Electrosecuritatea în aparatura medicalã 203

9 ELECTROSECURITATEA ÎN APARATURA MEDICALÃ

Utilizarea aparatelor electronice medicale în diagnostic ºi tratament ridicã o serie de

probleme importante atât pentru securitatea pacientului, cât ºi a personalului
medical. Din acest motiv este necesar ca toþi cei care proiecteazã, construiesc sau
utilizeazã aparate electronice medicale sã cunoascã efectele curenþilor electrici
asupra organismului ºi sã ia toate mãsurile pentru excluderea oricãrui risc în
folosirea acestor aparate în activitatea medicalã.
Moartea prin electrocutare se produce, în majoritatea cazurilor, prin efectul
curentului electric asupra inimii ºi numai în proporþie redusã prin arsuri sau paralizii
ale muºchilor respiratori. Pentru acelaºi curent global preluat de un subiect, riscul
depinde de proporþia curentului care trece prin inimã, determinatã de punctele de
contact. Aceastã proporþie este de 3,3% pentru contactul mânã - mânã, 3,7%
pentru contactul mâna stângã - picioare, 6,7% pentru mâna dreaptã - picioare ºi
0,4% pentru picior - picior.
S-a demonstrat cã trecerea unui curent electric prin inimã, chiar la intensitãþi
mici, poate avea efecte grave. Rezultatele experimentale artã cã majoritatea
persoanelor nu percep curentul de 300 mA care este aplicat la suprafaþa corpului,
între mâini. În schimb, se considerã cã un curent de 30 mA (50 Hz) aplicat pe cord
poate produce fibrilaþie ventricularã.
Valoarea limitã maximã a tensiunii pe inimã este de circa 10 mV iar a curentului
prin muºchiul cardiac de 10 mA (valori efective). Aceste valori se referã la un curent
continuu sau sinusoidal, cu frecventa cuprinsã între zero si 1 KHz. Creºterea
frecvenþei reduce treptat efectele curentului, încât intensitatea limitã admisibilã la
100 KHz poate atinge 1 mA.
Electrosecuritatea este un concept definit în sens larg ca starea de risc minim la
utilizarea aparaturii electromedicale în vecinãtatea omului. Ea se referã la
conþinutul ºi limitarea ºocurilor electrice aleatoare, exploziilor, incendiilor sau
oricãror stricãciuni (electrice) provocate pacientului, aparaturii sau clãdirilor.
204 Hariton Costin. Elecronicã medicalã
ªocurile electrice asupra factorului uman pot fi macroºocuri (mA) sau microºocuri
(mA), în funcþie de intensitatea curentului care trece între braþe, incluzând ºi inima.
Explozia apare de la scântei electrice care aprind o serie de gaze explozive (eter,
ciclopropan anestezic etc.).
Deºi siguranþa faþã de durere sau ranã ar implica situaþii complet inofensive,
practic nu existã astfel de cazuri. Problemele curente din spital se referã la o
electrosecuritate dinamicã, adicã la detectarea hazardului ºi corectarea sa.
Responsabilitatea aparþine fiecãrui angajat ºi pacient.
Mentenanþa preventivã (testarea periodicã dupã standardele în vigoare) ºi cea
corectivã trebuie asigurate la nivel înalt, urmãrindu-se ºi aspectele legale.
Proiectarea ºi implementarea unui program de electrosecuritate în spital este o
activitate complexã, care implicã ºi cursuri continue pentru întreg personalul.
Electrosecuritatea este o temã fundamentalã pentru proiectantul de electronicã
medicalã ºi trebuie sã constituie o preocupare permanentã pentru utilizatorul clinic.

9.1 Zgomote, interferenþã, masã electricã

Zgomotul aleator provine din însumarea unui numãr foarte mare de

microevenimente electrice întâmplãtoare care au loc chiar în etajele iniþiale ale
amplificatorului biologic de mãsurã. Agitaþia termicã a electronilor liberi produce un
zgomot de bandã largã la bornele rezistoarelor, neuniformitatea emisiei catodice
genereazã suflul tuburilor electronice, zgomote "colorate" de bandã relativ îngustã
sunt prezente în dipozitivele semiconductoare. Banda de frecvenþã restrânsã
reduce importanþa zgomotului aleator în mãsurãrile biofizice, totuºi proiectarea
amplificatoarelor EEG sau chiar ECG trebuie sã acorde întotdeauna atenþie
componentelor sub 500 Hz ale zgomotului propriu dispozitivelor electronice active,
zgomot de tip 1/f.
Interfaþa epiderm - electrod constituie o sursã de zgomot aleator de joasã
frecvenþã specific mãsurãtorilor bioelectrice, care poate fi þinut sub control printr-o
alegere potrivitã a electrozilor ºi a pastei de contact.
Deºi efectele zgomotului aleator sunt resimþite mai ales la niveluri mici ale
semnalelor utile, practica aratã cã acesta influenþeazã ºi rezultatele din faza de
 Electrosecuritatea în aparatura medicalã 205
prelucrare, deci pentru niveluri consistent mai mari.
Zgomotul nealeator provine în primul rând de la conductorii reþelei de alimentare
prin cuplaj inductiv sau capacitiv.
În al doilea rând procese electrice exterioare pot influenþa structura de mãsurã
pe calea reþelei de distribuþie în c.a. (interferenþa condusã) sau prin radiaþie
(interferenþa radiatã).
În al treilea rând, ceea ce este specific mãsurãtorilor biofizice, semnalele
bioelectrice nedorite culese la electrozi odatã cu mesajul de interes sunt artefacte
de naturã biologicã ºi pretind mijloace de discriminare. Astfel, informaþia EMG
apare adesea în înregistrãrile EEG ºi poate fi parþial îndepãrtatã prin filtrare. Uneori
chiar activitatea spontanã EEG poate fi privitã ca un zgomot cvasi-aleator care
îneacã potenþialul cortical evocat de un stimul auditiv sau vizual. Pentru a extrage
rãspunsul cortical la stimul se utilizeazã în acest caz sumarea ºi medierea mai
multor segmente de traseu EEG, consecutive stimulãrii repetate.
La niveluri mari de semnal, zgomotul nealeator este format din "reziduuri" ale
frecvenþelor auxiliare implicate în diverse procese de prelucrare ºi transmisie a
datelor, ca frecvenþe purtãtoare, frecvenþe de eºantionare, impulsuri de ceas în
sisteme digitale etc.

Interferenþa desemneazã procesul prin care un semnal nedorit de investigator -

zgomot sau, în limbaj medical, artefactul - se suprapune peste semnalul fiziologic
util. Artefactul obiºnuit în achiziþia biosemnalelor este brumul provenit din reþeaua
de alimentare în curent alternativ de 50 Hz ºi poate fi redus folosind tehnici
adecvate de ecranare ºi împãmântare. Prin aceste metode structura sensibilã este
protejatã la interferenþã prin includerea într-un volum protejat de o reþea sau de o
incintã metalicã în contact galvanic de joasã rezistenþã cu pãmântul.
Interferenþa condusã provine de la arcurile electrice de contact ale releelor de
putere ºi de la motoarele cu colector, care la o anumitã distanþã provoacã ºi
interferenþã radiantã. Regulatoarele de tensiune cu tiristoare sau triacuri sunt o altã
sursã de interferenþã, în acelaºi timp condusã ºi radiatã, ca ºi generatoarele de
electrochirurgie. Mai rar, reþeaua de alimentare poate introduce interferenþã de
radiofrecvenþã.
206 Hariton Costin. Elecronicã medicalã
Stabilizatoarele rezolvã, de regulã, în aparatura electromedicalã problemele
ridicate de interferenþa condusã, dar în anumite situaþii se poate dovedi necesarã
instalarea unui filtru pe linia de alimentare, a cãrui formã simplã este un
condensator de cca. 100 nF între conductorul de fazã ºi nul.
Interferenþa radiatã provine de la echipamentele care genereazã câmpuri
electromagnetice. Din punctul de vedere al interferenþei acestea sunt de douã
tipuri:
a) câmpul de joasã impedanþã, în esenþã câmp magnetic produs de curenþi tari;
b) câmpul de înaltã impedanþã, în esenþã câmp electric asociat cu tensiunile mari.
Câmp de joasã impedanþã produc conductorii reþelei de alimentare monofazatã,
transformatoarele, motoarele sau alternatoarele. Surse tipice de câmp de înaltã
impedanþã sunt: echipamentele de telecomunicaþii, antenele radar ºi regulatoarele
de tensiune.
Protecþia împotriva câmpului de joasã impedanþã de frecvenþã scãzutã (sub 50
kHz) se realizeazã prin ecrane din materiale cu permeabilitate magneticã înaltã, în
timp ce ecranele de mare conductivitate neutralizeazã câmpul de înaltã impedanþã,
indiferent de frecvenþã. Câmpul de joasã impedanþã ºi înaltã frecvenþã pretinde de
asemenea ecrane de înaltã conductivitate, deoarece curenþii turbionari închiºi în
ecran asociazã un câmp magnetic opus câmpului inductor.

Masa de referinþã ºi masa de protecþie

Termenul de masã electricã (pe scurt “masã”) are mai multe înþelesuri.
Masa de referinþã desemneazã punctul de potenþial convenit zero într-un circuit
electronic. Tehnologic, toþi conductorii electrici trebuie legaþi la acest punct. Masa
de referinþã poate fi plusul sau minusul sursei de alimentare în curent continuu. În
cazul mai multor surse, relaþiile dintre acestea determinã scara unicã de potenþiale
în raport cu o masã comunã, de referinþã, pentru întreg circuitul.
Experienþa aratã cã, în cazul instalaþiilor cu multe blocuri funcþionale, factorul
cel mai important în reducerea interferenþei este realizarea unei mese comune de
joasã impedanþã într-o gamã largã de frecvenþã, care constituie masa de referinþã
a sistemului. Calificativul de joasã impedanþã se referã la realizarea unei rezistenþe
 Electrosecuritatea în aparatura medicalã 207
cât mai mici între douã puncte oarecare fizic diferite ale circuitului de masã. Masa
de referinþã a sistemului se obþine, în general, folosind o reþea de conductori de
cupru de secþiune mare care interconecteazã masele individuale ale blocurilor
funcþionale ºi ecranele. O soluþie particularã, utilizatã în instalaþiile de prelucrare ºi
transmisie a datelor, este suprafaþa (planul) de masã: o tablã întinsã sub podea la
care sunt legaþi conductorii de la masele individuale ale echipamentelor.
Pentru aparatura modernã, dotatã atât cu circuite liniare, cât ºi cu sisteme
digitale, se impune cu stricteþe adoptarea a douã mese de referinþã, una analogicã
ºi alta digitalã. Unirea fizicã a acestora se produce într-un singur punct, în
apropierea sursei de alimentare.
Sinonime cu masa de referinþã sunt masa de lucru, masa de semnal, masa de
mãsurã, masa funcþionalã, care evocã diferite aspecte ale referinþei de potenþial.
Pãrþile metalice tangibile ale aparatelor (carcase, console, sertare), în general
toate pãrþile metalice diferite de conductorii prevãzuþi drept cãi de curent, formeazã
masa de protecþie ºi, conform principiului general de electrosecuritate în reþelele
de distribuþie cu neutrul la pãmânt, trebuie legate efectiv la pãmânt (prin convenþie
potenþialul zero general).
Masa de referinþã a sistemului ºi ecranele legate la ea asigurã cãi de impedanþã
redusã pentru drenarea curenþilor de interferenþã, adicã asigurã circulaþia
curenþilor de interferenþã pe alte cãi conductoare decât cele transportând semnalul
util. În schimb, sistemul mesei de protecþie asigurã drenarea la pãmânt a
eventualilor curenþi de defect (de scurtcircuit) pentru a menþine potenþiale scãzute
în raza de atingere a operatorilor, adicã asigurã circulaþia eventualilor curenþi de
defect pe alte cãi decât cele incluzând corpul operatorului. O denumire echivalentã
pentru masa de protecþie este masa de siguranþã.
Masa de referinþã ºi masa de protecþie sunt de regulã interconectate galvanic
pentru cã, pe de o parte, carcasa este un ecran care trebuie conectat la masa de
referinþã, iar pe de altã parte, este comod sã se utilizeze ºasiul (legat de carcasã)
pentru construcþia mesei de referinþã a sistemului. Existã totuºi situaþii ºi raþiuni
particulare pentru care masa de referinþã ºi masa de protecþie sunt separate printr-
o impedanþã sau pentru care masa de referinþã este flotantã în raport cu masa de
protecþie ºi pãmântul.
208 Hariton Costin. Elecronicã medicalã
În exprimare prescurtatã, masa de referinþã devine adesea masa iar masa de
protecþie - pãmântul. Legãtura galvanicã uzualã între masã ºi pamânt a favorizat
suprapunerea nejustificatã a noþiunilor de masã de referinþã ºi masã de protecþie.
Aceasta deoarece nu trebuie uitat cã obiectivele mesei de referinþã (scãderea
interferenþei) ºi cel al mesei de protecþie (electrosecuritatea) sunt distincte. O
proiectare corectã poate satisface, în cele mai multe cazuri, ambele obiective. Când
apare totuºi un conflict, legarea la masa de protecþie este prioritarã.

Bucla de masã

Se înþelege prin buclã de masã un circuit galvanic închis care cuprinde

conductoare aflate în principiu la potenþialul mesei (identic cu potenþialul
pãmântului în cazurile obiºnuite). În acest circuit pot sã aparã curenþi de 50 Hz fie
prin inducþie, fie prin includerea în circuit a douã puncte de pãmânt între care
existã, totuºi, o diferenþã de potenþial alternativ. Bucla de masã se poate închide
prin pacient ºi poate crea probleme de brum (în general, zgomot de 50 Hz) ºi / sau
probleme de electrosecuritate. Bucla de masã care ocoleºte pacientul poate crea
interferenþã atunci când cuprinde un ecran pentru semnal slab, legat la pãmânt în
douã puncte distanþate.
Alimentarea monofazatã în curent alternativ, 220V / 50 Hz, cea mai importantã
sursã de artefacte în mãsurãrile biofizice, este prezentã în laborator sau clinicã prin
prizele cu trei contacte (Schuko): fazã, nul de lucru ºi nul de protecþie. Prezenþã
invizibilã, cablurile de alimentare din pereþi formeazã o redutabilã sursã de brum
prin cuplaj inductiv sau capacitiv cu structura de mãsurã.

Cuplajul inductiv

Dacã un cablu conductor de câþiva metri se leagã între braþul stâng ºi piciorul drept
al unui subiect cãruia i se înregistreazã electrocardiograma, traseul ECG aratã
imediat prezenþa brumului provocat de curentul alternativ care strãbate subiectul.
Aceasta fiindcã bucla închisã prin cablu ºi subiect joacã rolul înfãºurãrii secundare a
unui transformator al cãrui primar este reprezentat de conductorii reþelei de
alimentare sau înfãºurãrile unor transformatoare insuficient ecranate.
 Electrosecuritatea în aparatura medicalã 209
În practicã, o buclã de masã se formeazã când subiectului i se ataºeazã doi
electrozi legaþi la conductori separaþi de pãmânt. În Figura 9.1, atunci când
amândouã aparatele sunt utilizate simultan la acelaºi subiect, curentul din bucla de
masã produce o cãdere de tensiune între diferite pãrþi ale corpului, care apare ca
brum pe monitorul ECG. Efectul buclei de masã poate fi combãtut fie prin
introducerea unei rezistenþe în serie cu unul din conductorii de pãmânt, astfel încât
curentul buclei este redus la o valoare neglijabilã, fie folosind un singur electrod de
pãmânt, mãsurã prin care subiectul este scos din circuitul buclei de masã.

Figura 9.1 Exemple de cuplaj inductiv

Cuplajul capacitiv

Vecinãtatea subiectului cu conductorii reþelei de alimentare creeazã un cuplaj

capacitiv din cauza cãruia prin pacient trece un curent mic, dar adesea suficient ca
sã paraziteze supãrãtor traseele înregistrãrilor electrofiziologice. Figura 9.2 este o
ilustrare în acest sens. Astfel, dacã C = 3 pF, rezultã I ef = 200 nA, Eef = 20 mV, ceea
210 Hariton Costin. Elecronicã medicalã
ce produce o deviaþie de brum pe ecranul monitorului ECG de cca. 1 cm.

Figura 9.2 Condiþii de brum prin cuplaj capacitiv cu reþeaua de alimentare

Eliminarea curenþilor de cuplaj capacitiv se face prin preluarea lor de cãtre

ecrane legate la pãmânt, care înconjoarã fie linia de distribuþie de 50 Hz, fie însuºi
spaþiul de înregistrare incluzând pacientul. În înregistrãrile cu electrozi, un
conductor de cel puþin 1m trebuie prevãzut între electrod ºi intrarea amplificatorului,
pentru a lãsa pacientului o anumitã mobilitate. Astfel, în condiþii defavorabile,
brumul este jenant chiar cu lungimea minimã amintitã ºi este necesarã ecranarea
firelor de la electrozi. Ecranele firelor lungi, vor fi legate la pãmânt într-un singur
punct pentru a evita pe cât posibil circulaþia curenþilor nedoriþi de 50 Hz.

9.2 Punctul neutru. Pãmânt. Electrosecuritate în general

Reþeaua de alimentare în curent alternativ de joasã tensiune, care distribuie curent

trifazat 220V / 380V, începe la înfãºurarea secundarã, legatã în stea, a
 Electrosecuritatea în aparatura medicalã 211
transformatorului coborâtor care alimenteazã o zonã urbanã. Centrul stelei
constituie neutrul transformatorului ºi este punctul de potenþial zero al sistemului
trifazat de tensiune. La încãrcarea simetricã a fazelor, capetele înfãºurãrilor
secundare se gãsesc la Uf = 220 V faþã de neutru (tensiuni de fazã decalate cu

120o) ºi la Ul  3  U f  380 V între ele (tensiunile între faze sau de linie). De la

transformator pleacã cei trei conductori de fazã notaþi cu R, S, T ºi conductorul 4,
nulul de lucru, prin care curentul de asimetrie rezultat din încãrcarea inegalã a celor
trei faze revine la neutrul transformatorului. Reþeaua de distribuþie continuã prin
cabluri subterane sau aeriene ºi se terminã sub formã trifazatã (trei faze + nul de
lucru) la consumatorul colectiv sau monofazatã (fazã + nul de lucru) la
consumatorul individual, distribuþia având în vedere dezideratul încãrcãrii simetrice
a fazelor.

Pãmântul este un conductor de volum, de rezistivitate în general micã, important

din cauza relaþiei de vecinãtate inerentã cu liniile de transport ºi distribuþie a
energiei electrice. Aºadar, rezistivitatea pãmântului nu poate fi, în general, neglijatã.
Totuºi, datoritã distribuþiei largi a liniilor de curent (secþiune foarte mare),
rezistenþa resimþitã între douã prize de pãmânt (electrozi metalici), la distanþã nu
prea mare, poate fi atribuitã aproape în întregime rezistenþei sumate a celor douã
prize ºi nu pãmântului propriu-zis. Atunci când pãmântul este strãbãtut de curenþi
mari (ca urmare a unui defect de izolaþie la o fazã a unei linii de transport de înaltã
tensiune de exemplu) rezistenþa sa finitã produce între douã puncte de pe sol, chiar
apropiate, tensiuni semnificative (tensiuni de pas).
În perspectiva de mai sus reprezentarea tradiþionalã a pãmântului ca referinþã
generalã de potenþial, cu toate punctele la potenþial zero, va trebui deci corectatã.
Relaþia dintre neutru ºi pãmânt diferenþiazã cele douã regimuri de distribuþie, ºi
anume:
a) reþeaua cu neutrul izolat (utilizatã în cazuri speciale de alimentare);
b) reþeaua cu neutrul la pãmânt (cazul normal în distribuþia de joasã tensiune,
Figura 9.3)
212 Hariton Costin. Elecronicã medicalã

Figura 9.3 Reþea de alimentare cu neutrul la pãmânt

În cazul reþelei cu neutrul la pãmânt un scurtcircuit la consumator trebuie sã

declanºeze dispozitivul de protecþie (siguranþa fuzibilã sau alt întrerupãtor de
circuit). Acest lucru este necesar atât pentru integritatea instalaþiei electrice, cât ºi
din considerente de electrosecuritate. Declanºarea promptã a siguranþelor
presupune un circuit de pãmânt cu impedanþã suficient de scãzutã. Circuitul de
pãmânt de defineºte începând ºi sfârºind cu sursa de defect ºi cuprinde: impedanþa
carcasei ºi a conductorului de împãmântare, calea de retur prin pãmânt la neutrul
transformatorului, impedanþa înfãºurãrii de fazã ºi impedanþa conductorului de
fazã. Pe durata unui defect (scurtcircuit) monofazat, fazele "sãnãtoase" rãmân
practic la acelaºi potenþial faþã de pãmânt ca înainte defect, iar riscul unui om aflat
pe sol care atinge accidental o fazã nu se majoreazã, aºa cum se întâmplã în cazul
reþelei cu neutrul izolat când, în aceeaºi situaþie, omul este supus tensiunii între
faze. Electrosecuritatea sporitã este principalul argument în favoarea distribuþiei de
joasã tensiune cu neutrul la pãmânt.

Electrosecuritate generalã

Rezistenþa corpului uman care, prin accident, ajunge în contact cu elemente sub
tensiune, este de cca. 1000÷1200 W. Pentru curentul alternativ de 50 Hz sunt
considerate nepericuloase valorile sub 10 mA, dacã nu este afectat circuitul inimii.
Între 15¸50 mA omul nu se mai poate desprinde din contactul cu elementul sub
tensiune. Curentul devine cert periculos peste 50 mA, iar valori mai mari de 100 mA
sunt considerate mortale. Pragurile de curent continuu sunt ceva mai înalte, limita
 Electrosecuritatea în aparatura medicalã 213
de pericol cert fiind de 90 mA.
Þinând seama de cele de mai sus, se deduce cã valoarea maximã acceptabilã
temporar în cazul unui defect de izolaþie pe o parte metalicã tangibilã este cca.
40V.
Protecþia prin legarea la pãmânt (Figura 9.4) încearcã sã previnã creºterea
tensiunii faþã de pãmânt peste limita de pericol, prin legarea tuturor pãrþilor
metalice diferite de conductorii izolaþi prevãzuþi pentru alimentare la o prizã de
pãmânt. Prin aceasta se creeazã o cale de retur la neutrul transformatorului pentru
curenþii de scurtcircuit care apar în pãrþile metalice în cazul unui defect de izolaþie.
În figurã, tensiunea de atingere în caz de defect, Ua , este datã de formula

Ua = Uf [Rp / (R0 + Rp )] ,

unde Uf este tensiunea unei faze (220 V).

Figura 9.4 Protecþie prin legare la pãmânt

Normele de electrosecuritate prevãd în reþelele cu neutrul la pãmânt aplicarea

protecþiei prin legarea la pãmânt numai în asociere cu un mijloc de deconectare
rapidã a echipamentului defect. Instalaþia de legare la pãmânt (conductorii de
protecþie ºi priza de pãmânt) trebuie astfel dimensionatã încât tensiunile de
atingere indirectã ºi de pas sã nu depãºeascã urmãtoarele valori:
214 Hariton Costin. Elecronicã medicalã

· 65 V pentru întârzieri de deconectare sub 3 s;

· 40 V când timpul de deconectare în urma defectului depãºeºte 3 s.
Atingerea indirectã se referã la contactul cu un element metalic care a ajuns
sub tensiune printr-un defect de izolaþie (deosebitã de atingerea directã a
conductorilor aflaþi în mod normal sub tensiune).
Tensiunea de pas poate fi preluatã la atingerea simultanã a douã puncte de
pe sol aflate la potenþiale diferite. Acest lucru este posibil în jurul unei prize de
pãmânt strãbãtutã de curenþi mari de scurgere sau în jurul conductoarelor
neizolate ale liniilor de înaltã tensiune cãzute la pãmânt.
Mijlocul de deconectare în caz de defect poate fi o siguranþã fuzibilã sau
magneticã. Supradimensionarea siguranþei pune în pericol, prin întârzierea
reacþiei la defect, nu atât instalaþia, cât securitatea utilizatorului.
Adesea defectul de izolaþie nu este net, curentul de defect (de scurgere la
pãmânt) nu atinge valoarea necesarã deconectãrii cu ajutorul siguranþei, iar
carcasele echipamentelor defecte rãmân sub tensiune, situaþie inacceptabilã
chiar dacã tensiunea de atingere este sub limita de pericol de 40 V. Aceastã
situaþie este evitatã, în protecþia profesionalã, prin înserierea unui întrerupãtor
de reþea declanºat prin curenþi de scurgere de nivel relativ mic, în conductorul
de protecþie. În acest caz depãºirea unui curent de scurgere de 25 mA, de
exemplu, deconecteazã automat în 15÷25 ms echipamentul defect.
Priza de pãmânt se realizeazã:
· cu electrod sau cu un sistem de electrozi interconectaþi, care se îngroapã -
prizã artificialã;
· elemente metalice îngropate ale construcþiilor, conducte de apã etc. -
prizele naturale.
Marii consumatori folosesc pentru protecþie centuri de împãmântare proprii, de
joasã impedanþã, de la care se ramificã reþeaua interioarã a conductorilor de
protecþie. Aceastã reþea se terminã la utilizator prin contactul 3, de protecþie, al
prizelor Schuko sau prin bare speciale de protecþie. Alimentarea monofazatã cu
douã fire (fazã ºi nul) utilizeazã pentru protecþie prize naturale.
Standardele prevãd o rezistenþã a prizelor de pãmânt de maximum 4 W.
Protecþia prin legare la pãmânt are ca principal dezavantaj faptul cã întreruperea
 Electrosecuritatea în aparatura medicalã 215
accidentalã a conductorului de pãmânt anuleazã protecþia, fãrã ca acest lucru sã
poatã fi sesizat înainte de verificarea instalaþiei.
Protecþia prin legare la nul utilizeazã drept conductor de protecþie o legãturã
directã, separatã, la neutrul transformatorului - nulul de protecþie. Rezistenþa
circuitului de pãmânt parcurs de curentul de defect este considerabil mai micã decât
în cazul împãmântãrii. În consecinþã, un defect de izolaþie fazã-carcasã devine
scurtcircuit monofazat care provoacã un rãspuns rapid la siguranþe. Consumatorii
protejaþi prin acest sistem sunt alimentaþi prin cinci fire: trei faze + nul de lucru +
nul de protecþie (Figura 9.5).

Figura 9.5 Protecþie prin legare la nulul de protecþie

Cele arãtate mai sus nu trebuie sã conducã automat la concluzia cã toate

aparatele prevãzute cu cabluri de alimentare cu trei conductoare, care se utilizeazã
la prize normale cu douã contacte, prezintã pericol iminent de electrocutare. Riscul
este în funcþie de condiþiile punctuale. Acest risc poate fi considerat mic în
încãperile uscate (umiditate sub 75%) dar este inacceptabil în bãi (umiditate
75¸97%), considerate încãperi periculoase din punct de vedere al electrosecuritãþii.
Numeroase spaþii din spitale ºi laboratoare fac parte din categoria încãperilor
periculoase deoarece umiditatea, cãldura sau procedurile medicale coboarã
rezistenþa corpului ºi odatã cu ea limita tolerabilã pentru tensiunea de atingere. În
216 Hariton Costin. Elecronicã medicalã
aceste încãperi anumite diferenþe de potenþial între diversele pãrþi metalice, cu
sau fãrã legãturã cu pãmântul, pot avea efecte periculoase. Soluþia este egalizarea
potenþialelor prin interconectarea tuturor pãrþilor metalice expuse ºi legarea lor la
conductorul de protecþie.

9.3 Electrosecuritatea în domeniul aparaturii electromedicale

Praguri de ºoc electric

Moartea prin electrocutare se produce, în majoritatea cazurilor, prin efectul

curentului asupra inimii ºi numai în proporþie minorã prin arsuri sau paralizii ale
muºchilor respiratori. Pentru acelaºi curent global preluat de un subiect, riscul
depinde de proporþia curentului care trece prin inimã, determinatã de punctele de
contact.
ªocul electric introduce fibrilaþie ventricularã, o contracþie rapidã, dezordonatã ºi
de micã amploare care anihileazã funcþia de pompã a miocardului ºi produce în
scurt timp moartea. Sensibilitatea la ºoc electric este inegal distribuitã pe parcursul
ciclului cardiac; perioada vulnerabilã corespunde frontului anterior al undei T-ECG,
când un singur impuls de valoare relativ micã ºi duratã sub 100 ms poate declanºa
fibrilaþia. Pragul de ºoc electric letal are în vedere aceastã perioadã ºi nu restul
ciclului pentru care valorile periculoase ale curentului sunt cu douã ordine mai mari.
În Tabelul 9.1 sunt listate efectele ºocurilor de curent de la reþea, între braþele
unui corp uman mediu. Similar, microºocuri de 10-100 mA direct pe inimã pot cauza
fibrilaþie ventricularã ºi deces. Dacã frecvenþa creºte peste 1 kHz, nivelurile din
tabel nu mai ameninþã viaþa, cel mult pot determina arsuri (zona MHz).
Rezultatele investigaþiilor experimentale susþin o limitã de siguranþã absolutã de
cca. 300 mA la aplicarea curentului pe suprafaþa corpului, de exemplu între mâini.

Tabelul 9.1 Efectul ºocurilor de curent între braþe

I (mA); t =1 s Efect
1 Pragul percepþiei
5 Val. max. de curent inofensiv
 Electrosecuritatea în aparatura medicalã 217
10 - 20 Pragul contracþiei musculare
50 Durere. Leºin, rãni posibile.
100 - 300 Începutul fibrilaþiei ventriculare. Centrul
respirator rãmâne intact.
6A Contracþie puternicã a inimii. Paralizie
respiratorie temporarã. Ardere, dacã
densitatea de curent este mare.

Densitatea curentului la suprafaþa de contact este un factor demn de luat în

consideraþie în tabloul efectelor fiziologice; în timp ce 1 mA poate trece neremarcat
la contacte largi, 0,3 mA provoacã cert senzaþie la contacte mici ºi, influenþat de
acelaºi factor, pragul de durere poate fluctua larg între 1 ºi 10 mA.
Pragurile de ºoc electric la aplicarea internã sunt mult inferioare limitelor
acceptate la aplicarea externã din motive legate de distribuþia diferitã a liniilor de
curent. Conductivitatea superioarã a sângelui în raport cu þesuturile oferã curentului
cãi de rezistenþã minimã prin sistemul circulator ºi sporeºte considerabil fracþiunea
din curentul total care strãbate cordul. Pentru om, se considerã cã un curent de 30
mA / 50 Hz aplicat prin cord poate produce fibrilaþie, iar 15 mA ar reprezenta limita
superioarã de siguranþã. În anumite condiþii de risc crescut acest prag trebuie
considerat 5 mA.
Electrozii interni reprezintã calea frecventã de acces pentru curentul letal.
Utilizarea electrozilor interni fãrã atenþie serioasã acordatã curenþilor de scurgere
ridicã riscul de accident în sãlile de operaþie sau de cateterizare cardiacã, precum
ºi în secþiile de terapie intensivã. Cateterele de acces pentru electrozi ºi traductoare
sau cele umplute cu lichide conductoare, ca ºi sondele stimulatoare cardiace
externe, reprezintã cãi de curent cu adresã cardiacã directã. Rezistenþa între un
electrod intern ºi suprafaþa pielii este de ordinul a 1000 W; în consecinþã, un
potenþial de numai 30 mV pe un cateter cu miez conductiv este suficient pentru a
provoca fibrilaþia ventricularã.
La utilizarea aparatelor electromedicale pot sã aparã curenþi de scurgere la
pãmânt, prin carcasa aparatului sau prin pacient.
Curentul de scurgere la pãmânt este curentul nefuncþional care trece de la
partea legatã la reþea la conductorul de legare la pãmânt (de protecþie), prin
218 Hariton Costin. Elecronicã medicalã
materialul electroizolant sau de-a lungul suprafeþei sale.
Curentul nefuncþional care trece de la partea energizatã electric la carcasã ºi
apoi la pãmânt sau la o altã parte a carcasei printr-o conexiune conductoare
externã diferitã de conductorul de legare la pãmânt, reprezintã curentul de scurgere
prin carcasã.
Curentul de scurgere prin pacient este acel curent nefuncþional care trece de la
pãrþile aparatului ce stabilesc contact intenþionat cu pacientul (numite parte
aplicatã), prin pacient, la pãmânt; curentul de scurgere prin pacient se datoreazã
apariþiei nedorite la pacient a unei tensiuni de la o sursã externã pacientului.
În afarã de curenþii de scurgere, prin pacient mai apar aºa-numiþii curenþi
auxiliari de pacient, adicã acei curenþi care strãbat pacientul în timpul utilizãrii
normale, între elemente ale pãrþii aplicate ºi care nu sunt destinaþi sã producã un
efect fiziologic (curenþi de polarizare ai amplificatoarelor, curenþi utilizaþi în
pletismografie etc).
În funcþionarea unui aparat electric medical mai apar diferite tipuri de curenþi:
(i) curentul de defect este în principiu curentul maxim care poate apãrea în caz de
defect;
(ii) curentul de risc (c.r.) existã în funcþionarea normalã a aparatului; cel general se
referã la cazul când aparatul nu are împãmântare; mai existã c.r. de
interconectare între aparate, c.r. de sterilizare ºi c.r. asociat mediului de operare;
Valorile tuturor acestor curenþi sunt prevãzute de standardele internaþionale.

Conform valorilor din Tabelul 9.1, valoarea curentului de scurgere prin carcasã
permis pentru echipament este de max. 5 mA. El are douã componente: rezistivã ºi
capacitivã. Partea rezisitivã provine din rezistenþa izolaþiei cordonului de
alimentare ºi a primarului transformatorului de reþea. Tehnologia actualã conduce la
valori ale acestui curent neglijabile. Componenta capacitivã se datoreazã
capacitãþii distribuite dintre firele de alimentare sau dintre firul “cald” ºi carcasa
aparatului (Figura 9.6) [Car98]. De exemplu, 2500 pF la 50 Hz produce o reactanþã
capacitivã de 1 MW ºi un curent de scurgere de cca. 220 mA. Alte componente care
produc curenþi de scurgere sunt filtrele de RF (Figura 9.7), transformatoarele de
putere ºi orice dispozitiv care are capacitate parazitã.
 Electrosecuritatea în aparatura medicalã 219
Remediul pentru acest fenomen este firul de împãmântare de siguranþã (verde),
prin care trec curentul de scurgere ºi curenþii de defect.
Ca un exemplu, pentru o rezistenþã de împãmântare de 1 W, un curent de
scurgere (la pãmânt) de 100 mA ºi rezistenþa pacientului de 500 W, doar 0,2 mA trec
prin acesta. Restul de 99,8 mA se scurge prin firul de împãmântare, care este o
rezistenþã foarte micã în paralel cu pacientul. Figurile 9.8 ºi 9.9 aratã un sistem
normal, respectiv unul la care existã întreruperea împãmântãrii ([Car98]). În acest
ultim caz toþi curenþii de scurgere trec prin pacient (!).
Reducerea curentului de scurgere al aparatului, monitorizarea continuã a
continuitãþii firului de împãmântare de siguranþã ºi a prizei de pãmânt, adãugarea
unui conductor în paralel cu acesta ºi folosirea unui sistem de alimentare izolat,
care separã echipamentul, deci pacientul, de firul de masã neutru, toate acestea
sunt mãsuri de prevenire a electroºocurilor sau a electrocutãrii.

Figura 9.6 Curentul de scurgere capacitiv

220 Hariton Costin. Elecronicã medicalã
Figura 9.7 Influenþa filtrelor de RF

Figura 9.8 Calea normalã a curentului de scurgere prin pacient

Figura 9.9 Calea curentului de scurgere, cu împãmântarea întreruptã

Aparatele electromedicale pot fi alimentate fie de la o sursã de energie electricã
externã, fie de la una internã, fie de la ambele tipuri. În toate aceste situaþii trebuie
luate mãsuri prin proiectare ºi construcþie, astfel încât curentul auxiliar de pacient ºi
cel de scurgere prin pacient sã fie mai mici decât limitele admise, corespunzãtoare
fiecãrei categorii de utilizare a pãrþii aplicate la pacient. Aceste limite admise au
determinat ca ºi mãsurile de protecþie împotriva electrocutãrii sã fie diferite.
Astfel, aparatele electromedicale se clasificã în:
- Aparate de tip A, care nu au nici un fel de legãturã electricã sau neelectricã cu
 Electrosecuritatea în aparatura medicalã 221
pacientul (în general aparate de laborator);
- Aparate de tip B, pentru aplicaþii medicale externe (la suprafaþa organismului)
sau interne pe pacient, excluzând aplicarea directã pe cord; aceste aparate au o
protecþie corespunzãtoare împotriva electrocutãrii, în ceea ce priveºte curentul de
scurgere admis ºi siguranþa legãrii la pãmânt de protecþie (dacã existã);
- Aparate de tip BF sunt aparate de tip B având o parte aplicatã flotantã (izolatã, de
tip F). Prin parte aplicatã flotantã (izolatã) de tip F se înþelege acea parte aplicatã
(totalitate a pãrþilor aparatului, inclusiv cablul de pacient, destinate stabilirii unui
contact intenþionat cu pacientul), izolatã de toate celelalte pãrþi ale aparatului,
astfel încât curentul de scurgere prin pacient admis în condiþii de prim defect sã nu
fie depãºit atunci când se aplicã între partea aplicatã ºi pãmânt o tensiune de 1,1 ori
mai mare decât cea mai mare valoare admisã a tensiunii de reþea nominale. Prin
condiþii de prim defect se înþeleg condiþiile în care un singur mijloc de protecþie
împotriva pericolelor este defect sau când apare o singurã condiþie anormalã ce
implicã pericol;
- Aparate de tip C, care sunt destinate aplicaþiilor pe cord, conform recomandãrilor
Comitetului Electrotehnic Internaþional (CEI); ele se construiesc numai ca aparate
de tip CF, adicã aparate având o protecþie sporitã împotriva electrocutãrii, în ceea
ce priveºte curentul de scurgere admisibil ºi având o parte aplicatã flotantã (izolatã)
de tip F, permiþând aplicarea directã pe cord.

Clase de protecþie

Siguranþa în folosirea aparatelor electromedicale rezultã din concurenþa a trei

condiþii esenþiale: folosirea unor aparate de foarte bunã calitate ºi sigure,
îndeplinirea tuturor indicaþiilor privind instalaþiile prescrise care asigurã buna lor
funcþionare ºi exploatarea lor competentã de cãtre un personal instruit ºi autorizat
sã le mânuiascã.
Aparatele electromedicale trebuie sã fie concepute, proiectate ºi realizate în
conformitate cu normele tehnice ºi prescripþiile standardelor obligatorii în aceste
activitãþi. Pentru protecþia împotriva electrocutãrii, cel puþin partea legatã la reþea
a aparatului trebuie dotatã cu o mãsurã de protecþie suplimentarã faþã de izolaþia
de bazã (izolaþia necesarã pentru asigurarea funcþionãrii aparatului ºi care
222 Hariton Costin. Elecronicã medicalã
realizeazã în acelaºi timp protecþia contra atingerii întâmplãtoare a pieselor aflate
sub tensiune), conform condiþiilor pentru aparate de clasã I, II sau III de protecþie
(Figura 9.10).
În cazul aparatelor de clasã I de protecþie, mãsura suplimentarã de protecþie
constã din conectarea tuturor pãrþilor conductoare accesibile la conductorul de
protecþie care face parte din instalaþia electricã fixã de alimentare, astfel încât
pãrþile conductoare accesibile sã nu ajungã sub tensiune. În plus, aparatul poate
avea blocuri lucrând la tensiune redusã medicalã (24 Vef sau 50 Vcc) sau pãrþi
accesibile protejate cu impedanþã de protecþie.
În cazul aparatelor de clasa a II-a de protecþie, mãsura suplimentarã de
protecþie constã dintr-o izolaþie suplimentarã (faþã de izolaþia de bazã) sau din
întãrirea izolaþiei de bazã, eliminându-se astfel necesitatea legãrii la pãmântul de
protecþie ºi dependenþa de condiþiile de instalare.
În cazul aparatelor de clasa a III-a, mãsura suplimentarã de protecþie constã din
alimentarea la tensiune redusã medicalã ºi din imposibilitatea apariþiei unor tensiuni
mai înalte decât tensiunea redusã medicalã. Aceste aparate nu se recomandã sã
fie prevãzute cu mijloace pentru conectarea la un conductor de pãmânt de
protecþie.
Defectarea unui aparat electromedical reprezintã un pericol iminent pentru pacient.
De aceea siguranþa în funcþionare trebuie sã întreacã exigenþele puse în general
aparaturii electronice profesionale.
 Electrosecuritatea în aparatura medicalã 223

Figura 9.10 Clasele de protecþie a aparatelor electronice

Electrosecuritate specialã

În sistemul pacient - aparat electromedical - personal medical existã douã niveluri

de electrosecuritate:
· nivelul obiºnuit, pentru personalul medical care manevreazã aparatul
electromedical, unde sunt valabile regulile de electrosecuritate
generalã;
224 Hariton Costin. Elecronicã medicalã
· nivelul special, pentru pacientul aflat în contact cu pãrþi ale aparaturii
electromedicale în scop diagnostic sau terapeutic.

Mãsurile de electrosecuritate speciale au drept scop sã împiedice depãºirea

pragurilor de curent sub care este asiguratã securitatea pacientului, la utilizarea
aparaturii electromedicale în condiþii normale ºi în condiþii de prim defect. Condiþia
de prim defect este situaþia în care un singur mijloc de protecþie este defect ºi
obligaþia proiectantului de a menþine securitatea pacientului chiar în aceste
împrejurãri constituie o rezervã de securitate de ordinul 1. Protecþia poate avansa
prin introducerea rezervei de securitate de ordinul 2.
În sistemul reþea de curent alternativ - aparaturã electromedicalã - pacient,
relaþia reþea - aparat poate implica doi sau trei conductori dupã prezenþa sau
absenþa nulului de protecþie, în acord cu clasa de protecþie a aparatului.

Normele de electrosecuritate privind aparatura electromedicalã utilizatã în

vecinãtatea pacientului prevãd ca partea legatã la reþea a aparatului sã fie dotatã
cu o mãsurã de protecþie suplimentarã (rezerva de ordinul 1) faþã de izolaþia de
bazã a conductorilor prin care trece curentul ºi anume:
· conectarea tuturor pãrþilor conductoare accesibile la conductorul de
protecþie al reþelei de alimentare pentru clasa I de protecþie;
· izolaþia suplimentarã sau întãrirea izolaþiei de bazã cu eliminarea
obligativitãþii legãrii la conductorul de protecþie, pentru clasa a II-a de
protecþie;
· alimentarea la tensiunea redusã medicalã (24 V ef c.a. sau 50 V c.c.)
pentru clasa a III-a de protecþie (Figura 9.10).

În privinþa relaþiei reþea - aparaturã electromedicalã, standardele impun limite

privind curenþii de scurgere la pãmânt, prin izolaþie sau prin carcasã, în condiþii
normale ºi de prim defect.
Partea aplicatã poate fi un sistem de electrozi, un preamplificator ataºat
pacientului, un traductor în contact conductor sau neconductor cu pacientul.
Legãtura conductoare între partea aplicatã ºi aparatul de bazã se face prin douã fire
 Electrosecuritatea în aparatura medicalã 225
pentru cuplajul asimetric (fir de semnal + fir de masã) sau prin trei fire pentru
cuplajul simetric (douã fire de semnal + un fir de masã).
Specificaþiile B, BF ºi CF din norme stabilesc, printre altele, valori maxime
admisibile pentru curentul de scurgere prin pacient la pãmânt ºi curentul auxiliar de
pacient. Aceste valori limitã se gãsesc în apropierea pragurilor de ºoc electric deja
discutate, iar exigenþele cresc de la tipul B la tipul CF.
Izolaþia de bazã ºi mãsura suplimentarã de protecþie amintitã mai sus ca rezervã
de ordinul 1 au rolul de a împiedica trecerea unui curent de la partea aplicatã, prin
pacient, la pãmânt sau altfel spus, de a crea o izolaþie suficient de mare între
pacientul legat la pãmânt ºi conductorul de fazã al reþelei. Accidentele care au
survenit în timpul monitorizãrii simultane cu cateterizarea sau cu stimularea
cardiacã externã au demonstrat cã precauþiile de mai sus nu sunt suficiente când
pacientul este inclus într-o buclã de masã prin utilizarea simultanã a douã sau mai
multe instrumente electrice fãrã considerarea riscului de sistem.
Rezerva de securitate de ordinul 2 încearcã sã previnã accidentele asociate cu
bucla de masã printr-unul din urmãtoarele procedee:
· limitarea curentului buclei prin introducerea unei rezistenþe mari în serie
cu electrodul de masã,
· eliminarea conectãrii pacientului la masa sistemului de mãsurã legatã de
regulã la pãmânt. În acest caz un eventual potenþial periculos pe pacient
are cãile de scurgere la pãmânt blocate. Eliminarea legãrii galvanice la
pãmânt izoleazã total pacientul în raport cu reþeaua de alimentare,
completând izolarea faþã de conductorul de fazã, amintitã mai sus.

Intrarea flotantã

Pacientul ºi partea aplicatã alcãtuiesc o structurã mai mult sau mai puþin
conductoare în care nu sunt permiºi decât curenþi foarte slabi. În virtutea acestui
fapt potenþialul într-un punct oarecare al structurii nu trebuie sã capete valoare mult
diferitã de cel dintr-un punct de potenþial zero obþinut prin legarea pãmânt.
Legarea la pãmânt fixeazã aºadar, cu o toleranþã îngustã, potenþialul pacientului ºi
226 Hariton Costin. Elecronicã medicalã
al pãrþii aplicate în preajma nivelului zero. Dacã legãtura conductoare la pãmânt
este desfiinþatã, structura amintitã (devenitã flotantã) capãtã libertatea de a atinge
un potenþial mare fãrã ca restricþia internã de curenþi slabi sã fie contrazisã.
Normele de electrosecuritate prevãd urmãtorul test: dacã partea aplicatã flotantã
a unui aparat electromedical este pusã la un potenþial egal cu 110% din tensiunea
maximã a reþelei de c.a., curentul de scurgere la pãmânt nu trebuie sã depãºeascã
curentul de scurgere admis prin pacient în general. Testul precedent, simuleazã
situaþia în care un pacient având o parte aplicatã flotantã primeºte accidental
tensiunea reþelei.
Preamplificatoarele flotante primesc energia de alimentare prin cuplaj magnetic ºi
transmit informaþia de la pacient prin cuplaj optic sau magnetic. Masa flotantã este
referinþa de potenþial valabilã pentru circuitele electronice din structura izolatã
formatã din pacient ºi partea aplicatã flotantã (vezi Figura 9.10.d).
Ca rezervã de securitate de ordinul 2 poate fi privitã de asemenea introducerea
limitatoarelor de curent de scurgere în serie cu electrozii activi ai amplificatoarelor.
Dioda cu efect de câmp, utilizatã uneori în acest scop, prezintã la curent sub 1 mA o
rezistenþã sub 1 kW, care creºte considerabil când curentul se apropie de 300 mA.

Probleme de electrosecuritate în sãlile de operaþie

Interacþiunea diferitelor aparate electrice conectate la acelaºi pacient pretinde o

abordare de sistem a conceptului de electrosecuritate. Din pãcate acest lucru nu se
bucurã de o atenþie specialã din partea producãtorilor de electronicã medicalã, care
privesc aparatele lor mai curând ca entitãþi separate. Ilustrarea riscurilor de sistem
cu exemple concrete din sala de operaþie poate reprezenta o pledoarie pentru
abordarea sistemicã a electrosecuritãþii medicale.

Scurgerea de la transformatorul de putere. Devierea accidentalã prin pacient

a curentului de scurgere, al cãrui traseu normal este de la transformatorul de reþea
prin cuplaj capacitiv la carcasã ºi de aici la pãmânt, este o situaþie cu risc major.
Nivelul obiºnuit al curentului de scurgere în aparatura electronicã generalã este de
cca. 500 mA. Standardele privind aparatura electromedicalã limiteazã curenþii de
 Electrosecuritatea în aparatura medicalã 227
scurgere la 100 mA (tipurile B ºi BF) ºi chiar la 10 mA (tipul CF). Riscul apare când
un aparat este folosit fãrã împãmântare, adicã se utilizeazã în mod incorect o prizã
normalã în locul uneia de tip Schuko, pacientul constituind o cale nedoritã de
scurgere la pãmânt pentru un curent ce poate deveni letal în prezenþa unui electrod
intern. Astfel de accidente ar putea fi evitate dacã pacientul ar fi izolat de pãmânt.
Analiza electrosecuritãþii nu poate conta însã pe un pacient izolat, ci trebuie sã ia în
consideraþie întotdeauna un contact, intenþionat sau nu, între pacient ºi un obiect
legat la pãmânt.

Egalizarea. Dacã într-o salã de operaþie se gãsesc mai multe puncte de

împãmântare nu existã certitudinea cã toate aparþin aceleiaºi reþele de
împãmântare ºi deci cã se gãsesc la acelaºi potenþial. De exemplu, între pãmântul
de protecþie furnizat de o prizã Schuko ºi o conductã de apã poate exista o
diferenþã de potenþial alternativ de 1V care poate deveni periculoasã atunci când
apare între electrozi ºi traductori legaþi la aceste puncte de pãmânt diferite. S-a
vãzut cã sunt suficienþi 30mV între un electrod intern ºi suprafaþa corpului pentru a
declanºa o fibrilaþie. Evitarea unei astfel de manifestãri este posibilã prin egalizarea
potenþialelor tuturor prizelor de pãmânt existente într-o incintã, prin interconectarea
cu o barã de cupru cu diametrul de minimum 6 mm.

Curenþi de defect. Un risc major pentru pacient îl constituie apariþia unei

diferenþe de potenþial între douã puncte de pãmânt aparþinând aceleiaºi reþele de
împãmântare, datoritã unui curent de defect de 1A, insuficient sã declanºeze
siguranþa, curent produs de o avarie undeva în spital. Chiar dacã avaria este un
scurtcircuit net, iar curentul de câteva zeci de amperi va acþiona cert siguranþa de
fazã, rãstimpul de câteva sute de ms necesar decuplãrii se poate dovedi foarte
periculos când coincide cu perioada vulnerabilã a ciclului cardiac. Soluþia este
gruparea prizelor Schuko astfel încât sã existe un singur punct de pãmânt pentru
toate obiectele metalice din vecinãtatea pacientului.
Electrochirurgie. Un pericol specific este asociat electrochirurgiei, care
utilizeazã curent de înaltã frecvenþã (cca. 8kV / 2 MHz) pentru tãierea sau
cauterizarea þesuturilor. În utilizare normalã acest curent, de ordinul amperilor,
228 Hariton Costin. Elecronicã medicalã
circulã între bisturiul electric ºi un electrod plat cu suprafaþã mare plasat sub ºezutul
pacientului (pãmântul). Când contactul de pãmânt este defectuos, devin competitive
alte cãi pentru scurgerea curentului spre pãmânt (vezi Figura 9.11). Asemenea cãi
sunt oferite de electrozii de monitorizare ECG care, la frecvenþã mare ºi tensiune
înaltã, prezintã o impedanþã joasã faþã de masã. Deoarece suprafaþa electrozilor
ECG se gãseºte faþã de electrodul de ºezut în raportul 1/100 ¸ 1/1000, densitatea
de curent va creºte în proporþie inversã ºi va determina încãlzirea ºi arsura. Aceasta
din urmã va fi evitatã dacã impresia chirurgului cã bisturiul electric “taie greu" va
duce la verificarea imediatã a circuitului de pãmânt al instalaþiei. Astfel, pentru o
rezistenþã electrod de ºezut-pacient de 10 kW, puterea disipatã de aceasta poate
ajunge la sute de waþi, ceea ce produce imediat arsurã. Totuºi, frecvenþa
curentului de electrocauterizare este prea mare pentru a induce fibrilaþia
ventricularã.

Figura 9.11 Risc de arsurã în cazul electrochirurgiei

Sisteme izolate electric

În încheiere prezentãm câteva soluþii suplimentare pentru scãderea riscului

apariþiei unui curent periculos prin conductorul de împãmântare, în caz de defect.
Un transformator de alimentare de izolaþie (TAI) produce izolarea galvanicã
(directã) faþã de masa neutrã. (Un autotransformator nu produce sisteme izolate.)
Astfel, efectele tensiunilor fluctuante sunt puternic reduse, contactele cu secundarul
TAI sau cu împãmântarea nefiind periculoase. De exemplu, tensiunea diferenþialã
 Electrosecuritatea în aparatura medicalã 229
între un cateter ºi ºasiu sau împãmântare scade la 5 mV, deci curentul de pacient
(500 W ca medie) este de cca. 10 mA. Un scurtcircuit între firul cald izolat ºi
împãmântare nu va anclanºa dispozitivul de siguranþã (Figura 9.12).

Figura 9.12 Scurtcircuit cu transformatorul de izolaþie. Apare doar curentul de

scurgere

Figura 9.13 Transformator de izolaþie cu detector de defect

Monitorul de izolaþie (Figura 9.13) verificã în mod continuu impedanþa fiecãrei

linii de alimentare cãtre pãmânt. Cazurile de ºoc electric sunt: prin atingerea unui fir
de alimentare, a unei carcase metalice (faþã de pãmânt) sau a douã ºasiuri
metalice. Ultimul caz este redat în Figura 9.14, unde chiar dacã izolarea aparatului
B cade, prin pacient trec doar 2 mA ºi restul de 998 mA prin monitorul de izolaþie.
Totuºi, dacã împãmântarea este întreruptã, acest caz nu poate fi semnalat nici de
230 Hariton Costin. Elecronicã medicalã
alarma monitorului, nici de arderea siguranþei. Existenþa unui conductor separat de
împãmântare în paralel cu firul 3 al cablului de alimentare, la care sã fie conectate
toate ºasiurile aparatelor, previne o astfel de situaþie. Un sistem cu împãmântare
echipotenþialã conecteazã toate suprafeþele metalice la acelaºi potenþial al firului
suplimentar.

Figura 9.14 Cãderea unei singure izolaþii

Întreruptorul pentru împãmântare defectã (Figura 9.15) este un comutator

automat care deconecteazã alimentarea la creºterea nepermisã a curentului de
scurgere. La egalitatea între curenþii pe firul cald ºi cel neutru nu existã curent de
scurgere semnificativ (mai mare de 6 mA, de exemplu) ºi în bobina toroidalã nu
apare flux magnetic, releul rãmânând închis. Acest dispozitiv trebuie folosit cu
discernãmânt, pentru a nu întrerupe funcþionarea unor aparate vitale pacientului.

Cablarea de putere, distribuþia energiei ºi sistemul de împãmântare sunt

esenþiale în asigurarea electrosecuritãþii. Alimentarea trebuie sã se facã de la o
cutie de joncþiune centralã, iar conductoarele de alimentare ºi împãmântare trebuie
sã aibã aproape aceeaºi lungime (< 5 m pentru împãmântare). Figurile 9.16 ºi 9.17
indicã sisteme cu intrare izolatã, cu împãmântare de referinþã lângã pat, pentru
reducerea tensiunilor dintre ºasiuri, respectiv cu împãmântare distribuitã.
 Electrosecuritatea în aparatura medicalã 231

Figura 9.15 Întreruptor pentru împãmântare defectã

Figura 9.16 Cablare cu împãmântare la pat

232 Hariton Costin. Elecronicã medicalã

Figura 9.17 Cablare cu împãmântare distribuitã

Utilizarea aparatelor electromedicale impune competenþã ridicatã din partea

tuturor celor implicaþi, direct sau indirect, în actul medical. Rãspunderea pentru
utilizarea acestor aparate va cãdea în primul rând asupra bioinginerilor specializaþi
în instrumentaþie medicalã (ingineri clinicieni).