PROIECT

Pentru examenul de certificare a calificării profesionale a absolvenților învățământului liceal

nivelul 4 de calificare

Domeniul: Electromecanică
Calificare profesională: Tehnician Electromecanic

Îndrumător: Absolvent:
Prof. Ing. Szilágyi Miklós Attila Curta Ionuț Gabriel
Clasa a-XII- a D

2023
 CUPRINS

CPITOLUL 1 - STRUCTURA ȘI MODUL DE FUNCȚIONATRE A UNUI AP I.1. PARTICULARITĂȚI ALE

STRUCTURII ȘI MODULUI DE FUNCȚIONARE ALE AP.

CAPITOLUL 2 - Limbajul de programare LAD (Ladder

Diagram)
Structura unei unități de program

CAPITOLUL 3 - Limbajele de programare ale automatelor programabile

1. lIMBAJUL DE PROGRAMARE STL

2. LIMBAJUL DE PROGRAMARE LD (LAD)

3. LIMBAJUL FBD

4.MODULE DE INTRĂRI/IEȘIRI ÎN IMPULSURI

 ARGUMENT

Automatele programabile (AP) sunt echipamente electronice destinate realizării

instalaţiilor de comandă secvenţiale în logică programată. Din punct de vedere al
complexităţii, automatele programabile sunt situate între echipamentele clasice cu contacte
sau cu comutaţie statică, ale instalaţiilor de comandă şi calculatoarelor electronice.
Utilizând o logică programată, circuite logice integrate şi elemente semiconductoare
de putere, automatele programabile, în comparaţie cu sistemele logice secvenţiale, bazate pe
logica cablată prezintă avantajele:
- gabarit redus;
- consum redus de energie electrică;
- fiabilitate ridicată;
- consum redus de conductoare de conexiuni şi de cablaj;
- reducerea ciclului proiectare, execuţie şi punere în funcţiune prin posibilitatea supravegherii
unor faze.
Faţă de calculatoarele electronice utilizarea automatelor programabile are avantajele:
- preţ de cost redus;
- viteză de răspuns ridicată;
- imunitate sporită la perturbaţii;
- funcţionare sigură în mediu industrial obişnuit;
- limbaj de programare simplu.

În general automatele programabile sunt destinate automatizării proceselor secvenţiale

de complexitate medie. Ele realizează prin logica programată următoarele funcţii:

- detectarea schimbărilor de stare ale semnalelor aplicate pe intrări;

- prelucrează logic pas cu pas informaţiile primite conform programului stocat în memoria
program (MP);
- emite semnale de comandă corespunzătoare programului stocat în memorie;
- semnalizează optic valorile semnalelor de pe intrări şi ieşiri (valoare logică 1= LED aprins);

Automatele programabile pot fi programate pornind fie de la ecuaţiile logice

corespunzătoare sistemului, fie de la schemele de comandă realizate cu contacte şi relee, sau
cu circuite logice cu comutaţie statică, în logică cablată sau folosind organigrama care descrie
procesul tehnologic condus.

Folosind automatele programabile se pot realiza instalaţii de comandă automată

secvenţiale, de complexitate medie de conducerea proceselor tehnologice din metalurgie,
construcţii de maşini, chimie, din industriile: alimentară, a materialelor de construcţii,
electrotehnică, etc.

CAPITOLUL 1

. STRUCTURA ȘI MODUL DE FUNCȚIONATRE A UNUI AP I.1. PARTICULARITĂȚI ALE

STRUCTURII ȘI MODULUI DE FUNCȚIONARE ALE AP.
 Automatele programabile vectoriale (AP) sunt, din punct de vedere hardware,
asemănătoare calculatoarelor informatice în special calculatoarelor de proces, adică au unitate
centrală (cu procesor sau controler), unitate de memorie și module de intrare/ieșire cuplate pe o
magistrală internă. Ele sunt dedicate sarcinilor de automatizare în medii industriale. Iniţial ele au fost
folosite doar pentru a înlocui automatizările secvenţiale realizate cu contacte şi relee. Într-o formă
generală AP, poate fi considerat ca un echipament, care permite legături logice între un număr mare
de intrări şi ieşiri, fără circuite de interfaţă suplimentare.

Acest echipament poate simula software structuri de porţi integrate, substituind configuraţia
cablată printr-o structură programabilă. Până nu demult, aceste sisteme ofereau mai puţine facilităţi
decât calculatoarele de proces sau informatice, dar pot fi utilizate de un personal mai puţin calificat
datorită limbajelor orientate pe aplicaţii. Odată cu progresul în domeniul în domeniul hardware AP
au început să fie dotate cu procesoare mai puternice, iar performanțele lor s-au apropiat de cele ale
calculatoarelor de proces. Derularea unui program pe un astfel de sistem este, în general, sincronă,
ceea ce elimină multiplele complicaţii care apar în cazul programelor realizate cu mai multe fire.

AP sunt construite special pentru a funcţiona în medii industriale, având protecţiile necesare
împotriva mediului poluat din industrie şi având interfeţe adaptate pentru traductoarele şi
elementele de acţionare cele mai utilizate în industrie. AP mai simple sunt construite, în general,
pentru a înlocui circuitele cu contacte şi relee. Ele lucrează doar cu variabile booleene, având deci o
unitate centrală simplă. Pentru aplicaţiile mai evoluate, există în prezent AP de mare performanţă
care se apropie de complexitatea calculatoarelor. Aceste AP lucrează cu cuvinte de 8, 16 şi 32 biţi şi
pot efectua operaţii aritmetice în virgulă mobilă și pot suporta programa cu mai multe fire. Tipurile
de AP disponibile pe piaţă sunt foarte variate, iar caracteristicile lor variază de la un constructor la
altul. În cadrul acestui capitol vom prezenta doar caracteristicile generale, comune tuturor AP.

AP sunt adesea clasificate, în funcţie de numărul de intrări şi ieşiri cu care sunt prevăzute, în
trei categorii:

AP de clasă redusă (pot trata până la 128 intrări/ieșiri), de clasă medie (pot trata până la 500
intrări/ieșiri) și de clasă ridicată (pot trata mii de intrări/ieșiri). O altă clasificare a AP, în funcție de
construcție, este: AP monolitice (cu număr fix de intrări și ieșiri) și AP modulare (cu număr variabil de
intrări/ieșiri). Un automat modular (Fig. I.1) are următoarele componente importante: rack (o
structură pe care se montează și se conectează celelalte componente), sursă (care asigură o
alimentare izolată galvanic de rețea cu tensiune alternativă de 220 V sau cu tensiune continuă de 24
V ), CPU (care conține un procesor/controler și memorie) și module de intrare/ieșire (acestea pot fi
intrări/ieșiri digitale, intrări/ieșiri analogice și module speciale specifice unui producător sau uni
anumit tip de traductor).

1 Introducere
 Intr-o economie moderna, orice modernizare (control) are ca obiectiv sa
ridice competivitatea unui produs, fie direct prin cost si calitate, fie
indirect prin imbunatatirea conditiilor de munca.

Controlul implica conducerea unor sisteme dinamice avand stari

continue.
Aceste sisteme sunt descrise de ecuatii diferentiale si au intrari si
iesiri analogice.
Conducerea acestor sisteme se realizeaza cu calculatoare de proces
echipate cu module de intrari/iesiri analogice performante. Exista situatii
in care intrarile, iesirile si starile unor sisteme pot fi modelate prin
variabile binare. In aceste cazuri cerintele impuse sistemelor de
conducere sunt mai reduse, ultilizandu-se automatele programabile.
De la aparitia lor automatele programbile s-au raspandit rapid in
industrie reprezentand astazi unul din cele mai utilizate echipamente.
Succesul lor se datoreaza in primul rand pretului si faptului ca pot fi puse
in functiune si eventual programate de personal fara pregatire de nivel
inalt in domeniul informaticii.
Automatele programabile sunt microcalculatoare simple, special
construite pentru a rezolva, prin program, problemele de logica
secventiala. Aceste echipamante ofera mai putine oportunitati decat
calculatoarele informatice sau cel e de proces dar pot fi utlizate foarte
usor de un personal mai putin specializat datorita limbajelor de
programare mai simple. Derularea unui program automat este de tip
sincron, ceeea ce elimina complicatiile care apar in cazul multi-
taskingului.

Modulul de comunicatie Ethernet IP (Ethernet Industrial Protocol)

 Pe langa portul de comnuicatie seriala (RS 232) situat pe modulul
unitatii centrale mai exista si module separate pentru stabilirea unei
comunicatii a automatului programabil cu alte aparate. Aceste module se
conecteaza direct intr-un slot al carcasei inteligente.

Avand in vedere ca protocolul Ethernet este foarte utlizat pentru

proiectarea unei retele "obisnuite", tehnologia lui s-a implementat si in
cazul echipamentelor industriale. Astfel au fost proiectate module de
comunicatii intre echipamentele industriale care utlizeaza un astfel de
protocol.
In cazul nostru automatul este echipat cu un modul de comunicatie care
utilizeaza un astfel de protocol (1756-ENBT, Fig 4).

Fig. 4 Modulul de comunicatie EthernetIP

 Dupa ce s-a instalat fizic in unul din sloturile carcasei, modulului de
EthernetIP i se atribuie o adresa prin care se poate identifica pe o retea.
Aceasta adresa nu este altceva decat un IP (un set de 4 numere cuprinse
intre 0 si 255). Acest IP va deveni de fapt adresa de identificare a
automatului in care se afla situat modulul.
De asemenea prin intermediul acestui modul se pot accesa si utiliza si
celalalte module (analogice si digitale) si de mai multi operatori care se
afla conectati la reteaua industriala unde functioneaza automatul. 'Poarta'
de acces la toate modulele automatului programabil o reprezinta carcasa
inteligenta.
 Automatul programbil Control Logix de la Rockwell
In aceasta lucrare s-a ultilizat pentru conducerea procesului neliniar
automatul programabil de ultima generatie , Control Logix, produs de
Allen Bradley, care acum este membru Rockwell Automation (Fig. 1).

Figura 1 Automatul programbil Control Logix

Automatul programabil Control Logix pe care l-am utilizat pentru

conducerea procesului neliniar are o structura modulara :
Unitatea centrala - aceasta contine procesorul si memoriile ;
Modulele de intrare/iesire - acestea se impar in doua categorii si anume
module care gestioneaza marimile analogice si module care se ocupa cu
marimile digitale ;
Modulele de comunicatie - in cazul nostru avem un singur modul care
gestioneaza comunicatia cu calculatorul sau cu celalalte automate prin
protocolul EtherentIP ;
Carcasa inteligenta - aceste tipuri de automate programabile dispun de
carcase inteligente prevazute cu sloturi in care se conecteaza fiecare
modul in parte

CAPITOLUL 2
Limbajul de programare LAD (Ladder Diagram)
Structura unei unități de program

Tipuri de variabile și constante

 Booleene, notate cu BOOL;

 Octeți (8 biți), cuvinte (16 biți) și cuvinte duble (32 biți), notate cu BYTE, WORD și respectiv DWORD;
 Întregi, notate cu INT;
 Reale (32 biți), notate REAL;
 Șiruri de caractere, notate cu STRING;
 Variabile de tip timp și dată, notate TIME și respectiv DATE.

Este permisă utilizarea unor date de tip tablou (ARRAY) și

structură (STRUCT), precum și date derivate din acestea.
Exemplu. Circuit de blocare.
Limbajul de programare LAD (Ladder Diagram)
Structura unei unități de program

Tipuri de variabile și constante

 Booleene, notate cu BOOL;

 Octeți (8 biți), cuvinte (16 biți) și cuvinte duble (32 biți), notate cu BYTE, WORD și respectiv DWORD;
 Întregi, notate cu INT;
 Reale (32 biți), notate REAL;
 Șiruri de caractere, notate cu STRING;
 Variabile de tip timp și dată, notate TIME și respectiv DATE.

Este permisă utilizarea unor date de tip tablou (ARRAY) și

structură (STRUCT), precum și date derivate din acestea.
 CPITOLOL 3

Limbajele de programare ale automatelor programabile

Standardul IEC 1131-3 (Comisia Electrotehnică Internaţională – IEC) defineşte două limbaje
literale:

- STL (STatement List) sau IL (Instruction List) – Listă de instrucţiuni,

- ST (Structured Text)

Text structurat şi două limbaje grafice:

- LD (Ladder Diagram) – Diagramă scară, care permite programarea aplicaţiilor într-o

manieră asemănătoare cu proiectarea unui circuit cu contacte şi relee;

- FBD (Function Block Diagram) – Diagramă cu blocuri de funcţii – o extensie a limbajului LD.

Tipurile de date elementare: - Booleene - BOOL;

- Întregi - INT;

- Cuvinte (16 biţi) - WORD;

- Cuvinte duble (32 biţi) - DWORD

- Reale (32 biţi) - REAL;

- Şiruri de caractere - STRING;

- Timp şi dată - TIME şi DATE.

 Identificarea datelor se face utilizând atât adrese absolute (adresare directă) cât şi simbolice
(adresare indirectă).

Adresarea directă utilizează denumirea zonei de memorie pentru identificarea adresei.

Denumirile zonelor de memorie pot cuprinde două prefixe.

Primul prefix poate fi:

- %I, pentru intrări;

- %Q, pentru ieşiri;

- %M, pentru variabilele interne.

Al doilea prefix poate fi:

- x, y, pentru variabilele de tip boolean. Valoarea x reprezintă octetul, iar valoarea y

reprezintă bitul;

- B, pentru octet (Byte); - W, pentru cuvânt (Word);

- D, pentru dublu cuvânt (Double word).

 1. lIMBAJUL DE PROGRAMARE STL:

Un program STL este o listă de instrucţiuni de diferite tipuri care calculează, de

obicei, termeni ai unor expresii logice, rezultatul fiind de asemenea o valoare logică.

Este un limbaj de nivel scăzut, utilizat pentru realizarea aplicaţiilor mici sau pentru
optimizarea codului anumitor părţi ale unor aplicaţii.

2. LIMBAJUL DE PROGRAMARE LD (LAD)

Limbajul LAD este un limbaj grafic şi realizează o transpunere grafică a ecuaţiilor booleene, realizând
combinaţii între contacte (variabile de intrare) şi bobine (variabile de ieşire).

3. LIMBAJUL FBD

- un program FBD este alcătuit din blocuri de funcţii elementare, conectate între ele;
- blocul este reprezentat printr-un dreptunghi şi are un număr de intrări şi ieşiri;
- un bloc elementar realizează o singură prelucrare asupra intrărilor;
- funcţia realizată de bloc este scrisă în interiorul acestuia;
- tipul variabilelor de intrare trebuie să coincidă cu tipul cerut de intrarea blocului;
- ieşirea blocului are acelaşi tip cu intrările.

Conform recomandărilor IEC, orice bloc are, pe lângă intrările asupra cărora realizează
operaţii X respectiv Y, o intrare numită EN şi o ieşire numită ENO pe lângă ieşirea Z.
Când EN este FALSE nu se operează asupra intrărilor de date iar ieşirea ENO este FALSE.
Când EN devine TRUE, blocul devine operaţional iar ieşirea ENO trece în starea TRUE. Dacă în
cursul operării apare o eroare, ieşirea ENO trece în starea FALSE.
 4.MODULE DE INTRĂRI/IEȘIRI ÎN IMPULSURI
Pentru preluarea intrărilor în impulsuri se folosesc contoare realizate hardware sau software.
Frecvența semnalelor care pot fi controlate software este câteva zeci de Hz (depinzând de ciclul
automatului). Dacă frecvența semnalelor este mai mare decât aceasta este necesar să se folosească
contoare de mare viteză (HSC - High Speed Counters), în caz contrar se pierd impulsuri. Există două
tipuri de contoare de mare viteză, implementate în automatele programabile: contoare rapide
implementate hardware (HHSC), care folosesc circuite speciale și contoare rapide implementate
software la care schimbarea semnalului de numărat determină o întrerupere care să permită
incrementarea/decrementarea contoarelor software.
Diferiții producători implementează opt tipuri de contoare hardware, care numără
înainte/înapoi pe front crescător al impulsurilor de intrare (U sau D) fără o altă condiție (fig. I.16a și
b), care numără pe ambele fronturi ale impulsurilor de intrare (U sau D) fără o altă condiție (fig. I.16c
și d), care numără înainte/înapoi pe front crescător al semnalului de intrare (P) dacă un alt semnal
suplimentar (R) este zero, respectiv unu, care numără înainte/înapoi pe ambele fronturi al
semnalului de intrare (P) dacă un alt semnal suplimentar (R) este zero, respectiv unu (fig. I.16e, f, g și
h). Există și contoare care primesc semnale A și B de la traductoare incrementale și își cresc/descresc
conținutul pe frontul pozitiv al semnalului A, respectiv pe frontul negativ dacă semnalul A vine
înainte de B, sau își cresc/descresc conținutul pe ambele fronturi ale semnalului A, dacă semnalul A
este înainte de B. Alte contoare își cresc conținutul pe ambele fronturi ale semnalului A dacă
semnalul A este înainte de B etc.
În fig. I.17 este prezentată arhitectura a unui contor de mare viteză. Unele din elemente sunt
încorporate (Registrul CV, Registrul PV, Comparatorul, Circuitele SI, SAU). Pentru altele trebuie
folosite unelte software pentru configurarea contorului de mare viteză. Realizarea HSC se face prin
extinderea unităţii centrale. Cele mai frecvente funcţii HSIO sunt: Contoare de mare viteză,
întreruperi de mare viteză pentru tratarea evenimentelor critice, Preluarea unor impulsuri de intrare
cu lăţime mai mică de 100 s. Pentru realizarea acestor facilităţi AP sunt dotate cu un hardware
special, care nu este propriu-zis un modul ci este o componentă a unităţii centrale a automatului.
Impulsurile de numărare, atât pentru contoarele software cât şi pentru contoarele hardware, sunt
preluate pe la intrările automatelor programabile.
În cazul contoarelor software starea intrărilor este copiată în memoria internă, în sub-ciclul
PIIT, de unde pot fi preluate de intrările contoarelor. În cazul contoarelor de mare viteză intrările
sunt dirijate direct la intrările contoarelor. Majoritatea producătorilor prevăd această facilitate
pentru 1-5 intrări. Această schimbare a modului de preluare în automat a anumitor intrări se face
printr-o configurare prealabilă a acestora.
Fără a intra în amănunte, care sunt specifice unui producător, configurarea constă în general
în încărcarea unor registre speciale de memorie (registre HSIO) a unor vectori care are ca efect
dirijarea anumitor intrări/ieşiri direct la intrările contoarelor de mare viteză sau ieşirile automatului,
în cazul în care se configurează generarea de impulsuri (fig. I.18). Dacă se realizează configurarea
HSIO atunci circuitele HSIO vor funcţiona independent de CPU, iar funcționarea lor poate fi urmărită
prin intermediul registrelor de memorie. Aceste pot genera de asemenea întreruperi pentru a
semnala, de exemplu, atingerea unei valori din registrul HSC.
 BIBBLIOGRAFIE

https://eprofu.ro/docs/mm/12/automate-programabile/fisa%20de%20documentare%2011%20-
%20Limbaje%20de%20programare.pdf

http://users.utcluj.ro/~cteodor/Lucrari/Automatizari_L7.pdf