferestre intre cele cinci moduri
de afişare: proiect, schemă de conexiuni, simulare, comunicare, afişare.
Această comutare a modurilor de afişare o puteţi face peste:
 suprafeţele de comutare ale marginii de jos ale ferestrei »Casetă de instrumente«,
 peste meniul context sau
 peste meniul Afişare, < Denumire de afişare>
În exemplul nostru de mai sus am ales Modul de afişare proiect.

4.3. MODUL DE AFIŞARE - SCHEMĂ DE CONEXIUNI

Apelaţi Modul de afişare - Schemă de conexiuni prin suprafaţa de comutare Schemă de

conexiuni jos în Caseta de instrumente, cu dublu click stânga pe aparatul ce trebuie programat în
Modul de afişare - Proiect sau în punctul meniu Mod de afişare, schemă de conexiuni.
În Modul de afişare - Schemă de conexiuni cablaţi în cel mai simplu mod posibil schema
de conexiuni, la care folosiţi operanzii Bit »Contacte de comutare« şi »Bobine« (de exemplu
intrări I, ieşiri Q, indicatori M, N şi aşa mai departe). Pentru aparatele easy400/600, respectiv
easy500/700 puteţi folosi relee funcţionale suplimentare.
Pentru aparatele easy800 şi MFD vă stau la dispoziţie componentele funcţionale.
Pentru a ajunge în Modul de afişare - Schemă de conexiuni trebuie ca mai întâi sa fi transferat un
aparat în Modul de afişare - Schemă de conexiuni pe Bancul de lucru. Structura dependentă de
aparat a bancului de lucru este descrisă în cele ce urmează.

40
 Proiect de diplomă

În fereastra Casetă de instrumente[1] sunt vizibili în acest Mod de afişare toţi operanzii
disponibili pentru aparatul ales.
 Apăsaţi în Caseta de instrumente cu tasta stângă a mouse-ului, de exemplu pe
operandul inscripţia »M - Indicator«.
În câmpul de atribute[2] vă sunt indicaţi acum parametrii acestui operand.
 Ţineţi tasta stângă a mouse-ului apăsată pe operandul ales şi trageţi cursorul
mouse-ului (ce conţine acum simbolul operandului intrare I) dreapta sus pe
Bancul de lucru[3] (în fereastra schemă de conexiuni).
În fereastra schemă de conexiuni [3] operandul rămâne selectat, recunoscut la încadrarea
pătratică, şi poate fi acum parametrizat de către dumneavoastră în fereastra câmp de atribute.
Pentru operandul nou ales »M - Indicator«, EASY-SOFT propune numărul operandului »
1 «.

41
 Proiect de diplomă

La nevoie, alocaţi în câmpul de listă M: un nou număr de operand.

În câmpul de liste Participant: selectaţi dacă este necesar un 1, atunci când doriţi să
utilizaţi punctele E/A (intrare /ieşire) ale participantului telecomandat în conexiunea COM.
Atunci când operandul este tras pe un » câmp contact« ca în figura de mai sus, stabiliţi printr-o
suprafaţă de opţiuni funcţionalitatea contactului normal deschis sau a celui normal închis. Dacă
operandul nu stă exact dreapta pe un» Câmp bobină «, parametrizaţi-l peste câmp listă funcţie
bobină.
Analog puteţi să construiţi şi să conectaţi toţi ceilalţi operanzi, adică să îi asociaţi logic
între ei.
Combinaţia dintre operand şi conexiune este cunoscută sub numele de cale curent. Astfel,
fiecare rând formează în schema de conexiuni o cale curent.
Numărul maxim de căi curent este determinat în final de capacitatea de memorare
disponibilă. Acesta poate fi redus, în funcţie de numărul operanzilor folosiţi şi al componentelor
funcţionale, astfel încât numărul de 256 de căi curent să nu poată fi atins de fiecare dată. În
câmpul de atribute, Modul de afişare - Schemă de conexiuni vă indică mereu numărul căilor
curent încă libere.

4.3.1. Structura Bancului de lucru (Fereastra Schemă de conexiuni)

Schema de conexiuni este situată pe bancul de lucru (în fereastra schemă de conexiuni).
Suprafaţa ei este dezvoltată intr-o tabelă Rânduri/Coloane şi constă din câmpuri contact, câmpuri
bobină şi câmpuri conexiuni.
Prima coloană din stânga conţine întotdeauna câmpuri contact. A doua coloană conţine
câmpuri conexiune. În aceeaşi schimbare la aparatele easy400/600, respectiv easy500/700 găsiţi
încă două perechi de câmpuri Contact/ Conexiuni şi la aparatele easy800/MFD trei asemenea
perechi. Ultima coloană din dreapta conţine întotdeauna câmpuri bobină. Fiecare rând este o cale
curent. Primul contact al fiecărei coloane este întotdeauna conectat logic la tensiune. Puteţi insera
operanzii şi conexiunile numai în câmpul adecvat. Un câmp neadecvat este marcat prin semnul
interzis la tragerea unui operand pe bancul de lucru. Câmpurile sunt delimitate prin grile de
asistenţă, ce apar şi dispar pe Schema de conexiuni sau Modul de afişare Punct meniu Grilă.

42
 Proiect de diplomă

EASY-SOFT adaugă conexiunile automat, de fiecare dată când acest lucru este posibil. După
adăugarea conexiunilor manual sub conexiuni este scris realizare /ştergere.

4.3.2. Modul de afişare - Simulare

Apelaţi Modul de afişare - Simulare pe interfaţa de comutare Simulare - jos în Caseta de

instrumente sau opţiunea meniului Mod de afişare Simulare. Modul de afişare - Simulare -
denumit şi afişaj offline - serveşte pentru testare
 schemei de conexiuni cablate de dumneavoastră cu ajutorul indicatorului flux de curent -
Offline,
 valorilor existente ale intrărilor şi ieşirilor cuvânt ale componentei funcţionale,
 indicatorului offline al afişajului şi al tastelor unui aparat easy şi MFD şi
 introducerii de valori într-un şablon cu element de introducere.
Figura alăturată vă indică Modul de afişare - Simulare a EASY-SOFT la simulare pornită.

43
 Proiect de diplomă

Împărţirea în trei a suprafeţei EASY-SOFT este continuată în Modul de afişare -

Simulare. Aici Caseta de instrumente [1] conţine simulatorii pentru intrări, alături de dialoguri
pentru reglarea parametrilor simulării. Câmpul de attribute [2] preia rolul suprafeţei de indicare,
pe care se pot observa stările Intrărilor, Ieşirilor şi Indicatorilor. Aici puteţi introduce intrările şi
indicatorii, atribuindu-le o valoare. Fereastra Schemă de conexiuni serveşte acum la indicarea
conexiunilor prin care trec curentul, contactele şi bobinele cablate în timpul simulării.

44
 Proiect de diplomă

5. SISTEMUL DE PARCARE

5.1. CONFIGURATIA PARCARII

Sistemul de parcare care este automatizat, este considerat parcarea unui supermarket care
prezinta trei intrări și două ieșiri.
Cele trei intrari sunt dotate cu butoane de cerere pentru intrare, aceste bariere fiind în
același loc și necesită sa fie condiționat una față de celelalte la deschidere. Această condiționare
este necesară ca să nu apară pericolul producerii unui accident dacă au access 2 mașini simultan
în parcare.

La ieșirea din parcare există două bariere intercondiționate, la fel ca si în cazul barierelor
de intrare. Și la ieșire este necesar acționarea unor butoane de cerere ieșire pentru fiecare bariera
în parte.
Funcționarea parcării se realizează doar în intervalul orar 08:00 și 22:00, pe timpul zilei.
În afara acestui interval orar, sistemul nu va permite accesul nici în parcare, nici din parcare
afară.
Parcare prezintă un număr limitat de locurii, ceea ce duce la contorizarea intrărilor în
parcare, precum și a ieșirilor autovehiculelor din acestea. Dacă s-a ajuns ca numarul locurilor sa
fie completat, sistemul nu permite intrarea unei noi mașini până în momentul când una din
parcare o sa iasă afară.

45
 Proiect de diplomă

5.2. PORNIREA SISTEMULUI

La apăsarea Butonului de pornire I01 se face automenţinerea prin M01 iar sistemul
porneşte, oprirea se face atunci când dorim noi de la Butonul de oprire I02. În rest sistemul
funcționează automat în funcție de numarul de mașini care intra si ies din parcare.
Cu ajutorul programului EasySoft 6 PLC-ul a fost programat:
I03 reprezinta butonul de cerere de intrare pentru ridicarea barierei nr 1 in parcare,
actionand butonul bariera se ridică prin activarea lui M02 (acces parcare 1).
M02 este activă timp de 10 sec, timp monitorizat de releul de timp T01 care o sa opreasca
prin contactul normal închis situat pe linia de activare a bobinei lui M02.
Pentru a nu exista pericolul ca bariera 1 sa se închidă în timp ce o mașina se află în
dreptul barierei, s-a utilizat un senzor de prezență mașină I06.
I06 sesizează prezența mașinii în dreptul barierei și acționează bobina de STOP a releului
de timp T01, intoducând un timp suplimentar de pauză a releului T01, acesta continuând
contorizarea timpului după dispariția semanlului de la senzorul de prezență mașină I06.

Fig. 5.1. Funcționare bariera intrare 1

46
 Proiect de diplomă

Ridicarea barierei este facută prin activarea lui Q01, dată de condițiile lui M02. În același
timp trebuie să ținem cont de condiționarea ca doar o barieră de intrare sa fie activă iar celelalte
sa fie oprite.
Aceasta condiționare se realizează folosind M05 care este activ daca una dintre celelalte
două bariere (Q02 și Q03) este activă. (Fig. 5.1.)
Pentru a doua bariera (Q02) tot această operațiune se repetă doar intrările sunt diferite
I04 reprezinta butonul de cerere de intrare pentru ridicarea barierei nr 2 in parcare,
actionand butonul bariera se ridică prin activarea lui M03 (acces parcare 2).
M03 este activă timp de 10 sec, timp monitorizat de releul de timp T02 care o sa opreasca
prin contactul normal închis situat pe linia de activare a bobinei lui M03.

Fig. 5.2. Funcționare bariera intrare 2

Pentru a nu exista pericolul ca bariera 2 sa se închidă în timp ce o mașina se află în
dreptul barierei, s-a utilizat același senzor de prezență mașină I06.

47
 Proiect de diplomă

I06 sesizează prezența mașinii în dreptul barierei și acționează bobina de STOP a releului
de timp T02, intoducând un timp suplimentar de pauză a releului T02.
Ridicarea barierei este facută prin activarea lui Q02, dată de condițiile lui M03.
Ținând cont de condiționarea ca doar o barieră de intrare sa fie activă iar celelalte sa fie
oprite, aceasta se realizează folosind M06 care este activ daca una dintre celelalte două bariere
(Q01 și Q03) este activă. (Fig. 5.2.)
Pentru a treia barieră de intrare procesul se repeat având I05 – butonul de cerere de
intrare pentru ridicarea barierei nr 3 in parcare și activează pe M04 (acces parcare 3)
Timpul de deschidere a barierei 3 este monitorizat de releul de timp T03 iar
intercondiționarea este facută de M07 pentru celelalte două bariere (Q01 și Q02). (Fig. 5.3.)

Fig. 5.3. Funcționare bariera intrare 3

48
 Proiect de diplomă

La intrarea fiecarei masini aceasta este inregistrata de catre contorul C01 ca loc de
parcare ocupat. Acesta are un numar limitat de locuri fiind setat inițial la pornirea sistemului.
(Fig. 5.4.)

Fig. 5.4. Contorizarea intrărilor și ieșirilor din parcare

La ieșirea mașinilor din parcare procedeul este aproape identic cu cel de intrare.
I07 reprezinta butonul de cerere de ieșire pentru ridicarea barierei nr 1 de ieșire din
parcare, actionând butonul bariera se ridică prin activarea lui M08 (ieșire parcare 1).
M08 este activă timp de 10 sec, timp monitorizat de releul de timp T04 care o sa opreasca
prin contactul normal închis situat pe linia de activare a bobinei lui M08.
Pentru a nu exista pericolul ca bariera de ieșire 1 sa se închidă în timp ce o mașina se află
în dreptul barierei, s-a utilizat un senzor de prezență mașină I09, diferit de cel de la intrare I06.

49
 Proiect de diplomă

I09 sesizează prezența mașinii în dreptul barierei și acționează bobina de STOP a releului
de timp T04, intoducând un timp suplimentar de pauză a releului T04, acesta continuând
contorizarea timpului după dispariția semnalului de la senzorul de prezență mașină I09.
Ridicarea barierei este facută prin activarea lui Q04, dată de condițiile lui M08. În același
timp trebuie să ținem cont de condiționarea ca doar o barieră de intrare sa fie activă dintre cele
două iar aceasta condiționare se realizează folosind contactul normal inchis al lui Q05 in linia de
activare a bobinei Q04. (Fig. 5.5.)

Fig. 5.5. Funcționare bariera ieșire 1 și 2

Tot procedeul se repetă pentu a doua barieră de iesire 2, dar se modifică intrarile,
markerii și ieșirile (I08, M09, T05, Q05 – Fig. 5.5.).
Dupa închiderea de fiecaredată a barierelor de ieșire, se înregistreaza de catre contorul
C01 ca loc de parcare liber, precizandu-se totalitatea locurilor de parcare ocupate.
Contorizarea în sens opus a locurilor de parcare de catre C01, este facută prin activarea
bobinei de numărare descrescatoare C01(D) și in același timp și a activării bobinei de contorizare
C01.

50
 Proiect de diplomă

Dupa ocuparea in totalitate a parcarii programul nu mai permite deschiderea barierei de

intrare pana la eliberarea unui loc.
O condiție suplimentară este impusă de momentul opririi sistemului de parcare de la
butonul de STOP I02, ceea ce necesita resetarea locurilor de parcare la valoarea inițială, prin
bobina de RESET a lui C01. (Fig. 5.6.)

Fig. 5.6. Bobinele de contorizare are contorului C01

Pentru ca funcționarea parcării sa se petreacă doar în timpul zilei, programul are
incorporat un ceas de comutare zilnic, acesta permite setarea functionării sistemului în intervalul
orar 08:00-20:00.
Ceasul de comutare zilnic apare ca un simplu contact normal deschis de-a lungul
schemei, în toate liniile de activare a releelor de timp, prin intermediul marker-ului M10, care
comandă funcționarea barierelor. (Fig. 5.7.)

51
 Proiect de diplomă

Fig. 5.7. Utilizarea ceasului de comutare zilnic

52
 Proiect de diplomă

6. CONCLUZII

A fost aleasă aceastǎ temǎ de proiect deoarece, orice aplicaţie ce presupune control
electric are nevoie de un PLC. PLC-urile sunt utilizate în numeroase aplicaţii, în special în
industrie si presupun o serie de avantaje, cele mai importante fiind reducerea timpului de
producţie, scăderea costurilor si micsorarea numarului personalului angajat.
Datorita avantajelor pe care le ofera, aceste PLC-uri sunt uitilizate tot mai des majoritatea
firmelor incep să-şi modernizeze utilajele folosite la executarea produselor, iar utilizarea
automatelor programabile este întâlnitǎ tot mai des. Maşinile industriale pot fi comandate de
aceste PLC-uri micşorându-se astfel numǎrul personalului angajat, obţinându-se un cost scǎzut
de producţie si un timp de execuţie mai mic, ceea ce avantajează atăt producătorul cât şi
cumpărătorul.
Automatele programabile sunt utilizate in multe aplicaţii, in special in industrie, spre
exemplu în instalaţii de asamblare, ambalare, manipulare de piese şi materiale, montaj automat,
măsurare, lista rămânând deschisă.
Automatizarea parcărilor este o necesitate datorită locurilor tot mai restrânse de parcare
din cadrul orașelor.
După cum se poate observa utilizarea automatelor Easy este foarte facilă, toată schema
fiind realizată în cadrul unui singur automat, reducând în acest fel utilizarea atâtor relee de timp
sau contactoare intermediare în automatizarea sistemului.
Avantajul principal al utilizării automatelor programabile este reducerea unor tablouri
mari de automatizare, la niste simple automate care conțin în cadrul lor cate 16 relee de timp, 16
relee de contorizare, 32 relee intermediare precum si ceasuri de comutare zilnice, săptămânale
sau anuale.

53
 Proiect de diplomă

BIBLIOGRAFIE

1. V. BĂTÎREANU – V. SĂNDULESCU, Automatizarea, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1964.

2. SERGIU CĂLIN – STELIAN POPESCU, Automatizări si protecţia prin relee, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977.
3. C. IONESCU – V. VLĂDESCU, Automatizarea instalaţiilor pentru construcţii,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
4. GABRIEL IONESCU – VLAD IONESCU, Automatica de la A la Z, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti 1987.
5. IOAN MARGINEANU, Automate programabile, Ed. Albastră, Cluj Napoca, 2005.
6. http://www.moeller.ro/cataloage_moeller/automatizari_industriale.pdf
7. http://www.scritube.com/tehnica-mecanica/Limbajul-de-programare-de-tip-51674.php
8. http://www.docstoc.com/docs/75069502/Automate-Programabile
9. http://www.agenda-electrica.ro/docs/sb0101y.pdf
10. http://en.wikipedia.org/wiki/Programmable_logic_controller
11. http://www.electronicspal.com/plc/

54
 Proiect de diplomă

BIBLIOGRAFIE

[1] International Commission on Non-ionizing Radiation Protection, Guidelines for limiting

exposure to time-varying electric, magnetic and electromagnetic fields (Up to 300 GHz), Health
Physics, nr. 74, pag. 494-522, 1998.
[2] Marincu, A., Greconici, M., The electromagnetic field around a high voltage 110 KV
electrical overhead lines and the influence on the biological sistems, Proceedings of the 5th
International Power Systems Conference - Timişoara, pag. 357-362, 2003.
[3] Hortopan, Gh., Compatibilitate electromagnetică, Ed. Tehnică, București, 2005.

55