Subiecte de examen Compatibilitate electromagnetică

1. Conceptul de compatibilitate electromagnetică, imunitate și

susceptibilitate. Exemple de receptoare și emițatoare de perturbații.
Compatibilitatea electromagnetică (EMC) se referă la capacitatea unui
sistem sau a unui echipament de a functiona corect in prezenta
perturbatiilor electromagnetice (EM) generate de alte surse.

Imunitatea se referă la capacitatea unui sistem sau a unui echipament de

a functiona normal in prezenta perturbatiilor electromagnetice, iar
susceptibilitatea se referă la gradul in care un sistem sau un echipament
este afectat de perturbatiile electromagnetice.

Exemple de receptoare de perturbații electromagnetice pot include:

dispozitivele de comunicatii, sistemele de navigatie, sistemele de
control al traficului aerian, dispozitivele medicale etc.

Exemple de emițatoare de perturbații electromagnetice pot include:

generatoarele electrice, instalatiile de transmisie si distributie a
energiei electrice, echipamentele de incalzire, motorele electrice,
dispozitivele de comunicatie etc.
2. Interferențe electromagnetice.(ce sunt, tipuri, mecanismul)
Interferențele electromagnetice (EMI) sunt perturbații
electromagnetice care pot afecta performanța sau funcționarea
normală a unui sistem sau echipament. Acestea pot fi generate de
surse externe sau interne și pot fi clasificate în două categorii
principale: interferențele conductive și interferențele radiate.

Interferențele conductive se produc atunci când curenții

electromagneti sunt transmise prin intermediul conductorilor sau
cablurilor, cum ar fi cablurile de alimentare sau cele de semnal.
Interferențele radiate se produc atunci când unde electromagnetice
sunt transmise prin aer sau prin spațiu liber. Acestea pot fi generate
de surse precum transmisiile radio sau televiziune, sisteme de
comunicare wireless sau alte surse de radiații electromagnetice.
3. Nivele de perturbații electromagnetice. Aplicații. (ce este, să se calculeze
cu formulele existente diferite nivele solicitate)
Există mai multe modalități de a măsura și de a exprima nivelul de
perturbații electromagnetice, dar cele mai utilizate sunt: nivelul de
putere, nivelul de tensiune și nivelul de camp.
Nivelul de putere se referă la cantitatea de energie electrică
transmisă sau primită de un sistem sau echipament într-un anumit
interval de timp
Nivelul de tensiune se referă la diferența de potențial electric dintre
două puncte într-un sistem sau echipament
Nivelul de camp se referă la intensitatea undei electromagnetice
într-un anumit punct într-un spațiu
Aplicațiile pentru măsurarea nivelului de perturbații
electromagnetice sunt diverse, incluzand : in industria electronică si
telecomunicatii, in industria aeronautică si spatială, in medicina, in
industria de transport si a energiei.

4. Nivele și intervale utilizate în aprecierea interferențelor

electromagnetice.
În industria electronică și telecomunicațiilor, nivelele de
interferențe electromagnetice sunt adesea exprimate în termeni de
nivel de zgomot equivalent (ENR) sau nivel de zgomot de fond
(BNR). ENR se referă la nivelul de zgomot care poate fi acceptat
pentru a asigura funcționarea normală a unui sistem, în timp ce
BNR se referă la nivelul de zgomot prezent în mediu înainte de
introducerea unei surse de interferențe.
În industria aeronautică și spațială, nivelele de interferențe
electromagnetice sunt adesea exprimate în termeni de nivel de
izolare (IL) sau nivel de atenuare (AL). IL se referă la capacitatea
unui sistem sau echipament de a rezista interferențelor
 electromagnetice, în timp ce AL se referă la gradul în care
interferențele electromagnetice sunt atenuate sau absorbite.
În general, nivelele de interferențe electromagnetice acceptabile
sunt definite de normele și standardele industriale sau
guvernamentale, cum ar fi normele CEI sau FCC.
5. Clasificarea mediului perturbat și a surselor de perturbație.
Clasificarea în funcție de frecvență se referă la gruparea
perturbațiilor electromagnetice în diferite intervale de frecvență,
cum ar fi: frecvențe joase (LF), frecvențe medii (MF), frecvențe înalte
(HF), frecvențe ultraînalte (VHF) și frecvențe extrem de înalte (EHF).
Clasificarea în funcție de natura sursei se referă la gruparea
perturbațiilor electromagnetice în funcție de sursa care le
generează, cum ar fi: perturbații de origine electrică, perturbații de
origine magnetică, perturbații de origine electromagnetică și
perturbații de origine termică.
Clasificarea surselor de perturbatii electromagnetice se poate face
in functie de frecventa acestora, cum ar fi : surse de frecventa joasa,
surse de frecventa inalta, surse de frecventa intermediara, surse de
impuls, surse de modulatie de frecventa si surse de modulatie de
amplitudine.
6. Sistemul de aprindere la autoturismele cu motor cu benzină la nivel de
perturbații.
Perturbațiile electromagnetice pot afecta performanța sistemului de
aprindere prin intermediul interferențelor cu senzorii sau cu modulul
electronic de control al motorului. Acestea pot provoca erori în timpul
funcționării sistemului, cum ar fi o aprindere necorespunzătoare sau o
funcționare neregulată a motorului. Perturbațiile electromagnetice pot
fi generate de surse externe, cum ar fi echipamentele de comunicare
sau de transmisie a energiei electrice din apropiere, sau de surse
interne, cum ar fi alte componente ale vehiculului sau chiar sistemul
de aprindere în sine.
7. Becurile ca și sursă de perturbație.
Becurile sunt o sursă comună de perturbații electromagnetice,
deoarece ele generează unde electromagnetice prin procesul de
incandescență. Acestea pot genera interferențe electromagnetice prin
intermediul radiațiilor electromagnetice emise sau prin interferența cu
alte sisteme sau echipamente din apropiere.
Becurile LED sunt o sursa mai redusa de perturbatii electromagnetice,
deoarece acestea nu generează unde electromagnetice prin procesul
de incandescență, ci prin intermediul unui circuit electronic.
8. Motoarele electrice ca și sursă de perturbație.
Motoarele electrice sunt o sursă comună de perturbații
electromagnetice, deoarece acestea generează unde
electromagnetice prin procesul de comutare a curentului electric
prin rotor si stator. Acestea pot genera interferențe
electromagnetice prin intermediul radiațiilor electromagnetice
emise sau prin interferența cu alte sisteme sau echipamente din
apropiere.
Interferentele electromagnetice pot fi generate de curentul de
alimentare sau de curentul de comutatie prin rotor si stator.
Pentru a preveni aceste probleme, motoarele electrice sunt
proiectate pentru a respecta standardele industriale pentru
compatibilitatea electromagnetică și sunt testate pentru a se
asigura că funcționează corespunzător în mediul perturbat.
9. Comutarea statică ca și sursă de perturbație
Comutarea statică este un proces prin care un dispozitiv sau un
sistem comută între diferite stări sau niveluri de tensiune sau
curent electric. Aceasta poate fi utilizată în diverse aplicații, cum ar
fi alimentarea cu energie electrică sau controlul sistemelor.
Comutarea statică poate fi o sursă de perturbații electromagnetice,
deoarece poate genera unde electromagnetice prin intermediul
radiațiilor electromagnetice emise sau prin interferența cu alte
sisteme sau echipamente din apropiere
 Perturbațiile electromagnetice generate de comutarea statică pot fi
cauzate de o varietate de factori, cum ar fi frecvența de comutare,
durata comutării, amplitudinea semnalului sau nivelul de curent.

10. Telefonul mobil ca și sursă de perturbație.

Telefonul mobil este o sursă comună de perturbații
electromagnetice, deoarece acesta generează unde
electromagnetice prin intermediul emisiei de semnale radio pentru
comunicarea cu rețeaua de telefonie mobile
Acesta poate genera interferențe electromagnetice prin intermediul
radiațiilor electromagnetice emise sau prin interferența cu alte sisteme
sau echipamente din apropiere.

Telefonul mobil este o sursă de interferențe electromagnetice de

frecventă înaltă, unde acesta poate genera interferențe cu sisteme de
comunicatii sau cu echipamente electronice cum ar fi echipamente
medicale, avioane, sau sisteme de securitate.

11. Descarcările electrostatice ca și sursa de perturbație.

Descărcările electrostatice sunt o sursă comună de perturbații

electromagnetice, deoarece acestea generează schimbări bruste de
tensiune sau curent electric în sisteme sau echipamente. Acestea pot
apărea în mai multe medii, cum ar fi în industria chimică, a materialelor
sau a produselor electronice.

Descărcările electrostatice pot fi o sursă de interferențe electromagnetice

prin intermediul radiațiilor electromagnetice emise sau prin interferența
cu alte sisteme sau echipamente din apropiere.

12. Impulsul electromagnetic de trăznet ca și sursă de perturbație.

Impulsul electromagnetic de trăznet este o sursă puternică de perturbații
electromagnetice care se produce atunci când electricitatea atmosferică
se descarcă între nori sau între un nor și sol. Acest impuls poate fi
generat atât de descărcări intra-nori, cât și de descărcări inter-nori.

Impulsul electromagnetic de trăznet poate fi o sursă de

interferențe electromagnetice puternice, care poate afecta
performanța sistemelor sau echipamentelor electrice sau
electronice din apropiere.

Perturbațiile electromagnetice generate de impulsul

electromagnetic de trăznet pot cauza defectarea componentelor
sau a sistemelor, pierderea de date sau chiar distrugerea
echipamentelor.

13. Standardizarea actuală în CEM.

Standardizarea actuală în CEM (Compatibilitatea electromagnetică)

se concentrează pe asigurarea unei compatibilități adecvate între
sistemele și echipamentele electrice și electronice și mediu
electromagnetic. Există mai multe organizații care emit standarde
pentru CEM, cum ar fi Comisia Internațională pentru Standardizare
(ISO), Comitetul Electrotehnic Internațional (IEC) și Organizația
pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
Standardele CEM actuale acoperă o gamă largă de aplicații și
industrii și sunt actualizate periodic pentru a ține pasul cu evoluția
tehnologiei și a mediului perturbat.

14. Interacțiunea dintre mediul biologic și mediul electromagnetic.

Interacțiunea dintre mediul biologic și mediul electromagnetic
poate avea efecte atât pozitive, cât și negative, în funcție de nivelul
de expunere și de caracteristicile radiației electromagnetice.

Există o varietate de radiații electromagnetice, cum ar fi radiațiile radio,

radiațiile infraroșii, radiațiile vizibile, radiațiile ultraviolet, radiațiile X și
radiațiile gamma, fiecare având propriile caracteristici și efecte asupra
organismului uman.

Expoziția la radiații electromagnetice poate avea efecte asupra sistemului

nervos, cardiovascular, reproductiv și imunitar, precum și asupra creșterii
și dezvoltării organismului. Există, de asemenea, preocupări cu privire la
posibilele efecte cancerigene ale expunerii la anumite tipuri de radiații
electromagnetice.

15. Modalități generale de transmitere a perturbațiilor.

Există mai multe modalități prin care perturbațiile electromagnetice pot fi

transmise, inclusiv:

1. Transmitere prin conducere: Perturbațiile sunt transmise prin

intermediul conductoarelor de curent sau de semnal, cum ar fi
cablurile de alimentare sau cablurile de semnal.
2. Transmitere prin radiație: Perturbațiile sunt transmise prin
intermediul radiațiilor electromagnetice emise de sursa de
perturbație.
3. Transmitere prin imersiune: Perturbațiile sunt transmise prin
intermediul unui mediu care poate conduce curentul electric sau
care poate fi afectat de radiațiile electromagnetice, cum ar fi apa
sau solul.

16. Transmiterea prin inducție electrostatică (cuplajul capacitiv). Aplicații la

cuplajul parazit capacitiv.
Transmiterea prin inducție electrostatică, cunoscută și ca cuplajul
capacitiv, se referă la modul în care perturbațiile electromagnetice sunt
transmise prin intermediul unui camp electromagnetic între două
conductoare sau între un conductor și o masă. Acest lucru se produce
prin intermediul capacității dintre conductoare, care poate fi
comparată cu o placă condensator.

Cuplajul capacitiv poate apărea atunci când două conductoare se află

în apropiere unul de celălalt, fără a fi conectate direct. Acest lucru
 poate duce la interferențe electromagnetice între două sisteme sau
echipamente, cum ar fi un sistem de alimentare electrică și un sistem
de comunicații.

17. Transmiterea prin inducție electromagnetică (cuplajul inductiv). Aplicații

la cuplarea parazită inductivă.

Transmiterea prin inducție electromagnetică, cunoscută și ca cuplajul

inductiv, se referă la modul în care perturbațiile electromagnetice sunt
transmise prin intermediul unui camp electromagnetic între două sau
mai multe bobine sau între o bobină și o masă. Acest lucru se produce
prin intermediul inductanței dintre bobine, care poate fi comparată cu un
transformator.

Cuplajul inductiv poate apărea atunci când două bobine se află în

apropiere una de cealaltă, fără a fi conectate direct. Acest lucru poate
duce la interferențe electromagnetice între două sisteme sau
echipamente, cum ar fi un sistem de alimentare electrică și un sistem de
comunicații sau un sistem de comunicatii si un sistem electric.

18. Cuplajul galvanic sau transmiterea prin legături conductoare între

circuite alimentate la aceeași rețea.
Cuplajul galvanic sau transmiterea prin legături conductoare se referă la
modul în care perturbațiile electromagnetice sunt transmise prin
intermediul legăturilor conductoare dintre două sau mai multe circuite
alimentate la aceeași rețea. Acest lucru se produce prin intermediul unui
curent electric care circulă prin legătura conductoare, care poate fi
comparată cu un cablu de alimentare.

Cuplajul galvanic poate apărea atunci când două sau mai multe
circuite alimentate la aceeași rețea au legături conductoare în comun,
cum ar fi cablurile de alimentare sau conductoarele de semnal.

19. Cuplajul galvanic prin bucla de masă.

Cuplajul galvanic prin bucla de masă se referă la modul în care
perturbațiile electromagnetice sunt transmise prin intermediul unei bucle
de masă comune între două sau mai multe sisteme sau echipamente.
Aceasta se produce prin intermediul unui curent electric care circulă prin
bucla de masă, care poate fi comparată cu o buclă închisă de
conductoare.

Cuplajul galvanic prin bucla de masă poate apărea atunci când două sau
mai multe sisteme sau echipamente au o buclă de masă comună, cum ar
fi aceeași masă sau conductoare de masă comune.

20. Torsadarea ca și masura antiperturbativă în circuitele electronice.

Torsadarea este o metodă utilizată pentru a reduce interferențele
electromagnetice în circuitele electronice. Aceasta constă în învârtirea
conductorului sau a cablului în jurul unui ax pentru a crea un câmp
magnetic echilibrat sau "torsadat", care poate reduce interferențele
electromagnetice cu alte sisteme sau echipamente. Torsadarea poate
fi utilizată pentru a reduce interferențele electromagnetice în
cablurile de semnal sau de alimentare.

Când se torsadează un cablu sau un conductor, se obține o anulare a

câmpurilor electromagnetice emise sau a câmpurilor
electromagnetice care pot fi primite de la alte surse, prin crearea unui
câmp magnetic opus.

Torsadarea este o metodă eficientă de a reduce interferențele

electromagnetice în circuitele electronice, în special în aplicațiile care
implică cabluri sau conductoare lungi sau în medii electromagnetice
perturbate.

21. Materiale pentru ecranare folosite în CEM.

Există o varietate de materiale care pot fi utilizate pentru ecranarea în
compatibilitatea electromagnetică (CEM). Unele dintre cele mai comune
materiale folosite pentru ecranare sunt:

1. Folii de cupru: Folosesc proprietățile conducătoare ale cuprului

pentru a reduce interferențele electromagnetice prin blocarea sau
atenuarea câmpurilor electromagnetice.
 2. Folii de aluminiu: Folosesc proprietățile conducătoare ale
aluminiului pentru a reduce interferențele electromagnetice.
3. Materiale cu înaltă permeabilitate magnetică: Folosesc proprietățile
magnetice ale acestor materiale pentru a atenua câmpurile
electromagnetice.
4. Materiale cu înaltă conductivitate: Folosesc proprietățile
conducătoare ale acestor materiale pentru a reduce interferențele
electromagnetice prin blocarea sau atenuarea câmpurilor
electromagnetice.

22. Cauzele principale ale perturbațiilor din reteaua industriala de curent

alternativ.
Cauzele principale ale perturbațiilor din rețeaua industrială de curent
alternativ (AC) pot fi clasificate în următoarele categorii:

1. Perturbații de alimentare: acestea sunt generate de variabilitatea

tensiunii și a curentului din rețeaua de alimentare, cum ar fi
supratensiuni, scăderi de tensiune sau variații rapide de tensiune.
2. Perturbații de comutare: acestea sunt generate de comutarea
încărcărilor sau a echipamentelor din rețea, cum ar fi contactoare,
relee sau întrerupătoare.
3. Perturbații de sincronizare: acestea sunt generate de diferențele de
frecvență sau de fază între diferitele surse de alimentare sau
încărcări din rețea.
4. Perturbații de cauză necunoscută: acestea sunt perturbații care nu
pot fi identificate sau explicate prin alte cauze.

Este important să se identifice și să se monitorizeze aceste surse de

perturbații pentru a se putea lua măsuri pentru a reduce sau elimina
efectele acestora asupra sistemului electric.

23. Elemente de limitare utilizate în circuitele neliniare.

Există mai multe elemente de limitare utilizate în circuitele neliniare,
printre care se numără:

1. Dioda Zener: utilizată pentru a limita tensiunea într-un circuit

neliniar.
2. Tranzistorul bipolar: utilizat pentru a limita curentul într-un circuit
neliniar.
3. Tranzistorul de efect de camp: utilizat pentru a limita curentul într-
un circuit neliniar.
4. Dioda Schottky: utilizată pentru a limita curentul într-un circuit
neliniar.
5. Circuitul de limitare a curentului: utilizat pentru a limita curentul
într-un circuit neliniar.
6. Circuitul de limitare a tensiunii: utilizat pentru a limita tensiunea
într-un circuit neliniar.

24. Ecranarea utilizată ca și metodă antiperturbativă.

Screeningul este o metodă utilizată pentru a detecta prezența unei
boli sau a unui risc crescut de a dezvolta o boală la o persoană care
nu prezintă simptome. Este utilizat ca o metodă antiperturbativă
pentru a identifica și trata bolile în stadii incipiente, înainte ca
acestea să devină simptomatice și să afecteze sănătatea generală a
unei persoane.
25. Camerele anecoide în măsurările de compatibilitate electromagnetică.
Camerele anecoice sunt utilizate în măsurătorile de compatibilitate
electromagnetică (EMC) pentru a elimina influența undelor
reflectate de pereți și a altor obiecte din jurul dispozitivului testat.
Acestea sunt camere special construite cu pereți, tavane și podele
acoperite cu materiale absorbante de frecvență, cum ar fi spuma
de azbest sau vată minerală, care reduc semnificativ reflectarea
undelor electromagnetice.