AUXILIAR CURRICULAR

Material de predare și evaluare

Filiera: Tehnologică
Profil: Tehnic
Calificarea : TEHNICIAN MECATRONIST
Nivel 4

2016

1
AUTOR:

Maxim Ioana – Prof. ing. grad did. I

Cuprins

I. Introducere 4
II. Documente necesare pentru activitatea de predare 5
III. Materiale de referință pentru profesor 6
Fișă suport 1. Scurt istoric 6
Fișă suport 2, Definițții ale automatelor programabile 8
Fișă suport 3. Utilizarea automatelor programabile 9
Fișă suport 4. Domenii de aplicare a automatelor programabile 10
Fișă suport 5. Rolul funcțional al automatelor programabile 11
Fișă suport 6. Clasificarea automatelor programabile 13
Fișă suport 7.Structura de principiu a automatelor programabile 16
Fișă suport 8. Memoria automatelor programabile 25
Fișă suport 9 Microprocesoarele 27
Fișă suport 10. Diagrama Ladder 29
IV. Materiale de referință pentru elevi 36
V. Bibliografie 48

3
 Materialele de predare reprezintă o resursă – suport pentru activitatea de predare, instrumente
auxiliare care includ un mesaj sau o informaţie didactică.

Prezentul material de predare, se adresează cadrelor didactice care predau în cadrul liceului
tehnologic, domeniul Macanic, calificarea Tehnician mecatronist.

Auxiliarul a fost elaborat pentru Modulul IX – Automate programabile, clasa a XII-a, ce se

desfăşoară pe parcursul a 29 ore/ an, din care: 13 ore – teorie și 16 ore laborator tehnologic
 II. DOCUMENTE NECESARE PENTRU ACTIVITATEA DE PREDARE

Pentru predarea conţinuturilor abordate în cadrul materialului de predare cadrul didactic are
obligaţia de a studia următoarele documente:

 Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Tehnician mecatronist, nivelul 4–

www.tvet.ro, secţiunea SPP sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

 Curriculum pentru calificarea Tehnician mecatronist, nivelul 4 – www.tvet.ro, secţiunea

Curriculum sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar
 III. MATERIALE DE REFERINŢĂ PENTRU PROFESOR

Fişa suport 1

Scurt istoric

În momentul de faţă se estimează că peste 60% din totalul comenzilor industriale în ţările
avansate sunt realizate cu ELP, iar acest procent este în creştere.

Automatele programabile au fost introduse prima oară în anii ’60. Principalul motiv al
proiectării şi dezvoltării acestor sisteme a fost costul ridicat al realizării, exploatării şi depanării
sistemelor de automatizare cablate, bazate în principal pe relee electromagnetice, care dominau la acea
dată sistemele de automatizare industriale.

Apariţia automatului programabil a fost precedată de elaborarea şi sistematizarea unui set de

cerinţe pentru noul sistem de automatizare destinat înlocuirii sistemelor de automatizare cu relee
intermediare. Astfel, automatul programabil trebuia să îndeplinească următoarele:

- să fie comparabil din punct de vedere al preţului cu sistemele de automatizare cu relee

intermediare;

- să fie capabil să opereze în mediul industrial;

- să fie conceput şi realizat într-o formă modulară, cu posibilitatea înlocuirii uşoare a modulelor;

- să aibă posibilitatea de a transmite datele colectate din proces unui sistem central supervizor;

- programarea noului sistem trebuia să fie simplă,

- uşor de înţeles de către personalul familiarizat cu sistemele de automatizare cu relee.

Primul automat programabil în variantă industrială a apărut în SUA sub numele de MODICON
084 (Modular Digital Controller). La mijlocul anilor ’70 automatele programabile erau realizate în
principal în tehnologia microprocesoarelor cu prelucrare pe bit, iar în 1973 au apărut primele

6
protocoale de comunicaţie între automate. În anii ’80 au apărut primele automate cu microprocesoare
cu prelucrare pe cuvânt, şi de asemenea au apărut primele tendinţe de standardizare a protocoalelor de
comunicaţie. Tot în această perioadă s-a pus accentul pe reducerea dimensiunii PLC-urilor şi prin
introducerea programării software simbolice, realizarea programelor putându-se realiza din ce în ce mai
mult pe calculatoare personale în locul consolelor de programare dedicate, utilizate exclusiv pentru
programarea PLC-urilor până în acel moment.

În perioada anilor ’90 s-a pus un accent din ce în ce mai mare asupra standardizării atât a
modurilor de programare cât şi a protocoalelor de comunicaţie. Anii ’90 au fost de asemenea martorii
unei tendinţe de înlocuire a sistemelor de automatizare bazate pe automate programabile cu sisteme de
automatizare bazate pe calculatoare personale, tendinţă care nu sa generalizat (automatele programabile
dominând cu autoritate piaţa echipamentelor cu logică programată) din următoarele motive: Automatul
programabil este garantat pentru utilizare în condiţii severe de "stres" industrial (variaţii de tensiune şi
temperatură, noxe, vibraţii); Unitatea centrală este o unitate logică special concepută să interpreteze un
set restrâns de instrucţiuni proprii controlului de proces. Acestea exprimă funcţii de bază ca: evaluarea
expresiilor booleene (logice) cu atribuirea rezultatului unei variabile memorate sau unui canal de ieşire,
secvenţe de numărare sau temporizare, calcule matematice ş.a.; Programarea structurilor de tip automat
programabil este simplă şi constă în scrierea directă de la un terminal a unui şir de instrucţiuni, conform
unor diagrame de semnal, ciclograme, organigrame sau a unui set de ecuaţii booleene. Intenţia
producătorilor de AP este de a se adapta cunoştinţelor şi preferinţelor utilizatorilor; Execuţia
instrucţiunilor este ciclică, ceea ce face ca derularea rapidă a unui program în raport cu timpii de
răspuns ai procesului să permită sesizarea evenimentelor la puţin timp după ce apar, fără riscul pierderii
de informaţie sau perturbare a procesului. Există de asemenea posibilitatea lucrului cu întreruperi
pentru procese foarte rapide.
Fişa suport 2

Definiții ale automatului programabil

Un automat programabil poate fi definit ca un sistem specializat destinat pentru tratarea

problemelor de logică secvenţială şi combinaţională, simulând structurile logice de comandă printr-o
configuraţie elastică, programabilă.

Automatele programabile pot înlocui automatizările discrete ce utilizează o comandă realizată

cu elemente electromecanice, pneumatice sau electronice în logică cablată, aducând flexibilitate,
structură compactă, siguranţă mărită în funcţionare şi programare uşoară şi rapidă.

Prin concepţia sa, un automat programabil este adaptabil pentru funcţionarea în mediul
industrial, poate opera într-o plajă largă de temperatură şi umiditate, este uşor adaptabil la interfaţarea
cu orice proces şi nu ridică probleme deosebite privind formarea personalului de deservire datorită
facilităţilor de programare oferite.

Toate aceste caracteristici, la care se mai pot adăuga robusteţea generală a echipamentului şi
preţul de cost relativ redus, fac ca automatele programabile să constituie o pondere importantă în
sistemele de conducere a sistemelor de automatizare industriale.

Aceste echipamente s-au impus într-o gamă tot mai largă de aplicaţii, datorită simplităţii
programării, accesibilităţii şi fiabilităţii ridicate în exploatare.

Automatele programabile (AP) sunt echipamente electronice destinate realizării instalaţiilor de

comandă secvenţiale în logică programată.

Din punct de vedere al complexităţii, automatele programabile sunt situate între echipamentele
clasice cu contacte sau cu comutaţie statică, ale instalaţiilor de comandă şi calculatoarelor electronice.
Utilizând o logică programată, circuite logice integrate şi elemente semiconductoare de putere,
automatele programabile, în comparaţie cu sistemele logice secvenţiale, bazate pe logica cablată
prezintă următoarele avantaje:
- gabarit redus;
 - consum redus de energie electrică;

- facilităţi la punerea în funcţiune;

- fiabilitate ridicată;

- consum redus de conductoare de conexiuni şi de cablaj;

- realizarea facilă a unor funcţiuni specifice;

- reducerea ciclului proiectare, execuţie şi punere în funcţiune prin posibilitatea supravegherii

unor faze.

În general automatele programabile sunt destinate automatizării proceselor secvenţiale de

complexitate medie. Ele realizează prin logica programată următoarele funcţii:

- detectarea schimbărilor de stare ale semnalelor aplicate pe intrări;

- prelucrează logic pas cu pas informaţiile primite conform programului stocat în memoria
program(MP);

- emite semnale de comandă corespunzătoare programului stocat în memorie;

- semnalizează optic valorile semnalelor de pe intrări şi ieşiri(valoare logică 1, LED aprins);

Fişa suport 3

Utilizarea automatelor programabile

Primul automat programabil a fost dezvoltat de un grup de ingineri de la General Motors în

1968, atunci când compania cãuta o alternativã pentru a schimba sistemul de control.

Noul sistem întrunea urmãtoarele cerinţe:

 - necesita o programare simplã,

- modificarea programului se putea face fãrã intervenţia în sistem,

- iar aparatul era simplu,

- mic,

- ieftin şi mult mai sigur decât vechiul sistem de control;

- costurile de întreţinere erau de asemenea mici.

Automatele Programabile au apãrut în aplicaţiile industriale începândcu anul 1975. Ele au fost
dezvoltate în special pentru sectorul industrial de cãtre producãtorii de calculatoare. Din aceastã cauzã,
arhitectura internã a automatelor programabile se aseamanã cu cea a calculatoarelor personale.

Dacã,la început, automatul programabil avea rolul de a înlocui numai releistica de comandã
logicã, pe parcurs, în automatul programabil s-au încorporat temporizatoarele şi numãrãtoarele.
Dezvoltarea convertoarelor analog/digitale (CAD) şi digital/analogice (CDA) a permis utilizarea
automatelor programabile în bucle de reglaj a proceselor.

Astfel într-un automat programabil modern se regãsesc toate instrumentele de care este nevoie
pentru realizarea automatizãrii unui proces industrial.

Fişa suport 4

Domenii de aplicare a automatelor programabile

Orice sistem sau mașină are un sistem de control. Sistem de control poate fi:

• pneumatic;

• hidraulic;
 • electric;

• electronic;

• combinații de acestea.

După felul de acționare, mașinile, nu implică folosirea unui sistem de control special. Dar dacă
utilizatorul dorește sau trebuie să facă modificări în program, atunci se preferă utilizarea unui sistem de
control universal. Automatul programabil folosește un astfel de sitem de control universal.

Datorită programului instalat în memorie, furnizează utilizatorului căi simple de schimbare,

extindere, optimizare a procesului de control.

Rolul AP implică realizarea unei corespondențe între semnalele de intrare cu cele de ieșire.
Corespondența între semnalele de intrare cu cele de ieșire se face cu ajutorul unor funcții logice
programate de utilizator. Funcțiile logice programate de utilizator și executate de automatele
programabile sunt:

• Funcția de temporizare;

• Funcția de numărare;

 Setările de memorie;

 Operații de calcul matematic

Fişa suport 5

Rolul funcțional al AP

Automatele programabile (AP) sau programmable logic controllers (PLC) sunt echipamente
destinate conducerii automate a proceselor industriale. Structura unui proces automatizat cu ajutorul
unui automat programabil poate fi sintetizată prin schema bloc prezentată mai jos.

11
 Fig. 1: Structura unu proces automatizat cu ajutorul unui automat programabil

Automatul programabil realizează astfel cele două sarcini principale ale automatizării unui
proces: - măsura, care în acest caz presupune monitorizarea stării procesului prin achiziţia la intrările
automatului, prin intermediul senzorilor, butoanelor, limitatoarelor de cursă, etc. a variabilelor de stare
din process.

Automatele programabile pot înlocui automatizările discrete ce utilizează o comandă realizată

cu elemente electromecanice, pneumatice sau electronice în logică cablată, aducând flexibilitate,
structură compactă, siguranţă mărită în funcţionare şi programare uşoară şi rapidă.

Un automat programabil poate fi definit ca un sistem specializat destinat pentru tratarea

problemelor de logică secvenţială şi combinaţională, simulând structurile logice de comandă printr-o
configuraţie elastică, programabilă. Prin concepţia sa, un automat programabil este adaptabil pentru
funcţionarea în mediul industrial, poate opera într-o plajă largă de temperatură şi umiditate, este uşor
adaptabil la interfaţarea cu orice proces şi nu ridică probleme deosebite privind formarea personalului
de deservire datorită facilităţilor de programare oferite. Toate aceste caracteristici, la care se mai pot
adăuga robusteţea generală a echipamentului şi preţul de cost relativ redus, fac ca automatele
programabile să constituie o pondere importantă în sistemele de conducere a sistemelor de
automatizare industriale. Aceste echipamente s-au impus într-o gamă tot mai largă de aplicaţii, datorită
simplităţii programării, accesibilităţii şi fiabilităţii ridicate în exploatare.

Fişa suport 6

Clasificarea automatelor programabile

Generaţiile actuale de automate programabile asigură posibilităţi complexe de comunicaţie

serială şi conectare în reţea.

Versiunile constructive înglobează componente şi unităţi de interfaţare structurate modular

pentru mărimi analogice şi digitale preluate de la diverşi traductori, module de achiziţie analogică
(temperatură, semnal unificat de automatizare), comunicaţie (pentru legarea în reţea şi monitorizarea
automată), module de ieşire analogică, module de poziţionare sau control al mişcării, module
specializate de reglare PID, module specializate de reglare fuzzy, module pentru recunoaşterea
formelor ş.a.

Din punct de vedere structural se pot distinge:

- automate programabile realizate în structură deschisă, sub forma unei plăci cu circuite imprimate, fără
carcasă (fig. 2)

13
 Fig. 2 Automat programabil realizat în structură deschisă

Acest tip de automate este foarte ieftin (de obicei preţul de cost este sub 100 Euro), dar numărul
de intrări şi ieşiri este limitat şi nu are posibilitatea adăugării unor module de extensie.

- automate programabile cu structură monobloc, realizate în carcasă închisă (fig. 3)

Fig. 3 Automate programabile realizate în carcasă închisă, structură monobloc

 În acest caz, toate elementele componente ale automatului programabil sunt grupate într-o
carcasă, dimensiunile acesteia variind în funcţie de numărul de terminale de intrare şi ieşire.

Această variantă constructivă permite conectarea unor modulele de extensie, care au o carcasă
separată şi se conectează prin intermediul unor cabluri de legătură.

- automate programabile realizate în structură modulară (fig. 4)

Fig. 4 Automat programabil realizat în structură modular

Această variantă de realizare este specifică automatelor programabile complexe, cu număr mare
de intrări ieşiri, cu o multitudine de posibilităţi de control şi în consecinţă cu un număr mare de modele
de extensie disponibile.

15
Fişa suport 7

Structura de principiu a automatelor programabile

Automatul programabil functioneaza doar daca are o secventa de instructiuni salvata in

memorie.

Aceasta secventa de instructiuni constituie programul. PLC-ul executa programul incepand de

la prima linie pana la ultima si apoi se reia acest ciclu. Ciclul se numeste “scanare”.

Ciclul incepe prin citirea intrarilor si apoi executa programul; se incheie prin modificarea
iesirilor. Programul principal contine subrutine si intreruperi de program. Spre exemplu, daca dorim ca
instalatia sa realizeze o anumita sarcina la pornire, putem folosi o subrutina.

Intreruperile de program sunt dictate de anumite evenimente ce au loc la anumite momente. O

schemă bloc cu componentele tipice ale structurii este prezentata in figura 5.

Fig. 5: Schema bloc a unui PLC

Calculatorul personal sau un dispozitiv de programare este folosit pentru a realiza programul de
control al procesului sau mașinii și acesta este transferat în memoria AP.

Display și unitate de control sunt necesare pentru monitorizare și intervenția în procesul sau
mașina ce trebuie controlată.
 Fig. 6 Părțile componente ale AP

MODULUL DE INTRARE

Modulul de intrare transformă semnalele primare în semnale care pot fi procesate de AP și de a

le transfera la unitatea centrală. Funcția de transformare este prelucrată de un modul de ieșire, care
convertește semnalul AP într-un semnal adecvat pentru elementul activ.

Funcții ale modulului de intrare

- furnizarea tensiunilor de alimentare a circuitelor;

- protecția circuitelor electronice la tensiuni mari;

- eliminarea perturbației semnalului.

Clasificare

În funcție de modul cum este conectată unitatea centrală la modulele de intrare și ieșire avem:

 AP compacte;

 AP modulare.

17
 Fig. 7 Schema bloc a modulului de intrare

Optocuplorul transmite informația de la senzori cu ajutorul luminii, ceea ce creează separarea

electrică și protecția circuitelor la tensiunile exterioare. Semnalul de la senzori trebuie să fie suficient
de mult timp aplicat, înainte de a fi recunoscut de semnalul de intrare. Sunt suficiente câteva
milisecunde ( 1 – 20 milisecunde ) pentru a filtrarea impulsurilor de interferență.

Senzori sunt componente localizate direct în procesul sau mașina ce trebuie controlată și prin
care automatului programabil îi este prezentată situația în fiecare moment.

Actuatori sunt componente localizate direct în procesul sau mașina ce trebuie controlată și prin
care automatul programabil este capabil să modifice parametrii acestora.

Intrările din proces sunt realizate sub forma diverselor elemente de comandă şi măsurare incluse
în sistemele operaţionale şi auxiliare ale instalaţiilor automatizate: butoane, comutatoare, limitatoare de
cursă, senzori fotoelectrici, senzori de proximitate, traductoare de nivel, traductoare de deplasare
incrementale sau absolute şi, în ultimul timp, traductoare al căror semnal de ieşire are o variaţie
analogică. Principalele tipuri de elemente care se conectează la intrările automatelor programabile sunt
sistematizate în figura 8.
 Fig. 8. Principalele elemente care se conecteaza la intrarile automatului programabil

MODULUL DE IEȘIRE

Modulul de ieșire aplică semnalele de la unitatea de control la elementele de control final.

Funcții ale modulului de ieșire:

- furnizarea tensiunilor de alimentare a circuitelor;

- protecția circuitelor electonice la tensiuni mari;

- amplificarea suficientă a semnalului pentru elementele de control final;

- protecția la scurt circuit și la suprasarcină.

Fig. 9. Schema bloc a modulului de ieșire

19
 Ieşirile dirijează acţionarea elementelor de execuţie de tipul releelor, contactoarelor, lămpilor de
control, electro-valvelor, elementelor de afişare etc. Principalele tipuri de elemente care se conectează
la ieşirile automatelor programabile sunt sistematizate în figura 10.

O atenţie deosebită trebuie acordată intrărilor şi ieşirilor, deoarece în aceste zone mărimile
electrice (tensiuni, curenţi) vehiculate ating valori care pot afecta unitatea centrală de procesare CPU
(central processing unit – microprocesorul automatului programabil), făcând necesară prezenţa unor
circuite care să izoleze CPU de influenţa acestora.

Fig.10. Principalele elemente care se conecteaza la iesirea automatului programabil

Poziţionarea terminalelor de intrare şi ieşire precum şi modul de conectare al elementelor legate

la acestea reprezintă de asemenea aspecte importante în utilizarea automatelor programabile.

În figura 11 este prezentat în principiu, modul de conectare al unui element de intrare şi al unui
element de ieşire la un automat programabil Sismens Simatic S7 200. Se observă că elementele legate
la ieşirile automatului, fiind în general sarcini rezistive sau inductive, se conectează în paralel cu surse
de tensiune continuă sau alternativă.
 Fig. 11. Conectarea intrarilor si a iesirilor

Poziţionarea terminalelor de intrare şi ieşire poate fi diferită, în funcţie de tipul automatului.

În figura 12 sunt prezentate cele două situaţii care pot apărea, cu terminalele de intrare în partea
inferioară şi cele de ieşire în partea superioară, respectiv situaţia inversă, cu terminalele de intrare în
partea superioară.

Fig.12. Pozitionarea terminalelor de intrare iesire

În figura 13 este prezentat modul de conectare al elementelor legate la intrările unui automat
programabil. Indiferent de tipul automatului, elementele legate la intrări se conectează cu un terminal
la potenţialul de +24 de V, iar celălalt se conectează la -24 V, prin intermediul terminalul comun al
intrărilor, notat pe figură cu COM, la care este conectat potenţialul de -24 V al sursei utilizate pentru
energizarea intrărilor.

Fig. 13 . Modul de conectare al elementelor legate la intrari

O menţiune specială trebuie făcută în cazul conectării la intrări a elementelor de tip senzor de
proximitate, sau similare, care dispun de trei terminale, în locul celor două uzuale. În acest caz,
conectarea se face conform figurii 14, luându-se în considerare culorile firelor care pleacă de la cele
trei terminale.

Fig.14. Conectarea elementelor de tip senzor de proximitate

22
 Modul de conectare al elementelor legate la ieşirile automatului programabil este prezentat în
figura 15.

Se poate remarca faptul că se pot utiliza, atât surse de tensiune continuă cât şi de tensiune
alternativă, în funcţie de tipul elementului conectat la ieşire, legate în serie cu acesta. În cazul ieşirilor
există mai multe terminale comune, notate în figură cu COM, terminalele de ieşire şi respectiv
elementele legate la aceste terminale putând fi grupate câte unul la un terminal comun, (cazul
terminalelor 00 şi 01), câte două la un terminal comun (cazul terminalelor 02 şi 03) sau mai multe la un
terminal comun (cazul terminalelor 04 – 07). O atenţie deosebită trebuie acordată valorii maxime a
curentului care circulă prin aceste circuite la activarea ieşirii, care nu trebuie să depăşească valoarea
maximă admisibilă (valoare care reprezintă o caracteristică constructivă a automatului).

Fig.15. Modulul de conectare al elementelor legate la iesiri

Unitatea centrală de procesare CPU, constituie în fapt “creierul” automatului programabil.

Printre primele CPU utilizate au fost cele pe 1 şi 8 biţi, la ora actuală aceste fiind înlocuite cu cele pe
16 şi 32 de biţi.

Unitatea de centrală de procesare poate fi de asemenea subîmpărţită în unitate de control şi

unitate logică şi de calcul.

Unitatea de control coordonează toate transformările de date furnizate de proces, efectuează

operaţii logice asupra datelor recepţionate şi asigură alocarea corespunzătoare a rezultatelor obţinute la
ieşirile programate. De asemenea, aceasta execută şi o prelucrare de informaţie numerică de la proces,
rezultatul acestor operaţii condiţionând starea operatorilor logici ai unităţii de calcul.

Unitatea de programare permite introducerea şi definitivarea programului în raport cu evoluţia

maşinii şi cu modificările impuse în secvenţele funcţionale de bază ale acestuia. Soluţiile adoptate de
către fabricanţi includ mai multe variante:

- o consolă autonomă cu memorie proprie, specifică metodei de programare off-line (soluţie utilizată de
către firma Siemens, console de tip PG, fig. 16);

Fig. 16. Programarea cu ajutorul consolei autonome

- o consolă portabilă, de mici dimensiuni, ce operează împreună cu automatul, utilizând memoria

acestuia, (numit şi dispozitiv “hand-held”), specifică metodei de programare on-line, (fig. 17)

Fig.17. Programarea cu ajutorul consolei portabile

- calculatorul personal de tip PC, soluţie ce tinde să înlocuiască variantele amintite mai sus (fig. 18);

Fig.18. Programarea cu ajutorul calculatorului person tip PC

Fişa suport 8

Memoria automatului programabil

Memoria este o locatie a unității centrale unde informația se stochează sub formă binară în
circuite integrate specializate. AP și calculatoarele functioneaza folosind semnale binare sau digitale.

Se deosebesc două aspecte ale funcției de memorare:

1. memoria interna

2. memoria externa

Memoriile utilizate în automatele programabile sunt:

- Memoria RAM

- Memoria ROM

- Memoria EEPROM

25
 Memoria RAM

Memoria RAM este memoria care:

- Poate fi atât citită , cât şi scrise;

- Poate fi uşor programată şi modificată;

- Este volatilă;

- Sunt alimentate cu acumulatoare.

Memoria ROM

Memoria ROM este memoria care:

- Poate fi doar citită;

- Nu poate fi actualizată şi nici ştearsă;

- Variante constructive:

 PROM – se poate programa în condiţii speciale;

 EPROM – poate fi ştearsă şi deci reprogramată

Memoria EEPROM

Memoria EEPROM este memoria care:

- Poate fi ştearsă (folosind un semnal electric) şi reprogramată.

Programele pentru AP conţin un program de memorare prin care UCC citeşte ciclic memoria.

Cerinţe program de memorare

- Trebuie să fie simplu de modificat, de realizat şi de stocat cu ajutorul unui dispozitiv de

programare.
 - Să asigure siguranţa că programul nu poate fi pierdut în cazul unei întreruperi de tensiune;

- Să aibă un cost scăzut;

- Programul de memorare şă fie suficient de rapid pentru a nu produce întârzieri UCC.

Fişa suport 9

Microprocesoarele

Uneori sunt necesare “ controller ”-e universale cu un program special înscris în memorie.
Automatul programabil reprezintă un astfel de “ controller ”.

Microcomputerul se bazează pe: hardware, firmware, software.

Firmware este parte de software , care este instalată permanent de către fabricantul de AP.
Aceasta include subprogramul de pornire a procesorului. Sistemul de operare este memorat în ROM.

Software este programul utilizatorului şi este instalat în memoria RAM.

Microprocesorul are următoarele caracteristici:

- Este inima unui microcomputer.

- Inglobează dispozitivul aritmetic şi dispozitivul de comandă.

- este un circuit integrat complex, care este capabil de a efectua operaţii aritmetice şi logice sub
controlul unui program.

Microprocesorul conține următoarele blocuri funcţionale interconectate:

- Unitatea aritmetico – logică (UAL);

- Registre;

- Unitatea de comandă şi control;

- Magistralele procesorului.

Are rolul de a prelucra informatia prin calcule matemetice si functiile logice pe care le executa.

UAL contine doua circuite: - Circuite de lucru

- Curcuite de stocare intermediara

28
 Registrele microprocesorului

Registrele microprocesorului pot pastra operanzii si rezultatele intermediare și au valori tot mai
mari (8,32,64 biti).

Unitatea de comanda si control UCC

Unitatea de comandă și control UCC este blocul functional cel mai complex. Acesta prelucrează
instrucțiunile programului ce se află în execuție și generează secvența semnalelor necesare pentru
execuția fiecărei operații executate.

Magistralele procesorului

Magistralele procesorului reprezinta suportul fizic de transmitere a informatiei sau semnalelor

grupate pe functiuni. Exista următoarele tipuri de magistrale: magistrale de date, magistrale de adrese,
magistrale de comandă.

Fişa suport 10

Diagrama Ladder

Cea mai răspândită modalitate de construire a unui program ce va fi executat de către un

automat programabil este varianta construiri unei diagrame în „trepte", numită „Ladder diagram".

O astfel de diagramă este formată din ramuri, pe fiecare ramură existând instrucţiuni specifice
automatului respectiv. Întrucât instrucţiunile pot fi împărţite în două mari categorii, de intrare şi de
ieşire, pe orice ramură trebuie să existe cel puţin o instrucţiune de ieşire. Fiecare instrucţiune are
asociat un simbol grafic.

De obicei programul este editat pe un calculator personal, sau cu ajutorul unui panou special
(numit „Teach sau Handheld Pendant") ataşat automatului, apoi programul este transformat în
instrucţiuni specifice procesorului de AP şi descărcat în memoria automatului. În momentul execuţiei,
automatul scanează programul ramură cu ramură, iar pe fiecare ramură execută instrucţiunile găsite de
la stânga la dreapta. Programul este executat ciclic, deci se trece la scanarea primei ramuri după
scanarea ultimei ramuri.

Există şi varianta rulării programului din memoria calculatorului, dar timpul pierdut cu
transferul datelor între calculator şi controller poate afecta performanţele programului, întrucât tipurile
de instrucţiuni folosite într-o diagramă Ladder sunt practic aceleaşi indiferent de producătorul
automatului programabil.

Diagramele ladder sunt diagrame speciale folosite de obicei în sistemele logice de control
industrial. Denumirea de ladder (din engleză: scară) vine de la asemănarea acestora cu o scară: două
linii verticale desemnând sursa de putere, şi linii orizontale reprezentând circuitele de control.

Exemplu

Ca şi exemplu de început, o diagramă ladder simplă reprezentând o lampă controlată de

un comutator manual Notaţiile L1 şi L2 desemnează bornele unei surse de alimentare de 120 V c.a.
L1 este faza iar L2este conductorul neutru (legat la masă). Aceste notaţii nu au nicio legătură cu notaţia
bobinelor.

Transformatorul sau generatorul ce alimentează acest circuit este omis pentru simplitate. În
realitate, circuitul este cel alăturat.

Deşi circuitele logice industriale utilizează o tensiune de 120 V în c.a., există şi sisteme
realizate la tensiuni mai mici în c.a. sau chiar şi în c.c.

Atâta timp cât contactele comutatoarelor şi bobinele releelor sunt dimensionate corespunzător,
tensiunea de alimentare a sistemului este irelevantă.

Notaţia conductorilor

Conductorii ce duc înspre comutator vor fi notaţi cu „L1, respectiv „1”. Conductorii ce duc
înspre lampă vor fi notaţi cu „1”, respectiv „L2. Aceste numerotaţii sunt făcute pentru a uşura
construirea şi întreţinerea întregului ansamblu. Fiecare conductor are propriul său număr unic.
Numerotarea conductorilor nu se schimbă atunci când aceştia intră/ies dintr-un nod, indiferent dacă
mărimea, culoarea sau lungimea lor se schimbă. Este de preferat utilizarea unei singure culori pentru
desemnarea aceluiaşi conductor, dar acest lucru nu este tot timpul practic. Ceea ce contează este ca
orice punct comun din punct de vedere electric dintr-un circuit de control să fie desemnat prin acelaşi
număr de fir (conductor).

În diagrama ladder de mai sus, conductorul notat cu „25” reprezintă de fapt acelaşi fir din punct
de vedere electric, chiar dacă acesta este conectat la mai multe dispozitive.

Modul de conectare al sarcinii

În diagramele ladder, sarcina (lampă, releu, etc.) este aproape tot timpul conectată la dreapta
„scării”. Deşi din punct de vedere electric locaţia sarcinii nu are nicio importanţă, contează totuşi care
capăt al „scării” este conectat la masă.

În exemplul de mai jos, lampa (sarcina) este conectată în dreapta circuitului, la fel şi masa
sursei de alimentare.

Cu ambele capete ale lămpii conectate la masă (acelaşi potenţial, prin urmare, cădere de
tensiune zero), lampa este practic scurt-circuitată şi nu se poate aprinde. În cazul închiderii
comutatorului, acest scurt-circuit va duce la arderea siguranţei fuzibile.

În cazul unei defecţiuni identice (contactul accidental dintre conductorul 1 si masă) în care
poziţia comutatorului este schimbată cu cea a lămpii, L2 este conectat la masă. Masa accidentală va
forţă aprinderea lămpii, iar comutatorul nu va avea niciun efect asupra funcţionării acesteia.

Este mult mai bine şi mai sigur din punct de vedere electric să avem un sistem a cărui siguranţă
fuzibilă se arde în cazul unui defect de împământare , decât un sistem a cărui componente (lămpi, relee,
etc.) nu pot fi controlate în cazul aceluiaşi defect. Din această cauză, sarcina(le) unei diagrame ladder
trebuie tot timpul conectată lângă conductorul legat la masă (comun din punct de vedere electric cu
acesta).

Funcţia logică SAU

 Putem construi funcţii logice simple pentru circuitul cu lampă din secţiunea precedentă,
folosind contacte multiple. Documentarea acestor circuite se face relativ simplu prin conectarea unor
linii adiţionale diagramei iniţiale.

A B Ieşir
e

0 0 0

0 1 1

1 0 1

1 1 1

Dacă folosim notaţia binară standard pentru starea comutatoarelor şi a lămpii (0 pentru ne-
acţionat sau de-energizat, 1 pentru acţionat sau energizat), putem utiliza un tabel de adevăr pentru
reprezentarea logicii circuitului.

După cum se poate observa din diagrama ladder, lampa se va aprinde (energiza) în cazul în care
contactul A sau contactul B este acţionat. Electronii nu au nevoie decât de o singură cale (de la L1 spre
1) pentru a ajunge spre lampă. Prin urmare, indiferent care contact se închide, A sau B, lampa se va
aprinde.

În acest caz, implementarea este o poartă logică SAU, utilizând două contacte normal-deschise
şi o lampă.
Funcţia logică ŞI

Se poate imita funcţia unei porţi logice ŞI prin conectarea celor două contacte normal-deschise
în serie şi nu în paralel.
A B Ieşir
e

0 0 0

0 1 0

1 0 0

1 1 1

Cu ajutorul tabelului de adevăr acest lucru este corect.

În acest caz, lampa se va aprinde doar dacă ambele contacte sunt acţionate simultan. Curentul
va putea trece de la L1 la 2 doar dacă ambele contacte sunt închise.

Funcţia logică NU

Funcţia logică de inversare poate fi obţinută prin simpla utilizare a unui contact normal-închis,
faţă de un contact normal-deschis precum cele folosite mai sus.

A Ieşir
e

0 1

1 0

Din nou, se poate verifica prin intermediul tabelului de adevăr, că acest lucru este corect.

Funcţia logică ŞI-negat

Dacă luăm funcţia SAU prezentată mai sus şi inversăm fiecare intrare vom obţine funcţia ŞI-
negat. Intrările se inversează prin utilizarea contactelor normal-închise în loc de contacte normal-
deschise.
33
34
A B Ieşir
e

0 0 1

0 1 1

1 0 1

1 1 0

Lampa va fi energizată dacă unul dintre contacte nu este acţionat, şi se va stinge doar dacă
ambele contacte sunt acţionate simultan.

Funcţia logică SAU-negat

Asemănător, dacă luăm funcţia ŞI implementată mai sus, şi inversăm intrările, obţinem funcţia
logică SAU-negat. Inversarea intrărilor se realizează şi în acest caz prin utilizarea contactelor normal-
închise în loc de contacte normal-deschise.

A B Ieşir
e

0 0 1

0 1 0

1 0 0

1 1 0

Din cele observate mai sus, putem trage unele concluzii, şi anume: contactele paralele sunt
echivalente cu o poartă logică SAU; contactele serie sunt echivalente cu o poartă ŞI; contactele normal-
închise sunt echivalente cu o poartă NU (negare).
Funcţia logică SAU-exclusiv

Putem construi circuite logice combinaţionale prin gruparea contactelor în aranjamente serie-
paralel. În exemplul alăturat, funcţia SAU-exclusiv este construită prin combinarea porţilor ŞI, SAU şi
NU.

A B Ieşir
e

0 0 0

0 1 1

1 0 1

1 1 0

Linia de sus (contactul normal-închis A în serie cu, contactul normal-deschis B) este

echivalentă cu partea de sus a combinaţiei de porţi logice NU/ŞI. Linia de jos (contactul normal-deschis
A în serie cu, contactul normal-închis B) este echivalentă cu partea de jos a combinaţiei de porţi NU/ŞI.
Conexiunea în paralel a celor două linii în punctul 2, formează un circuit echivalent SAU. Acest lucru
permite energizarea lămpii fie prin linia 1 fir prin linia 2. Pentru realizarea funcţiei SAU-exclusiv s-au
folosit două contacte pe o singură intrare: un contact pentru intrarea directă, iar celălalt contact pentru
intrarea inversată. Cele două contacte A din diagrama de mai sus sunt acţionate fizic de acelaşi
mecanism. Acelaşi lucru este valabil şi pentru contactele B. Această legătură „fizică” dintre contacte
este scoasă în evidentă prin marcarea identică a contactelor. Nu există nicio limită a numărului de
contacte ce pot fi reprezentate pe acelaşi releu. Fiecare nou contact adăugat unui releu sau unui
comutator, fie că este contact normal-închis sau normal-deschis) este reprezentat prin acelaşi simbol.

35
 IV. MATERIALE DE REFERINŢĂ PENTRU ELEVI

Activitatea nr.
1
TEST DE EVALUARE INIŢIALÃ

1. Care este structura unui calculator?

2. Descrieți un (micro)procesor?
3. Câte tipuri de memorii există? Care sunt acestea?
4. Descrieți o memorie la alegere, din cele enumerate la exercițiu anterior?
5. Ce este produsul?
6. Definiți automatele programabile. Exemple de automate programabile.

TEST DE VERIFICARE 1.1.

1. Cine a dezvoltat primul AP?

2. Care sunt asemănările AP cu PC.
3. Care sunt deosebirile AP (față de PC.)
4. Completaţi următoarele enunțuri, corespunzător, astfel încât cerințele pe care AP le întrunesc
să fie adevărate:
a. Arhitectura internă AP se ............................. cu cea a calculatoarelor personale.
b. Sistemul AP necesita o ................................ simplă.
c. AP avea ......................................... mici și era ieftin.
5. Se dă întocmească un aritmogrif (rebus) pornind de la cuvântul de bază: AUTOMATE.

TEST DE VERIFICARE 1.2.

1. În ce an AP au apărut în aplicaţiile industriale ?

2. Enumeră caracteristicile unui AP
3. Care sunt deosebirile PC (față de AP)
4. Completaţi următoarele enunțuri, corespunzător, astfel încât cerințele pe care AP le întrunesc să
fie adevărate:
a. Modificarea .............................. AP se putea face fără intervenție în sistem.
 b. AP era un ................................. simplu.
c. Costul de ....................................... al AP erau mici.
5. Se dă întocmească un aritmogrif (rebus) pornind de la cuvântul de bază: AUTOMATE.

TEST DE VERIFICARE 2.1.

1. Completaţi schema de mai jos cu elementele componente ale AP și următorul enunț.

a.

b.Dispozitivul de este folosit pentru realizarea programului de control al

procesului.
2. Să se răspundă la următoarele întrebări:
a.Cine protejează circuitele electronice la tensiuni mari și elimină perturbațiile semnalului?
b. Ce permite modulul de intrare?
c. Ce sunt actuatorii?
3. Să se reprezinte schema bloc a modulului de intrare.
4. Să se rezolve următorul aritmogrif:
1 P
2 R
3 O
4 C
E
5 S
6 A
R
E
1. Dispozitiv folosit pentru realizarea programului de control.
2.Tip de semnal
3. Componentă prin care AP îi este prezentată situația în fiecare moment.
4. Componentă prin care AP este capabil să modifice parametrii acestora.
5. Componentă necesară pentru intervenție in proces.
6. Un tip de AP

37
 1.Completaţi următorul enunț cu informația corespunzătoare pentru a obține enunțul
corect.

a. Unitatea de control este necesară pentru in procesul sau mașina ce trebuie

controlată.

2. Să se răspundă la următoarele întrebări:

a. Cine transmite informația de la senzori cu ajutorul luminii ?
b. Cine protejează la scurt circuit și la suprasarcină?
c. Ce sunt senzorii?
3. Să se reprezinte schema bloc a modulului de ieșire.

TEST DE VERIFICARE 3.1.

1. Cine a dezvoltat primul AP?

2. Asemănările AP cu PC.
3. Completaţi schema de mai jos cu elementele componente ale AP.

4. Memoria este o locatie a unde informatia se stocheaza sub

forma binara in circuite integrate specializate.
5. Descrie memoria RAM.
6. Descrie memoria PROM.

TEST DE VERIFICARE 3.2.

1. În ce an AP au apărut în aplicaţiile industriale ?

2. Enumeră caracteristicile unui AP
3. Completaţi schema de mai jos cu arhitectura unui microprocesor.
4. Memoria este o locatie a unde informatia se stocheaza sub forma
binara in circuite integrate specializate.
5. Descrie memoria ROM.
6. Descrie memoria EPROM.

TEST DE VERIFICARE 4.1.

1. Completaţi schema și spațiile de mai jos cu elementele unui microcomputer.

2 Microprocesorul este considerat ș înglobea

. ..............................................................
dispozitivul ............................ și de .......................................... i ză
3 Unitatea aritmetico – logică are rolul de a
. ………………………………………………………………… calcu
……………………………….. si functiile ………………………..pe care le executa. le

39
 TEST DE VERIFICARE 4.2.

A. Completaţi spațiile de mai jos cu noțiuni corespunzătoare pentru a obține informația

corectă.

1. Microcomputerul se bazează pe .................................... , ................................ ,

............................................ .
2. Microprocesorul este un ................................................................................., care este capabil de a
efectua operaţii .......................................... , ........................................... sub controlul unui
program.
3.
B. Să se realizeze următorul aritmogrif:

1. ……………. include subprogramul de pornire a procesorului

2. Un tip de bloc functional
3. Creierul calculatorului
4. Abreviere – unitatea de comanda si control
5. Componentă de bază a microcomputerului
6. Abreviere – unitatea aritmetico logica
7. Un tip de magistrala
8. Un alt tip de magistrala
1. M
I
C
2. R
O
C
O
M
P
6. U
7. T
E
8. R
 Soluţii pentru fişele
de lucru/evaluare

TEST DE VERIFICARE 1.1. – rezolvare

1. Grup de ingineri de la GENERAL MOTORS

2. Asemănările AP cu PC.
- Microprocesorul identic
- Preiau comenzi
3. m
4. A. Aseamana
B. programare
C. dimensiuni

TEST DE VERIFICARE 1.2. – rezolvare

1. 1975
2. Enumeră caracteristicile unui AP
- Să înţeleagă un limbaj de programare orientat pentru operaţii de logică binară;
- Să permită conectarea cu o consolă de programare şi diagnosticare;
- Să permită o comunicare eficientă cu consola de programare, cu alte AP sau cu PC
industriale.
3. m
4. a . programelor
b. aparat
c. intretinere
 TEST DE VERIFICARE 2.1.- rezolvare

1.a. Completaţi schema de mai jos cu elementele componente ale AP și următorul enunț.

b.Dispozitivul de programare este folosit pentru realizarea programului de control al procesului.

2. Să se răspundă la următoarele întrebări
a. Cine protejează circuitele electronice la tensiuni mari și elimină perturbațiile semnalului?
Funcțiile modulului de ieșire protejează circuitele electronice la tensiuni mari și elimină
perturbațiile semnalului.
b. Ce permite modulul de intrare?
Modulul de intrare permite conectarea senzorilor.
c. Ce sunt actuatorii?
ACTUATORI - componente localizate direct în procesul sau mașina ce trebuie controlată și prin
care automatul programabil este capabil să modifice parametrii acestora.
3. Să se reprezinte schema bloc a modulului de intrare.

4. Să se rezolve următorul aritmogrif:

1. Dispozitiv folosit pentru realizarea programului de control.

2.Tip de semnal
3. Componentă prin care AP îi este prezentată situația în fiecare moment.
4. Componentă prin care AP este capabil să modifice parametrii acestora.
5. Componentă necesară pentru intervenție in proces.
6. Un tip de AP
1 P C
P R I M A R E
2
3 S E N Z O R I
4 A C T U A T O R I
E
5 D I S P L A Y
6 C O M P A C T
R
E

TEST DE VERIFICARE 2.2.- rezolvare

1.Completaţi următorul enunț.

a. Unitatea de control este necesară pentru monitorizarea in procesul sau mașina ce trebuie controlată.
2. Să se răspundă la următoarele întrebări
a. Cine transmite informația de la senzori cu ajutorul luminii ?
Informația de la senzori cu ajutorul luminii este transmisă de optocuplor.
b. Cine protejează la scurt circuit și la suprasarcină?
Funcțiile modulului de ieșire protejează la scurt circuit și la suprasarcină automatele
programabile.
c. Ce sunt senzorii?
SENZORI- componente localizate direct în procesul sau mașina ce trebuie controlată și
prin care automatului programabil îi este prezentată situația în fiecare moment.
3. Să se reprezinte schema bloc a modulului de ieșire.

TEST DE VERIFICARE 3.1.- rezolvare

1. Cine a dezvoltat primul AP?

Grup de ingineri de la GENERAL MOTORS
2. Asemănările AP cu PC.
- J
3. Completaţi schema de mai jos cu elementele componente ale AP.
4. Memoria este o locatie a unitatii centrale unde informatia se stocheaza sub forma binara
in circuite integrate specializate.
5. Descrie memoria RAM.

Memoria RAM
Memoria RAM este memoria care:
- Poate fi atât citită , cât şi scrise;
- Poate fi uşor programată şi modificată;
- Este volatilă;
- Sunt alimentate cu acumulatoare.
6. Descrie memoria PROM.
Memoria PROM – se poate programa în condiţii speciale;

TEST DE VERIFICARE 3.2.- rezolvare

1. În ce an AP au apărut în aplicaţiile industriale ? _1975 .

2. Enumeră caracteristicile unui AP
- Să înţeleagă un limbaj de programare orientat pentru operaţii de logică binară;
- Să permită conectarea cu o consolă de programare şi diagnosticare;
- Să permită o comunicare eficientă cu consola de programare, cu alte AP sau cu PC
industriale.
3. Completaţi schema de mai jos cu arhitectura unui microprocesor.

44
 4. Memoria este o locatie a unitatii centrale unde informatia se stocheaza sub forma
binara in circuite integrate specializate.
5. Descrie memoria ROM.

Memoria ROM
Memoria ROM este memoria care:
- Poate fi doar citită;
- Nu poate fi actualizată şi nici ştearsă;
- Variante constructive:
 PROM – se poate programa în condiţii speciale;
 EPROM – poate fi ştearsă şi deci reprogramată

6. Descrie memoria EPROM.

Memoria EEPROM
Memoria EEPROM este memoria care:
- Poate fi ştearsă (folosind un semnal electric) şi reprogramată.
Programele pentru AP conţin un program de memorare prin care UCC citeşte ciclic memoria.
 TEST DE VERIFICARE 4.1.- rezolvare

1. Completaţi schema de mai jos cu elementele unui microcomputer.

2. Microprocesorul este considerat inima și înglobează dispozitivul aritmetic şi dispozitivul de

c omandă.
3. Unitatea aritmetico – logică are rolul de a prelucra informatia prin calcule matemetice si functiile
logice pe care le executa.

TEST DE VERIFICARE 4.2.- rezolvare

1. Microcomputerul se bazează pe hardware, firmware, software

2. Microprocesorul este un integrat complex, care este capabil de a efectua operaţii aritmetice şi
logice sub controlul unui program.
3. Să se realizeze următorul aritmogrif:

1. ……………. include subprogramul de pornire a procesorului

2. Un tip de bloc functional
3. Creierul calculatorului
4. Abreviere – unitatea de comanda si control
5. Componentă de bază a microcomputerului
6. Abreviere – unitatea aritmetico logica

46
 7. Un tip de magistrala
8. Un alt tip de magistrala

1. F I R M W A R E
I
C
2. R E G I S T R E L E
3 M I C R O P R O C E S O R
.
4. U C C
5. S O F T W A R E
M
P
6. U A L
7. C O N T R O L
E
8. A D R E S E
 BIBLIOGRAFIE

1. Borangiu Th., Dobrescu R., Automate programabile, Editura Matrix Rom,

Bucureşti, 2007
2. Frandoş, Siviu, ş.a. Mecatronică, Manual pentru clasa a XII-a, Bucureşti:
Editura Economică – Preuniversitari, 2006.
3. Ionescu C., Larionescu S., Caluianu S., Popescu D., Automatizarea Instalatiilor.
Comenzi automate, Matrix Rom, Bucuresti 2002.
4. Larionescu S., Utilizarea automatelor programabile în gestiunea tehnica a
cladirilor, Simpozionul Facultatii de Instalatii, Bucuresti, 1994.
5. Luncan R, Acţionări pneumatice în mecatronică şi automate programabile clasa
a XII-a, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2008
6. Mărgineanu, Ioan. Automate programabile, Cluj Napoca: Editura Albastră,
2005.
7. Popescu D., Automate programabile, Matrix Rom, Bucuresti, 2005.
8. Taconet B., Chollot B., Programmation du Grafcet sur automate a langage
logique, a relais ou booleen, Automatisme, feb., 1979.
9. La http://www.robotics.ucv.ro/flexform/aplicatii_ser2/Mecatronica%20II/Boarna
%20Ecateri na-Limbajele%20de%20programare%20ale%20automatelor
%20programabile/