Transporturi

Nicoleta Berindeie
Cls a VIII-a B
Rețeaua de transport din România este destul de variată, această țară situându -se din acest punct de
vedere la un nivel acceptabil față de celelalte țări. Transporturile sunt urbane în interiorul
localităților dar și interurbane.
În momentul de față în România nu există statistici oficiale cu privire la numărul persoanelor care
folosesc autovehiculele proprietate personală, ci doar cele referitoare la traficul interurban și
internațional. Astfel în anul 2008 s-au înregistrat un număr total de 384.515.000 călători, din aceștia
296.954.000 (77%) au călătorit pe cale rutieră, iar 78.252.000 (20%) au ales trenul ca mijloc de
transport. Avionul a fost preferat de circa 9.077.000 persoane în 2008 și 20 milioane în 2018,restul
pasagerilor (232.000) preferând căile fluviale și maritime.
În următorii ani se preconizează investiții majore în infrastructura de transport prin modernizarea
unor drumuri naționale și de interes local, dar și în construcția de autostrăzi. De asemenea se
urmărește modernizarea căilor ferate și creșterea vitezei medii de circulație, care în prezent se află
la un nivel scăzut față de alte țări europene, dar și construirea unor noi căi ferate, cum ar fi Vâlcele-
Râmnicu Vâlcea aflată pe coridorul IV de transport european. Alte măsuri care urmează a fi luate
pentru modernizarea infrastructurii românești o reprezintă construcția de noi aeroporturi ( Brașov-
Ghimbav, Galați-Brăila etc.) și mărirea capacităților celor existente. În domeniul transporturilor
navale se va urmări creșterea traficului pe Dunăre.
 Trenuri Electrice
O locomotivă electrică este o locomotivă propulsată prin electricitate din surse externe (de
exemplu fir electric deasupra locomotivei sau a treia șină) sau de la baterii amplasate în
locomotivă. Locomotivele propulsate de motoare electrice dar care au ca surse principale
de putere electrică motoare cu ardere internă (de ex. locomotivă Diesel), nu sunt incluse la
locomotive electrice, combinarea motorului cu generator electric pentru obținerea
curentului electric necesar motoarelor electrice de tracțiune face parte din sistemul de
transmisie pentru acționarea roților.Locomotiva 060 EA, prima locomotivă electrică
folosită de catre CFR are origini suedeze, datând încă din 1965, data la care prima a ieșit pe
poarta uzinelor ASEA (Almana Svenska Electrica Actiebolaget). În România, tracțiunea
electrică a fost introdusă în 1963, când au început testele tehnice, iar în 1966 a circulat
prima astfel de locomotivă în România. Uzinele Electroputere Craiova au cumpărat licența
în 1966 și au început să producă locomotiva, până în 1991, când fabrica s -a profilat pe
acțiuni de mentenanță și modernizare. La acea oră, a fost considerată singura locomotivă
capabilă să tracteze trenuri grele la altitudine cu viteza de 80 km/h.
 Metrou
Metroul este un mijloc de transport în comun pe cale ferată urbană, cu precădere
subterană, cu trenuri rapide, alcătuite de obicei din 3 -8 vagoane. În metrourile subterane,
calea ferată se montează în tuneluri care au adâncimi până la 60 m. Primul metrou din
lume a fost construit la Londra (1860-1863). În majoritatea cazurilor, o porțiune
semnificativă a șinelor sunt subterane. În țări vorbitoare de engleză, aceste sisteme se
numesc frecvent subway sau underground,în țări vorbitoare de germană se
numesc U-Bahn.Pentru mai multe nume alternative, vezi secțiunea corespunzătoare.
Dacă șinele sunt elevate, sistemul se poate numi tren elevat (El-train în engleză). Sisteme
cu o capacitate mai mică se numesc căi ferate ușoare sau metrou ușor, precum e
sistemul Docklands Light Railway în Londra sau linia 41 de tramvai din București.
 Troleibuz
Troleibuzul este un vehicul electric de transport în comun. Acest vehicul folosește, de cele mai multe ori, același șasiu (cu
anumite modificări) și o caroserie asemănătoare cu cea a unui autobuz; totuși troleibuzul nu este propulsat de un motor
termic, ci de unul sau mai multe motoare electrice. Curentul electric necesar funcționării motorului este furnizat de două linii
aeriene de contact, numite și bifilare. Troleibuzele sunt astfel legate de traseul liniilor de contact. Trebuie menționată
deosebirea dintre troleibuze și autobuzele electrice care funcționează pe baza curentului electric furnizat de baterii.
Primele rețele de troleibuz au apărut la începutul secolului XX. La ora actuală în lume există aproximativ 310 rețele de
troleibuz în 47 de state. [1] Cele mai multe se găsesc în Europa Centrală și de Est (fostele state socialiste), în statele CSI (fostele
state ale Uniunii Sovietice), în China, Coreea de Nord, Italia și Elveția. În jur de 550 de rețele au fost dezafectate, mai ales
în Europa de Vest, unde troleibuzele au cunoscut înflorirea în perioada anilor 1950 și 1960. În 30 de țări nu mai circulă nici un
fel de troleibuze.
Troleibuzul are capacități de transport similare autobuzelor, el fiind mai puțin poluant. La locul de exploatare (în
orașe) poluarea este zero, dar și curentul electric este deseori produs în centralele termice prin procedee poluante. Dacă se
folosește exclusiv curent electric produs din cărbune sau păcură, atunci în ansamblu poluarea este similară cu a unui autobuz
cu motor diesel. Troleibuzul este mult mai silențios decât un autobuz, ceea ce crește calitatea zonei prin care trece (dar numai
dacă pe aceeași arteră nu circulă și autobuze). Pe de altă parte un vehicul silențios este mai dificil de sesizat de către bi cicliști
și pietoni. Troleibuzul este mai puțin flexibil atunci când au loc lucrări de reabilitare a drumului sau șantiere care duc la
închiderea temporară a căii rutiere (ex. lucrările la linia de metrou M5 din București: în perioada 2012-2015 este afectată linia
de troleibuz din cartierul Drumul Taberei).