Compatibilitate electromagnetică – CEM

SURSE DE PERTURBAȚII ELECTROMAGNETICE

Situația electromagnetică
Interacțiunea dintre perturbațiile electromagnetice – PEM și sistemele
(echipamentele) radioelectronice se realizează prin câmpuri electromagnetice.
Într-o situație reală echipamentele sunt supuse acțiunii câmpurilor de radiație din
partea unui număr mare de surse. Datorită permeabilității reciproce a câmpurilor
electromagnetice, în orice domeniu al spațiului și în același moment de timp
există câmpuri ale diverselor surse. În condiții reale acestea vor exercita
influență asupra funcționării normale a echipamentelor, fapt ce poate conduce la
degradarea calității funcționării acestora sau sau mai grav la defectarea lor.
Toate acestea sunt o consecință a diverselor situații electromagnetic.
Astfel, situația electromagnetică din domeniul spațiului examinat poate
fi determinată ca ansamblul de câmpuri electromagnetice din acest domeniu ce
influențează calitatea funcționării echipamentelor radioelectronice, determinând
întreruperi, defecțiuni de scurtă durată sau ieșirea totală din funcțiune a acastora.
Câmpurile electromagnetice din spațiul înconjurător sunt create atât de
surse ale căror radiație nu a fost prevăzută prin destinația lor funcțională,
precum și de către surse de origine naturală. Situația electromagnetică ce
corespunde unor asemenea consecințe este definită ca nefavorabilă.
Dacă sursele de radiație electromagnetică sunt cunoscute dinainte, dacă
locurile lor de dispunere sunt constante, atunci situația electromagnetică formată
de aceste surse este considerată ca existentă.
În practică se întâlnesc în principal situații electromagnetice presupuse,
când surselor de radiații electromagnetice existente li se pot adăuga în orice
moment altele, care anterior nu participaseră la formarea acestora, spre exemplu
fulgerele, liniile de înaltă tensiune etc.
De asemenea, situația electromagnetică poate fi stabilă sau instabilă. O
asemenea clasificare este caracteristică pentru echipamentele mobile care se
deplasează în spațiul surselor de radiație, când intensitatea radiației se schimbă
pe timpul intrării sau ieșirii din zona de acțiune a surselor, care anterior nu erau
luate în considerare.
Dacă la baza caracteristicilor distincte ale situațiilor electomagnetice se
află locul de dispunere a surselor de radiații electromagnetice, care au exercitat o
influență nefavorabilă asupra echipamentelor radioelectronice, atunci acestea pot
fi împărțite în situații electromagnetice interioare sau exterioare.
Când sursele câmpurilor purtătoare de perturbații nu constituie o parte
componentă a echipamentelor radioelectronice, atunci acestea crează o situație
electromagnetică exterioară în raport cu echipamentul studiat. În caz contrar,
când echipamentul radioelectronic exercită o influență nefavorabilă asupra
funcționării sale calitative proprii, situația electromagnetică este considerată ca
interioară.

1
 Compatibilitate electromagnetică – CEM

Un interes deosebit îl reprezintă situația electromagnetică exterioară. În

formarea caracteristicilor acesteia au inflență:
- varietatea surselor PEM și caracteristicile lor energetice;
- caracteristicile de amplitudine și timp (frecvență) ale radiației;
- caracteristicile de polarizare ale direcției radiației PEM;
- starea mediului în zona de formare a situației electromagnetice;
- distanța de la sursa de radiație electromagnetică până la zona studiată și
câmpurile corespunzătoare acesteia din zona apropiată și îndepărtată de radiație.
La determinarea proceselor de formare a situației electromagnetice în
zona de interes un rol important îl joacă descrierea caracteristicilor surselor de
PEM. În prezent nu sunt încă elaborate metode unitare de descriere analitică a
situației electromagnetice, însă în practică există abordări pentru descrierea
acesteia: electrodinamică, energetică, probabilistică. Fără descrierea cantitativă a
situației electromagnetice date nu este posibilă evaluarea corectă și asigurarea
stabilității echipamentelor radioelectronice la acțiunea PEM.

Clasificarea perturbațiilor și a surselor acestora

Ca mărimi fizice, perturbațiile electromagnetice – PEM pot fi: curenți,

tensiuni, câmpuri electrice, magnetice sau electromagnetice și sunt caracterizate
prin banda de frecvențe, amplitudine și nivel de vârf, viteza de variație a
fronturilor – timpi de creștere și descreștere, durată, energie etc. Este important
să se cunoască tipurile și sursele de perturbații în vederea reducerii efectului
acestora prin măsuri adecvate. Dacă sursele de perturbații și mecanismul lor de
cuplaj sunt cunoscute de la început, asigurarea compatibilității electromagnetice
se realizează de cele mai multe ori relativ simplu.
Având în vedere marea diversitate a PEM – semnale nedorite care se
suprapun peste semnalul util și/sau semnale care pot afecta funcționarea sau
distruge echipamentele radioelectronice, respectiv canalele de transmisie –
există mai multe criterii de clasificare.
În funcție de tipul și caracterul surselor, PEM se împart în două clase
mari: perturbații cu origine naturală (God made noise) și perturbații cu
origine artificială (Man made noise).
PEM naturale pot fi: terestre (electricitate atmosferică, acumulări de
electricitate statică) sau extraterestre (radiaţii cosmice şi vântul solar – fluxuri
de raze Gamma şi de particule cu sarcină). Efectele acestor perturbaţii sunt, de la
neglijabile la foarte grave atunci când sunt implicate energii mari – cazul
fulgerelor și trăsnetelor, al vântului solar foarte intens capabil să compromită
funcţionarea semiconductoarelor.
La rândul lor PEM artificiale se împart în perturbații neintenționate și
perturbații intenționate.

2
 Compatibilitate electromagnetică – CEM

PEM artificiale neintenționate apar în procesul activității umane,

echipamentele produse de om; practic orice echipament electric produce
perturbaţii, ca o consecință firească a funcționării lor. Principalele categorii sunt:
- circuitele de alimentare în c.a., determină perturbaţii datorită unor procese
produse în reţea (variaţii de tensiune, de curent etc.) dar mai ales faptului că
reprezintă căi bune de pătrundere a perturbaţiilor produse de echipamente
alimentate de la reţeaua de distribuţie (motoare, convertoare, aparate de sudură,
etc.).
- circuitele de alimentare în c.c. determină perturbaţiile reprezentate de variaţii
ale tensiunii de c.c. sau tensiuni variabile suprapuse peste tensiunea continuă.
Aceste perturbaţii apar datorită variaţiilor curenţilor din unele etaje care produc
variaţii de tensiune pe impedanţele conductoarelor; uneori sunt datorate
curenţilor din sisteme exterioare.
- echipamentele electrotehnice, echipamentele de conversie de energie şi
pentru tracţiune, precum motoarele, generatoarele, echipamentele de iluminat
cu descărcări în gaze, aparatele de sudură, întrerupătoarele şi comutatoarele şi
multe altele sunt surse de perturbaţii sub două forme: curenţi variabili prin
conductoarele de alimentare în c.a. şi câmpuri variabile (electrice, magnetice şi
EM). Comutările curenţilor determină t.e.m. induse sub formă de impuls cu
creştere abruptă şi scădere exponenţială cu sau fără oscilaţii amortizate. Adesea,
la deschiderea circuitelor apar scântei sau arcuri electrice între contacte.
Impulsurile de curent şi scânteile sunt generatoare de câmp EM, de unde EM
care ajung în echipamentele electronice producând t.e.m. induse perturbatoare.
- echipamentele electronice, de orice fel sunt surse perturbatoare pentru altele:
curenţii şi tensiunile din unele etajele (mai ales de putere) introduc perturbaţii în
alte etaje; comutările la închiderea/deschiderea diodelor, tiristoarelor etc.,
produc impulsuri perturbatoare de curent (ca mai sus); toţi curenţii şi tensiunile
produc câmpuri magnetice şi electrice capabile să genereze semnale
perturbatoare în alte circuite sau aparate; sistemele de radioemisie de tot felul
emit unde EM utile pentru receptori anume destinaţi dar perturbatoare pentru
toate celelalte echipamente electronice.
În structura multor echipamente electronice intră şi componente/părţi mecanice,
cum se află în comutatoarele şi butoanele mecanice, în microfoane, în
traductoare de deplasare, viteză şi acceleraţie etc. Prin intermediul acestora,
solicitări mecanice nedorite – perturbaţii mecanice, introduc în sistem perturbaţii
electrice, de exemplu prin variaţia nedorită a rezistenţei, a capacităţii şi/sau a
altor parametri ai acestor părţi, prin apariţia electricităţii statice prin frecare
(triboelectricitate) etc. Există şi componente optoelectronice, altele sensibile la
căldură, la radiaţii (IR, UV, ...), prin intermediul cărora perturbaţii specifice se
introduc în sistemele electronice.
- sursele de perturbaţii puternice – PEMP; în general este dificilă stabilirea cu
precizie a limitei cantitative a termenului ”perturbații puternice” în comparație
cu termenul ”perturbație”. Spre deosebire de celelalte perturbații, acțiunea

3
 Compatibilitate electromagnetică – CEM

PEMP asupra echipamentelor radioelectronice determină inevitabil perturbarea

funcționării lor datorită apariției în circuitele exterioare și interioare ale acestora
a unor tensiuni și curenți induși care pot provoca în unele componente și într-un
interval de timp foarte mic, degajarea locală a unei cantități mari de căldură și ca
urmare arderea sau distrugerea acestora. Astfel, sub această denumire generică,
sursele principale de PEMP ar cuprinde: echipamentele de emisie radio de
putere, liniile de alimentare cu energie electrică de înaltă tensiune, rețeaua de
contact a căilor ferate, instalațiile de înaltă tensiune utilizate pentru cercetări
științifice și scopuri tehnologice, descărcările de furtună, impulsul
electromagnetic nuclear.
Obs. O parte din fenomenele naturale sunt însoţite de o puternică emisie
electromagnetică. Fulgerele și trăsnetele pot produce diferenţe de potenţial de
circa 1.000.000 V, curenţi de vârf până la circa 150 000 A, viteze de variaţie a
curenţilor până la 200.000 A/s; efecte perturbative rezultate asemănătoare fiind
și mai pregnante în cazul impulsul electromagnetic nuclear. Efectele Corona sau
descărcările electrostatice se pot manifesta la fel de perturbativ.
PEM artificiale intenționate sau organizate (bruiajul electronic de toate
categoriile, explozia nucleară prin crearea impulsul electromagnetic nuclear)
sunt create intenționat în scopul înrăutățirii funcționării sau a scoaterii din
funcțiune a echipamentelor radioelectronice. Prin caracterul impactului lor
asupra echipamentelor și sistemelor electronice cât și a efectelor sunt în multe
privințe identice PEMP neintenționate.
După durata de manifestare, PEM pot fi permanente – în undă continuă
sau tranzitorii – în impuls, semnale singulare și cu durată finită.
Din punct de vedere al formei, PEM se împart în perturbații în impulsuri
și perturbații periodice. PEM în impulsuri reprezintă impulsuri sau o succesiune
a acestora, arbitrare ca formă și diferite ca amplitudine, care apar în momente de
timp aleatoare. PEM perodice sunt considerate ca perturbații armonice. În
condiții industriale acestea reprezintă perturbații cu frecvența rețelei și/sau
armonicile acesteia.
Atunci când perturbaţiile apar sub forma unor impulsuri, se preferă
caracterizarea lor în domeniul timp. Pot fi relevanţi în acest caz următorii
parametrii: amplitudinea de vârf, viteza de creştere a celui mai înalt impuls,
nivelul vârf la vârf, timpul de creştere al impulsului de vârf, timpul de cădere al
impulsului de vârf, durata unui impuls sau a unui tren de impulsuri, etc.

4
 Compatibilitate electromagnetică – CEM

Fig. Error! No text of specified style in document..1 Parametrii unui impuls trapezoidal

În cazul sistemelor digitale semnalele utile se manifestă sub forma unor

impulsuri trapezoidale de tensiune cu parametri ce pot fi afectaţi de perturbaţii.
Într-o asemenea situaţie este relevantă descrierea standard acceptată pentru
semnalele trapezoidale reale:
- amplitudinea - diferenţa dintre valorile stabile ale celor două nivele logice VH
şi VL, fără supracreşterile semnalului;
- timpul de creştere al semnalului (tr - rise time) - timpul în care semnalul creşte
de la 10% la 90% din valoarea amplitudinii;
- timpul de cădere al semnalului (tf - fall time) - timpul în care semnalul scade
de la 90% la 10% din valoarea amplitudinii;
- durata impulsului, care se măsoară de obicei la 50% din valoarea amplitudinii,
în cazul circuitelor logice se determină la tensiunea pragului de comutare (VT).
De asemenea, în cazul sistemelor digitale un rol perturbativ major îl joacă
curenţii care se închid prin structuri, curenţii absorbiţi de la sursa de alimentare.
Pentru aceştia se acceptă o structură ce conţine trei componente:
iCC  I CC0  iCCs  iCCd
- ICC0 - reprezintă componenta de curent continuu (valoarea medie) absorbită de
la sursa de alimentare. Această componentă are valori foarte mici în cazul
circuitelor CMOS.
- iCCs - reprezintă curentul static de comutare. Amplitudinea lui este definită ca
modulul diferenţei dintre curenţii absorbiţi de circuit de la sursa de alimentare în
cele doua stări logice:
ICCs=ICCL - ICCH.
În cazul structurilor CMOS valorile ICCL şi ICCH pot fi foarte apropiate ca valoare
şi foarte mici şi în consecinţă şi această componentă poate fi neglijată.
- iCCd - reprezintă curentul dinamic de comutare. Acest curent apare în procesul
de comutare a ieşirilor dintr-o stare logică în alta. Pentru această componentă se
consideră o formă tipică triunghiulară caracterizată prin doi parametrii:
amplitudine – IC şi timpul de comutare – tC.

5
 Compatibilitate electromagnetică – CEM

H H
v
O

L L

i
CCd
I
C

t
C

Fig. Forma curentului dinamic de comutare

Sursele de energie electromagnetică se clasifică în mod avantajos și în

funcție de dispunerea lor în domeniul frecvență, după spectrul de frecvență
emis de acestea (de spectru larg sau de spectru îngust, de spectru continuu sau
discret), în funcţie de gama frecvenţelor (de foarte joasă frecvenţa sub 10 KHz,
de joasă frecvenţă între 10 KHz - 100 KHz, de medie frecvenţa între 100 KHz -
1 MHz, de înaltă frecvenţă între 1 MHz -10 MHz, de foarte înaltă frecvenţă între
10 MHz - 100 MHz, de ultra înaltă frecvenţă între 100 MHz - 1 GHz, de super
înaltă frecvenţă între 1 GHz - 10 GHz şi de de extra înaltă frecvenţă între 10
GHz – 100 GHz). O prezentare mai detailată a spectrului de frecvenţe poate fi
urmărită în fig. , putându-se identifica şi zona de alocare a frecvenţelor pentru
emiţătoarele de comunicaţii (Spectrul Radio).

6
 Compatibilitate electromagnetică – CEM

3x107m 3x106m 3x105m 30,000m 3,000m 300m 30m 3m 30cm 3cm 0.3cm

Marcarea Lungimea
benzii de unda
Frecventa foarte
LF MF HF VHF UHF SHF EHF
joasa (VLF)

Domeniul Emisii Emisii Benzi

Activitati

C
P L S X
audio radio AM radio FM radar

Infra- Ultra-
Sunete Microunde
sunete sunete
Frecventa

0 10Hz 100Hz 1kHz 10kHz 100kHz 1MHz 10MHz 100MHz 1GHz 10GHz 100GHz

3 kHz
Spectrul radio 300 GHz

0.03cm 3x105 Å 3x104 Å 3x103 Å 3x102 Å 3x10 Å 3Å 3x10-1Å 3x10-2Å 3x10-3Å 3x10-4Å 3x10-5Å 3x10-6Å 3x10-7Å
Marcarea Lungimea
benzii de unda

Raze
Infrarosu Vizibil Ultraviolet Raze X Raze cosmice
Gamma
Activitati

Sub-milimetru Vizibil Ultraviolet Raze Gamma Raze cosmice

Infrarosu Raze X
Frecventa

0 1THz 1013Hz 1014Hz 1015Hz 1016Hz 1017Hz 1018Hz 1019Hz 1020Hz 1021Hz 1022Hz 1023Hz 1024Hz 1025Hz

Fig.. Structura spectrului de frecvenţe

Un semnal este considerat de bandă largă dacă spectrul său acoperă o

lățime de bandă mai mare decât cea a unui anumit sistem de recepție. Dacă
spectrul său acoperă o lățime de bandă mai mică decât cea a echipamentului de
recepție, semnalulul respectiv este de bandă îngustă, fig. .

Fig. . Clasificarea surselor de energie electromagnetică în surse

de bandă îngustă și surse de bandă largă

De exemplu, surse de perturbații de bandă îngustă sunt emițătoarele radio

care radiază pe frecvența atribuită lor mai multă putere decât cea admisă
armonicelor produse de neliniaritățile componentelor din emițătoare sau
radiațiile de scăpări ale generatoarelor de ÎF industriale și medicale. În mod
obișnuit ele sunt caracterizate prin indicarea amplitudinii sau valorii lor efective
pe fiecare frecvență (spectru de linii).
Sursele de perturbații de bandă largă sunt caracterizate printr-un spectru
cu linii spectrale dispuse foarte apropiate una de alta sau chiar de un spectru

7
 Compatibilitate electromagnetică – CEM

continuu (așa numita densitate de amplitudini). Reprezentanți tipici sunt sursele

naturale de de perturbații (zgomote cosmice), ca și fenomenele de comutație
neperiodice.
Din punct de vedere al spectrului, există:
- surse de perturbaţii cu frecvenţa reţelei şi a armonicelor acesteia, (50/60Hz şi
multipli) ale căror semnale au frecvenţe în benzile de operare ale echipamentelor
pe care le pot perturba semnificativ. Astfel de surse sunt cablurile de alimentare
parcurse de curenţi sinusoidali sau deformaţi.
- surse de perturbaţii de joasă frecvenţă, în c.c. şi audiofrecvenţă (sub 1Hz ...
15-20kHz), ale căror semnale sunt determinate de variaţii de consum de c.c.
(determină căderi de tensiune pe conductoarele de alimentare şi de masă), sunt
generate de comutări în circuite electrice, sunt consecinţă a unor procese
mecanice, termice, optice (prin intermediul traductorilor) etc.
- surse de perturbaţii de IF şi RF, care produc semnale cu spectru de la circa
30kHz la sute de GHz. Astfel de semnale sunt produse în circuite logice,
echipamente radio, instalaţii cu scântei şi arcuri electrice (bujiile motoarelor cu
combustie internă, de exemplu). Dacă sunt modulate cu semnale de JF, pot
perturba şi circuite de JF.
Zgomotul reprezintă un caz oarecum particular de semnal perturbator
aleator, caracterizat prin spectru continuu într-o bandă largă.
Semnalele de zgomot sunt produse prin fenomene naturale (aşa este
zgomotul termic, de alice, ...) sau în circuite electronice (zgomotul determinat de
comutările aleatoare ale circuitelor digitate, de exemplu) etc.
Din punct de vedere al mediului de transmitere, așa cum s-a prezentat în
Cap.1, perturbațiile pot fi de conducție sau galvanice, dacă există un suport fizic
prin care se propagă sau de câmp iar principalele căi (cuplaje) de influențare
perturbativă ce vor fi studiate în capitolele următoare sunt prezentate schematic
și în fig.1. .

Fig.1. Principalele căi de influențare perturbativă

Scurta prezentare relevă imensa varietate a surselor şi semnalelor

perturbatoare şi de aici dificultăţile de analiză, de măsurare şi de proiectare şi

8
 Compatibilitate electromagnetică – CEM

implementare a măsurilor pentru reducerea efectelor acestor perturbaţii. Însă

cunoașterea cu cât mai multă exactitate a formelor de undă ale perturbațiilor și a
nivelurilor acestora permite stabilirea unor norme care să includă și metodele de
măsurare și de testare ale echipamentelor. De asemenea, deoarece perturbațiile
sunt extrem de diverse, cu o formă de undă complexă, de regulă nerepetitivă, ele
pot fi studiate și prin măsurări și prelucrări statistice.
De subliniat că în totalul perturbațiilor electromagnetice, cele prin radiații
par a avea creșterea cea mai accentuată. În general, orice echipament electric sau
electronic poate deveni o sursă de perturbații prin radiații.

Obs. În domeniul undelor EM, diversele benzi de frecvenţă au denumiri

standardizate conform tabelului 1. Undele electromagnetice au spectrul de
frecvenţe extins de la sub 3 Hz la peste 1020 Hz (radiaţii Gamma dure). Acest
spectru este divizat benzi.