CURS – AUTOMATIZAREA INDUSTRIALĂ

1. Noțiuni generale
Automatizarea industrială este un domeniu interdisciplinar între inginerie mecanică și
inginerie electrică, ca parte a științei inginerești, care folosește metode ce conduc la automatizarea
mașinilor și instalațiilor pentru funcționarea lor independentă, fără participarea umană.
Complexitatea și independența mașinilor și instalațiilor determină gradul lor de automatizare.
Progresele realizate în domeniul senzorilor și prelucrarea primară a semnalelor electronice
a dezvoltat semnificativ procesul de automatizare. Automatizarea a ameliorat situația în activități
cu grad mare de periculozitate, a eliberat personalul de deservire de munci stresante de rutină, a
crescut calitatea și productivitatea muncii, reducând substanțial costurile de personal. Activitățile
umane sunt dirijate, în principal, pentru eliminarea interferențelor și a altor activități atipice de
detecție a defectelor, de întreținere și a altor activități similare acestora.

2. Importanța automatizării industriale

Tehnica de automatizare este o disciplină independentă, cu aplicabilitate în toate domeniile
tehnologice.
• Măsurarea
Pentru majoritatea mărimilor fizice au fost dezvoltate proceduri speciale de automatizare. Aceasta
a condus la producerea unei mari varietății de senzori. Exemplu: măsurarea debitului folosind forța
Coriolis. Valoarea măsurată în sine este transformată in semnal unitar pentru a fi utilizată digital
în continuare în procesul de automatizare.
• Comanda
Și această activitate a fost digitizată. În locul legăturilor fizice fixe între senzori și elementele de
execuție (actori) (VPS) este folosit un sistem flexibil bazat pe un controler logic
programabil (PLC).
• Reglarea
Toate relațiile cauză-efect într-o buclă de control sunt independente de folosință si au fost
examinate independent de domeniul de utilizare pentru a avea o aplicativitate cit mai largă. Au fost
găsite o multitudine de soluții pentru cazuri specifice de utilizare.
• Comunicarea
Cu cât este mai ridicat gradul de automatizare, cu atât mai numeros este necesarul de senzori și
căutători (Elemente de execuție). Pentru comunicarea între aceste elemente au fost create diferite
rețele de tip FieldBUS, adică rețele locale cum ar fi: PROFIBUS, Interbus, AS-Interface (fosta
ASI), sisteme Ethernet în timp real, cum ar fi PROFINET sau EtherCAT și sisteme fără fir.
Conexiuni de mare viteză necesare în unele mașini și instalații au dus la sisteme locale închise care
lucrează pentru a prelucra semnalul in timp real, adică fără întârzieri.
 • Interfața om-mașină
Rolul operatorului în deservirea mașinii sau instalației este apriori analizat. Operatorul trebuie să
fie informat suficient, în timp util și fără erori privind condițiile de funcționare pentru a lua
deciziile corecte. Panoul de comandă trebuie să fie ușor accesibil și intuitiv pentru o înțelegere
facilă. Semnalele sunt supuse la o verificare de plauzibilitate.
• Siguranța
Respectarea normelor este o condiție prealabilă pentru crearea de mașini și sisteme sigure.
Tehnologie de automatizare este esențială în formularea acestor reguli. Exemplu tipic: Protecția de
explozie.
• Punerea în aplicare
Specialiștii în automatizare lucrează împreună cu constructorii de mașini sau inginerii de proces.
Pentru aceasta, există metode verificate, cum ar fi schema de conducte și instrumente in instalații,
ca un document de bază. Un alt exemplu este conceptul Fly-by-wire pentru aeronave.

3. Limitele automatizării industriale

Aplicarea tehnologiei de automatizare a fost implementată la început în producție la scară
largă. Prin utilizarea mai multor sisteme flexibile, este posibil în zilele noastre, utilizarea
automatizării pentru producția de loturi mici și chiar pentru piese individuale.
Limita de utilizare a automatizării este dictată de economicitate. Automatizarea unor
secvențe complexe de mișcări este în cele mai multe cazuri posibilă în principiu, dar poate fi
costisitoare prin utilizarea mai multor roboți complicați (programare scumpa) . În multe cazuri,
este, de asemenea, la nivelul de salarizare din țările industriale occidentale – este mai ieftină munca
automatizată decât munca umană. Acest lucru este valabil mai ales pentru asamblarea finală de
produse.
O altă limită a tehnicii de automatizare poate fi cazul în care sânt necesare decizii creative,
sau flexibile de rezolvare a problemelor – aceste sarcini pot fi rezolvate rareori satisfăcător de un
sistem de automatizare.

4. Metode de acționare într-un proces automatizat

Cele mai multe dintre metodele moderne generale de automatizare a proceselor folosesc
modele teoretice sau experimentale ale proceselor în formă analitică. Pe baza acestor modele se
pot fundamenta științific metode pentru proiectarea și punerea în funcțiune a diferite funcții de
automatizare. Acestea includ metode precum:
• Identificarea și estimarea parametrilor
• Control adaptiv
• Monitorizare și diagnoză
• Logică Fuzzy
 • Algoritmi evolutivi
• Rețele neuronale artificiale
Sistemele de automatizare fundamentate științific au condus la modele de reglare și
comandă (cu auto-reglare sau continuu adaptive) care se autocontrolează și oferă funcții de
diagnoză.
Metode orientate la proces sunt utilizate pentru dezvoltarea de dispozitive și sisteme
mecatronice. Acestea includ, de exemplu, modelarea asistată de calculator, simularea și controlul
digital al roboților, mașinilor-unelte, motoarelor cu ardere internă, autovehiculelor, acționări
hidraulice, pneumatice și acționări electrice, la care sunt dezvoltate și testate in practică metode de
autodiagnoză. Soluția de automatizare ar trebui să utilizeze infrastructura existentă și sa fie
adaptată la procesele existente. De o deosebită importanță sunt dezvoltarea și testarea de metode
de Inteligență Computațională, adică o combinație de logică Fuzzy, rețele neurale și algoritmi
evolutivi de optimizare.

5. Importanța economică și socială a automatizării

Automatizarea și raționalizarea merg mână-în-mână. În producție scade lucrul manual,
creste productivitatea și rezulta scăderea costurilor forței de muncă. Automatizarea pentru orice
ramura economica este o cauză importantă a scăderii volumului de muncă ca urmare a creșterii
productivității. Automatizarea, de asemenea, creează locuri noi de muncă. Există noi mașini și
sisteme cu un grad mai mare de automatizare. Acestea au, de obicei, o piață mai mare de desfacere.
Instalațiile și mașinile automatizate au un ciclu de producție scurt și pot fi ușor modernizate și
adaptate la noi produse.
Succesele și importanța industriilor-cheie sunt posibile datorita îmbunătățirilor constante
în automatizare. Mașinile reduc proporția de muncă monotonă pentru oameni. Automatizarea nu
este limitată numai pe aplicații industriale. Exemple: în zona de servicii de plată automată la bănci,
sau factura auto-generată de energie electrică. De asemenea, multe dintre activitățile din
gospodărie (de exemplu, spălatul hainelor cu ajutorul unei mașini de spălat) sau în viața de zi cu
zi (reglarea presiunii de frânare a unui autovehicul cu ajutorul unui sistem frânare anti-blocare
(ABS) și/sau ESP) au apărut ca urmare a proliferării proceselor de automatizare.

6. Modalități de implementare a sistemelor automate de producție

Existența a numeroase tipuri de aplicații ce utilizează echipamente de control si comanda
automata, a condus la necesitatea realizării unor echipamente automate, care sa poată fi utilizate
pentru o gama larga de procese. Caracteristica de a putea fi utilizat la automatizarea unei game
foarte largi de procese este data de flexibilitatea ridicată. Flexibilitatea echipamentului de
conducere este reprezentata prin gradul de aplicabilitate a unei soluții de automatizare. În funcție
de analiza procesului ce urmează a fi automatizat si elementele pe care le solicita beneficiarul, se
alege o anumita varianta de automatizare. Pentru alegerea soluției de automatizare se va tine cont
si de:
- gradul în care echipamentul permite dezvoltarea în continuare a aplicației;
- consecințele utilizării unor echipamente complexe;
- prețul de cost (costul investiției);
- timpul de amortizare.

Echipamentele de automatizare se pot clasifica in doua categorii:

- echipamente realizate in logica cablată;
- echipamente realizate in logica programata.
Variantele de implementare a unui sistem de conducere in logica cablată sunt reprezentate
de soluțiile bazate pe: tehnica realistică, selectoare pas cu pas, circuite logice combinate, automate
secvențiale și microsisteme specializate. Variantele de implementare a unui sistem de conducere
în logică programată sunt reprezentate de soluțiile bazate pe: controlere programabile
(automate programabile), microcontrolere, calculatoare de proces. Soluțiile in logică cablată sunt
indicate pentru aplicații reduse, având un număr mic de intrări si ieșiri. In cazul in care
exista un număr mare de intrări / ieșiri, daca se utilizează soluțiile de automatizare in logica cablata,
se va ajunge la scheme complexe, ceea ce va presupune fiabilitate scăzută și depanare dificila,
datorita numărului mare de componente. Valoarea echipamentelor de conducere creste odată cu
complexitatea lor si performantele pe care le dețin. La complexități ridicate ale proceselor de
producție este indicat sa se utilizeze controlere programabile sau calculatoare de proces.
Calculatoarele de proces pot fi calculatoare personale dotate cu interfețe pentru proces, fiind
prevăzute cu carcase având un grad de protecție ridicat. Aceste interfețe de proces realizează
conversia semnalelor din proces în semnale utilizate de calculator. Cele mai cunoscute sunt plăcile
de achiziție date. Calculatorul de proces, fiind amplasat într-un mediu industrial, va fi dotat cu o
tastatura fiabila, protejata de praf si cu cheie de acces.
Conectarea calculatorului la proces se va realiza astfel:
 Calculatorul va funcționa pe baza unui program care va realiza taskurile de automatizare.
Comanda ieșirilor se va realiza de către calculator pe baza programului implementat si a valorilor
mărimilor de intrare. Spre deosebire de echipamentele realizate in logica cablata, cele in
logica programata au o flexibilitate foarte mare, putând fi utilizate pentru o gama larga de procese.
Dintre toate soluțiile prezentate, cele mai utilizate variante de automatizare sunt cele cu
controlerele programabile, deoarece prețul lor este relativ mic si satisfac cerințele unei game foarte
largi de procese, atât discrete, cat si continue. Controlerul programabil (automatul programabil)
reprezintă o structura flexibila, având o puternica interfațare cu procesul. Acesta este un dispozitiv
electronic ce permite comanda unui proces tehnologic sub controlul unui program implementat,
cu ajutorul unui limbaj specializat.
În funcție de complexitatea controlerelor, acestea pot realiza diverse funcții:
- funcții logice;
- funcții aritmetice;
- funcția de generare a ieșirilor si citire a intrărilor;
- funcții de memorare;
- funcții de temporizare, contorizare si generare de impulsuri;
- funcții de conversie analog-numerica si numeric- analogica;
- funcții de măsurare si adaptare de semnal;
- funcții de poziționare (comanda pe axa a unui mecanism);
- funcții de reglare continua P, PI, PID;
- funcții de programare grafica.

7. Managementul producției in condițiile automatizării

Pe plan organizatoric prin automatizare se înțelege un sistem de organizare a producției

care se bazează pe folosirea de rapoarte, dispozitive sau mecanisme automate care permit
realizarea procesului de producție fără participarea nemijlocita a muncitorilor ci numai sub
controlul si supravegherea lor.
În cadrul unităților industriale sub raportul sferei de cuprindere deosebim doua feluri de
automatizări:
a. simplă;
b. complexă;
Prin automatizarea simplă se înțelege introducerea in procesul de producție sau in alte
activități a aparatelor, mașinilor sau dispozitivelor automate care permit realizarea anumitor
operații sau activități fără participarea nemijlocită a omului, acestuia revenindu-i rolul de a
supraveghea si de a conduce procesul de producție.
Automatizarea simplă se poate prezenta sub forme variate cum ar fi:
• automatizarea controlului;
• protecția si blocajul automat;
• reglajul automat.
 Automatizarea complexă este o forma a automatizării bazând-se pe folosirea si îmbinarea
automatizării simple asigurând exercitarea in mod automatizat a unui ansamblu de operațiuni de
producție atât de baza cat si auxiliare si deservire cum sunt:
• operații de producție ;
• operații de control ;
• operații de transport ;
• operații de reglaj ;
• operații de protecție .
Automatizarea complexă poate fi întâlnită sub cele mai variate forme fie în cadrul unei
mașini, a unor utilaje, instalații, agregate, când se poate automatiza o succesiune de operații sau
poate fi întâlnită în toate operațiile din ciclul operațional sau în cadrul unor linii tehnologice, secții
sau uzine complet automatizate.
Automatizarea simplă și cea complexă au la baza folosirea contractelor, dispozitive care
prin înlăturarea unor piedici mecanice, efectuează ghidat și fără alta intervenție exterioara o
anumita operație sau un anumit număr de operații.
Sub raportul posibilităților de folosire a automatizării în organizarea procesului de
producție pot fi întâlnite 4 categorii principale:
1. automatizări conceptuale;
Prin automatizările conceptuale înțelegem automatizarea procesului tehnologic prin care se
asigură realizarea unor performante sporite cu caracter local sau general. Cele cu caracter local
prin care se urmărește menținerea unor anumiți parametrii la valori constante sau în limitele impuse
(presiuni constante, debite constante, tensiuni electrice constante). Cele complexe atunci când prin
combinația mai multor automatizări cu caracter local se urmărește obținerea unor performanțe
superioare ale procesului tehnologic.
2. conducerea centralizata a procesului tehnologic;
Conducerea centralizată a procesului tehnologic reprezintă folosirea unor combinații de
automatizări convenționale și de mecanizări pentru executarea unor părți sau stadii ale procesului
tehnologic (linii automate de producție din industria de mașini, linii tehnologice automatizate din
industria chimica, petrochimica, etc). Conducerea centralizată a proceselor tehnologice reprezintă
acel fel de organizare a producției pe baza automatizării în care toate operațiile procesului se
execută în mod automatizat, conducerea procesului realizând-se din camera de comandă, de la un
parametru de comandă, de către un operator al proceselor tehnologice.
3. automatizări de ansamblu;
În cadrul unor procese tehnologice complexe, conducerea centralizată se realizează cu ajutorul
unui calculator neintegrat în proces, în afara fluxului de producție de tipul off-line, care fiind
conectat la procesul tehnologic primește informații cu privire la modul de desfășurare a procesului
care prelucrează aceste informații și le furnizează operatorului pentru ca aceasta să adopte deciziile
corespunzătoare cu privire la comenzile care trebuie date.

4. conducerea automata cu calculator a procesului tehnologic.

 Conducerea automată prin calculator a procesului tehnologic reprezintă acel sistem de
organizare a producției bazat pe automatizare în care întregul proces tehnologic este automatizat
și la care se realizează optimizarea conducerii procesului tehnologic cu ajutorul calculatorului
electronic integrat direct in fluxul de producție de tipul on-line, aceasta înscriindu-se direct în
procesul tehnologic pentru a da comenzile necesare pe baza informațiilor primite de la procese
eliminându-se în acest mod complet intervenția omului in procesul de producție.

8. Linii tehnologice și linii automate de producție

În cadrul unităților industriale cu procese de producție continue, o extindere tot mai mare
capătă liniile tehnologice automatizate în cadrul cărora diferite instalații sau agregate sunt integrate
într-un sistem tehnologic și la care procesul tehnologic este condus de la un pupitru de comanda
de către un operator sau cu ajutorul unui calculator electronic. În cadrul proceselor de producție
discontinue, forma de automatizare de ansamblu cea mai reprezentativă este linia automatizata de
producție sau linia de transfer.
O linie automată de producție reprezintă acea forma de organizare a producției in care diferite
mașini sau utilaje necesare obținerii unei piese sau produs amplasate în ordinea impusă de
succesiunea executării operațiilor sunt unite prin instalații de transport automate, care duc obiectul
de prelucrat de la o mașina la alta. Concomitent cu operații de producție se execută și operații de
verificare si control a calității produselor sau a pieselor prelucrate eliminându-se pe parcurs acelea
care nu corespund normelor impuse.
O etapă superioară în organizarea producției pe baza sistemelor automatizate o constituie
crearea secțiilor și a uzinelor complet automatizate, în cadrul cărora totalitatea proceselor de
producție și de transport se efectuează fără participarea omului, aceasta având rolul de a
supraveghea, conduce și controla buna funcționare a proceselor.

9. Organizarea producției în condițiile automatizării

În procesul continuu de perfecționare a organizării producției se realizează prin trecerea de

la automatizarea clasica denumită, automatizare rigidă la automatizarea flexibilă. Automatizarea
clasica se caracterizează prin folosirea de elemente și sisteme fluidice, hidraulice, pneumatice si
s-a dovedit deosebit de eficientă în condițiile unei producții de serie mare si a unei producții
continue de volum mare specifică industriei chimice, petrochimice, cimentului, metalurgice si
unele ramuri alimentare. Automatizarea rigidă reprezintă ca dezavantaj principal faptul că nu poate
fi utilizata decât pentru un anumit proces tehnologic, pentru un anumit produs, trecerea la
fabricarea altui produs necesitând o noua cablare costisitoare sub raport economic.
Automatizarea flexibilă prin program înglobează elemente de inteligență artificială putând
îmbina automate și roboți în structuri ierarhic distribuite, gradul de flexibilitate crescând pe măsura
înglobării în sistem a elementelor de inteligență artificială. În general, prin flexibilitatea unui
sistem de producție se înțelege capacitatea acestuia de adaptare la sarcini diferite de producție atât
sub raportul formei și a dimensiunilor cât și a procesului tehnologic care trebuie realizat. Trecerea
la automatizarea flexibilă se realizează pe baza folosirii microprocesoarelor și a
microcalculatoarelor, a roboților industriali și a inteligenței artificiale.
Trecerea la automatizarea flexibila de-asemenea se bazează pe progresele obținute în
domeniul proiectării și folosirii roboților industriali. Un robot industrial reprezintă un dispozitiv
cu funcționare automata reprogramabilă capabil să efectueze anumite operațiuni și succesiuni de
operații.
In general, robotii industriali sunt folosiți in domenii cum sunt:
• automatizarea operațiilor tehnologice independente efectuate de utilaje universale sau
specializate;
• automatizarea sortării și transferării pieselor, subansamblelor si sculelor;
• efectuarea unor operații tehnologice de baza: sudarea, vopsirea, operații de
montare/demontare;

10. Informatica

Informatica este definită prin ansamblul domeniilor legate de proiectarea, construcția,

utilizarea si întreținerea sistemelor de prelucrare automata a datelor incluzând echipamente,
programe, elemente informaționale și umane cu impactul lor în toate domeniile.
În condițiile actuale informatica reprezintă o știință de sisteme integratoare si finalizatoare
în raport cu progresele rapide înregistrate în domenii de vârf ale tehnicii contemporane:
calculatoarele, comunicațiile.
O importanta deosebită asupra organizării producției o reprezintă folosirea automatizării
flexibile în cazul ramurilor industriale cu procese discontinue denumite si cu producție discreta. În
proiectarea unităților industriale cu producție discreta și adoptarea formelor de organizare cele mai
potrivite în condițiile unei producții de unicate, serie mică și mijlocie, se folosește pe scara tot mai
largă: centrale de prelucrare automată, celulele flexibile de fabricație și sisteme flexibile de
fabricație. Prin centru de prelucrare se definește o mașină-unealtă care dispune de posibilități
tehnologice de prelucrări multiple echipată cu comandă numerică, dispunând de un dispozitiv de
înmagazinare a unui număr de scule și care efectuează schimbarea acestora automat. Astfel, un
centru de prelucrare automat se caracterizează prin posibilități tehnologice de prelucrare multiplă
și ca urmare a echipamentului propriu de comandă numerică, are o flexibilitate mare de prelucrare
pe baza unor programe fixate dinainte, asigurându-se schimbarea și transferul automat al sculelor
de care dispune în cadrul dispozitivului propriu de înmagazinare a sculelor.
Întreprinderea total automată reprezintă un sistem flexibil de fabricație de un grad superior,
alcătuită din mai multe celule flexibile de fabricație, interconectate printr-un sistem automatizat
de transport intern și un sistem de comandă centralizat, care realizează ansamblul activităților
ciclului de aprovizionare, producție, desfacere, inclusiv activitățile de planificare și de proiectare
a pieselor.