Introducere

Majoritatea oamenilor asociază metroul acest mijloc de transport public urban cu

un tren care circulă subteran, prin tuneluri. Pentru București și alte câteva orașe ale lumii,
metroul înseamă, într-adevar, un tren subteran, întrucât nu circulă deloc la suprafata .
Sunt însă mult mai multe metrouri care circulă și la suprafață, prin viaducte sau chiar pe
estacade, multe metrouri au doar cateva stații subterane, ceea ce nu le scoate însă din
categoria metrourilor.
Cuvântul metrou provine de la numele companiei care a construit prima linie de
metrou din lume, respectiv cel din Londra ( 1863 ), compania se numea Metropolitan .
Este adevărat ca derivatul metrou se potrivește foarte bine cu ceea ce înseamnă o
metropolă, deci un oraș mare, căci numai astfel de așezari urbane – in general cu aproape
sau peste un milion de locuitori – pot aspira la un asemenea mijloc de transport.
Delimitări in privința diferitelor tipuri de mijloace de transport pe calea ferată asimilate
metroului ( asimilare oferită de Uniunea Internaționala a Transportului Public cu sediul la
Bruxelles ) : spre exemplu exista ,, full metro” adică metroul propriu-zis, ale cărui
caracteristici sunt : folosirea șinelor din oțel, circulația în interiorul orașului, capacitate
mare de transport, viteza mare de circulație, independența totală față de alte mijloace de
transport ( nu este inclusă ca o trăsătură definitorie și obligatorie circulația subterana );
celelalte tipuri sunt premetro, light metro ( light rail ), adică un metrou usor, cu care
bucureștenii s-au familiarizat în ultimii ani intrucât linia de tramvai nr.41 a fost
transformată prin adaptare si modernizare; unele sisteme se numesc ,, half metro” ( pe
jumătate metrou ), in care sunt incluse unele tramvaie, metrouri ( trenuri ) exclusiv de
suprafață.
Din ultimile statistici ale UITP din anul 2004 rezultă că în lume ar exista 229
sisteme de metrouri, dintre care cca. 50 în construcție sau în proiect. In 2004 in Europa
existau 48 metrouri în funcțiune, 4 metrouri full metro, 19 metrouri gen light rail ( metrou
usor ) și 18 in construcție, in total 89 sisteme de metrou .
Dacă un metrou se realizează cu costuri enorme ( în general câteva miliarde de
dolari ) prețul unei călătorii este un element de protecție socială. Normal, în tările mai
putin dezvoltate, unde venitul oamenilor este redus, prețul unei călătorii este accesibil;

1
metroul din Moscova a fost socotit cel mai ieftin din lume, timp de zeci de ani, în timpul
URSS . Astăzi prețul este mai mare dar el continuă sa fie printre cele mai mici din lume.
Cu totul alta este situația în tările dezvoltate unde castigul lunar mediu este între 2000-
5000 de dolari; practic în toate țările dezvoltate indiferent de continent, trebuie sa plătești
între 1-3 dolari pentru o călătorie. În Japonia si Germania sunt cele mai mari prețuri .

Cap. I - Prezentare generală a Metroului din Moscova

Metroul din Moscova (în limba rusă: Московский метрополитен, metropoliten

Moskovskiy), care se întinde pe aproape întreg capitalul din Rusia, este al doilea din lume
cel mai mult folosit sistem de metrou, după metroul din Tokyo. Deschis în 1935, este
bine cunoscut pentru proiectarea artistică a multora dintre staţiile sale, care conţin
exemple remarcabile de artă realiste socialiste.
Sistemul funcţionează dupa sistemul butucului și spițelor cu cele mai multe linii
de cale ferată care rulează între Moscova centrale şi suburbiile sale. Linia Koltsevaya
formează un inel circular care conectează spiţe şi facilitează de pasageri între linii, fără să
se deplaseze neapărat până în centrul orașului.
Fiecare linie este identificata printr-un indice alfanumeric (de obicei, format din
doar un număr), un nume, şi o culoare. Anunţuri de voce se referă la numele liniilor, în
timp ce în utilizare colocvială sunt menţionate la cea mai mare parte prin culoare, cu
excepţia Line Kakhovskaya (numărul 11) căreia i-a fost atribuită o nuanta de verde de
similar cu cel al liniei Zamoskvoretskaya (numărul 2), Koltsevaya Line (numărul 5) şi
Butovskaya Line (numărul L1). Cele mai multe linii străbat radiar orașul, cu excepţia
Linei Koltsevaya (numărul 5), care are 20-km lungime și este un inel de legătură pentru
toate liniile radiale şi câteva linii mai mici din afara orașului. Pe toate liniile, călătorii pot
determina directia trenului după genul vocii ce anunță trenul: pe linia inelului, o voce de
sex masculin indică direcția de călătorie în sensul acelor de ceasornic, şi o voce de femeie
contra-sensul acelor de ceasornic. Pe liniile radiale, călătorii ce vor călătorii către centrul
Moscovei vor auzi anunțurile enunțate de o voce masculină, iar în sens invers călătorii
vor auzi o voce feminină ce anunță trenul de metrou. Suplimentar sunt foarte multe
indicatoare ce expun toate stațiile de metrou ce pot fi atinse într-o direcție anume.

2
 Sistemul de metrou a fost construit aproape în totalitate subteran, deși anumite
linii (numerele 1, 2 și 4) traversează râul Moskva, linia 1 traversează de asemenea și râul
Yauza prin intermediul unui pod. Mai puțin de 10% din stații sunt la nivelul solului. Sunt
și mai puține tronsoane aflate la suprafață între stațiile Avtozavodskaya and
Kolomenskaya și între Tekstilshchiki şi Volgogradsky Prospekt.
Metroul moscovit se deschide la aproximativ 5:30 și se închide la 1:00 (programul
de deschidere poate sa varieze în funcție de primul tren programat, dar toate stațiile se
inched simultan la 1:00). În timpul orelor de vârf trenurile ajung în stații la o diferență de
aproximativ 90 de secunde unul de altul, iar în restul zilei la aproximativ 2-3 minute, iar
târziu în noapte între 6-10 minute. Trenurile fiind atât de frecvente nu sunt necesare
pentru pasageri anunțarea timpului de la sau până la următorul tren.

Lucrările la metroul din Moscova au debutat în prima parte a anilor ’30.

Industrializarea forţată a URSS a avut ca efect o creştere rapidă a populaţiei oraşelor
sovietice şi în special a Moscovei, iar infrastructura capitalei trebuia remodelată pentru a
face faţă forţei de muncă în creştere.

Cel care a planificat şi a supravegheat construcţia reţelei de metrou moscovite a fost

Lazăr Kaganovici, descendent dintr-o familie de evrei ucraineni, care va deveni treptat
unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Stalin. Kaganovici, în calitatea sa de
preşedinte al Sovietului orăşenesc al Moscovei şi ulterior de Comisar al Poporului pentru
Transporturi (începând cu 1935), a fost principalul responsabil de reconstrucţia Moscovei
din anii ’30 .

Planul de construcţie a metroului moscovit a fost aprobat de conducerea sovietică pe 21

martie 1933. Potrivit plaului inițial, metroul urma să aibă 10 linii cu o lungime totală de
80 km. Metroul din Moscova a fost inaugurat oficial pe 15 mai 1935, cu 13 staţii pe o
lungime de 11 kilometri.

Actuala reţea de metrou din Moscova are 190 de staţii pe o lungime totală de 317, 5 km.
Cea mai adâncă secţiune are 74 de metri. Metroul din Moscova ocupă locul 2 în topul
celor mai aglomerate reţele de metrou din lume, după cel din Seul.

Primul metrou din URSS nu trebuia să fie doar un simplu mijloc de transport rapid pentru
proletariat, dar şi o dovadă a faptului că statul sovietic era capabil să depăşească

3
democraţiile occidentale. Metroul din Moscova trebuia să fie mai bun, mai eficient şi mai
frumos în comparaţie cu oricare reţea de metrou existentă.

Elementele arhitecturale deosebite ale fiecărei staţii de metrou trebuiau să reflecte

conceptul socialist asupra artei. Conform acestui concept, arta aparţinea fiecărui cetăţean
şi trebuie ca urmare să fie afişată în primul rând în spaţiile publice. În viziunea conducerii
sovietice, arta trebuia să fie prezentă în viaţa cotidiană. Nimic nu era mai convingător
decât metroul din Moscova pentru a demonstra această idee.

Viteza cu care trebuiau să fie construite liniile de metrou a determinat apariţia

numeroaselor accidente de muncă mortale. Majoritatea muncitorilor erau tineri aduşi de
la sate. De asemenea, se spune că majoritatea celor care lucrau la metrou erau voluntari.
Materialele de construcţiii costisitoare au fost folosite din ambundenţă, în ciuda faptului
că lucrătorii trăiau în barăci de lemn fără electricitate şi apă.

Prima linie inaugurată în 1935 era pe traseul Parcul Culturii – Sokolniki.

Extinderea reţelei de metrou din Moscova nu a încetat nici în timpul războiul, când o
parte din staţii au fost folosite şi ca adăpost în timpul bombardamentelor. În prezent, în
ciuda crizei financiare globale ce a debutat în 2007, proiectele de dezvoltare a reţelei de
metrou din Moscova au continuat.

Cap. II – Tarife și modalități de taxare pentru călătorii

Pe timpul URSS-ului, costul unei singure călătorii era de 5 kopecks, adică 1/20
dintr-o rublă, costul însă a crescut treptat începând din 1991. Inflația a cauzat creșterea
prețului până la 26 de ruble rusești (0,88 USD) pe călătorie. În același timp însa se pot
obține discounturi considerabile de până la 40% pentru cumpărarea unui tichet cu mai
multe călătorii. Tichetele sunt disponibile pentru un numar fix de călătorii, indiferent de
distanța parcursă sau de schimbările de linii. Deasemenea sunt disponibile și tichete
lunare sau anuale. Odată ce un pasager a intrat in sistemul de metrou nu va mai fi
verificat de tichet din momentul în care a intrat propriu zis în stație indiferent de cât de
mult va călătorii sau direcția încare o va face.

4
 În trecut metroul moscovit folosea carduri magnetice drept tichete cu un numar
fix de călătorii (pâna la 70 de călătorii) până în ianuarie 2008. În ianuarie 2007 metroul
din Moscova a început înlocuirea cardurilor magnetice cu contactless smart cardurile.
Smart cardurile au fost introduse din 1998 și au fost numit Carduri de Transport.
Cardurile de Transport erau disponibile în varianta nelimitată și în varianta socială. Smart
cardurile nelimitate pot fi programate pentru 30, 90 și 365 de zile. Smart cardurile sociale
sunt gratuite pentru persoanele în vârsta și rezidenți ai Moscovei sau ai Regiunii
Moscovei, precum și anumitor categorii privilegiate de cetățeni. Sunt disponibile și
elevilor și studenților la un preț mult redus, aproximativ 10 USD pentru trafic nelimitat).
Se mai folosesc deasemenea și cardurile ultraușoare disponibile pentru 1, 2, 5, 10, 20 și
60 de călătorii.
Astfel metroul din Moscova a fost primul din Europa care a implementat complet
smartcardurile pe 1 septembrie 1998, iar cardurile magnetice nu au mai fost acceptate
începând cu 2008 facând din metroul moscovit primul sistem de transport public din
lume care funcționează exclusiv cu smart carduri bazate pe tehnologia Philips NXP
MIFARE. 1

Cap. III – Caracteristici tehnice și date statistice

Metroul din Moscova a fost construit în mai multe etape:

- prima linie de metrou a fost deschisă publicului în anul 1935 pe 15 mai ora 7 am.
Stația Kiyevskaya fiind prima unde au fost utilizate motive naționale.
- în a doua etapă a fost construită a doua linie de metrou denumită Gorkovskaya,
terminată în septembrie 1938.
- a treia etapă a fost marcată de al doilea război mondial, deflagrație încetind dar nu și
întrerupe construcția. De notat este că stațiile de metrou au devenit adăposturi
antiaeriene și una dintre ele a fost chiar transformată in cartierul general al aviației
sovietice.
- a patra etapă a însemnat extinderea masivă a sistemului precum și construirea Liniei
Koltsevaya – adică inelul ce înconjoară central urașului și leagă celelalte linii între
ele.

1
http://www.nxp.com/news/content/file_1518.html accesat în 09.03.2010

5
 În timpul războiului rece, sub conducerea lui Nikita Khrushchev s-au construit stații
de metrou la mare adâncime cu rol de adăposturi în eventualitatea unui război nuclear și
s-a renunțat la construirea extravagantă a stațiilor.
În ultimii ani lucrările de extindere a retelei s-au reluat, stații închise în trecut s-au
redeschis, altele noi s-au construit, precum și întregi linii noi au aparut pe harta. Aproape
toate stațiile au fost construite din bugetul public cu excepția stației Myakinino care a fost
construită în 2009, cu un capital mixt de stat și privat, reprezentând un caz unic în istoria
metroului moscovit.
Distanța medii dintre stații este de 1,7 km, cea mai scurtă fiind de 502 m între
Vystavochnaya şi Mezhdunarodnaya iar cea mai lungă fiind de 6,627 km între
Krylatskoye şi Strogino. Distanțele lungi între stații au un efect pozitiv asupra vitezei
trenului, acesta înregistrând o viteză medie de 41.7 km/h.
Trenul de metrou din Moscova este identic cu cel folosit și în alte orașe ex-
sovietice (Sankt Petersburg, Novorsibirsk, Minsk, Kiev etc.) sau orașe precum
Budapesta, Varșovia sau Sofia.
Metroul moscovit cuprinde 180 de stații, din care 71 sunt la mare adâmcime, iar
88 sunt la mică adâncime. Stația Vorobyovy Gory este construită pe un pod, și mai există
înca alte trei stații asemanătoare dar sunt acoperite sau ascunse. Cu adevărat metroul din
Moscova este sistem avansat și tot o dată unic în lume. Datele statistice nu fac decât să
confirme acest lucru, astfel: numărul pasagerilor în 2009 a fost de 2.392.200.000 din care
912.600.000 au fost cu statut privilegiat și 239.000.000 elevi și studenți, maximul de
călători zilnic este de 8.952.000, venitul din tariful călătoriilor 15,997 miliarde de ruble,
lungimea totală a liniilor 292,9 km, numărul de linii fiind de 12, cea mai lungă linie este
Serpukhovsko-Timiryazevskaya și are 41,2 km, iar cea mai scurtă linia Kakhovskaya
care are doar 3.3 km, sistemul conține 27 de puncte de transfer între linii, cea mai adâncă
stație Park Pobedy se află la 84 de metri adâncime, stația cu cea mai lungă platformă
Vorobyovy Gory cu 282 de metri, 124 de stații au scări rulante, cea mai lungă fiind de
126 de metrii în stația Park Pobedy, numărul total de curse de tren pe zi 9915, numărul
canalelor de ventilație este de 393, numarul total de angajați 34.792 din care 18.291
bărbați și 16.448 femei, numărul punctelor de asistență medicală este de 46, iar călătoria
medie de pasager este de 13 km.

6
 Deși este un sistem de metrou foarte eficient permițând călătorilor sa ajungă dintr-
un punct în oricare altul în aproximativ maxim 1h-1h11min 2. Metroul moscovit trebuie
însă să țină pasul cu trendul de dezvoltare al orașului în sine, cu noile așteptări, astfel
numeroase proiecte de dezvoltare a sistemului sunt în curs de desfășurea, fie că acestea
presupun mărirea liniilor deja existente sau construirea altora noi, data de finalizare a
acestora fiind 2015. Cel mai abțios proiect ramâne totuși construirea unui alt doilea mare
inel care să înconjoare partea centrală a orașului, pe langă cel deja aexistent, adică Linia
Koltsevaya. Acest proiect se încadrează în categoria proiectelor pe termen lung deși
oarecum paradoxal idea de a contrui aceast al doilea inel datează din 1960, contrucția lui
va fi dificilă și totodată foarte scumpă.

Concluzii
Deși poate mulți dintre noi atunci când ne gândim la Metroul din Moscova ne
gandim în primul rând la stațiile de metrou fastuoase pe care le am văzut cu toții la TV
sau pe internet și le vedem poate ca o reprezentare rafinată și grandioasă a grandomaniei
și megalomaniei socialist-sovietice, iar despre sistemul de metrou în sine ne așteptăm,
poate, să fie învechit și leneș nu ar fi deloc corect în raport cu realitatea.
Defapt metroul moscovit arătat o mare receptivitate la nou fiind primul din
Europa care a implementat complet smartcardurile pe 1 septembrie 1998, iar cardurile
magnetice nu au mai fost acceptate începând cu 2008 facând din metroul moscovit
primul sistem de transport public din lume care funcționează exclusiv cu smart carduri
bazate pe tehnologia Philips NXP MIFARE.
Adevărul este că Metroul din Moscova este printre cele mai dezvoltate și avansate
sisteme de metrou atât din punct de vedere tehnic, cât și al numărului de călători (fiind al
doilea din lume după cel din Tokyo). Deasemenea prețul per călătorie este unul dintre
cele mai mici din lume în condițiile în care sistemul este unul dintre cele mai eficiente din
lume (în timpul orelor de vârf trenurile sosesc la 90 de secunde unul după altul;
deasemenea un călător poate ajunge dintr-un capăt în altul al Moscovei în aproximativ 1
oră, Moscova fiind un oraș foarte mare cu o populațtie de aproximativ 11 milioane de
locuitori și o suprafața de 1,081 km2 ) .

2
http://yapriedu.ru/metro/ accesat în 10.03.2010

7
 Bibliografie

1. http://www.urbanrail.net/eu/mos/moskva.htm
2. http://yapriedu.ru/metro/
3. http://www.nxp.com/news/content/file_1518.html
4. http://www.turistik.ro/rusia/moscova/metroul