Lupu Iulia-Ioana

Program licenta, an I, MG, seria E, gr. 41

Principii de tratament in arsuri:general si local

Obiectivele terapeutice esentiale sunt supravietuirea, prevenirea complicatiilor de

faza acuta, prezervarea functiilor segmentelor afectate, un rezultat cosmetic acceptabil, precum şi
limitarea consecintelor psihologice, pentru a permite pacientului o reinsertie sociala rapida şi de
cât mai buna calitate.
Leziunea alterativa a tegumentelor sau mucoaselor, provocata de agenti externi,
fizici sau chimici care produc coagularea proteinelor si pun in libertate proteazele cu actiune
litica asupra hematiilor, aparand ca urmare fenomene nervoase si stare de intoxicatie, poarta
numele de arsura.
Elementele esenţiale ce trebuie luate în calcul în evaluarea gravităţii arsurii sunt :
Vârsta pacientului: la aceeaşi profunzime şi suprafaţă arsă o arsură este mai gravă în cazul
pacienţilor la extremele varstelor (copil sub 3 ani, persoane peste 60 de ani). O arsură trebuie
întotdeauna considerată gravă la sugar şi la vârstnic. Orice arsură „toată grosimea dermului" la
extremele vârstelor necesită spitalizare iniţială în centru specializat.
Suprafaţa arsă este elementul esenţial în evaluarea gravităţii, prognosticului şi a schemei
terapeutice în arsuri. Există o corelaţie directă între suprafaţa arsă şi riscul de deces. Raportul
dintre mortalitate şi suprafaţa arsă, pe grupe de vârstă, este cel mai important indicator de
performanţă a unei unităţi de arsuri.
In cazul adultului şi adolescentului peste 15 ani, suprafaţa arsă se calculează pe baza „regulii lui
9" (Wallace), după cum urmează:
•cap=9%SC
•un membru superior = 9% SC
•un membru inferior=2x9%SC=18%SC
•trunchi anterior = 2 x 9% SC = 18% SC
•trunchi posterior = 2 x 9% SC = 18% SC
•perineu =1% SC
Primele ingrijiri care se acorda unui ars - Arsurile superficiale de mica intindere
(mai putin de 15% din suprafata corporala) si care nu implica regiuni de risc (fata, plicile de
flexiune, orificiile naturale) nu necesita spitalizare. Partea arsa a corpului trebuie tinuta sub apa
curenta rece, dar nu de la gheata, timp de cel putin 5 minute, trebuie dezinfectata cu un antiseptic
diluat, trebuie indepartat epidermul desprins si neaderent. Flictenele cele mai mari (basicile
continand plasma) trebuie sa fie excizate de catre un medic, iar leziunile sa fie acoperite cu un
pansament gras (tul gras, de exemplu). O injectie cu ser antitetanic este practicata la nevoie,
uneori asociata cu administrarea unui analgezic sau a unui anxiolitic.

Daca arsura este intinsa sau profunda, se evita dezbracarea persoanei, in afara
cazului ca hainele nu sunt imbibate cu lichid fierbinte sau daca, fiind fabricate din fibre sintetice,
ele risca sa se topeasca in contact cu pielea. Indeosebi trebuie evitat sa obligi arsul sa bea si, daca
a ingerat produse caustice, sa-l faci sa vomite. Infasurat in cearceafuri curate, el trebuie sa fie
indreptat imediat spre un centru specializat.
Lupu Iulia-Ioana
Program licenta, an I, MG, seria E, gr. 41

Iniţial arsura este considerată un traumatism local, dar fenomenele care urmează implică reacţii
generale din partea organismului, în funcţie de profunzime şi suprafaţa arsă. Există trei categorii
de arsuri, în funcţie de originea agentului traumatizant: arsuri termice, chimice şi electrice.
O altă  clasificare a arsurilor este în funcţie de profunzimea lor. Iniţial au fost
împărţite în medii şi profunde, apoi în trei sau şase grade. Clasificare aplicată în România a fost
realizată de prof. dr. Agripa Ionescu. Împreună cu colectivul său împarte arsurile în funcţie de
gravitate şi evoluţie în patru grade:
Gradul 1: cel mai puţin grav, zona arsă se înroşeşte (eritem), apare usturimea şi hipertermie
(creşterea temperaturii locale).
Gradul 2: pe lângă semnele de la gradul 1 se mai adaugă apariţia unor vezicule cu lichid clar
(flictene cu lichid sero-citrin). Sunt foarte dureroase.
Gradul 3: veziculele care apar conţin un lichid roşu, sanguinolent. Sunt mai grave şi mai profunde
decât arsurile de gradul 2.
Gradul 4: sunt distruse toate straturile pielii şi pot fi afectate planurile profunde – muşchi, vase de
sânge. Nu se regenerează şi se vindecă doar prin tratament chirurgical. 
Cu cât este mai profundă o arsură, cu atât va fi mai gravă. Alături de semnele locale, descrise la
cele patru grade, apar semnele generale: tensiunea arterială scade, frecvenţa pulsului creşte, poate
apărea insuficienţa de organ, care este de obicei fatală.
Întregul tratament se va desfășura în perfecte condiţii de asepsie. Tratamentul
unui pacient ars include tratament igieno – dietetic, medicamentos și la nevoie, tratament
chirurgical.
 Tratamentul igieno – dietetic va fi bogat în lichide, vitamine şi săruri minerale, regim
hipercaloric, hiperproteic, monoglucidic sau hiperglucidic sau hipolipidic.
 Tratamentul medicamentos este necesar pentru a pune în repaus scoarţa cerebrală și se
administrează: Morfină, Mialgin, Algocalmin, Romergan, Diazepam, la indicaţia
medicului. Se vor face bolnavului: oxigenoterapie, vitaminoterapie, antibiotice,
anticoagulante (Heparina – administrate cu grijă datorită posibilelor hemoragii gastrice
sau pulmonare). Ulterior, tratamentul va fi condus în funcţie de: analizele de laborator,
starea tensiunii arteriale, starea pulsului, gradul de oxigenare, apariţia sau reapariţia stării
de intoxicaţie septică, a stării de şoc cronic, eventualei insuficienţe renale si hepatice.
 Tratamentul chirurgical implică realizarea unei pregătiri adecvate și ulterior, grefarea
pielii. Se face reanimarea bolnavului prin adaptarea unei perfuzii, la care se adaugă la
nevoie transfuzare de sânge şi plasmă. În cazul în care nu se reuşeşte asigurarea unei
diureze orare satisfăcătoare, se va administra un diuretic prescris de medic (Manitol,
Furosemid), iar în cazuri foarte grave, când nici după tratament diuretic nu se reuseste,
bolnavul va face dializă. Se vor îndepărta complet corpii străini din plagă, se îndepărtează
chirurgical flictenele sparte sau nesparte, precum şi tegumentele sau alte ţesuturi
necrozate, devitalizate. Toate arsurile se consideră infectate, deoarece germenii
tegumentului invadează flictenele, al căror conţinut este un excelent mediu de cultură
după îndepărtarea flictenelor şi a tesuturilor devitalizate se face o spălătură a pielii prin
badijonare cu alcool 70° care are o acţiune triplă, precipită proteinele pielii limitând sau
oprind procesul exudativ are acţiune anestezică, siactiune antiseptică se estimează indicele
de prognostic si se aplică pansament uscat foarte larg pentru ca să nu se deplaseze in
zilele următoare; este recomandabil să se folosească comprese foarte mari, peste
pansament se vor trage fese sterile, la nevoie fixate cu agrafe.
 Dacă plaga nu va ramâne descoperită sau acoperită doar cu fașă şi dacă victima a ajuns repede la
spital există şanse ca plăgile să nu se infecteze. Dacă plaga nu s-a infectat, mai ales in arsurile de
 Lupu Iulia-Ioana
Program licenta, an I, MG, seria E, gr. 41

gradul II este posibil ca bolnavul să se vindece în perfecte condiţii în 10 – 14 zile, timp în care
pansamentul nu va fi schimbat.
La bolnavii arși cu leziuni profunde şi circulare pe membre, gât şi trunchi, se
practică de urgență incizii de compresiune care traversează regiunea de escară profundă, de la un
cap la altul, depășind-o până în ţesutul sănătos în profunzime. Astfel apar fenomene de ischemie
periferică, dispnee la bolnavii cu leziuni profunde ale capului, feţei şi gâtului anterior, la care
există arsuri ale căilor respiratorii, trebuie practicată de urgență traheostomia, care poate permite
supravieţuirea bolnavului.
Bibliografie:
 https://www.chirurgieplasticatimisoara.ro/wp-content/uploads/2011/11/Arsuri.pdf
 http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/arsura_471
 https://www.scientia.ro/biologie/corpul-omenesc/3185-arsurile-tipuri-de-arsuri.html
 https://newsmed.ro/arsurile-termice-simptome-management-si-tratament/