Studiul locomotivei electrice

O locomotivă electrică este o locomotivă propulsată

prin electricitate din surse externe (de exemplu fir electric deasupra
locomotivei sau a treia șină) sau de la baterii amplasate în locomotivă.
Locomotivele propulsate de motoare electrice dar care au ca surse
principale de putere electrică motoare cu ardere internă (de
ex. locomotivă Diesel), nu sunt incluse la locomotive electrice,
combinarea motorului cu generator electric pentru obținerea
curentului electric necesar motoarelor electrice de tracțiune face parte
din sistemul de transmisie pentru acționarea roților.

Apariția locomotivei electrice, la sfârșitul secolului al XIX-lea,

reprezintă un moment important in istoria transportului feroviar.
Evoluția acesteia de-a lungul secolului al XX-lea și XXI-lea a fost
favorizată de avantajele pe care le ofera: facilitatea și siguranța în
exploatare, puteri mai ridicate și respectarea principilor ecologice.

Florin Podut em4

 Primul motor electric (cu magneți permanenți) a fost realizat
în 1834 de fizicianul rus (de origine germană) Boris Semionovici
Iakobi (1801 - 1874) . Această invenție a fost aplicată la tracțiunea
feroviară de către mecanicul american Thomas Davenport. Acesta a
construit în 1835 la Springfield (Massachusetts) un vagon
experimental cu motor electric, care poate fi considerat stramosul
tramvaielor.
Prima locomotivă electrică
Data de 31 mai 1879 poate fi considerată ziua de naștere a
tracțiunii electrice feroviare. În această zi a fost prezentată, în cadrul
Expoziției industriale de la Berlin, o mică linie electrificată realizată
de inginerul german Werner von Siemens. Din acel moment începe
aplicarea în practică, mai ales la transportul de călători, a locomotivei
electrice. Locomotiva realizată de Siemens avea numai 3 CP (2,2 kW)
și atingea o viteză maximă de 7 km/h reușind să transporte 18 călători
pe o linie expozițională, având un traseu circular de 300 m lungime.
Locomotiva era alimentată cu curent continuu de 150 V prin
intermediul uneia din șine și a unei a treia șină centrală. În patru luni
de funcționare, acest trenuleț electric (ecartamentul era doar de 49
cm) a transportat peste 86.000 de vizitatori.
Apariția rețelelor de curent alternativ trifazat a condus la o împărțire a
părerilor privind modalitatea de alimentare a căilor ferate electrificate.
În afară de electrificarea cu curent continuu, s-au adoptat si variantele:
6 kV si 15 Hz sau 25 Hz: Germania
15 kV si 16,66 Hz: Elveția
3,4 kV si 15 Hz: Italia

Florin Podut em4

 Pentru stabilirea unui sistem unitar de alimentare electrică, au
avut loc congresele internaționale feroviare la Berna (1910)
și Torino (septembrie 1911). Din nefericire, problema n-a putut fi
rezolvată, subliniindu-se că fiecare sistem are avantajele și
dezavantajele sale. Totuși, in 1912, administrațiile feroviare
din Germania, Austria, Elveția, Suedia și Norvegia s-au pus de acord
și au adoptat sistemul cu tensiunea de 15 kV și frecvența de 16,66 Hz.
În SUA se menține, și după Primul Război Mondial, sistemul de
alimentare cu curent continuu de 3 kV. Acest model (și cu varianta de
1,5 kV) este urmat și de unele țări europene: Franța, Belgia, Marea
Britanie, Olanda, Rusia, Spania. Chiar și Italia, care utilizase curentul
alternativ, se îndreaptă către această soluție. Disputa dintre cele două
mari sisteme de electrificare a durat aproape o jumătate de secol, până
când, prin anii 50', a apărut un al treilea, și anume cel monofazat de
25 kV și frecvența industrială, de 50 Hz, care, în cele din urmă câștigă
competiția, avantajele sale bucurandu-se de cea mai largă
recunoaștere internațională. În 1960, această soluție a fost adoptată și
de rețeaua CFR.

Locomotiva electrică în România

Locomotivă electrică 060-EA

Florin Podut em4

 Pe 9 decembrie 1965 au fost introduse în România primele
locomotive electrice. uedificila secțiune Predeal - Brașov adoptându-
se sistemul monofazat de 25 kV și 50 Hz. Licența a fost furnizată
de Allmänna Svenska Elektriska AB, Västerás (ASEA) din Suedia.
Locomotivele aveau o putere de 5.100 kW și o viteză maximă de 120
km/h.
În 1966 începe și în România construcția locomotivelor electrice 060-
EA pe baza acestei licențe suedeze, urmată și de realizarea variantei
060-EA1. Partea electrică și montajul general erau realizate
de Electroputere Craiova, iar partea mecanică era asigurată de
ICM Reșița.
Aceste două tipuri de locomotive electrice românești se situează
printre cele mai moderne locomotive europene.
Caracteristici:
lungimea între tampoane: 19,8 m;
greutatea în serviciu: 126 tf;
puterea continuă (la 69 km/h): 5.100 kW;
viteza maximă: 120 km/h (pentru 060-EA) și 160 km/h (pentru 060-
EA1)
Cu ajutorul locomotivei experimentale tip EA2-122 (1973), s-a atins
recordul de viteză al Căilor Ferate Române: 204 km/h și anume pe
tronsonul Florești Prahova - Buda.
În 1974 au fost introduse și locomotivele electrice 040-EC si 040-
EC1, construite de uzinele Rade-Končar, Zagreb și Industria de
mașinării Niș.
Acestea aveau următoarele caracteristici:
lungimea între tampoane: 15,89 m;
greutatea în serviciu: 80 tf;
puterea continuă: 3.400 kW;
viteza maximă: 120 km/h (pentru 040-EC) și 160 km/h (pentru 040-
EC1).

Florin Podut em4

 Date tehnice locomotivei electrice 060 EA

Schița locomotivei electrice 060 EA

De la bun început, aceasta a existat în formula de osii 3-3,
denumită și C0-C0, cu următorii parametri de funcționare: tensiune
alimentare 27 kV c.a; tensiune nominală de funcționare 25 kV c.a;
tensiune minimă admisă 19 kV c.a. Este prevazută cu descărcător de
supratensiune ce poate prelua până la 31 kV. În ceea ce privește
puterea, aceasta este de 5100 kW (nominală, sau de lungă durată)și
5400 kW, puterea uniorară (de vârf). Tracțiunea se bazează pe
motoare electrice de tracțiune de curent continuu tip LJE 108, fiecare
dintre ele având masa de 3.07 to (numai rotorul cântărește 1 to), care
transmit puterea la osii prin arbore de torsiune licență ASEA.
În paralel, licența a mai fost preluată și de sârbi, care au adoptat
de la suedezi cealaltă variantă, cu cate 2 osii pe boghiu, formula B0-
B0: diferă doar puterile de funcționare: 3400 kW, respectiv 3700 kW.
Viteza constructivă la vremea intrării în exploatare era de 120 km/h,
astăzi ea putând ajunge la 160 km/h. Intensitate nominală-1180 A, cea
uniorară, 1250 A

Bibliografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Locomotiv%C4%83_electric%C4%83#Date_tehnice

https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_locomotivei_electrice

Florin Podut em4